Ingerasii Elenei Loredana

Ingerasii Elenei Loredana

A trecut ceva vreme de cand ingerasii nostri au zburat la cer si odata cu ei sansa de a mai avea un copil pe cale naturala, dar totusi speram intr-o minune!... O minune ca aceea care ne-a umplut sufletul chiar si pentru cateva clipe.
Sper ca ei ingerasii mei scumpi, sa lase joaca pentru un timp si sa isi intoarca privirea spre noi, un tatic si o mamica rataciti intr-un noian de intrebari de sentimente amestecare de ura, tristete si bucurie... si sa le putem spune ca ii iubim ... sa ne cerem scuze ca nu am stiut sa luptam pentru ei...

Povestea celor doua sufletele incepe cam asa:
Au fost odata doi oameni mari care imediat dupa casatorie si-au dorit foarte mult un copil si pentru ca el nu aparea am mers la un medic ginecolog care dupa un examen sumar le-a explicat ca sunt tineri (atunci eu aveam 26 ani respectiv 28 sotul) si ca abia dupa un an de la casatorie se poate pune problema infertilitatii.
Asa ca oamenii au asteptat timp de un an sa se intample ceva, dar bebelusul nu a vrut sa apara. Hotarati sa nu mai astepte, acestia au plecat la o Clinica in Cluj si au incercat pe parcursul a 3 ani, luna de luna, toate tramentele posibile, de la banale tratamente de stimulare la operatie laparoscopica si chiar inseminari, pana cand doctorul a spus oamenilor mari sa i-a o pauza si sa se gandeasca la vitro.

A fost o perioada grea, in fiecare luna oamenii mari mergeau 300 de km cu speranta ca va fi bine, ca luna aceea va fi luna cea mare, dar din pacate nu era asa, si oamenii acestia traiau in fiecare luna o dezamagire si un mare sentiment de neputinta. Cei drept medicul, desi tanar, le-a explicat oamenilor ca e un proces de durata si depinde de organismul fiecaruia.
Deci oamenii au luat o pauza si se gandeau cum sa faca un imprumut pentru fertilizarea in vitro, constienti de faptul ca sansele acestei proceduri sunt foarte mici si scad odata cu varsta.
Dar nici de data asta lucrurile nu au stat cum au vrut cei doi ! Dumnezeu s-a hotarat sa faca minunea asa ca dupa cateva luni in care oamenii mari nu au facut nici un fel de tratament au aflat ca vor avea nu unul, ci doi copii.

Visele lor au capatat sens, cel putin pentru un timp!.
Din pacate, nu a fost sa fie...
A fost sarcina extrauterina mixta! Au pierdut un sufletel, iar la o saptamana au pierdut si celalalt sufletel.
Nici macar un nume nu au putut sa le dea oamenii, pentru ca ei ingerasii, au fost doua bucati rupte din sufletul nostru si chiar daca nu ii vedem ii simtim, ne sunt aproape doar la distanta de un gand...

Durerea a fost imensa, iar oamenii se intreba si acum la 1 an si 6 luni. Doamne de ce noi?
Unde sa gasim alinare? Cui sa-i strigam durerea ?
Cui sa-i spunem ca ne simtim vinovati ca nu am stiut sa va aparam?
Va iubim sufletele mici, va spun doi oameni mari care si-au dorit sa va fie tata si mama pentru o viata, dar nu au reusit decat pentru noua saptamani!

Elena Loredana, mamica a doi ingerasi, a celor doua sufletele

(Targu Jiu)

Povestea pe forumul E.M.M.A.


sageata Înapoi la "Ingerasii Nostri"

 

sg sus Mergi sus