era un suflet pe care l-am iubit si il voi iubi mereu

[gemmina]

Nu stiu daca am sa spun ceva anume.
E nevoia de a vorbi de un bebe care nu a apucat sa se nasca. Sune Madalina, am 35 de ani si acum un an am aflat ca sunt insarcinata - a fost cea mai minunata zi din viata mea plina de toata gama de sentimente de la teama de a deveni parinte la cea mai minunata fericire. Am pierdut sarcina la 2 luni si jumatate in data de 23 iunie. de la inceput nu s-a dezvoltat cum trebuie si totusi in data de 22 iunie l-am vazut si in sfarsit ii se vedea inimioara batand si doar la cateva ore l-am pierdut. A fost o experienta nu prea placuta din cauza ca a fost nevoie de chiuretaj si nu m-a durut atat fizic cat sufletul meu era bucatele. Nu imi venea sa cred, nu intelegeam de ce Dumnezeu mi l-a dat si apoi mi l-a luat. Au urmat 2 sapt in care mi s-a parut ca totul e super, ca mi-am revenit f bine, eram sau asa mi se parea ca totul era bine. in timp am inteles ca in sufletul meu nu e totul bine, retraiesc acele 22 de zile in care am stiut ca sunt insarcinata si ma doare pierderea bebelusului meu. Poate ca, stiintific, medicii ar spune ca inca nu era un bebe dar eu stiu ca era si ca era un suflet pe care l-am iubit si il iubesc si il voi iubi toata viata. Ma intreb unde este el acum si as vrea sa simta toata dragostea mea. cu cei din jur nu pot vorbi despre el pt ca toata lumea incearca sa ma consoleze, toti imi spun lasa ca poate e mai bine asa... Da poate e mai bine asa cine stie din ce punct de vedere dar sufletului meu nu ii e mai bine asa. Nu am nevoie de consolari pur si simplu am nevoie sa vorbesc despre bebelusul meu. de aceea acum m-am hotara sa scriu si eu aici. Am aflat de acest site de anul trecut si am mai intrat dar nu am gasit pana acum momentul sa scriu. va multumesc ca existati si sa aiba Dumnezeu grija de toti ingerasii nostri.

[marwana]

Madalina ...primeste te rog imbratisarile noastre.
Cu durere iti spunem bun venit alaturi de parintii de ingeri si desi pare ciudat ne bucuram ca a gasit puterea sa iti eliberezi un pic sufletul si sa ne povestesti despre sufletelul tau mic.
Intrebarile tale sunt atat de firesti si doar la una iti pot raspunde ...ingerasul tau este langa tine, traieste in inima ta si se hraneste cu iubirea ce i-o porti, stie cat de mult il iubesti si cat de mult dor simti si cu siguranta el ti-a dat puterea sa te asezi in fata tastaturii si sa incepi sa scrii povestea lui.
Suntem alaturi de tine si vom fi mereu, esti mamica, mamica unui ingeras mic, chiar daca fizic bebe a stat putin timp cu tine el este si va ramane in sufletul tau.
Poate ca nu ai apucat sa te gandesti ce nume va purta bebelusul tau...sa stii ca ii poti da un nume acum...un nume care tie iti place...

Nu stiu daca pana acum ai reusit sa citesti articolele de pe site-ul E.M.M.A, sunt articole care vin in sprijinul tau, sa te ajute sa intelegi mai bine starile prin care treci, http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
- poate ca si sotul tau isi pune aceleasi intrebari...poate si el sufera in tacere...aici sunt cateva articole care il vor ajuta sa inteleaga mai bine pierderea voastra http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
- de cele mai multe ori o astfel de pierdere intareste o relatie, sunt insa si situatii in care cei doi se indeparteaza unul de celalalt, articolele de aici le puteti citi impreuna http://www.organizatiaemma.ro/suport/cuplu
- durerea ta este si mai mare pentru ca nu ai un loc unde sa mergi sa ii pui o floare, sa ii aprizi o lumanare...aici vei gasi cateva modalitati prin care poti pastra vie memoria ingerasului tau http://www.organizatiaemma.ro/node/726
- stiu ca cei din jur nu pot intelege durerea ta pentru ca ei nu au trecut prin ea, nu inteleg de ce plangi un bebelus care a sta cu tine atat de scurt timp, nu pot intelege ca l-ai iubit din prima clipa in care ai aflat ca s-a cuibarit in burtica ta, lor le poti trimite pe mail aceste articole http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati vor intelege durerea ta si vor invata cum sa iti fie alaturi.

Vom fi mereu alaturi de tine, oricand vei avea nevoie de noi.

Zbor lin ingeras drag, zbor lin micut ingeras

[ametzita]

draga mea madalina ....imi pare rau ca a trebuit sa ni te alaturi, dar ma bucur ca...daca asa a fost sa fie, macar ai avut curaj sa ne scrii....nu te vom consola facand din bebele tau un subiect tabu, noi te vom consola lasandu-te sa vorbesti despre sufletelul tau, ascultandu-ti povestile si simtamintele, suntem aici o mare familie de lacrimi, durere, suferinta...zambete...

....aceleasi sentimente le-am trait si eu.......nu am putut intelege de ce Dumnezeu mi-a dat-o pe sofia...apoi mi-a luat-o fara macar sa o vad, sa-i aud scancetul, sa o tin in brate.....de ce???????/...si nici acum nu inteleg....dar, ma amagesc cu multumirea ca mi-a dat ocazia sa traiesc acele 7 luni...plinte de emotii, sentimente total necunoscute, intamplari....fluturasii din burtica....off... cat de greu este.....

cei din jur......hmm...asa se intampla mereu, incearca sa evite subiectul crezand ca ne fac bine, de fapt nu stiu cat de rau ne fac aratandu-ne ca nu le-a pasat deloc de sufletelul din burtica noastra, de ce s-a intamplat cu el, de suferinta noastra...ei nu inteleg de ce plangem cand vedem o femeie gravida, cand vedem un bebelus care ar cam varsta pe care trebuia s-o aiba ingerasii nostri....ei nu au pierdut pe nimeni drag si.....nu stiu cum e sa suferi ca nimeni nu-ti impartaseste durerea si nici macar nu te lasa sa ti-o traiesti cm simti....nu o fac din rautate ci pur si simplu din....inertie...nu te spara pe ei...ne ai pe noi...

[gemmina]

va multumesc din tot sufletul si e minunat ca exista organizatia EMMA.
Am aflat de EMMA anul trecut cand am vazut-o pe doamna Bianca Brad intr-o emisiune dar pana acum nu am gasit momentul sau nevoia sa scriu, intrun fel m-au impresionat trairile mamicilor care au gasit curajul de a-si scrie povestea aici dar mi se parea ca bebe al meu, care asa simt ca ar fi fost baietel si atunci e Paul, era inca f mic si toata lumea din jur ma convingea ca inca nu era un bebe ci doar o celula. Nu cred asta si nu am crezut niciodata, stiu ca era foarte mic dar era un baietel mic si frumos, era un ingeras de la Dumnezeu. Stiu ca s-a intors acolo dar foarte mult as vrea sa stie ca ma bucur ca a fost al meu, ca il iubesc din tot sufletul si sper ca intr-o zi sa il intalnesc. (nu sunt casatorita si ne-am si despartit, noi, parintii lui Paul - fiecare incearcam acum sa ne construim alta viata) Imi e f dor de ceea ce am simtit in acele 22 de zile iar acum e perioada in care s-a intamplat anul trecut sa il am pe Paul in burtica si retraiesc fiecare zi de atunci. Stiu ca in timp se va vindeca un pic rana dar acum inca existasi va multumesc din suflet pt ca nu ma simt singura.
va multumesc pentru suport si sa ne dea Dumnezeu puterea de a merge mai departe bucurandu-ne de viata

[madalina hutanu]

draga mamica de ingeras....

primeste sincerele mele pareri de rau pentru pierderea micutului Paul...ma doare sa aflu ca pe zi ce trece sunt si mai multe mame de ingeri...s mai multe...oare de cati ingerasi o mai fi nevoie in cer????sa nu uiti ca esti puternica...ca Dumnezeu ti-a demonstrat ca esti puternica...nu e deloc deloc usor sa traiesti ce traieste o mama de inger...noi toate stim asta....insa...asa cum toate mamicile de inger imi zic si mie...timpul ne va invata sa mergem mai departe...cu durerea in suflete..pentru ca nu vom uita niciodata de ingerasii nostri...sa-ti de-a Dumnezeu multa credinta si forta "sufleteasca" daca pot zice asa pentru a putea merge mai departe.Poate nu sunt eu cea mai in grad sa-ti zic sa fii tare,cand nici eu nu sunt si am multe zile in care cad...si plang...si ma doare...insa zambesc cerului si tin mereu aprinsa candela pentru micutul meu Fabian.

te draga mea...

micutului ingeras vesnica in Ceruri si multe colorate!
Zbor lin printre stelutze ingerasule!!!!!!

[Loredana M]

Nu conteaza cat are copilul tau ...atunci cand afli ca vine un bebe si se afla in burtica ta o mica viata ..pentru tine ca mama este o fiinta este copilul tau...nu o celula cum spun uni
Imi pare rau ca nu l-ai cunoscut pe Paul si stiu sigur ca va veni si aceea zi in care ii vom revedea si ii vom legana si imbratisa...
Pana atunci din pacate trebuie sa ii facem mandri de noi mamicile lor ..noi care plangem si ne doare sufletul ...
Te imbratisez strans si noi suntem aici pentru a te sustine si pentru a ne ajuta una pe alta ..

[monicamuresan]

Draga mamica de Ingeras, sunt cu sufletul alaturi de tine
Ma bucur ca ai reusit sa scrii povestea ta. Faptul ca Paul era mic, nu inseamna ca nu a existat, pentru ca "Nicio talpa nu este atat de mica, incat sa nu lase nici o urma, pe lumea asta!" Iar urma este in sufletul tau, iar noi iti respectam sufletul, iti respectam durerea, iti respectam Ingerasul

De acum incolo, sper ca tu sa ii arati iubirea ta neconditionata, pentru ca sufletul lui e in Lumina, iar Iubirea este cel mai frumos lucru care noi putem sa il oferim Ingerasilor
Iar aici, pe acest forum, eu am invatat acest lucru si incerc sa ii ajut si pe altii "sa nu lase durerea sa devina mai mare decat Iubirea"

Te cu mare drag

Ingerasului Paul, Zbor lin si Lumina vesnica, mii de si

[tuchi]

Draga mamica,
Imi pare rau ca ai trecut si tu prin experienta pierderii.
Vei gasi aici mereu inimi deschise care iti vor fi suport. E important faptul ca ai putut face primul pas, acela de a-ti spune durerea. Aici exista o mare familie care te va asculta mereu si-ti va face bine sa scrii.
Bun venit aici pe taramul intelegerii, dorului si...durerii.