Ingerasul Claudiei 03.08.1995
Buna Bianca. Greu mi-a fost pana sa indraznesc sa accesez acest site. Te-am vazut acum cateva luni la televizor, ti-am auzit povestea si m-a rascolit. E o durere pe care am incercat ani la rand sa o ignor si sa o ingrop adanc in sufletul meu.
Ma numesc Claudia si pe 3 august 1995 am nascut un copil mort. Era la termen... nu pot sa spun ca avea 38-39- sau 40 de saptamani pentru ca atunci mi-au zis ca e mort "de ceva timp"... Fusesem cu o saptamana inainte la control si totul era bine - zicea medicul. Nu a avut decat 2.500 kg si, probabil ca fiind micut, ca si fetita ta, se tot deplasa incoace si incolo in lichidul amniotic si nu mi-am dat seama ca, de fapt, nu se misca... si, de altfel, nici nu mi-as fi putut inchipui o asemena grozavie.
A fost ingozitor, m-am dus la spital pentru ca peste noapte au inceput durerile... si ce fericiti eram... credeam ca o sa avem primul nostru copilas... Sotul meu m-a lasat dimineata la spital si a plecat la serviciu... sa anunte ca va lipsi. Cand mi-au spus... de altfel, fara menajamente... m-am simtit groaznic... si cumplit, cumplit de singura. Am coborat jos la telefon... si mi-am sunat sotul... imi era frica... ma simteam si vinovata... desi nu aveam vre-o vina... a venit intr-un suflet si amandoi am cautat medicul la care fusesem tot timpul... si care, ca un nesimtit(acum pot sa ii zic asa!), m-a repezit :"de ce n-ati venit mai devreme"???????????? Mai de vreme - cand???? Fusesem doar cu cateva zile inainte la control si el imi spuse ca e totul foarte bine!
Apoi mi-au pus perfuzii, am nascut intr-un final... si nu mi-au aratat copilul. Am intrebat eu ce era... si mi-a raspuns medicul scurt : baiat. Dupa cateva ore... in drum spre salon moasa mi-a zis ... "bine ca nu l-ai vazut... e mai bine ca s-a intamplat asa"... dar nu a vrut sa imi spuna de ce. Si apoi... medicul meu foarte dragut a plecat in concediu... si asistentele mi-au facut injectii pentru ablactare, nu mai stiu ce medicament era si cam atat... nu m-a mai bagat nimeni in seama... nici macar nu mi-au spus cum sa ma ingrijesc, avand in vedere ca am nascut normal si eram taiata... ce sa mai vorbesc de consiliere psihologica sau alte ingrijiri...
Am umblat dupa aceea cateva saptamani la rand sa obtin de la secretariat certificatul medico legal... urma sa ii faca bebelusului autopsie. Intr-un final doctorul mi-a zis sa renunt ca sigur certificatul s-a ratacit.
Eu nici acum nu pot scapa de imaginea pe unui bebelus mort invelit intr-o carpa si aruncat la cosul de gunoi! Desi sunt convinsa ca l-au dus nesimititii la crematoriu, ca pe toate "resturile" provenite din maternitate. Stiu ca s-a facut sedinta atunci si a fost ceva valva... Mi-a povestit dupa cateva luni cineva care lucra undeva, intr-un birou, la acea clinica.
Acum... trecuta prin viata imi dau seama ca...lumea e atat de ticaloasa si medicul o fi vrut sa stearga urmele... cine stie daca nu s-a temut ca il vom acuza... habar n-am. Cei din jurul meu s-au prefacut ca nu s-a intamplat nimic... nu am putut vorbi cu nimeni, nici macar cu sotul meu... nici acum nu vrea sa discutam subiectul. Ne-am uitat impreuna la tine atunci la emisiune si mi-a spus abia atunci... ca asa a crezut el - ca eu nu vreau sa discut. Nici mama mea nu a vrut... nu am auzit in stanga si in drepata decat „lasa ca e mai bine asa”... si m-am purtat si eu ca si cand nu s-a intamplat nimic...dar sufeream.
Am nascut dupa 1 an de zile un copil, Rares...care avut cateva probleme la nastere...a avut scor Apgar doar 5. Sunt convinsa ca problemele i le-a creat tot personalul medical...dar aste e cu totul alta poveste...din alt episod al filmului "Cosmarul din maternitatile romanesti" din anii aceia foarte in voga.
Acum nu mai stiu...Oricum Rares e un copil exceptional, e foarte frumos, foarte dezvoltat pentru varsta lui, practica innotul...cu o sensibiltate deosebita, are auz muzical si o inclinatie deosebita spre literatura, cu media 10! Nici intr-un caz asa cum mi-a zis medicul : ca sunt mare, ditamai femeia, dar fac copii asa...neajutorati.
Eu in schimb...nu sunt nici foarte sanatoasa (nu am boli grave, incurabile)... am avut depresii, am atacuri de panica... si oare de ce?? Pentru ca in jurul meu toata lumea m-a fortat sa ma comport ca si cand nu s-a intamplat nimic. Sper din suflet sa se schimbe lucrurile... iti doresc tot binele din lume.
Claudia, mamica de ingeras
Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :
30 July, 2008 - 15:20 — Claudia -Cei din jurul meu s-au prefacut
Mergi sus