Forumul EMMA

de **sensiblur** pe 26 Aug 2012, ora 18:22

nu stiu cu ce sa incep sau cum sa incep...sunt mama unui ingers -Albert sau Berti cum il alintam noi. Totul s-a intamplat acum o saptamana, totul e atat de proaspat incat doare.... imi amintesc cuvintele doctorului...."imi pare rau dar nu este activitate cardiaca" si apoi negru, mi-a cazut ceru in cap, nu mai auzeam nimic, eram un robot, ma durea sufletu..... copilul meu nu mai e!!!!!!!! de ce??????? stiu ca m-au tot plimbat prin spital la ecograf pentru a fi siguri, dar.......nimic, nu se mai auzea nimic....era o liniste totala si multa durere, lacrimi si suspine. Nu ma gandeam decat ca trebuie sa imi sun sotul sa i zic, ca baietelul nostru pe care il asteptam cu mult drag nu o sa mai vina...nu am fost in stare decat sa i zic....ca nu mai e! si am inchis, imi era greu sa cred cand doar cu o zi inainte il vazusem, imi facuse cu mana, era bine ....sau asa parea...
nu intelegem ce imi zice doctorul pentru ca nu puteam sa ma concentrez, ma gandeam numai cand s-a intamplat, fiindca eu l-am simtit....sau poate nu!, nu mai stiam si nu incentam sa ma rog sa ma trezesc sau sa inceapa sa miste, l-am rugat pe el sa de-a din picioruse, l-am rugat pe Dumnezeu sa nu mi-l ia, dar era prea tarziu....apoi l-am auzit pe doctor "o sa iti provocam nasterea" si atunci un nou val, cum adica??????? sa nasc!!!!!!! adica sa nasc un copil mort!!!!!. Nu intelegeam de ce nu imi face cezariana, de ce sa nasc?, mi-a zis ca niciun doctor nu imi face cezariana, ca nu vrea sa imi strice uterul....nu am ripostat fiindca nu aveam forta si acum imi e dificil sa inteleg, de ce sa nu usureze durerea unei mame? in loc sa o lase sa se chinuie, iar la final sa nu auda cum plange copilul ei..:(
Nu imi amintesc toata noaptea fiindca am plans mult, a fost o noapte plina de durere care s-a finalizat la ora 8.05 dimineata in data de 18.08, cu nasterea lui Albert, un baietel de 800 de grame, nascut la 28 de sapt. Nu mi l-au dat sa-l vad, nici eu nu am cerut in mod expres asta, insa l-am vazut pentru cateva clipe, era asa de mic si neajutorat si eu nu puteam sa fac nimic pentru el .....si atunci cred ca am realizat, ca nu o sa-l tin niciodata in brate, nu o sa i fac baita, nu o sa il imbrac cu toate hainutele care il asteptau acasa, nu o sa imi zica mama, nu o sa =-l vad crescand........ la ceva timp dupa o alta mama a nascut, dar copilul ei plangea.......nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit ......urmatoarele zile au fost groaznice, cu fiecare zi care trecea imi era tot mai greu, nu am reusit sa dorm decat dupa vro 4 nopti, si atunci cand dorm visez copii mici, morti sau vii si asta inca continua.
Nu stiu cum o sa trec peste, inca il simt in mine, inca imi e teama sa dorm noaptea pe burta, imi e teama sa manac chesti ca sa nu i fac rau...apoi imi amintesc ca nu mai e........

de **feli_mami-de_inger** pe 26 Aug 2012, ora 18:35

Mami de inger Albert...ai venit aici unde vei gasi alinare..direrea ta e imensa,totul e proaspat, e normal sa simti traiesti intre cer si pamant un timp...timpul va cicatriza rana ,nu o va vindeca niciodata, vei invata sa traiesti cu asta...of,as vrea sa ti dau umarul meu sa plangi,ca stiu ce inseamna As vrea sa fac orice sa treaca,dar ce ai pierdut doar Dumnezeu iti va da mai tarziu sub alt corp..
Nu-mi inchipui durere mai mare..
Te imbratisez!
Drum lin printre ingeri,ingeras Albert!
Acolo te vei intalni cu puiutii nostri...noi aici cu suferinta de a nu va avea langa noi,voi acolo unde nu este durere,nici intristare ,nici suspin!

de **ama** pe 26 Aug 2012, ora 20:52

Imi pare rau :((

Cuvintele sunt de prisos in acest moment,stiu ca nu au valoare si nu pot vindeca sufletul unei mame de inger,insa iti spun cu durere in suflet Bun venit in randul nostru, al parintilor de ingeri si-mi pare bine ca ai avut curajul sa ne faci cunoscuta povestea ingerasului Albert,e dureros si asa va fi mereu dar noi suntem aici pt a te ajuta,pt a putea plange impreuna si pt a invata cum mergem mai departe cu aceasta imensa durere,,,,,
Suntem alaturi de tine,,,noi toate de aici >:D<

Imi pare sincer rau ca ti-ai pierdut puiutul =((

Zbor lin,printre (*)

ingeras Albert

de **ametzita** pe 26 Aug 2012, ora 23:07

draga mea proaspat mamica de ingeras....ti-am citit durerea, cu fiecare cuvant citit am retrait toate aceste momente prin care am trecut si eu.....plang impreuna cu tine, sufar impreuna cu tine, dorul este imens...durerea este nemasurata...parca din ce in ce mai mare...stiu...cunosc fiecare clipa care a fost si care va urma.....iti simt sufletul ingreunat, suferind, inundat in lacrimi si...din pacate nu pot sa fac nimic sa te ajut...decat sa incerc sa te alin prin cuvinte...este o incercare grea prin care din pacate a trebuit sa treceti si voi...este greu de inchipuit, de crezut ca se poate sa se intample asta...desi....cu o zi inaite totul era perfect normal....din pacate ce ma enerveaza cel mai tare este ca..." nu exista vreo explicatie concreta...ca poate tensiune, ca poate emotii, ca poate...poate ...ca asa a fost sa fie...etc..." eu vreau o explicatie concreta, logica, medicala sau religioasa, dar vreau sa aud ceva concret...m-am saturat de pareri...impresii....
te imbratisez cu lacrimile mele sfasietoare si imi doresc sa te linistesti...atat cat poti...sa incerci sa te odihnesti si...ma rog ingerasului tau albert sa iti apar in vis, sa-ti spuna ca ii este bine, ca este fericit si ca.....vegheaza asupra voastra.... >:D<

de **Loredana M** pe 26 Aug 2012, ora 23:19

Ma bucur ca ti-ai facut curaj si ai scris trista voastra poveste si ma bucur ca am ocazia sa iti spun Bine ai venit in familia EMMA, din partea intregii echipe, cu regretul ca o astfel de mare durere te-a adus aici. Povestea lui Albert, o poveste trista ca a tuturor ingerasilor are acum locul ei, loc in care noi mamele de ingeri te putem sustine, iti putem fi alaturi, la bine si la greu, loc in care tu poti sa ii scri puiului tai si vorbi altfel decat in gand Zi de zi aici va fi cineva sa te incurajeze sa te sustina si sa te faca in toata durerea ce o traiti sa para totul mai usor. Te indrum cu drag sa citesti cateva articole care pot ajuta in oarecare masura parintii incercati de durerea pierderii unui copil
- Pentru tine http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te va ajuta sa gasesti putere,
- sotului/partenerului tau ii poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati pentru ca si ei sufera, si pe ei ii doare chiar daca incearca sa para puternici
- pentru parintii vostri, pt ca si a bunicilor este durerea http://www.organizatiaemma.ro/node/526
-iar apropiatilor tai, familiei, colegilor de serviciu le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati de aici vor invata cum sa respecte durerea prin care treci si cum sa nu te raneasca, pentru ca stiu ca ei sunt cei care pot sa raneasca foarte profund chiar daca involuntar.

Multa putere in continuare si nu uita ca noi iti suntem alaturi iar ingerasul tau Albert iti este alaturi clipa de clipa.
>:D<

de **Micki** pe 28 Aug 2012, ora 07:51

Imi pare rau :((

Draga mamica a ingerasului Albert........ti-am citit povestea...... :((

.....Doamne de ce ne iei copilasii????????.......plecarea lui Albert e recenta.......trairile tale sunt normale.......sunt alaturi de tine , sunt aici si iti ofer umarul meu.......familia EMMA te va ajuta sa mergi inainte......iar ingerasul tau te vegheaza acolo de Sus.......sa nu te indoiesti de asta......
Te imbratisez >:D<

Pt Albert

de **ancaspinu** pe 28 Aug 2012, ora 17:22

Imi pare rau mamica draga pentru durerea pe care o simti si tu, la fel ca celelalte mamici sunt si eu alaturi de tine . Am citit povestea ingerasului ALBERT si =((

alaturi de tine. Nicio durere nu e mai mare decat aceea sa nu-ti poti tine puiutul in brate,sa nu-i auzi plansul, sa nu-l duci acasa, sa nu-l imbraci cu hainutele pe care le-ai luat cu atata dragoste, ... . E greu, enorm de greu si e normal sa-ti plangi copilul, sa suferi, sa tipi, sa urli, sa-ti spui durerea. EMMA, marea noastra familie, a parintilor de ingeri, te va ajuta, impreuna ne ajutam sa mergem mai departe. Te >:D<

strans, mamica draga si sunt alaturi de tine.

O:-)

ALBERT, zbor lin printre norisorii pufosi si (*)

colorate.

pentru tine!

de **caresse** pe 28 Aug 2012, ora 22:38

E greu sa scriu ceva care sa aiba cu adevarat puterea de a alina ... va doresc, in schimb, sa aveti rabdare, putere si intelepciune !
Pentru Albert , mii de (*)

de **andreea_2410** pe 29 Aug 2012, ora 13:51

Iti sunt alaturi ,iti cunos durerea deoarece prin ce treci tu am trecut si eu .Iti doresc ca Dumnezeu sa iti dea puterea si taria de ati alina un pic durerea .Stiu ca este foarte recent .
Imi pare foarte rau pentru micutul tau . [-o<

de **RAMONA ROBERT** pe 29 Aug 2012, ora 15:39

Sunt alaturi de tine in aceasta imensa durere..te >:D<

,nu-mi gasesc cuvintele.

de **madalina hutanu** pe 29 Aug 2012, ora 21:04

citindu-ti randurile...si durerea mi-au revenit in imagine fata doctorului cand m-a intrEbat de cand nu mai simt copilul miscand...offfff....ceam mai mare durere..cea mai mare "pedeapsa" si cel mai mare chin din lume este ceea ce traim noi...mamele de ingerasi....va fi mereu copilul nostru..si indiferent de cati vom mai avea in viata mereu o sa ne gandim ca mai trebuia sa fie unul...iti inteleg perfect durere....lacrimile...si suspinul pentru ca si eu am trait exact acelasi moment nefericit,doar ca Fabian era la termen...imi pare tare rau pentru pierderea micutului tau...sa nu uiti niciodata ca el e in bratele Lui Dumnezeu...ca va fi mereu cu voi oriunde v-ati afla....ai incredere si vei vedea ca soarele va rasari si pe strada ta....eu dupa 8 luni de la nasterea micutului meu ingeras sunt din nou insarcinata..si ma rog ca totul sa fie bn....stiu ca rugaciunile mele au fost ascultate..si ca Fabi si Dumnnezeu nu m-au parasit!

Multa putere mamica draga!!!!!

(*)

colorate si zbor lin pentru tine inger drag,ALBERT!

de **sensiblur** pe 30 Aug 2012, ora 11:09

Va multumesc pentru cuvintele voastre, am zile mai bune si zile mai proaste, am zile cand imi doresc sa imi iau activitatea - sa ma intorc la munca sa ma simt utila si am zile cand as vrea sa prind radacini in pat.........iar cea mai mare dilema e ca unerori sunt nerabdatoare sa treaca cele 3 luni (restrictia mediculului) si sa ne apucam sa lucram la un nou copilas....apoi ma apuca vina, ca e prea repede, zici ca ma grebesc sa l uit pe Albert.....si nu vreau asta..........Nu stiu ce vreau sunt atat de confuza.......

de **gabrigia** pe 30 Aug 2012, ora 11:20

offff...inca o mamica de inger,,,imi pare atat de rau draga mea ca trebuie sa cunosti si tu durerea asta care parca nu are sfarsit, imi pare asa de rau ca micutul Albert a plecat de la voi.. =((

durerea ta e recenta, totul s-a petrecut de curand, e normal sa ai starile astea confuze, si eu le-am avut, si inca le mai am,,,cu toate ca baietelul meu a plecat de aproape 7 luni,pot spune ca durerea e la fel, doar ca am inceput intr-un fel sa invat sa traiesc cu ea..stiu ca ti-e greu, foarte greu,si ma rog la Dumnezeu sa-ti dea putina linare, mangaiere si putere de a merge inainte. Te imbratisez si te rog,rezista, nu te lasa,fii tare!!!

de **tuchi** pe 2 Sep 2012, ora 22:07

Draga Natalia,
Imi pare rau pentru pierderea suferita. Sunt alaturi de tine si te imbratisez cu drag sperand sa pot sa-ti dau putina putere.
@};-

Zbor lin micutule Albert.

de **Mirela Mimi** pe 3 Sep 2012, ora 11:47

OFFF Doamne.....nu stiu ce sa-ti spun , doar ca asa mi s-a intamplat si mie si tot recent...12 august 2012 , bebe nascut mort ALIN CONSTANTIN -37 saptamani!!!! Stiu , doare , doare enorm si va durea eten pierderea ingerasilor nostri.......nici nu pot sa scriu sincer, plang si-s trista........fii tare te rog si hai sa invatam sa trecem peste asta impreuna!!!!!!
Dumnezeu va avea grija de noi , mamici de inger!!!!! Cu drag si caldura Mirela-Tulcea .

de **Loredana M** pe 3 Sep 2012, ora 12:10

sensiblur scrie:Va multumesc pentru cuvintele voastre, am zile mai bune si zile mai proaste, am zile cand imi doresc sa imi iau activitatea - sa ma intorc la munca sa ma simt utila si am zile cand as vrea sa prind radacini in pat.........iar cea mai mare dilema e ca unerori sunt nerabdatoare sa treaca cele 3 luni (restrictia mediculului) si sa ne apucam sa lucram la un nou copilas....apoi ma apuca vina, ca e prea repede, zici ca ma grebesc sa l uit pe Albert.....si nu vreau asta..........Nu stiu ce vreau sunt atat de confuza.......

Draga mea nu gandi asa ...este un sentiment normal sa iti doresti sa vina un bebe ...pe Albert nu il vei uita niciodata nu ai cum ..si de inlocuit in sufletul tau nici asta nu vei putea fiecare copil are locul sau in sufletul parintilor sai
Eu una te safatuiesc sa citesti articolele de pe forum si cand te vei simti pregatita sa faci pasul de a ramane insarcinata din nou daca acest lucru iti ofera pacea sufletului
Sunt sigura ca Albert si-ar dori sa te vada cu un bebe in brate si cel mai mult sa te vada zambind asa cum te stie el cat timp a fost la tine in burtica ....pe mine acest gand ''sa fiu asa cum ma stie puisori mei '' mi-a dat puterea sa zambesc si sa sper ...si au fost zile in care am plans si apoi mi-am adus aminte ca sunt multe mamici ce au nevoie de ajutorul meu si mi-am revenit si am zambit si sper ca va veni si ziua in care voi avea bratele ''pline''
Te imbratisez strans >:D<

de **sensiblur** pe 3 Sep 2012, ora 20:10

Mirela Mimi scrie:OFFF Doamne.....nu stiu ce sa-ti spun , doar ca asa mi s-a intamplat si mie si tot recent...12 august 2012 , bebe nascut mort ALIN CONSTANTIN -37 saptamani!!!! Stiu , doare , doare enorm si va durea eten pierderea ingerasilor nostri.......nici nu pot sa scriu sincer, plang si-s trista........fii tare te rog si hai sa invatam sa trecem peste asta impreuna!!!!!!
Dumnezeu va avea grija de noi , mamici de inger!!!!! Cu drag si caldura Mirela-Tulcea .

Iti multumesc mult pentru vorbele tale, ti-am citit povestea si imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta, si tu, ca si toate mamele de ingeri, trebuie sa fi tare, trebuie sa invatam sa traim cu aceasta pierdere...si pentru mine este foarte greu, am plans atat de mult de nu mai am lacrimi....si pe langa toate astea am ramas momentan si cu o hipertensiune (cea care a dus la moartea lui Albert) care imi da multe batai de cap.......imi doresc din tot sufletul sa imi revin, doar ca e atat de greu.......Albert a fost un copil foarte dorit, l-am asteptat doi ani de zile, ne impacasem cu gandul ca "cand va fi va fi" si a venit!!!!!!, am fost atat de bucurosi, numai gandu ca peste cateva luni va fi cu noi ne lumina viata. Am avut o sarcina groaznica, am vomitat si mi-a fost rau si imi pare rau dragu meu ca nu am fost in stare sa am grija mai bine de noi si te rog sa ma ierti daca ti am gresit cu ceva....mami si tati tau te iubesc mult de tot si iti doresc sa fi fericit acolo langa bunica si bunicul tau (*)

de **sensiblur** pe 10 Sep 2012, ora 09:57

Iubitul meu Albert, ce faci tu? mami tau nu mai poate de doru tau si ar da orice sa te mai aiba alaturi....imi e asa greu fara tine, incerc din rasputeri sa ma gandesc ca iti e bine acolo printre stelute, dar in acelasi timp te vreau aproape langa mine, sa simt cum lovesti, sa imi imaginez cum o sa arati......sa te tin in brate....
sa stii ca mami tau nu te-a uitat si se gandeste la tine mereu si te iubeste mult mult de tot