I. Victor 23.07.2005 – 25.07.2005
Vreau mai intai de toate sa iti spun, draga mea Bianca, ca imi pare rau si inteleg perfect prin ce treci, sau mai bine zis prin ce ai trecut.
In data de 23-7-2005 am nascut un baietel de 3 kg si 500 de grame. Am nascut dimneata, la ora 6, chiar in momentul cand se schimba tura. Am nascut foarte greu, dar la sfarsit mi-a trecut orice durere atunci cand mi-am vazut baietelul. Apoi pe mine m-au dus la salon, iar pe Victoras, asa il chema, l-au dus la aspirat, asa mi-au tot spus.
Ulterior am mai intrebat cand imi aduce si mie copilul si mi se spunea ca imediat si mereu acelasi raspuns. Pe la ora 8 seara, cand sotul m-a sunat meu sa ma intrebe ce facem, eu si copilul, i-am spus ca tot nu mi l-au adu, el mi-a sugerat sa ma duc sa intreb si sa fiu mai insistenta. Am mers la etajul la care nascusem si am intrebat unde imi pot gasi si eu copilul. Apoi m-am dus la reanimare fiindca acolo mi s-a spus ca il gasesc. Am intrat si am intrebat. Nu o sa va vine sa credeti ce raspuns am primit. Eu am intrebat unde il pot gasi pe I.Victor, iar acea doctorita mi-a spus asa: „uite acela ti-e copilul, un monstru, un copil cu capul dublu”.
Era un copil ca toti ceilalti, nu avea nimic in minus sau in plus, sincer. Mi-au spus ca nu rezista peste noapte. Nu va pot descrie ce am simtit, deoarece nu exista cuvinte sa ma pot exprima. Atunci mi-am sunat sotul si i-am spus sa vina cat poate de repede deoarece am vrut sa il vada si el in viata. Avenit si l-a vazut apoi ne-am gandit sa chemam un preot sa il impartasim crezand ca asa vom rezolva ceva. A venit preotul si am apucat sa il impartasim si asta e o mare multumire pentru min,e ca si mama.
Am intrebat ce are copilul si prima data ni s-a spus ca ar avea hemoragie cerebrala, apoi ca s-a inecat cu sange, iar la autopsie mi-au spus ca a avut ficatul prea gras.
A rezistat 2 zile. Eu eram in salon cu o fetita in brate ; am luat copiii altor mame daca pe al meu nu aveam cum. A intrat doamna doctor si le-au anuntat pe celelalte mame, care si cum pleaca acasa, iar cand s-a uitat la patul meu a intrebat unde este mama de acolo, iar eu i-am spus ca eu sunt acea mama. Stiti ce a facut? Mi-a spus foarte senin copilul ti-a murit azi noapte la 4 si a plecat. Nu a tinut cont ca eram cu un copil in brate.
L-am adus acasa si l-am ingropat ca orice alt om, nu am tinut cont ca era mic, dar am ramas marcata pe viata. Stiti de ce? L-am ingropat pe 27 .07 .2005 exact cand e aniversarea noastra de nunta.
Aceasta este trista mea poveste. Au trecut de atunci 2 ani si eu inca il mai astept nu vreau sa renunt la ideea ca el nu mai vine. Sufar enorm, dar va spun sincer ca daca as suferi de zeci de ori mai mult nu as regreta, deoarece sufar pentru copilul meu. Am consultat si un psiholog si el mi-a spus ca daca voi vrea sa imi revin trebuie sa renunt la el si sa il las sa plece. Eu nu vreau lucrul asta si nici nu o voi face vreodat,a deoarece l-am pierdut odata si nu mai vreau sa il pierd inca odata.
El este si va fi cu mine, inca mai caut metode sa il aduc inapoi, trebuie sa gasesc, trebuie. Toata lumea imi spune ca asa a vrut Dumnezeu. Eu nu cred asta deoarece eu am fost la ecograf tridimensional inainte de a naste si totul era perfect copilul bine crescut, iar ei imi spun ca s-a nascut bonlas. Nu se poate. Nu a vrut Dumnezeu asta. NU NU NU. Va rog sa ma scuzati daca am scris prea mult. Astept raspuns de la voi.
Angelica, mamica ingerasului Victoras I.
Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :
24 May, 2008 - 21:15 — Angelica I. — MESAJ
Mergi sus