Inima ma doare, sufletul mi-e pustiu, ochii nu se usuca de lacrimi.
Timp de 2 ani si 9 luni Raghda, fetita noastra scumpa, a fost centrul universului nostru si nu mai stim cum sa traim fara ea. Nu mai putem da timpul inapoi nici macar o clipa...Dumnezeu ne-a creat si la EL ne vom intoarce la un timp tot de EL stabilit. Nu putem schimba nimic. Nu avem aceasta putere. Incercam sa invatam cum sa traim fara ingerasii nostri, incercam sa invatam cum sa traim cu durerea permanenta in inima.
Ragude (asa cum o alintam) nu a suferit deloc. Nici macar simptome ca ar avea o tumoare maligna de 6 cm pe creierasul ei micut, nu a avut. Dumnezeu a iubit-o atit de mult incit a luat-o fericita, cu zimbetul pe buze. Prin ce am trecut si cum am trecut de acea zi si acea noapte e greu de descris si sint convinsa ca deja cunoasteti sentimentul.
"" Pai mami, nu ti-am spus eu sa nu mai pleci fara mine ca nu vreau sa ramin fara mamica?"" ...au fost ultimile cuvinte .... apoi m-a mingaiat indelung cu mana ei mica pe obraz. Pe babi l-a imbratisat, l-a pupat si la batut pe umar usor si apoi l-a impins si i-a spus sa se barbiereasca... Asa facea si acasa mereu.
Nu a suferit deloc, nu a avut dureri, a plecat cu zimbetul pe buze si ne-a lasat cu o durere infinita in inima.
Uneori ma doare atit de tare incit simt ca nu pot respira.
As vrea sa stiti mamici de ingerasi ca pentru noi, aici pe pamint, timpul se masoara altfel decit la Dumnezeu. Pentru noi zilele trec ca anii, la Dumnezeu anii sint doar clipe. Asadar, pina vom ajunge linga ingerasii nostri vor fi doar citeva clipe. Ingerasii nostrii dorm acum si nici nu-si vor da seama ca am lipsit de linga ei.Cind ne vom intilni cu ei va fi ca si cind s-au trezit dimineta si nu vor stii ce noapte lunga, infinit de lunga(pentru noi) au dormit.
Nu va pierdeti credinta si curajul.
Eu incerc...a trecut doar o luna...dar incerc...si cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa si reusesc.
Va doresc multa vointa, putere si cele care mai aveti copii(si cele care nu mai aveti)
traiti fiecare zi ca si cind ar fi ultima caci, de fapt, ziua de maine nici nu a fost creata si doar Dumnezeu o cunoaste. Ne facem planuri pentru ziua de maine si se poate sa nu mai apucam acea zi despre care inca nu stim nimic, pentru ca in fiecare noapte cind ne culcam sintem morti, si in fiecare dimineata cind ne trezim sintem inviati, si toate acestea prin puterea lui Dumnezeu care ne-a creat si EL da viata, si tot EL o ia la un timp tot de EL stabilit.
si sa iti spun ca imi pare enorm de rau si iti suntem alaturi,noi familia EMMA,e recent si greu de suportat dar esti o mamica de ingeras puternica si cu ajutorul 
tau vei suferi mai putin,vei invata sa traiesti gandindu-te cu drag la 
Raghda 
Luminiţa - mămica binecuvântată a lui Cristian
.
imi pare tare rau......iti sunt alaturi si iti doresc putere , liniste si pace sufleteasca......