Ana Ricolda 19.08.1990 - 19.08.1990
Ma numesc Nicoleta si locuiesc intr-un oras mic dar foarte frumos, Petrosani, din judetul Hunedoara.
La 22 de ani, in 19 august 1990 la ora 4:00 am nascut o fetita perfect sanatoasa care a murit la 40 de minute de la nastere pentru ca a inghitit foarte mult lichid amniotic in timpul nasterii iar tuburile de oxigen din sala de nastere erau goale. Medicul de garda era chiar sef de sectie si a venit doar cand fetita era deja moarta. Fetita a venit pe lume vioaie, a plans imediat, avea 54 de cm si 3,200 kg. Cum a intrat medicul in sala de nastere, moasa l-a intrebat ce sa scrie pe certificatul de deces, iar el i-a raspuns: malformatie de cord, dar fara sa priveasca spre fetita sau spre mine. Eu eram inca pe masa de nastere, pentru ca ma cosea o moasa pe viu, dar in reprize, caci mai facea o cusatura, mai mergea la fetita si o zguduia, si tot asa.
Tatal meu a adus medic legist de la Cluj care a facut autopsia ca sa stim exact care e cauza decesului micutei. La autopsie nu au lasat sa intre din Petrosani pe nimeni, facand parte doar medicul din Cluj, tatal meu, un amic de-al tatalui meu care era pediatru in Petrila - un orasel apropiat Petrosaniului.
Dupa aceasta tragedie, fetitei mele i s-a facut certificat de nastere, dar i s-a trecut doar numele de familie. In locul prenumelui este o liniuta. O mare nedreptate! Adica este recunoscuta nasterea si nu ai drept la nume? Doar pentru ca ai murit dupa 40 de minute. Este ceva de nedescris, iar eu si in ziua de azi ma tot gandesc cum sa fac sa trec prenumele ei, Ana Ricolda, pe acest certificat. Amicii mei ma indeamna sa trec eu cu cerneala neagra deoarece in alte acte fetita nu mai apare si nu vor fi probleme, dar oare, la o nedreptate si ilegalitate dupa mine, e normal sa raspundem la fel? Poate va auzi cineva si de acest caz si va face posibila trecerea prenumelui la fiecare copil care vine pe lume fara nici o vina.
Acum am o fetita de 16 ani care ne iubeste si e minunata. Iubitoare cu noi si nu numai. E iubita de amici, de colegi, de toti cei care o cunosc pentru ca emana atata liniste si caldura, atata dragoste si echilibru. Dar... dar, eu ca mama voi suferi vesnic pentru ca nu imi pot mangaia si prima fetita, pentru ca nu o pot strange la piept si nu ma pot bucura de privirea ei.
Anul acesta (2008) ar fi facut 18 ani, ar fi papat tort, ar fi primit cadouri... Pentru noi ziua de 19 august va fi mereu trista ... Dar va veni repede ziua de 20 cand ne vom remonta si vom indeparta lacrimile ...
Va doresc sanatate maxima si toata viata voastra sa fie o primavara insorita, celor care citesc aceste randuri, celor care chiar daca nu le citesc sunt iubitori de copii si de mame.
Ii ducem dorul ingerasului Ana Ricolda :
Mama - Nicoleta Luci ; Tata - Cristian ; Surioara - Narandra Maria
(Petrosani)
Mergi sus