Superficialitate sau ghinion? Copil nascut mort...

[brendamitran]

Nu stiu daca am deschis bine subiectul,daca e locul potrivit....initial m-am gandit ca nu e bine pentru viitoarele mamici,ca le va face rau sa citeasca aceste randuri,pe urma,mi-am spus ca totusi,ar putea fi un punct de orientare,un subiect de meditatie,sau pur si simplu un semnal de alarma!

As vrea din suflet si ma voi stradui sa nu fiu subiectiva,sa nu critic,sa nu trag concluzii.
Vreau ca aceste randuri sa fie un mare semn de intrebare,daca cineva crede ca poate raspunde avizat,sa o faca,alte comentarii,pro sau contra dar inutile,cred ca sunt de prisos.

Totul a inceput acum 9 luni.....cand sora mea,ne-a anuntat ca este in sfarsit insarcinata. Spun in sfarsit,pentru ca demult asteptam toti din jur acest lucru,iar ei nu erau hotarati deloc,desi sotul ei a implinit 40 de ani iar ea 32.
Spunea mereu ca o are pe fii-mea,ca nu se vede in stare sa faca un copil,ca se mai gandeste,etc,etc....

In fine,vestea cea mare a sosit.Am mers la doctor.Toate bune,absolut bune,analize,stare generala,ecografie,toate aratau cat se poate de bine.
Din pacate,medicul cu care am nascut eu,n-a satisfacut-o,i s-a parut superficiala doamna doctor,ca nu-i da suficiente explicatii,ca pare absenta.Am incercat sa o lamuresc,ca femeia are o experienta,ca poate stie ce are de facut,ca la 2 luni ce explicatii trebuie sa-i dea.....era hotarata sa mearga la alt medic.

Dupa indelungi cautari (gasise intre timp o doctorita de care am fost cu totii foarte incantati,dar din pacate activa numai la Euroclinic unde preturile sunt exorbitante),deci dupa indelungi cautari a gasit o doctorita tanara,care i-a placut cum trateaza problema in ansamblu.
Prima reactie a fost de retinere,femeia nu avea prea multi pacienti,era la incept de profesie probabil,dar pe urma ne-am spus ca fiind tanara este inca imbuibata de carte,deci totul e ok.

In timpul asta sarcina avansa,fara probleme,fara greturi,fara pofte,fara stari de rau,copilul era nemaipomenit de bine,in parametrii normali,sanatos.Sarcina s-a dezvoltat frumos,sora-mea a luat in greutate exact cat ar fi trebuit,nu avea retentii de apa,nu se misca greu,lua vitamine in permanenta.
Va spun toate astea,ca sa intelegeti ca discutam despre o sarcina cum nu toate femeile au norocul sa abia.O sarcina usoara,frumoasa si fara nici un fel de probleme.

Bun,se apropia luna a noua,cele 40 de saptamani s-ar fi implinit undeva intre 23 si 30 ianuarie,cam asta era DPN-ul.
Pe 3 ianuarie a fost la control,i-a facut ecografie,a monitorizat bataile inimii bebelusului,era totul ok,doar tensiunea usor crescuta.De a doua zi insa,totul a reintrat in normal,isi lua tensiunea zilnic,dar mai sus de 12-13 n-a mai urcat,deci pericolul trecuse,fusese ceva pasager.
Incepuse sa se miste greu,burtica era relativ mare,apasa pe nervul sciatic si o durea rau un picior,iar in ultimele zile i se umfla o mana....chiar glumeam pe tema asta si ii spuneam toti ca prea a avut o sarcina usoara,trebuia sa simta cumva si ea greul.

Joi,pe 15 ianuarie a fost la ultimul control.Colul era inca inchis,dar doctorita a spus sa mearga acasa si sa nu mai ia No-spa (mai lua din cand in cand,avea usoare contractii),in schimb i-a dat niste supozitoare si Calciu. Cu indicatia ca astazi,19 ianuarie,sa se prezinte cu bagajelul la spital,ca ea e de garda.
Nu i-a facut atunci ecografie,caci era aglomeratie la ecograf.

Ne pregatim cu totii,emotia creste,au loc ultimele pregatiri,avem o saptamana agitata,adu patut,adu carut,cumpara hainute,toate amanuntele care mai trebuie.
Ieri dimineata,in jurul orei 3,pusyketa se trezeste uda,i se rupsesera membranele.Telefoneaza la doctorita,dansa ii spune sa mearga la spital ca e totul ok si ca va veni si dansa mai tarziu,ca oricum e de durata.
Pleaca spre spital,emotia creste.Ajunge la spital,la camera de garda intra la control si vede cum domnisoara de acolo se schimba la fata: nu se auzeau bataile inimii lui bebe.Vine medicul de garda,monitorizeaza,face ecografie si.....ca un traznet,ca o bomba atomica,ca cel mai cumplit lucru pe care poti sa-l traiesti,i se spune verdictul: bebe e mort!!!!

De aici incepe calvarul nostru.O interneaza si o baga in sala de travaliu,alaturi de alte 5-6 gravide care se pregateau sa nasca.In fata ei,un afis mare,cu un superb bebelus,scriind alaturi :"vrei sa ai un bebelus sanatos?"
O gasesc acolo,sfarsita,daramata,distrusa.Nimeni,nici un medic prin preajma,desi era deja ora 7.(ea ajunsese la spital in jurul orei 4 si jumatate).
Fac un pic de valuri pe acolo si se indura doamnele asistente sa o mute intr-o rezerva,ca sa nu mai suporte chinul psihic de a vedea cum altele nasc copii sanatosi.
Mi se spune ca la ora 7:30 trebuie sa soseasca doamna conferentiar,si sa ies afara,ca nu ma va lasa acolo.Ii spun aistentei ca vreau sa-i vorbesc doamnei si sa intreb daca nu cumva o cezariana nu ar fi mai potrivita,ca sa fie scutita de trauma psihica de a se chinui sa nasca un copil mort.
Vine doamna conferentiar,abia pe la 8 si ceva,urla "sa iasa afara,nu are ce cauta aici" si din momentul acela,usile ni se inchid in nas.

Am omis sa spun ca doctorita ei,dupa ce au vorbit la ora 3,nu a mai raspuns la telefon pana pe la ora 11....

De aici incolo,sporadic,ne sosesc vesti smulse pe langa un cant de usa,de la vreo asistenta,de la cine mai trecea pe acolo,sau chiar de la pusyketa,atat cat mai putea sa vorbeasca: spitalul nu face cezariene la cerere(doar oare mai era cazul de cerere?),nu e bine sa se faca cezariana,ar trebui sa mai astepte doi ani pana la o urmatoare sarcina,daca e vreo infectie la copil,ar putea s-o ia si mama daca se face cezariana,ar fi o trauma in plus pe langa cea psihica.....epidurala? nu,caci exista riscul de hemoragie,daca copilul este mort. Cel mai bine si cel mai bine,este ca nasterea sa decurga normal.

In tot acest timp,insistam sa fie lasat macar sotul sau eu sa stam langa ea,este totusi un caz dureros si ea trebuie sa aiba un minim de suport moral.Ni se spune un NU categoric,politica spitalului nu permite asa ceva.Mai mult,de la 7 ianuarie,exista o regula interna,ca nici un medic sa nu intre in spital daca nu este de garda.Astfel incat,doctorita care i-a urmarit sarcina,nu a putut veni sa asiste la nastere.
Ne-a raspuns in jurul orei 11,socata de ceea ce ii spunem,avea copil mic,a pus tel pe silent,stia ca totul va fi bine si avea de gand sa se intereseze mai tarziu de nastere,de aceea nu a mai raspuns la telefon.

Vine medicul de garda (seful garzii,asa cum il numeau acolo),un tip arogant si persiflant,ii spune ca e totul ok (ce mai putea fi ok?) si sa aiba rabdare sa nasca normal,ca asa e mai bine.Il vede a doua oara pe cumnatul meu acolo si il da afara spunandu-i ca e nesimtit,ca i-a spus doar ca nu are voie.

Chinul a durat 12 ore,timp in care am mers acasa,caci acolo n-am mai putut patrunde cu nici un chip,unde ne-am jelit durerea si unde ni se sfasia sufletul gandindu-ne prin ce trece biata de ea.Mai culegeam informatii la telefon,sunam la cabinetul asistentelor,caci pusyketa n-a mai putut vorbi la un moment dat,informatii laconice,seci,uneori usor ironice....

In jurul orei 19 s-a nascut micutul Andrei,mort.Un copil superb,absolut superb si sanatos.Verdict: strangulat cu cordonul ombilical!
Stupefactia si durerea e cu atat mai mare! Incredibil! De ce? De ce? De ce?

Incep aici,intrebarile mele care,repet,nu se vor a fi o acuza,o concluzie,sau o explicatie.Le voi insira aici exact de-a valma,asa cum imi vin in minte,fara sir,fara noima,explozii ce se fac auzite in gandurile mele.

De ce,daca nu i s-a facut ecografie joi i s-a dat sa ia Calciu? Putea fi copilul infasurat in cordon de atunci si Calciul(care se stie ca provoaca acele spasme asemanatoare cu contractiile) sa fie vinovat de finalul tragic? Se da Calciu unei gravide fara sa fie monitorizata la spital? De ce trebuia sa nasca luni,astazi,daca termenul era intre 23-30 ianuarie? De ce nu a fost lasata sarcina sa fie dusa la termen? Si de ce sa nu nasca atunci cand pur si simplu ii vine sorocul? De ce nu i s-a dat Calciu incepand de astazi,la spital fiind?
Cine permite o politica cum este a acestui spital,ca medicul care ti-a urmarit sarcina sa nu aiba voie sa intre in spital cand nasti daca nu e de garda? De ce in asemenea caz tragic nu este ajutata pacienta lasand familia sa-i fie alaturi? Codul deontologic permite un asemenea tratament fata de pacienta si fata de familie? De ce nu se permite in toate spitalele din Romania(asa cum este la Municipal,de exemplu,inca de acum 15 ani)ca cineva din familie sa asiste la nastere?
De ce atunci cand a ajuns la spital nu s-a facut cezariana pe loc,poate copilul ar fi putut fi resuscitat(se pare ca nu murise de mult timp)? Oare numai in filme putem vedea o echipa de medici agitati sa salveze vieti? Chiar exista riscul unei hemoragii in cazul unei epidurale la bebe mort?
Oare era mai bine totusi sa se faca o cezariana pentru a fi scutita de trauma psihica de a se chinui sa nasca un copil mort?


Va rog mult,hai sa nu facem acuzatii,nu cred ca ar mai ajuta la ceva,hai sa dezbatem problema la rece,daca cineva mai gaseste o hiba in tot ce am povestit s-o spuna.
Poate a fost doar fatalitatea,poate a fost si o greseala pe undeva,dar hai sa incercam sa vedem lucrurile obiectiv.

Va multumesc!
BRENDA

[Cami_Vic]

Draga Brenda,

Imi pare nespus de rau pentru ce i s-a intimplat surorii tale, pentru durerea ei si pentru modul in care a fost tratata... Imi pare rau pentru Andrei, va sint alaturi cu toata inima si stiu cit e de greu...

Noi ne-am pierdut baietelul la 40 de saptamini de sarcina, tot dupa 9 luni fara probleme, o sarcina la fel de "perfecta". La noi a fost din cauza placentei, care in ultimele 3 saptamini nu "isi mai facea datoria", deci transferul nu se mai facea bine si Victor s-a stins incet fara ca eu sa simt nimic. Eu fiind in Franta, aici nu se face sistematic ecografie la sfirsitul sarcinii... Sint doar 3 ecografii obligatorii, ultima fiind cea de 7 luni. Daca nu este vreun semn ca ceva ar fi in regula... (tensiune, analize, col deschis, etc...) se verifica doar colul si bataile inimii copilului. Am fost si eu revoltata impotriva superficialitatii, primul meu gind a fost ca daca s-ar fi facut cezariana cu o saptamina-doua inainte, Vic ar fi ftrait. (nu avea malformatii, singura explicatie la ce s-a intimplat a fost ca placenta era prea mica si cu o textura anormala...).
Noi am aflat ca Vic nu mai traia la un control - ma prezentasem la maternitate pt ca nu il simteam miscind. Mi-au facut o multime de analize de singe, si m-au trimis acasa pina a doua zi, cind s-a declansat nasterea - tot pe cale naturala.
E foarte greu sa te impaci cu gindul ca inevitabilul s-a produs, ca a fost un "nefericit accident" si ca te numeri printre cei 0, 0XX% in statistici...). Ca in loc sa incepi o viata frumoasa "in 3", totul se termina brusc si toate visele tale se naruiesc... Inevitabil apare vinovatia ( de ce n-am simtit nimic, de ce nu mi-am putut proteja copilul...), revolta impotriva sistemului medical, a destinului, intrebarile "de ce? de ce noi?"..., apoi saptamini si luni de durere, de lacrimi, de "gol" in suflet, de dor...
Incearca sa fii alaturi de sora ta, sa o ajuti cu prezenta ta, sa o asculti, sa o stringi in brate... Va avea mare nevoie de tine si de sprijinul celor dragi acum... Spune-i sa ni se alature noua cind va avea puterea sa o faca... Pe site-ul Emma sint o multime de articole care ne pot ajuta sa intelegem avalansa de sentimente care ne coplesesc, iar aici pe forum va gasi mereu un cuvint de alinare si se va simti mai putin singura in durerea ei...

Am sa incerc sa raspund la citeva din intrebarile tale, tinind cont de ce mi s-a spus mie aici... In momentul in care se stie ca bebe nu mai traieste, nu se poate astepta prea mult pentru ca exista risc de infectie pentru mama. In al doilea rind, medicii nu pot stii cu exactitate cind s-a produs decesul, daca s-a intimplat cu o zi inainte sau cu mai multe...
Cezariana de urgenta si resuscitare, cind s-a confirmat ca inimioara nu mai bate... sincer nu stiu ce sanse sint.. Creierasul cipilului daca est privat de singe (deci de oxigen) timp de citeva minute, el nu se va putea regenera si chiar readus la viata, copilul risca sa aiba probleme grave.

In ceea ce priveste cezariana - si eu am avut pe moment aceeasi reactie. Am crezut ca asa e normal, si am fost revoltata ca mi s-a propus nastere pe cale naturala. Ne-am gindit chiar sa cautam o clinica particulara dispusa sa faca cezariana...
Apoi mi s-a explicat ca cezariana inseamna risc de infectie pentru mama cind copilul nu mai traieste, riscul de hemoragie este mare, si recuperarea dupa nastere mult mai lunga.
M-au convins, am inteles ca nu din comoditate ci pentru binele meu mi s-a recomandat...

Au fost niste momente oribile, n-am sa intru in detalii... am avut insa norocul ca aici prezenta tatalui e permisa pe toata durata travaliului, si asta m-a ajutat enorm.
S-a facut epidurala, (insa mult prea tirziu, doar inaintea expulsiei...) deci nu vad de ce medicii de acolo au zis ca nu se poate face cind bebe se naste fara viata - nu vad cum epidurala poate cauza hemoragii... in fine, nu sint medic....

E trist ca parintii atit de greu incercati sint tratati atit de brutal, ca nu ati fost spprijiniti moral, ca nu vi s-au dat informatii, ca tatal si familia nu au putut fi prezenti...

Sint cu toata inima alaturi de voi, de sora ta...
Sper din tot sufletul ca va gasi puterea de a merge mai departe...
Va imbratisez cu drag,

[corina_andrusca]

OFFFFFFFFFFF, Doamne D-zeule mare .........cata dure, cata suferinta, cit chin ,cite lacrimi innecate in durere si atitea intrebari....de ce/, de ce mie? de ce copiluyl meu/??? IMI pare atit de rau, ma doare sufletul citid despre pierderea voastra , a ta BRENDA scumpa matusica, si a surorii tele ,,PUSYKETA,, de mamica............sincere condoleante, si multa, multa putere va doresc din suflet...........ma iertati dar......mi-e ff greu, nu mai am cuvinte, imi pare tare rau pt. ce vi s-a intimplat in aceasta dimineata.........................ma voi pt. sufletelul lui ANDREI cel mic si nevinovat, care acum este un frumos, domnul sa-l odihneasca in pace si sa-i fie somnul linistit.............drum lin pina la CER ANDREIsi multe pt. tine sufletel ..........................Corina, mama ingerasului ANDREI NANU..

[crisstynna]

Mi se rupe sufletul....Am ramas fara cuvinte,cand vad ca inca o mamica ni s-a alaturat noua....Simt durerea din sufletul ei,simt ca retraiesc inca o data acele momente,in care intr-una ma intrebam de ce????Daca s-ar fi facut cezariana mai repede,daca ar fi fost mai atenti...Daca,..acel cuvant "Daca" si acea intrebare "de ce?"inca si acum ma mai macina cateodata....Din pacate noi nu putem face nimic....si trebuie intr-un final sa ne acceptam soarta,pt ca este singurul lucru care ne-a mai ramas.Sunt cu tot sufletul alaturi de sora ta,de intreaga voastra familie.Sa nu va pierdeti speranta si credinta.Si parerea mea este ca mai bine ca au lasat-o sa nasca natural,pt ca va urma momentul in care dorinta unui nou bebe va fi fff mare....si eu am simtit la fel dupa ce am nascut....Simteam ca fara un copil inebunesc...dar avand cezariana am avut mai mult de asteptat...Si pentru noi mamele de ingeri singurul lucru care ne va face sa ne revenim cat de cat este un nou copilas in brate,doar atunci vom simti ca avem din nou pentru ce trai.Dumnezeu sa fie alaturi de voi,sa va intareasca in aceste momente,iar atunci cand sora ta va simti ca poate,ar fi bine sa intre aici pt ca este singurul loc unde va fi pe deplin inteleasa,unde toate simtim acelasi lucru,unde suntem adevarate prietene.Ma rog pentru voi,pentru sufleletul nevinovat a lui Andrei,care se joaca acum cu ingerasii nostri...Dumnezeu sa va ajute si sa fie alaturi de voi

[Ralukut]

Nu stiu ce se intampla in ultima vreme. Doctorii sunt din ce in ce mai dezinteresati sau incompetenti????
Atat eu cat si fratele meu ne-am nascut cu circulara de cordon, in urma cu 30 si.. de ani, cand nu erau ecografe si mama nu aflase nici ce sex avem. Frati-miu nici nu s-a nascut in Bucuresti, ci intr-un orasel oarecare, dar mama mi-a spus ca dr. a aplicat o metoda specifica acestor situatii, cand se pun mainile in jurul gatului copilului pt. a nu se strangula cu cordonul, in timp ce il trage afara.
Iar in ziua de azi lasa copiii sa moara in mame si se poarta ca ultimii oameni.
Nu am cuvinte. Sper ca prin eforturile Biancai, alaturandu-se tot mai multi voluntari (dar care n-au trecut prin astfel de tragedii) sa se schimbe ceva in tara asta in care nu mai poti fi sigur de nimic, de ziua de maine, de viata ta....
Sincere condoleante!

[nicoleta]

Buna, dragele mele!
Cu siguranta o cezariana scadea riscul de a ramane strangulat micutul, acum sigur ca au fost cazuri cand si prin cezariana s-a intamplat nenorocirea, dar sansele de bine pentru ambele suflete, mama si fat, sunt mai mari in cazul unei cezariene. Plus ca nu e omenesc sa stai calm cand vezi cat dureaza travaliul, cand vezi cat sufera acea mamica.
Doamne!!!!!
Oare unde sa mai strigam, dragele mele astfel incat acesti medici sa nu mai faca doar ce vor, unde sa tipam? ca imi vine sa urlu, efectiv.
Eu am mai scris aici ca singura noastra este sa intram la nastere cu un avocat, care sa ne fie martorul ororilor. Sau, cand vedem ca mama chinuie si nu se face nimic, sesizata politia, procuratura, TV-ul, primarul, toata lumea, frate. Sa nu va fie rusine, ...ca eu din bun simt mi-am pierdut fetita sanatoasa si dulce, offf, imi vine sa tip si sa zgudui toate cadrele medicale care se comporta asa.
Sora mea a facut facultate de medicina in Montreal, inca din facultate a lucrat in spital, dar acolo, e atata dragoste si grija de om, ceva de nedescris in cuvinte.

POLITICIENI TREZITI-VA!!!!
VOI TOTI, CARE AVETI IN JUR VIITOARE MAMICI, PREGATITI ORGANE DE ORDINE, VORBESC SERIOS, SI NU MAI LASATI MAMELE FARA OAMENI DE SUFLET LANGA ELE.
ADICA VEDETELE POT FI ASISTATE DE SOTI DAR NOI, NU?
CUM ADICA?
LOVITI IN EI SI MOBILIZATI TOT TARGUL, NU MAI LASATI ATATA DURERE LANGA VOI, OFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF IMI PLANGE INTREAGA FIINTA, VA JUR.

Mamicii, sanatate multa si pruncului din Cer, rugaciuni si multa lumina.
Cu imensa durere, Nicoleta- o mama care acum 19 ani, a stat in travaliu 2 zile si doua nopti, in chinuri, in timp ce toti spuneau ca mai am pana nasc...poveste trista, nu mai are sens sa aduc amanunte, vreau doar sa stiti de ce imi vine sa urlu cand vad ca inca mai trec femei prin ce am trecut eu

[brendamitran]

Astazi am vorbit cu doctorita ei.....intr-adevar,daca s-ar fi facut ecografie joi,s-ar fi vazut cordonul ombilical.....insa,nu putea sa treaca peste oamenii care aveau deja ecografii programate si asteptau acolo.
Chiar daca s-ar fi vazut cordonul ombilical,tot nu s-ar fi recurs la cezariana,ar fi fost doar internata si urmarite pas cu pas sarcina si nasterea.Cezariene nu se fac in acest spital decat in cazuri foarte foarte grave si de extrema urgenta.
(Medicul de aseara,a spus ca in cazuri ca al lui Andrei,daca se produce strangularea,este la dispozitie numai un sfert de ora pentru a interveni si a salva copilul.Atunci cum se pupa asta cu cezariana in extrema urgenta si cu nasterea urmarita atent?)

La intrebarea mea,de ce i-a dat sa ia Calciu,de ce nu s-a asteptat ca natura sa-si urmeze cursul ci s-a provocat oarecum nasterea,doctorita mi-a raspuns ca acest Calciu nu provoaca nasterea,ci doar niste contractii,niste spasme ale colului si ca se da si pentru a se asigura calciul necesar copilului,dupa nastere.Tocmai avea un caz cu cordon ombilical infasurat,internata gravida de astazi de dimineata si monitorizata dar asteptand ca nasterea sa decurga normal.Un alt caz,o alta gravida,care este peste termenul de nastere,ia calciu de 10 zile si nu se intampla nimic.

In ce priveste garzile,este o regula interna a spitalului.De ce sa ma mire? Directorul este economist,am vazut pe toti peretii....oare are habar ce inseamna relatia pacient-medic?

Ce sa mai zic? Poate medicii nu au gresit cu nimic,parerile pot fi impartite,repet,e greu sa fii obiectiv....

[Bianca]

Draga Brenda , imi pare nespus de rau pentru tragedia prin care treceti...... ....
Cred ca se poate vorbi si de fatalitate si de greseala....Din pacate,foarte multi copilasi mor din cauza sugrumarii cordonului ombilical...ceea ce ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru cadrele medicale din maternitati, insa din pacate nu e ....
Ma intreb cati copii trebuie sa mai moara asa, pana vor lua masuri!?! Vezi, asta este unul dintre obiectivele EMMA: acela de a atrage atentia asupra acestui lucru si de a informa noile mamici, pentru a fi macar ele , cat se poate de vigilente (daca medicii nu pot ) pe parcursul sarcinii dar mai ales, in ultima luna, cand in mod normal, trebuie facuta o ecografie, saptamanal.
Din pacate, cand esti pentru prima oara insarcinata si nu stii ce riscuri exista, ai incredere in medici, fiindu-ti parca si jena sa pui prea multe intrebari, ca sa nu fi luata drept paranoica... Mai bine sa te considere asa, dar sa-ti tii in brate puiul sanatos......!

Nefiind medic, nu pot spune daca a fost bine sau nu, ca i-a administrat calciu...fiecare organism reactioneaza altfel la medicamente...asa cum reiese si din exemplele pe care le-ai dat tu...

In schimb, faptul ca "Nu i-a facut atunci ecografie,caci era aglomeratie la ecograf", este ceea ce o va urmari mereu pe sora ta..si pe voi..dar din pacate, timpul nu mai poate fi dat inapoi... Nu spun ca e vina surorii tale, in niciun caz...ci ca doctorita ei nu ar fi trebuit sa procedeze asa ...."nu putea sa treaca peste oamenii care aveau deja ecografii programate si asteptau acolo", nu trebuie sa fie o scuza....o sarcina aflata in stadiul final, trebuie sa aiba prioritate absoluta, fiind pana la urma o chestiune de viata si de moarte...ceea ce s-a si vazut.....sper ca, dupa aceasta pierdere, doctorita respectiva, sa fie mult mai atenta si sa ia hotararile altfel.... Pacat ca a invatat acest lucru, cu un asemenea pret....

Emma mea, avea probleme la inima dar culmea e ca tot din cauza cordonului ombilical a murit.......Nici eu nu am fost saptamanal la control...daca o faceam, probabil s-ar fi vazut...dar nu am de unde sa stiu si, sincer, acum, dupa doi ani, nici nu ma mai chinui, intrebandu-ma de ce nu m-am dus...oricum nu mai pot schimba ce s-a intamplat...dar voi face tot ce se poate, sa previn, macar si numai prin informare, astfel de tragedii...In rest, tine intr-adevar de destin...

Cat despre nasterea in sine: cand am pierdut-o pe Emma mea, m-am ingropat in cartile a caror tema era, pierderea unui copil inainte de nastere si mi-aduc aminte, ca ma revolta cand citeam scrisorile unora dintre mamele care isi povesteau tragedia, si spuneau, revoltate si ele la randul lor,cum ca erau lasate sa nasca natural (cu exceptia celor care nu aveau probleme de sanatate-hemoragie, miopie etc)!!!! Mi-a luat ceva timp sa inteleg si sa accept faptul ca, este cel mai bun lucru pe care-l poate face o mamica, in acea situatie (tot cu exceptia celor care au problemele enumerate de mai sus)!!!
De ce? Pentru ca la o cezariana, se sectioneaza uterul ori, in vederea unei viitoare sarcini, este mult mai indicat, ca acest lucru sa fie evitat. Procesul de vindecare fizica dureaza mult mai mult , ceea ce poate afecta si procesul de vindecare sufleteasca, care e si asa extrem de dureros si de lunga durata.. .....si atunci, am ajuns si eu la concluzia, ca nasterea naturala e alegerea cea mai buna....o mamica spunea "...intr-un fel ma bucur ca pana la urma am nascut natural. Asa am putut sa-mi urlu durerea, fara nicio retinere...nimeni nu a indraznit sa-mi spuna sa nu mai tip...."

Si am ajuns la ceea ce ma revolta cel mai mult, dupa malpraxis: Lipsa de omenie! Daca in cele mai multe tari civilizate, mamele si rudele acestora, sunt tratate cu foarte multa intelegere si blandete, iar bebelusii lipsiti de viata sunt respectati, fiind spalati si umblandu-se cu ei, cu multa delicatete, la noi, in loc sa incerce sa aline durerea, mai mult o accentueaza .....iar puiutii sunt aruncati necuratati, in tavite..... Si asta este un alt obiectiv EMMA: acela de a invata cadrele medicale, cum sa ofere suport emotional mamelor de ingeri si familiilor acestora....si de a lupta pentru drepturile copiilor nenascuti: acela de a fi recunoscuti si acela de a fi tratati cu respect.....

Este cumplit de trist, ca cei care le sunt in preajma, nu sunt in stare sa fie mai umani...mai omenosi..... Asta e ceva ce , pur si simplu, nu-pot-sa-in-te-leg!!!!!

Offff, draga Brenda,....imi pare atat de rau.....sunt, impreuna cu toate mamicile de aici, alaturi de sora ta si de tine ....te rog, anunta tu prietenii, colegii, rudele sorei tale...poate chiar si vecinii, sa nu faca, fara voie, o gafa care sa o raneasca si mai mult. Spune-le tuturor, sa intre pe site si sa citeasca sectiunea "Pentru cei din jur": http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati Este foarte important sa stie cum sa ii fie alaturi. Si sa citeasca si ce e postat la "Pentru mame": http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame , ca sa o poata intelege mai bine....

Nu stiu daca ce am scris, te ajuta la ceva....dar vreau sa stii ca nici sora ta, nici tu, nu sunteti singure....

Si nici micutul Andrei, nu este singur...ci alaturi de ingerasii nostrii, ai mamelor de ingeri, care ne-am adunat aici, sa ne dam putere una alteia....si sa ii pomenim, asa cum numai noi stim sa o facem.....si asa cum merita toti...cu multa dragoste si mult respect...

As vrea sa am puterea de a da timpul inapoi...

Daca ai posibilitatea, mergi si fa-i cateva poze lui Andrei....daca nu poze, cumpara un kit pentru amprente,si fa-i macar la un piciorus..... daca avea perisor, poate reusesti sa iei o suvita, cat de mica...sunt amintiri care vor fi foarte pretioase pentru sora ta...

Te imbratisez cu multa compasiune si, cand crezi ca sora ta va fi pregatita, spune-i sa vine aici, printre noi....ii va face bine.....

[ioana72manuela]

Draga Brenda pur si simplu tremur de cind ti-am citit drama pentru ca exact aceeasi poveste am trait-o si eu acum zece luni aceleasi intrebari mi le-am pus si eu in legatura cu tot ceea ce s-a intimplat in legatura cu medicamentele,cu doctorul cu multe lucruri atit de clare si totusi atit de neclare.dupa noua luni de sarcina normala cu internare de o saptamina la sfirsit cu un ecograf facut un sfert de ora unde trei doctori au asistat dar nu au putut vedea nimic doctorul care mi-a urmarit sarcina ma trimite acasa sa mai astept doua saptamini iar la doua zile ma intorc in spital cu copilul meu mort,cauza:stangulat cu cordonul ombilical.Mie mi-au facut cezariana pentru ca asa eram programata cu anestezie epidurala nu am avut hemoragie in schimb nu mi s-au dezmortit picioarele aproape sase ore.Si acum merg pe strada cu mintea plina de intrebari,stau de multe ori si ma intreb ca daca nu faceam asa si faceam altfel poate era mai bine si tot timpul mi-e inima strinsa,refuz sa accept realitatea si astept sa vina pe lume.E foarte greu mai ales cind stii ca esti pe ultima suta de metri iar niste insensibili pur si simplu se joaca cu viata ta,a copilului ce asteapta sa se nasca si cu viata celor dragi tie.Din acel moment nu mai esti ce ai fost te intrebi cum altii reusesc sa se obisnuiasca cu durerea si cum vei rezista de acum inainte?tu cel trecut prin asa ceva nu doresti nimanui sa aiba parte de asa ceva dar cind vezi ca totusi se intimpla parca pe moment ramii mut de durere si nu-ti gasesti cuvintele pentru ca nimeni si nimic ni te poate consola

[symyna_cris3]

Draga Brenda,si eu,ca si sora ta am tecut prin aceeasi drama.Imi pare f rau pt voi si pt micutul Andrei!!! Imi pare f rau pt toate mamicile de ingerasi si pt ingerasii lor,caci...in aceasta lume...nu vom mai fii nicicand impreuna...doar in Cer ,cand Dumnezeu va vrea...Ma rog pt voi sa aveti putetrea sa treceti peste aceasta durere imensa si va rog din suflet sa fiti langa ea,sa o ascultati,sa o lasati sa planga si sa vorbeasca despre ingerasul ei...E FOARTE greu...cu toatele stim cum e cand te trezesti dim uitand ce s-a intamplat si vezi cruda realitate...Mult timp de acum incolo ea tot va mai astepta ca sa nasca si sa fie totul asa cum si-a dorit...si mult timp de acum incolo va tot incerca sa inteleaga DE CE si UNDE s-a gresit...Ca "asa a fost sa fie "e un cliseu care nu-ti poate alina suferinta... Si sa stii ca si eu,acum, la ceva timp dupa(5 luni) ,sunt de acord ca a fost mai bine ca m-au lasat sa nasc pe cale naturala.In sensul ca ,desi sufeream enorm si-mi doream sa se termine cat mai repede totul si sa pot veni acasa sa-mi pot plange durerea, si credeam ca cezariana e cea mai buna alternativa, am ales totusi nasterea naturala,dupa ce dr mi-a explicat ca asa voi putea avea mai curand o alta sarcina.Atunci nu ma interesa asta, nu vroiam decat sa nu vad pe nimeni...sa fiu lasata in pace ca sa-l pot plange pe puiul meu Ravanel,dar acum cand deja mi s-a dat unda verde pt o alta sarcina ma bucur ca am ales nasterea naturala,caci ,chiar daca nimeni si nimic nu-l va putea inlocui pe Razvan,totusi imi doresc ffff mult sa fiu mamica din nou si sper ca de data asta totul va fii bine...
Cat despre epidurala...mie mi s-a facut si n-a fost nici o problema,ba chiar m-a ajutat si psihic pt ca eu a trebuit sa stau la un loc cu celalalte gravide care urmau sa nasca,ba chiar am asistat la multe nasteri pana cand mi-a venit randul si eram distrusa...Insa dupa epidurala nu-mi amintesc prea multe,caci m-a molesit si vedeam totul ca pe un vis...
oricum durerea nasterii unui copil mort e mai grea decat atunci cand se naste un copil viu care ajuta prin miscarile sale, dar refacerea e aceeasi si fizic e mult mai usoara decat o cezariana.
Nu sunt medic,dar ti-am scris parerea mea...Se va reface fizic mai repede si va putea ramane din nou insarcinata,daca isi va dori.Mai greu va fii cu partea sufleteasca,caci aceasta rana nu se inchide NICIODATA...
Va imbratisez si as vrea sa va pot strege macar o lacrima...si ma rog din tot sufletul pt ingerasul vostru ca sa-si gaseasca linistea acolo sus,in Cer,alaturi de ceilalti ingerasi...

[brendamitran]

Va multumim si noi,o sa-i transmit cu siguranta toate gandurile voastre.
Bianca,iti multumesc pentru randurile scrise,sper sa aiba puterea sa intre intr-o zi pe acest forum si sa discute cu voi.

Astazi o externeaza,o sa merg la ea,recuperarea fizica decurge normal.
Psihic,suntem cu totii alaturi de ea,sa o ajute Dumnezeu sa treaca cu bine peste tot!

[Bianca]

Draga Brenda....cand mergeti sa o luati de la spital, du-i un ursulet de plus....ca sa nu plece din maternitate si sa nu intre in casa cu bratele goale....

Noi o asteptam cu bratele deschise.......

Va suntem alaturi cu gandul si cu sufletul.....

Dumnezeu sa fie cu voi.....

[nicoleta]

Buna, Brenda draga!
Ce idee buna are Bianca, ...suuuper, sa sti!
Chiar, ...sa ii cumperi un animalut de plus la externare sa fie cu el.
Bianca draga, minunata ideea ta, bravo!!!!
Brenda draga, noi vom fi mereu alaturi si de tine si de mamica indurerata. Stiu ca si tu esti doborata, caci si sora mea era terminata cand Ana mea a murit, ii venea sa dea cu medicii de peretii spitalului. Si prietenii nostrii la fel, le venea sa il urmareasca pe medic sa ii traga sacul in cap si sa il bata pana ajunge in reanimare.
Dar, ...sti draga mea, tot ce se face dupa...se face in zadar. Viata puiutilor nu ne-o mai da nimeni inapoi.
Noi, atat mai putem face, sa ne gandim la ei, sa ne rugam si sa aprindem lumanari, iar fata de cei din jur sa fim cat mai buni, sa incercam sa ajutam in aceasta viata pamanteana cat mai multe persoane.
Va imbratisez pe toti si ...numai bine.
Pupici pupaciosi, Nicoleta!

[nicoleta]

Buna, Brenda draga!
Te imbratisez, scumpa mea si te felicit pentru ca ...iti pasa...iti pasa de oameni si de bine, de frumos si bun...chiar iti pasa...
Sa ai o zi buna si primeste cu mare drag si adanca admiratie, pentru sufletul tau atat de frumos.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi, ai grija de tine si de mamica, de toti cei dragi tie.
Cu mare drag, Nicoleta.
Numai bine, Dumnezeu sa va ajute, draga mea!!!

[brendamitran]

Am fost aseara la Raluca,impreuna cu o prietena de familie si cu copiii acesteia.
Inca se misca greu,o jeneaza firele,o mai doar burta.
Psihic....incearca sa-si revina.E greu,ce sa spun? In fond,oricat ne-am da cu presupusul,cred ca numai noi insine stim ce este in sufletul nostru,fiecare in parte,deci si ea la fel....
Am mai glumit,am mai ras,a zambit si ea,in seara asta o vor vizita nasii,vor merge si parintii mei,maine alti prieteni,iar de vineri,dupa ce ii scoate firele,o sa inceapa si ea sa mearga pe ici,pe colo.
Acum,la pranz o sa merg si eu,caci cumnatul meu o sa aiba niste drumuri de facut si voi merge sa stau cu ea.
Va tin la curent!
Multumesc!

[nicoleta]

Buna, Brenda draga!
Scumpa mea, tare bine faceti, ca o tot vizitati, sa nu stea mult timp singura, ...e super bine.
Si spune-i te rog ca a fost investita cu titlul de zana de ciocolata, poate ii va aduce un zambet in plus pe chip, si...daca poti tu, sau un amic, incercati sa faceti pe calculator, asa ca o diploma,. in care sa apara ca eu...o mamica anonima, care o admir mult, o investesc cu acest titlu, pe ...si scrieti tot numele ei, apoi pentru sufletul ei atat de frumos.
Poate o va inveseli, si va pastra diploma pana la pensie, cine stie...daca crezi tu ca ii va cadea bine...eu asa zic...caci nu e greu....
Dar sa sti ca pe aici, multe doamne mi-au spus ca acest compliment va fi probabil, pentru mamicile de ingerasi, unul dintre cele mai calde si frumoase complimente primite vre-odata.
Tu hotaresti, eu doar am venit cu o ideee, va pupacesc pe amandoua , pupaceste, cu pupici pupaciosi, sa-i transmiti.
Nu trebuie sa ii dai nume, cineva, pur si simplu...o pupaceste asa, pupaceste cu pupici pupaciosi.
Cu mare drag, Nicoleta!

[brendamitran]

Multumesc din suflet!
Sa nu te superi pe mine,sa nu va suparati voi,toate,dar deocamdata nu pot sa-i transmit nimic. Refuza sa vorbeasca despre subiect mai amanuntit.Am printat mesajul Biancai si inca vreo 2-3 de-ale voastre,i le-am dus aseara,dar a zis ca nu vrea sa ii spunem nimic,ca le va citi cand si daca va crede ca poate.
Eu oricum citesc tot ce scrieti,arhivez si atunci cand va fi pregatita le va gasi aici.

Stiu,e o reactie altfel decat a altor persoane,dar psihicul uman reactioneaza diferit de la om la om.

Eu iti multumesc din suflet,Nicoleta,va multumesc tuturor si o s ava tin la curent cu tot ce se mai intampla de acum incolo.

O zi buna,revin!

[nicoleta]

Bine, Brenda draga!
Sigur ca ai dreptate, fiecare om stie ce ii este lui bine, ...si ca atare sa faca ce si cum ii cade bine.
Te imbratisez draga mea si va doresc numai bine.
Ai grija de tanara mamica si fa tot ce sti ca ii unge sufletelul.
Te pupacesc, scumpo, sa ai o zi buna si pentru amandoua, multa sanatate sa va ofere soarta. Dar, multa-multa, ..de tooot, ...sa nu mai simtiti niciodata durerea!
Cu mare drag, Nicoleta!

[brendamitran]

Raluca a inceput sa aiba ceva momente de ratacire,ieri dimineata s-a trezit din somn urland si a facut o criza puternica de nervi,ar mai tarziu spre pranz,intreba de sotul ei plangand,de ce nu mai vine,desi el plecase de putin timp.....
Sper sa fie reactii pasagere,ma rog la Dumnezeu sa nu fie nimic grav!