Luca Cristian 23.07.2006
Am de 2 ani alta identitate : am devenit" mama de inger". Este o durere cu care traiesc, de fapt am invatat sa traiesc. In noaptea asta se implinesc 2 ani de cand tot ceea ce a insemnat visele, sperantele, viitorul meu s-au naruit. L-am pierdut pe fiul meu Luca-Cristian, in maternitatea din Oradea. Retraiesc zilnic cosmarul acesta, cei apropiati ai mei stiu lucrul acesta. E foarte greu! Nu se poate exprima in cuvinte oricat de mult as scrie aici, oricat de multe cuvinte as folosi! Cat mi-e de dor de el! Maine am sa-i fac o comemorare, va fi o zi mai mult decat doliu. Ar fi trebuit sa ma bucur de aniversarile lui, de prezenta lui in viata mea. Vreau sa simta ca il port in inima si vreau sa simta cat de mult il iubesc. Sunt alaturi de toate mamele de ingeri. Daca sunteti din Oradea, din Bihor, va rog, contactati-ma.VA IMBRATISEZ 23 Iul 2008 - sunt 2 ani de cand duc aceasta povara si retraiesc zilnic cosmarul acesta(cei apropiati stiu lucrul acesta). In 23 iulie 2006 mi-am pierdut copilul in maternitatea din Oradea. In loc de numele ce i l-am pregatit sa i-l dau, a primit numele''Avorton'', iar eu am primit o noua identitate''mama de inger''. A trăit intrauterin 5 luni si jumătate, până în 23 iulie, ora 3 AM. Cetele de ingerasi l-au chemat prea repede la ele. Are un fratior pe pamant, dar gandul meu zboara mereu la el. Odata cu pierderea lui, am pierdut visele mele, viitorul meu. Nu l-am tinut in brate niciodata, nu i-am sorbit respiratia de bebelus, dar atat mi-e de dor de el... Imi pare nespus de rau ca nu am nicio fotografie de ecografie a ingerasului meu. Imaginea lui, EL e viu insa in inima mea, in sufletul meu. Trăiesc cu durerea neîmplinirii, am gustul amar al suferinţei, am pe buze, pe obraji picături pline cu sare din lacrimile ce-mi brăzdează obrajii, dar încerc să merg mai departe. De doi ani parcă aş avea o dublă personalitate, de doi ani se luptă în mine două fiinţe, e un amestec ciudat , de de toate... Si iată că trăiesc cu durerea ce mă apasă cumplit, mă trage la fund precum o ancoră, dar am învăţat să trăiesc cu ea. Sunt alaturi de voi cu sufletul , mamelor de ingeri! Voi ma intelegeti cel mai bine; e ceva ce nu trece niciodata. Durerea m-a intarit. Pentru multi sunt de gheata, dar voi stiti despre ce vorbesc. Sunt reactii de multe ori involuntare, izvorate din aceeasi durere. Multe te dor într-o viaţă de om, multe întâmplări ne marchează, dar nimic nu se compară cu pierderea puiului.E cel mai puternic şoc, e cea mai cumplită durere, te simţi mai neputincios ca nicicând. Eu sunt profesoara... si sunt zilnic printre copii... si mai am inca un copil... Dar cu toate astea niciunul nu umple golul ingerasului meu. Şi azi e una din zilele care mă sfâşie... e 23... un număr ce mi-a marcat existenţa.
Fara el sunt goala si stearsa. Este o durere cu care traiesc, de fapt am invatat sa traiesc. Nu va trece nicicand.
Poate pentru unii par paranoica, dar stiu ca sunt binecuvantata. El este ingerul meu care sta langa mine mereu. Simt cele 2 manute care ma vegheaza si nu ma lasa sa cad.
Sunt de obicei matinală, dar în această dimineaţă iar s-a acutizat durerea, chinul, dorul, amintirea. Lacrimile curg, curg şi nu se mai opresc...
mi-e atât de dor de Luca, mi-e atât de dor ...
Laura, mamica ingerasului Luca Cristian
Puteti sa-mi publicati si adresa de mail (la_her@yahoo.com). Incerc sa pun bazele acestei organizatii si la Oradea.
Laura, mamica ingerasului Luca Cristian
Povestea ingerasului Luca Cristian scrisa pe Forum poate fi citita si aici
O parte din mesaj a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in : 22 July, 2008 - 11:38 — Laura - mama de inger (Oradea)
Mergi sus