"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Sunt intru totul de acord cu aceasta (viewtopic.php?f=8&t=1976). Sunt mama unui ingeras plecat la numai 5 ani si 10 luni, ii cred pe cei care nu i-au vazut nici nu va ganditi cat e de greu si cd ai atat de multe amintiri.... Ce ne-a ajutat sa ne revenim a fost faptul ca am infiat un baietel de 3 zile dintr-o maternitate. Dupa moartea fiului medicii au spus sa nu fac copii caci risc sa mor dupa nastere din cauza unor probleme de sanatate, asa ca am infiat un baietel care acum are 3,2 ani iar dupa aceea am ramas insarcinata, am mers pe ideea ca nasc si mor dar la copil nu renunt, cel de-al doilea are acum 2 ani. Sanatatea mea e asa si asa nu ma plang acum am doi pitici minunati.
Cristina, cat de rau imi pare sa aflu ca si tu esti mamica de inger, ca si tu trebuie sa infrunti acelasi dor care ne leaga pe toate aici... Ma uitam la filmulet si am vazut poza in care era pictat pe fata Spiderman si mi-am adus aminte atat de clar ca si puiului meu ii placea si sa fie pictat, avea rabdare, dragul de el, asa micut cum era... Ii spune "Pechen" si era fascinat de personaj... Pot sa si zambesc la amintire, dar curg si lacrimi. Da, ei pleaca cu o parte din sufletul nostru. E minunat ca ai reusit sa adopti un copil si ca Dzeu ti-a mai dat unul... eu mai am un baietel de 8 ani, acum sunt insarcinata, dar ma gandesc si la ideea adoptiei, cred ca intotdeauna, de copil, m-am gandit la asta. Si daca o vrea Dzeu poate se va si intampla... Copiii ne binecuvanteaza vietile, fie ca au fost zamisliti in noi fie ca vin la noi ... fie ca ne sunt ingeri acum. Daca ai putere candva poate o sa ne spui si povestea lui Robert, mi-ar fi drag sa il cunnosc mai bine... Stii, ne leaga un nume, numele de familie. De unde esti? Om fi rude?
Buna! Multumesc pentru mesaj. Numele meu este cristina costea eu sunt originara din comanesti bacau , acum locuiesc in bucuresti, numele de costea provine de la sot care este din cozieni, balanesti, buzau. As vrea sa spun regret enorm pierderea ta sau a mea sau a altora cand e vorba de copiii, dar mi se pare mult, mult prea putin, folosim cuvintele existente, dar cred ca inca nu s-au inventat acele cuvinte care sa exprime cu adevarat durerea noastra. Robert a fost un copil normal,perfect, poate prea perfect, s-a trezit intr-o dimineata i s-a facut rau si nimeni, medici, nu a mai putut sa ii faca nimik sa il salveze desi s-a incercat din rasputeri, fiind scos de 4 ori din stop cardiorespirator. A fost un soc, un copil normal, foarte destept, mult prea destept pentru varsta lui sa dispara fara nici o explicatie. Explicatia avea sa vina mai apoi la autopsie cand aveam sa aflam ca facuse comotie cerebrala ca urmare a unui anevrism, malformatie pe creierul mic din nastere. Nu am stiut nimik, nu a dat nici un semn, prietena buna si vecina de bloc medic neurolog in fundeni, nu a observat nimik, nu a dat nici un semn, s-au acum privind in urma singurul semn ar fi ca era mult prea destept si evoluat pentru varsta lui, creierul lui fiind dezvoltat cam ca al unui copil de 9--10 ani. Cine s-a gandit vreodata sa isi caute copilul ca e prea destept?????? Nu aveam cum sa aflam , poate dar nu se stie sigur sa se fi vazut la un rmn cu marker dar in clipa in care se injecta acel marker exista riscul mai mult ca sigur sa moara atunci. Chiar daca aflam nu aveam ce face decat sa astept sa moara. Eu sincer ma bucur ca nu am stiut ca as fi facut o leguma din el nu l-as mai fi lasat sa isi traiasca normal viata iar ideea de a te intreba in fiecare zi " se mai trezeste maine?" ma ingrozeste. Cam asta ar fi povestea noastra in mare. Depinde cum doresti si cum simti, daca vrei as dori sa aflu si eu povestea ingerasului tau. Multa sanatate si putere pana atunci.
Te primim cu bratele deschise in familia E.M.M.A si cu acel mare regret ca si tu, ca si noi, au trecut printr-o asemenea pierdere Ne pare rau, nespus de rau....offf Doamne, inca un ingeras alaturi de Tine
Iti suntem mereu alaturi si ori de cate ori vei simti nevoie sa vorbesti, aici ne vei gasi, sa te ascultam si sa iti mangaiem sufletul indurerat
Pe site-ul E.M.M.A. sunt cateva articole care vin in sprijinul vostru, sa va ajute sa intelegeti mai bine starile prin care treceti, - pentru tine draga mamica http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame - pentru sotul tau care sufera la fel de mult ca tine si poate nu iti arata asta deoarece incearca sa te protejeze http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati - pentru voi amandoi, sa va ajute sa va sprijiniti unul pe altul si sa intelegi durerea celuilalt http://www.organizatiaemma.ro/suport/cuplu - prietenii, cunostintele si colegii de servici se vor astepta ca voi sa fiti la fel cum erati inainte sa o pierdeti pe Larisa, se vor astepta sa nu mai plangeti si sa va continuati viata ca si cand nu s-a intamplat nimic, din pacate asta nu este posibil, le puteti trimite pe mail aceste articole http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati , vor invata cum sa fie alaturi de voi.
Iti trimitem mii de ganduri bune, Cristina Si pentru tau, Robert si
Echipa E.M.M.A
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Multumesc tuturor pentru incurajare si vorbele frumoase, mai mult ca sigur ingerasii nostri sunt acolo sus jucandu-se impreuna si se bucura vazand ca si noi comunicam intre noi. Multumesc pentru topicul creat, fiind noua ma descurc cam greu pe site dar sunt sigura ca voi invata in cel mai scurt timp.
Tuturor aflati in aceasta situatie le doresc sa fie tari si sa aiba putere sa traiasca cu ceea ce le-a fost dat sa li se intample in viata, caci nu cred ca vom depasi cu adevarat aceste momente vreodata
Cat de ciudata e viata.. nu stii niciodata ce iti rezerva ziua de maine, nu stii ce te asteapta. ai un copil perfect si in clipa urmatoare esti in haul cel mai negru... nici nu stiu de fapt ce se poate spune intr-o astfel de situatie; poate un simplu "imi pare rau" si o imbratisare... Oricum sufletele noastre sunt frante si incercam zi cu zi sa reasezam cumva...
Nu stiu daca suntem inrudite de undeva, de departe; eu sunt din radauti si locuiesc in bucuresti acum, dar numele meu dinainte de casatorie e tot Costea. e clar insa ca ne uneste aceeasi pierdere, in alte conditii dar la fel de dureroasa... Povestea mea e aici: viewtopic.php?f=12&t=1726
Am vazut ca m-ai adaugat la prieteni pe Facebook, poate reusim intr-o z sa stam de vorba mai mult...
off...scumpa mamica primeste din partea mea o imbratisare...e asa greu sa traiesti dupa o astfel de pierdere si totusi uite ca ingerasii nostrii ne fac cadouri minunate de acolo din cer...prin copii pe care ni-i trimit isi arata dragostea...eu asa simt ca ingerasii nostrii ne trimit minunile ca sa ne aline sufletele,sa ne arate astfel toata dragostea lor ingereasca....te admir pt faptul ca ai adoptat un bebe si eu ma gandeam la adoptie cand credeam ca nu pot face copii....poate mai incolo cine stie...imi doresc foarte mult si o fetita si nu se stie ce ne rezerva viitorul...
suferinta si durerea s-au materi8alizat la tin eprin doi pitici minunati....dar, ne intreb, era nevoie sa plece un inger pentru a aparea doi????????????de ce se intampla lucrurile astea neintelese si dureroase???? sunt fericita pentru tine ca ai trei baieti.....unul ingerasul protector al celor doi mai mici....sa fiti sanatosi cu totii si sa va ajute dumnezeu, poate macar voi sa aflati cateva raspunsuri....
AMALIA, mama ingerasei SOFIA IOANA....plecata mult prea devreme .... ...Ma prefac puternica, ma imbarbatez cand mi-e greu si ma fac ca ma tin singura in brate, si-mi sterg lacrimile sa redevin puternica....
"Nu lasa durerea sa fie mai mare decat iubirea pentru Robert!"
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Cu toate uneori simtim ca uneori durerea ne invadeaza sufletul si nu mai putem ... Dar mai stiu ca ei de acolo de sus daca le permitem ne indruma pasi ... Si am citit ce mi-ai scris pe pagina mea si iti raspund aici... Stiu ca multi spun ''era mai bine daca se intampla mai repede '' ..ei da oare de unde stiu ei Eu ma bucur ca am avut atata timp sa-l tin in burtica pe David..si cu Nasuca daca stiam ca ii este bine in burtica o mai tineam acolo unde ii era bine dar stiind ca sufera nu am putut sa fiu egoista ... Robert cu siguranta este mandru de mamica lui .... Te imbratisez strans strans si noi cele din familia E.M.M.A suntem mereu aici ca sa iti oferim un umar pe care sa plangi si o imbratisare ca sa simti ca nu esti singura
Cristina, azi este ziua ingerasului tau Robert Gabriel, implineste 10 ani. Echipa E.M.M.A. a venit in casuta sufletului tau sa iti fie alaturi. Iti trimitem imbratisari stranse.
Zbor lin drag ingeras, zbor lin Robert Gabriel
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha