O durere imensa si doi ingerasi...

[catalina2307]

Aici ar fi fost ultimul loc unde as fi vrut sa fiu...dar nu intotdeauna ni se intampla numai ceea ce vrem.
Am sa va spun povestea mea cu speranta ca imi veti fi alaturi pentru ca desi am tendinta de a fi rautacioasa nu intentionez...nu vreau sa imi spuna nimeni "stiu prin ce treci" pentru ca nimeni nu stie , numai voi cele care aveti in suflet aceeasi durere.

Am 33 ani si o sarcina obtinuta cu multa greutate prin FIV. Gemelara.Baietel si fetita. Aproape 17 saptamani le-am spus "louloudakia" - floricele in limba greaca, pentru ca tatal lor este grec. Si i-am iubit , si i-am protejat, si am facut tot ceea ce o mama ar fi trebuit sa faca sa isi protejeze puii.

Vinerea trecuta am inceput sa am dureri (de fapt nu am inceput, au continuat durerile la o intensitate mult mai mare, tot timpul mi s-a spus e in regula, e normal, se mareste uterul, se pregateste organismul, este o infectie urinara, bla bla).A doua zi ,noaptea durerile au fost si mai puternice...m-am spalat si au cazut doua cheaguri mici mici ca o gelatina cu firisoare de sange. Mi-am sunat dr. care m-a trimis de urgenta la camera garda(Municipal). Acolo mi-au spus cum ca as fi paranoica...nu sange, col inchis, eco perfect.Dar m-au internat . Si au inceput perfuziile. Duminica dimineata a venit dr .mea - careia nu am ce sa ii reprosez- a constatat ca este colul scurtat, contractii si nu se pune problema unui cerclaj in asemenea conditii.Am mai pus o perfuzie si la cealalta mana. Curgeau amandoua 24 din 24.Luni a trecut la fel, cu contractii si dureri,m-au trimis sa fac o super eco la Dr. Chitescu cu salvarea si cablata la perfuzii,normal totul ok, marti la fel dar m-am trezit noaptea intr-o balta de sange. Repede eco, acelasi raspuns.Totul este ok, bebeii sunt bine poate colul putin scurtat.Miercuri dureri, contractii, sangerari, a venit medicul de garda, si ghiciti, totul normal...asa sunt sarcinile gemelare mai ales ca fetita avea placenta langa col .Joi dr. mea a descoperit ca in Viena exista un super medicament care opreste contractiile si am nevoie de 20 fiole. Norocul meu, semn de la Dumnezeu gandeam eu, nasul nostru tocmai era in Viena si a gasit cele 20 fiole - 1200EUR.
Vineri fetele din odiseea mea, sa le ajute Dumnezeu si sa le vegheze copiii, s-au mobilizat si mi-au gasit 15 fiole gravibinon. Si am inceput doze de soc. Am uitat sa va spun ca in tot acest timp am stat in aceeasi pozitie, culcata, pipi la plosca dar au inceput alte probleme. Rinichi mariti, respiram cu dureri si greutate si f slabita.
Vineri noapte am sangerat din nou...dr. a spus sec..."s-au rupt membranele". Repede eco si paradoxal...poate f putin placenta fisurata si colul scurtat DAR TOTUL OK. Dr. mea a decis ca ne mai tb. 10 fiole din faimosul medicament vienez dar de concentratie mai mare. Sotul meu a plecat de la capul meu la 6 dimineata direct la aeroport. Bilet avion...1100EUR pt ca desi avionul era gol TAROMUL te pedepseste daca nu iei bilet din timp.
I-am spus sa nu plece pt ca eu stiu ca e prea tarziu...dar el a incercat. Dimineata mi-am rugat matusa sa vina la mine. Simteam. Si a inceput calvarul numit Municipal.
Pe la 12 sotul meu m-a sunat fericit si mi-a spus ca a gasit medicamentele 1600 EUR iar la 16,30 este in Bucuresti. M-a intrebat cum ma simt si i-am spus ca sunt mai bine. Eu eram mai rau.
Si uite asa au venit sa ma salveze asa multi dr. ca m-au distrus.
Medic internist medic cardiolog, medic ginecolog, si un geniu care a decis ca trebuie sa imi ia proba sange din artera.Nu stiu daca stiti ce inseamna asta dar eu am aflat .O durere teribila. A renuntat. Nu a putut sa ma vada chinuindu-ma mai mult. La 30sec de la aceasta incercare am simtit ca fac pe mine. Mi s-a rupt apa.A venit medicul meu ,a verificat si a anuntat...se simt piciorusele. A plecat sa se schimbe iar eu am ramas singura in salon (cu matusa mea,prietena mea si pacienta din salon). Asistentele au plecat si au inchis usa sa nu ma mai auda tipand.30 min am urlat am implorat m-am rugat la Dumnezeu sa se termine, sa ma ierte, am plans si l-am intrebat de ce. Am inceput sa vars de durere.Norocul meu...am simtit cum se scurge ceva intre picioare.Si atunci au binevoit asistentele sa aduca un carucior. O femeie desfigurata de durere, cu copilul intre picioare , goala acoperita cu un prosop pt ca asa am cerut eu alergand pe holurile spitalului catre sala operatii.M-au urcat pe masa si am simtit cum o foarfeca taie legatura dintre mine si fetita mea.Totul s-a intamplat fara anestezie pt ca inima mea nu mai suporta.Au scos fetita si am sperat ca baietelul sa ramana cu mamica lui sa o ajute sa treaca peste durerea asta. Dar el , micul dragul de el a hotarat sa isi urmeze surioara.Sa nu o lase singura acolo sus.Si dupa o ora s-a terminat totul.Goala si pustiita, ostoita si vlaguita am coborat .Nimeni nu s-a gandit sa ii acopere. Si i-am vazut.Doi pui mici cu manute,picioruse, nasuc....se odihneau.Mult prea repede au hotarat sa spuna la revedere parintilor lor. Si au lasat in urma doua suflete pustiite. Pe hol sotul meu astepta plangand si desfigurat cu medicamentele salvatoare in brate. Le-am donat spitalului chiar daca peste o ora ei ne trimiteau sa ne cumparam branule.

Aceasta este povestea mea. Sotul meu se invinovateste ca am ramas in Romania. Ni s-a spus ca am poate ca am avut infectie urinara au descoperit si trombofilie (putin probabil pt ca s-a verificat inainte de FIV) ori poate forma uterului.Nu o sa stim niciodata de ce floricelele mele au plecat asa repede.

Stiu numai ca ne este atat de dor de ei ...si ne doare cumplit.....si am vrea sa urlam...sa dam timpul inapoi....sa gasim raspunsuri ....sa intelegem unde am gresit...

[Cami_Vic]

Draga Catalina,

Imi pare atit de rau pentru micutii tai, inca doua sufletele care nu au avut sansa sa traiasca...
Te-ai gindit sa le dai un nume "floricelelor" tale?
Din pacate "stiu prin ce treci", si vom incerca sa iti fim alaturi cit ne sta in putinta.

Durerea ta e atit de recenta, cred ca iti e greu inca sa realizezi ce s-a intimplat. Eu am avut impresia ca timpul s-a oprit pentru noi cind l-am pierdut pe Victor, si ca am ramas blocata undeva parca intr-o alta lume...
Primele saptamini sint cele mai grele, nu are rost sa te mint...
Toate visele se naruie, realizezi pe zi ce trece ce ai pierdut, ce ai fi putut sa ai daca totul ar fi decurs asa cum va doreati... Sper insa ca veti gasi puterea de a va ridica si de a traversa impreuna aceste momente grele.

Daca nu ai facut-o inca, citeste articolele de pe site de la "Resurse" si "Suport". Vei gasi acolo citeva idei, citeva sfaturi care pot fi de mare folos. Din pacate nu sint retete sau solutii pentru durere, insa vei intelege ca ceea ce simti e normal, ca avem aceleasi reactii...

Comunicati cit mai mult, sprijiniti-va unul pe altul si vino sa ne scrii de cite ori vei simti nevoia.
Pe mine m-a ajutat foarte mult sa pot vorbi despre Vic, despre ceea ce simt. Si nu oricine e dispus sa asculte... Am avut si am alaturi prietene adevarate, insa sint zile cind nu mai indraznesc sa le impovarez cu problemele mele... Si atunci (dar nu numai atunci) mamicile de inger, noile mele prietene, doar ele ma pot intelege...

Draga Catalina, sa nu iti para rau ca a trebuit sa iti vezi puiutii. E singura imagine pe care ai putut sa o ai cu ei, si o vei purta in suflet pentru totdeauna. Eu l-am vazut pe Vic doar citeva minute, dar imi pare acum atit de bine ca am putut sa o fac...

Te imbratisez cu drag si iti doresc sa ai puterea sa mergi mai departe, sa reinveti din nou sa traiesti, sa iti regasesti intr-o zi zimbetul chiar daca in spatele lui va ramine o tristete adinca. Noi toate stim asta...

[catalina2307]

Cami iti multumesc.
Fetita este Sofia Maria iar baietelul Alecsandros Christos.

[steluta]

Draga mea Catalina,

Cu durere in suflet am citit si trista ta poveste si parca....toata durerea mea a revenit...pentru ca povestea ta e si povestea mea....si pe noi ne-au parasit prea repede gemenii nostrii frumosi Stefan si Ana.

La fel ca si la voi , totul a fost ok pana in ultima clipa....la fel si noi ne invinovatim ca nu am plecat din tara ....si ca vom ramane mereu fara raspuns la intrebarea "de ce s-a intamplat asa"
E greu sa gasesti ratiunea tuturor intamplarilor si, atunci cand suferi...suferi si atat...

Cu mare drag te imbratisez si iti doresc sa-ti gasesti alinarea cat mai curand si poate va veni si ziua in care va rasarii soarele si pe strada noastra...a mamelor de ingeri.

Cu drag Steluta , mama a 3 ingerasi

[Lucia]

Catalina
Am trecut prin exepriente asemanatoare. Eu am avut o fetita (Isabella) si la 18 saptamani s-a rupt apa... Dupa lungi incecari de a tine sarcina s-a declansat nasterea, iar Isabella, eram prea micuta sa supravietuiasca mai mult de o ora. (avea 23 saptamani atunci).

Eu sunt plecata si am fost pe mana doctorilor din spitalul care a fost votat de nenumarate ori "cel mai bun spital din SUA" (Johns Hopkins Hospital).
In ciuda acestui fapt, Isabella nu a avut o sansa si noi am ramas fara un raspuns la intrebarea "De ce?".

Noua ni s-a spus ca nu s-a putut face nimic. Dupa 3 ani, am discutat cu mai multe persoane/doctori si nimeni nu ne-a zis ca s-ar fi putut face ceva...

Imi pare atat de rau de fiecare data cand citesc parintii de pe acest forum... :_(

[amelia_pitik]

Catalina,mi se rupe sufletul cand vad atatea povesti cu un final asa trist!!!! Daca as avea puterea sa schimb ceva,as da timpul inapoi si as schimba soarta micutilor nostri..pt k purtam o durere mult prea grea...Suntem alaturi de tine!

[ritamaya]

Draga Catalina,
M-am cutremurat citind povestea ta si nu pot sa ma intreb inca o data "Pana cand?" E revoltator ce se intampla! Imi pare rau!
Sper sa va dea Dumnezeu puterea de a merge mai departe! Stiu ca e nespus de greu sa inveti din nou sa traiesti. Sa traiesti fara ce ai fi avut mai drag pe lumea asta. Maya noastra ar fi avut acum 9 luni si nu e zi lasata de Doamne-Doamne sa nu ma gandesc cum ar fi fost viata noastra daca ea era inca langa noi. Nu e zi sa nu ma uit ce hainute i-as fi cumparat sau ce as fi facut pentru ea. E extrem de greu, dar Cel de Sus va va da putere. Aveti grija de voi si iubiti-va la fel de mult. Doamne ajuta!
Rita - mami de inger Maya

[cristina]

off draga mea[b][b][/b][/b],cat de tare ma intristez ptr tine!!cat de dureros,iti inteleg durerea,cuvintele..dorul de micutii tai,acele micute floricele care acum sunt ingerasi alaturi de micutul meu Eric.poate vei citi povestea mea,a mea si a ingerasului meu frumos,eu am nascut dar micutul meu a decis k lumea asta este prea cruda si murdara pt un suflet nobil ca el(ca toti micutii nostri ingerasi) si sa dus la doamne doamne,unde nu vor cunoaste decat puritatea! stiu cat este de greu,stiu cate dorinte,vise,sperante,durere,dezamagire,dor,intrebari si neputinta sunt in sufletul tau si al sotului tau. eu,noi toate mamicile de ingerasi de pe forum iti suntem alaturi! oricand simti nevoia sa plangi,sa urli sau orice simti tu,fa-o!! iti doresc toata linistea din lume sa o ai in sufletelul tau! te pup draga mea,catalina!

cristina,mamicuta de little angel boy Eric:(

[queenheart_71]

Ma doare sufletul cand citesc o noua trista poveste. Sunt si eu o mamica de inger, Brenda Carmen, ne-a parasit cand eram insarcinata in 30 de saptamani. Un singur lucru vreau sa iti spun: sa nu regreti niciodata ca i-ai vazut pe micutii tai.
Moasa care a avut grija de mine si de micuta mea, si cand spun asta o spun cu tot sufletul pt ca in cazul meu nu mai era nimic de facut, stiam deja ca sufletelul meu este deja printre ingerasi, m-a intrebat daca vreau sa o vad. Am refuzat categoric, gandindu-ma ca este ceva impotriva firii. Ea a spalat-o, a imracat-o si a adus-o la mine in camera in patutul detinat noilor nascuti si mi-a spus un singur lucru:e unica ta ocazie. In ziua de astazi ii sunt profund recunoscatoare acelei femei. Mi-am tinut ingerasul in brate momente pretioase......un copilas perfect si frumos ce parea sa doarma linistit.

[liliana2008]

Draga mea mamica de ingerasi,iti scriu printre lacrimi si nu imi pare rau ci mi se rupe inima si sufletul pentru ca stiu ce inseamna ,ca nimic nu te consoleaza si doare teribil.Mie mi-e dor tot timpul de bebe si nu pot sa uit .Nu stiu ce sfat sa-ti dau .Pot sa spun doar ce fac eu lang sa-mi descarc povara atat cat pot si nu ma consoleaza decat gandul la viitoarea mea sarcina pe care abia mai am rabdare s-o astept.Iti doresc sa ai taria sa mergi mai departe si cu timpul toata durerea se va mai estompa .Incearca sa te inconjori de persoanele dragi tie care sunt sigura ca te vor sprijini si ajuta sa treci mai usor peste experienta asta oribila.

cu drag ,Liliana

[andreaszolomajer]

De cate ori mai citesc o intamplare tot astept finalul sa fie altfel , nu tragedie,ci un final fericit.Si-mi aduc aminte ca pe acest site nu exista asa ceva , aici toate intamplarile au final nefericit , si din nou incepe frustrarea si durerea aceea, cum ar fi fost daca....
Imi pare nespus de rau pentru copilasii tai.
Cei de langa noi nici nu au habar cat de mult bine am facut noi omenirii, pentru ca avem cu atatia ingerasi in plus.Crunt, e o cruce mult prea grea de dus, si totusi noi ar trebui sa fim fericiti ca ne-a ales Dumnezeu pe noi si pe ingerasii nostrii ca sa-i salvam lumea. E o durere de nedescris si sunt foarte rea pentru ca imi doresc sa nu fi fost noi cei alesi,sa fim lasati doar sa ne traim viata in liniste.
Nu exista asa ceva , nu exista viata perfecta,daca ai una nu ai cealalta,eu am zis ca asa casnicie cum am eu nu are nimeni, nici u stiam ca poate exista asa ceva, asa fericire,singurele probleme sunt cele pe care le are marea majoritate adica financiare, mai apoi cand a venit pe lume primul copilas Rici am stiut ce inseamna spaima si chinul si strofocarile de a-l vindeca de a-l tine in viata, si au trecut ,s-a vindecat si din nou am zis ca avem o viata perfecta pana mi-am dorit din nou un copilas, un copilas pe care in ciuda strofocarilor nu l-am mai putut salva pentru ca doctorul nu si-a dat interesul si a facut o munca pe jumatate, adica a operat-o , operatia a reusit dar a fost infectata si a murit de septicemie.Noi nu am avut posibilitai financiare de a merge in strainatate.
Si acum fac pe mesagerul dreptatii, i-am dat in judecata pentru ucidere din culpa si astep rezultatul anchetei medicale.

Imi pare foarte rau pentru voi, sper din suflet ca veti avea parte si de multe bucurii in viata.

Sa va dea Dumnezeu putere sa mergeti mai departe.
Te imratisez cu drag ,Andrea.

[Bianca]

Offf, Catalina.. ..cat de crunt este prin ceea ce treci tu...voi....acum... Povestea ta este atat de recenta incat stiu ca nimic din ce ti-am spune noi, nu te poate consola cu adevarat...defapt...nimic nu va putea consola pierderea micutilor Sofia Maria si a lui Alecsandros Cristos...poate doar timpul sa slefuiasca incet, incet, durerea ascutita pe care o simti(-ti) acum.....Dar NU va invinovatiti (desi in acest moment este unul dintre cele mai puternice ganduri!)...si lasati-va timp sa va intelegeti durerea...cititi articolele de pe site, cititi povestile de pe Forum, scrie(ti), comunicati...si plangeti, plangeti, plangeti.....
Noi, cei de aici, va intelegem cel mai bine, va suntem alaturi si va imbratisam cu mult caldura.... O , pentru floricelele voastre......

[catalina2307]

Fete dragi va multumesc mult. M-au ajutat nespus mesajele voastre. Am citit fiecare poveste in parte si am vazut ca sunt mamici cu dureri mult mai mari...asta daca exista o unitate de masura pentru durere. Desi durerea ta pare a fi cea mai mare si ceea ce ti s-a intamplat tie pare a fi cel mai tragic lucru realizezi citindu-va ca totul ar fi putut si mai rau....si mai tragic....si mai dureros. Va admir dragi mamici care ati pierdut puii dupa ce ati apucat sa ii tineti in brate, sau si mai tragic dupa ce au fost alaturi de voi ani de zile, dupa ce i-ati invatat sa spuna mama, sa faca primii pasi, sa suferiti si sa va bucurati alaturi de ei, va admir ca dupa asa nenorocire ati avut puterea sa va ridicati si sa luptati.
Viata mea nu a reintrat in normal, lacrimile nu mi s-au uscat, ranile nu s-au vindecat dar cu toate astea am inceput sa indraznesc sa ma gandesc la o noua incercare de FIV. Si sa ma rog...sa il redescopar pe Dumnezeu...

[aditza_tl]

Draga mea,nici o durere nu este mai mare ca alta.Durerea este la fel de mare indiferent de varsta copilului sau a sarcinii Nu conteaza ca puiul meu a trait 2 zile si tu ai pierdut o sarcina la...cateva luni,durerea este simtita cu aceeasi intensitate.Noi suntem langa tine sa te ascultam de cate ori ai ceva de spus sau de scris.Ingerasii tai se joaca impreuna cu ingerasii nostrii,printre stele ,se ascund dupa nori,ploaia ii spala,soarele ii usuca......iar noua ne zambesc de acolo de langa DD.Te cu mult drag.adriana

[rodik]

Scumpa mamica de ingerasi, Catalina
mi-e greu sa gasesc cuvintele care ar putea sa descrie parerea de rau. E atat de recent, atat de crud si de dureros, incat nici o consolare nu va poate ajuta cu ceva. Lacrimile o sa mai curga, frustrarea o sa va mai domine dar voi chiar ati facut tot ce ati puput , ati dat totul ca sa-i salvati. Ingerasii vostri, Sofia Maria si Alecsandros Cristos , sunt mandri de voi si au incredere in parintii lor . Fiti puternici, optimisti si aveti incredere in D-zeu! Va imbratisez cu drag, Rodica, mama ingerasului Andreas si a fetitelor Evi si Bia

[nicoleta]

Buna, Catalina. Ma doare povestea ta, ma doare suferinta care iti strapunge inimioara, ma doare ca soarta a fost nemiloasa cu tine. Dar, asa indurerata, prind speranta de brate ca sa arat raului ca binele e mai puternic. Lupt in fiecare secunda sa inving durerea ce ma strange ca o menghina atunci cand ochii mei privesc tristele voastre povesti. Scumpa mea, dragostea ta de mamica va fi mereu mai puternica decat tot raul din lume, pentru ca nu este in univers un sentiment mai puternic decat cel de mama. Si..., mamica din tine, va gasi calea spre o primavara insorita in poienita vietii, spre lumina calda care sa-ti inmoaie sufletul mai bine decat un balsam. indreapta-ti ochisorii spre cerul instelat si zambeste. Acolo ingerasii tai asteapta ca mamica lor sa trimita surasul plin de speranta care sa ii asigure ca pot fi linistiti si ei in Imparatia fara de suferinta. Zambeste la tot ce vezi frumos in jurul tau, pentru ca zambetele au puteri inimaginabile. Au puterea de a te intari si de a te face ca intr-o zi sa imi scri, doar atat. A fost trist, dar a trecut, sunt fericita.
Te pupacesc dulce si te imbratisez cu drag, nicoleta.
"Un sourire ouvre les coeurs." Un suras deschide inimile.

[nicoleta]

Buna, Catalina.
Te imbratisez cu drag si sper ca azi, soarele va aduce in sufletul tau un plus de veselie. Sper ca parfumul florilor sa te invaluie cu bine si bun, iar maine, sa imi scri, ca bratele tale cuprind acum multimea de sperante. Te pupacesc dulce si ai mare grija de tine.

[catalina2307]

Ma uit la cer in fiecare seara. Si printre lacrimi le zambesc. Ma uit in ochii sotului meu cand ma implora sa nu mai plang pentru ca asa nu-mi las puii sa fie linistiti. Ma uit la el plangand cand imi spune ca puii mei au plecat dar ei stiu cat de mult ii iubesc. Ma uit si mi-e frica ca o sa-mi pierd mintile.
Ieri am trait o zi care nu ar tb traita de nici o mama. Am luat rezultatul autopsiei puilor mei. Sanatosi, frumosi, normali, nemalformati.Si atunci intreb...de ce? De ce s-a intamplat asa? Dar ca fiecare dintre voi am sa raman cu intrebari fara raspuns.
Va pup si va imbratisez cu drag.

[nicoleta]

Buna, Catalina draga!
Iubita mea, sper cu tarie ca esti mai bine, mai optimista si mai increzatoare.
Sper sa iti gasesti puterea de a accepta mai intai tot ce ti se intampla, iar apoi, sa iti gasesti rabdarea de a nu mai cauta raspunsuri.
Sunt lucruri pe care Cerul nu vrea ca noi sa le stim.
Dar, pentru framantarile tale, pentru dorul si iubirea ta, vei fi rasplatita cu siguranta.
Ingerasii iti vor zambi mereu si iti vor indrepta pasii vietii spre acele locuri cu frumos si bun.
Incearca sa zambesti, sa faci ceva care sa iti atraga atentia foarte mult astfel incat sa nu te gandesti mult la clipele triste ale trecutului.
Bucura-te de tot ce e frumos in jurul tau, de tot binele care iti este oferit de soarta, si incearca sa te linistesti, ca ingerasii sa fie si ei linistiti.
Te imbratisez si ai mare grija de tine.
Prinde repede pupicii mei pupaciosi ca nu cumva sa fuga.
Cu drag, Nicoleta.