Ingerasii Catalinei
Pe langa intamplarile cuprinse in acest site, a mea este de o mai mica insemnatate. Insa am simtit nevoia sa a impartasesc durerea mea.
Am incercat timp de 5 luni sa raman insarcinata, perioada care mi s-a parut o vesnicie.
Prima sarcina:
Cand renuntasem sa-mi programez intalnirile cu sotul pe baza ovulatiei, am vazut 2 liniute pe un test de sarcina. Eram in culmea fericrii... parca pluteam... ma imaginam cu burtica sau cu bebe in brate... Am anuntat pe toata lumea dar nu am fost la consultatie decat la medicul de famile. Avem dureri lombare difuze si simptome foarte vagi de sarcina. Apoi am inceput sa simt ceva ca niste fluturasi in uter. Nu m-a gandit nicio clipa la ceva rau. La 2 luni am vazut o pata rozie pe chilot. Am intrat in panica, am sunat medicul de familie si am plecat la spital. Acolo, asezata pe incomoda masa ginecologica, doctorul de garda nu a putut sesiza sarcina. Asistentul medical mi-a verificat tensiunea arteriala, care era 130/70 (eu normal avand-o 100/60). Am spus ca e mare dar mi s-a ras in nas. S-a hotarat internare de urgenta si am fost dusa la echo. Acolo vestitul aparat nu a putut identifica sarcina, lucru care l-a facut pe medic sa decida sa nu-mi fie administrate decat hemostatice si No-Spa. degeba tipam eu ca sunt insarcinata.
Cand renuntasem sa-mi programez intalnirile cu sotul pe baza ovulatiei, am vazut 2 liniute pe un test de sarcina. Eram in culmea fericrii... parca pluteam... ma imaginam cu burtica sau cu bebe in brate... Am anuntat pe toata lumea dar nu am fost la consultatie decat la medicul de famile. Avem dureri lombare difuze si simptome foarte vagi de sarcina. Apoi am inceput sa simt ceva ca niste fluturasi in uter. Nu m-a gandit nicio clipa la ceva rau. La 2 luni am vazut o pata rozie pe chilot. Am intrat in panica, am sunat medicul de familie si am plecat la spital. Acolo, asezata pe incomoda masa ginecologica, doctorul de garda nu a putut sesiza sarcina. Asistentul medical mi-a verificat tensiunea arteriala, care era 130/70 (eu normal avand-o 100/60). Am spus ca e mare dar mi s-a ras in nas. S-a hotarat internare de urgenta si am fost dusa la echo. Acolo vestitul aparat nu a putut identifica sarcina, lucru care l-a facut pe medic sa decida sa nu-mi fie administrate decat hemostatice si No-Spa. degeba tipam eu ca sunt insarcinata.
La vreo 6 ore de la internare, primesc un test de sarcina si sunt invitata sa-l utilizez. Bineinteles, pozitiv. Sunt rechemata la echo, unde iar nu se vede nimic. Atunci am inceput sa primesc si medicatie in vederea sustinerii sarcinii. Tensiunea scade spre seara... e 90/60. Eu zic ca e binisor, mai micuta dar inca binisor. Lumea se agita, doctorul clatina din cap si zice "Eu cred ca e extrauterina!" Auuu... Lumea mea incepuse sa se naruie... stiam ca aici se extirpa trompa fara drept de apel in astfel de cazuri. Eu plang in salon, sotul plange de partea cealalta a geamului (ca nu e permisa intrarea vizitatorilor in cladirea maternitatii).
La ora 12 noaptea, dupa administrarea hemostaticului ma ridic sa ma dezmortesc si, surpriza, ametesc si alunec pe spate inapoi pe pat. Vine val-vartej un asistent cu un tensiometru... 70/40 mmHg. Stupoare si apoi ordine clare: sus pentru punctie in fundul de sac Douglas. Dr. ma punctioneaza iar rezultatul e neconcludent. Dupa 3 zile sunt externata fara bilet de iesire din spital (ca doar ce diagnostic sa puna?) cu recomandari de tratament si de continuare a investigatiilor la cabinetul particular. Acasa citesc efecte secundare ale No-Spa-ului si vad ca acesta determina reactii adverse ca hipotensiunea arteriala. Merg la cabinetul particular, sarcina e in uter, e micuta, nu se stie daca e in evolutie, sa continuu tratamentul... Am mai prins curaj.... inghit cate 6 capsule de Utrogestan pe zi, 3 de No-spa si acidul folic de rigoare.
In acea saptamana am fost cred de vreo 4 ori la echo iar ultima oara dr era optimist: zicea ca parca i-ar batea inimioara, ca mai crescuse. Deja incepusem sa zambim. Seara dureri lombare de intensitate progresiv crescuta pana dimineata pe la 5 cand au inceput contractiile. La 6 ii spun sotului sa-nmi aduca tratamentul la pat ca nu ma pot ridica. Am dat patura la o parte sa ma ridic in capul oaselor si sotul a observat cu uimire ca incepuse hemoragia si ca era destul de puternica. Am sunat dr. ginecolog care mi-a spus sa stau cumintica si sa astept finalul care era inveitabil. Dupa un, cumva spus, travaliu, la ora 12 am eliminat totul singura. Am inceput sa iau hemostatice si a 2-a zi m-am dus la control. Am scapat fara chiuretaj de data aceea.
A doua sarcina:
Am ramas insarcinata relativ repede dupa prima sarcina, chiar de la prima incercare.
Am facut cadou sotului de martisor testu pozitiv, am sunat dr. care nu mi-a dat voie sa iau niciun tratament de susinere pana ma vede, m-am dus la consultatie unde bebe iar nu s-a vazut prea repede (oare nu e extrauterina?- zice dr). E in uter pana la urma... ah, ce fericire. Incep greturile, dr. ma ameninta cu internarea, eu sunt fericita ca bebe isi face simtita prezenta... apoi simptomele devin din ce in ce mai evidente... bucurie mare... Mergem la un nou control, bebe e bine, creste, are miscari de tub cardiac dar parca, parca ar fi o usoara decolare de placenta... sa continuu tratamentul.
A doua sarcina:
Am ramas insarcinata relativ repede dupa prima sarcina, chiar de la prima incercare.
Am facut cadou sotului de martisor testu pozitiv, am sunat dr. care nu mi-a dat voie sa iau niciun tratament de susinere pana ma vede, m-am dus la consultatie unde bebe iar nu s-a vazut prea repede (oare nu e extrauterina?- zice dr). E in uter pana la urma... ah, ce fericire. Incep greturile, dr. ma ameninta cu internarea, eu sunt fericita ca bebe isi face simtita prezenta... apoi simptomele devin din ce in ce mai evidente... bucurie mare... Mergem la un nou control, bebe e bine, creste, are miscari de tub cardiac dar parca, parca ar fi o usoara decolare de placenta... sa continuu tratamentul.
La urmatorul control merg increzatoare, intru zambind (cum nu mai intrasem vreodata), ma asez cumintica pe pat si astept... astept... astept o vesnicie... o vesnicie in care medicul a clatinat neincrezator din cap si a repetat obsesiv cuvintele "nu e bine". Am incercat sa intreb ce se intampla dar medicul a intors monitorul echografului spre mine si a dat sonorul la maxim. Atunci am inteles. M-am revoltat: pai cum se poate? Fara niciun semn? M-a programat pentru chiuretaj (cu chiureta! -nu cu vacuum) la spital, cu anestezie generala. De ce la spital, de ce anestezie generala, de ce cu chiureta? Nu am spus nimic, am iesit si m-am prabusit pe o trapta in fata unei scari, inerta, fara macar sa pot plange. Dupa cateva minute, lacrimile s-au revarsat.
Am vrut sa cer o a doua parere dar nu am mai apucat. Au inceput durerile si n-am putut decat sa ma programez pentru avort la o clinica particulara. Am avortat din nou singura, si din nou la ora 12 dupa un (de data asta, foarte bine spus) travaliu de cred ca vreo 8 ore. Rezultatul: avort incomplet. Oricum eram programata in acea zi la medic la ora 13. Am ajuns acolo, medicul s-a speriat, anestezia nu si-a facut efectul (pai ce efect sa aiba la inflamatia care era?)... totul s-a desfasurat pe viu impreuna cu pierderea a aproximativ 2 litri de sange.
Concluzii:
Poate unii ma vor judeca pentru faptul ca nu am mers la urgenta la primele semne ale avortului. Am fost in camera de primire urgente, am inteles cum se procedeaza in cazul unui avort si am hotarat sa stau acasa. Eu incerc totusi sa nu-mi dau cu parerea prea mult aici despre felul in care am fost tratata din punct de vedere medical. Asta o veti judeca voi, avand in vedere ca aceste 2 sarcini au fost monitorizate de acelasi medic, ambele pierdute la 2 luni(una la 8, celalta la 1o saptamani)
Ma bucur ca v-am gasit si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc prietenei mele aditza-tl, mamica ingerasului Cosmin, care mi-e fost alaturi in ziua celui de al 2-lea avort secunda de secunda prin intermediul messenger-ului, m-a incurajat si dupa aceea si m-a susinut enorm. Adriana mi-a oferit un umar pe care am putut plange cand mi-a fost greu si pentru acest lucru ii multumesc din tot sufletul!
De ce nu-mi spune nimeni "mama"?
Concluzii:
Poate unii ma vor judeca pentru faptul ca nu am mers la urgenta la primele semne ale avortului. Am fost in camera de primire urgente, am inteles cum se procedeaza in cazul unui avort si am hotarat sa stau acasa. Eu incerc totusi sa nu-mi dau cu parerea prea mult aici despre felul in care am fost tratata din punct de vedere medical. Asta o veti judeca voi, avand in vedere ca aceste 2 sarcini au fost monitorizate de acelasi medic, ambele pierdute la 2 luni(una la 8, celalta la 1o saptamani)
Ma bucur ca v-am gasit si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc prietenei mele aditza-tl, mamica ingerasului Cosmin, care mi-e fost alaturi in ziua celui de al 2-lea avort secunda de secunda prin intermediul messenger-ului, m-a incurajat si dupa aceea si m-a susinut enorm. Adriana mi-a oferit un umar pe care am putut plange cand mi-a fost greu si pentru acest lucru ii multumesc din tot sufletul!
De ce nu-mi spune nimeni "mama"?
Catalina (D3lia pe Forum), mamica a doi ingerasi
Mergi sus