Avem si noi un inger scump, RARES MIHAI

[ancaspinu]

Ma asez pentru a nu stiu cata oara in fata calculatorului, citesc povestile triste ale mamicilor de ingerasi, sufar alaturi de ele, plang odata cu ele si ma intreb de unde au avut atata putere sa treaca peste grelele incercari. Pentru un moment ma indepartez de crunta realitate dar, in secunda urmatoare ma trezesc brusc si-mi arde sufletul de durere cand ma gandesc ca SUNT SI EU MAMICA DE INGERAS.
Povestea ingerasului nostru a inceput in luna septembrie cand Dumnezeu s-a hotarat sa ne trimita in viata noastra cea mai scumpa si iubita fiinta, chiar daca doar pentru putin timp.Doamne ce fericiti am fost sotul meu si eu cand am facut testul de sarcina si am vazut doua liniute, am sunat bunicii, rudele dandu-le fericita veste. Era primul nepot pentru ambii bunici, nici nu pot sa descriu in cuvinte fericirea pe care o traiam cu totii, chiar daca eram la inceput de drum.
Sarcina a decurs normal, cu analizele si controalele periodice, cu ecografe 2d, 4d. Din sapt. 24 am inceput sa am tensiune dar a fost descoperita la timp si tinuta in frau cu un tratament adecvat.
Nu ne incapeam in piele de fericire cand veneam de la ecograf, cand il vedeam si cand stimatii domni doctori ne spuneau ca e bine, creste si nu are niciun fel de probleme.
Timpul trecea, burtica crestea noi eram fericiti si asteptam cu nerabdare clipa in care ne vom vedea puiutul nostru scump si drag. Datorita probemelor cu tensiune doctorul m-a programat la cezariana pe data de 23 mai. Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria pe care o traiam, vazand ca am o sarcina normala, fara probleme majore, numaram zilele si asteptam sa se faca 23... Dar puiutul nostru ne a avut rabdare pana in 23 si in dimineata zilei de 19 a decis sa ne faca o surpriza. Nu ne venea sa credem 19 MAI ... exact la 4 ani de la cununia noastra religioasa... Astfel in 19 mai, la 9:40 vine pe lume printisorul nostru RARES MIHAI de 3kg. 100, 49 cm " un baiat sanatos tun de nota 10" dupa cum imi spunea domnul doctor. Doamne cat de fericita am fost cand mi-am vazut minunea mica pentru prima oara, nu imi venea sa cred ca am fost in stare, eu, sa dau nastere unui baietel atat de frumos si de perfect si multumeam incontinuu Celui de Sus ca a avut grija de noi. parca si acum imi aduc aminte fericirea din glasul sotului meu cand m-a sunat si mi-a spus ca l-a vazut . Abia asteptam clipa in care il voi revedea din nou, cand il voi tine in brate, cand vom fi toti trei, familia noastra.
Nenorocirea a inceput in dimineata zilei urmatoare cand doamna doctor neonatolog, la vizita de dimineata mi-a spus ca e un pic palid dar sa nu ma sperii ca nu e ceva grav, il vor pune la oxigen abia de ziua urmatoare mi-l vor aduce.Din acea clipa nelinistea si nesiguranta si-au facut loc in inima mea. Am alertat pe toata lumea, mama mea a venit la spital interesandu-se de soarta bebelusului meu. Acelasi raspuns l-a primit si ea : nu e un copil cu probleme, posibil sa faca icter, l-am pus la oxigen, nu va faceti probleme. Numai eu stiu cum a trecut noaptea, cat l-am rugat pe Dumnezeu sa aiba grija de puiul meu, sa nu ne paraseasca. Sotul meu ma inguraja prin mesaje, de acasa, imi spunea ca avem un baiat puternic, imi spunea ca totul o sa fie bine.
Am inlemnit de durere cand, in dimineata zilei urmatoare, asistenta care aducea bebelusii la alaptat mie nu mi-a adus nimic, spunandu-mi ca-i pare rau dar starea bebelusului meu s-a agravat si ca o sa primesc mai multe detalii de la doamna doctor. Nu am asteptat sa vina doamna doctor si am plecat sa o caut, dar in camera de asteptare i-am vazut pe sotul meu si pe mama mea pe chipul carora se putea citi nelinistea si durerea din sufletul lor. In acel moment si-a facut aparitia si doamna doctor care ne-a spus ca starea bebelusului e grava fiind suspect de anemie, infectie ceva la plamani si ceva la inima, nu stia sa ne spuna cu exactitate ce are, doar ca doamna doctor care a fost de garda pe noapte a auzit un suflu la inimioara pe care ea inca nu-l poate confirma inca,datorita ritmului alert al batailor inimioarei. Nu-mi venea sa cred de ce ni se intampla tocmai noua acest lucru, cand l-am vazut pentru prima oara in acea zi am crezut ca innebunesc, se uita la mine cu ochisorii lui frumosi in care puteai citi atata durere si chin. La indrumarea doamnei doctor l-am botezat, a fost un moment sfasietor, niciodata nu m-am gandit ca imi voi boteza copilul in asemenea conditii, tot timpul eu si sotul meu ne imaginam ce botez frumos o sa-i facem puiului nostru, in loc sa plangem de bucurie ca ne-am crestinat copilul, urlam de durere in sufletul nosru si nu stiam ce sa facem, ne simteam neputinciosi, legati de maini si de picioare. Dupa botez starea puiutului nostru s-a agravat, doamna doctor spunandu-ne sa ne asteptam la ce-i mai rau. In conditiile date am cerut sa ne trimita la un alt spital competent, Cluj sau Targu Mures, noi fiind la Baia Mare. Ni s-a spus ca nu este transportabil si ca in conditiile date nu ar rezista nici pana la lift. Au urmat clipe groaznice, in care eu si sotul meu stateam langa incubatorul in care era fiul nostru, vorbind cu el si rugandu-l sa fie tare si sa nu ne paraseasca. Doamne cata durere, nu poate fi redata in cuvinte, sa-mi vad copilul suferind si sotul plangand in hohote si implorandu-l pe Dumnezeu sa aiba mila de puiul nostru, sa-l faca bine, sa ni-l lase noua.
Starea lui s-a mai ameliorat dupa cateva ore, dar nu prea mult, doamna doctor primind analizele, spunandu-ne ca au iesit bine, deci anemia si infectia au fost eliminate.
A ramas inimioara si plamanii, ce e mai rau. Noaptea de sambata spre duminica am petrecut-o langa copilasul meu, rugandu-ma neincetat la Dumnezeu sa il faca bine, povestindu-i ce viata frumoasa ne astepta impreuna, implorandu-l sa nu se dea batut.
Rugile au fost in zadar deoarece duminica la orele 12 puiutul nostru a intrat in stop cardiorespirator. Abia atunci am primit aprobare sa il ducem la Cluj, pe proprie raspundere,cand stimatii domni doctori nu au stiut ce sa ii faca. Tot personalul medical ne-a spus bebelusul este singurul care va fi transportat cu ambulanta in timp ce mama trebuie sa ajunga acolo cum poate. In momentul in care echipajul smurd a ajuns la spital, noi am plecat spre Cluj in speranta de a ajunge la timp pt a fi alaturi de puisorul nostru.
Pe drum pana la Dej ne uitam toti inapoi si asteptam sa auzim sirena ambulantei, acest lucru nu s-a intamplat, puisorul nostru nu a rezistat declarandu-se decesul lui la ora 19, la autopsie descoperindu-se ca ingerasul nostru suferea de sindromul hipoplaziei inimii stangi, malformatie deosebit de grava, incompatibila cu viata, cel putin in tara noastra. Ne-am reintors distrusi, nebuni de durere , nu pot descrie in cuvinte momentul in care l-am vazut pe ingerasul nostru si nu pe copilul nostru. L-am imbratisat si l-am sarutat cu foc, eu, sotul meu si mama mea, constienti ca e pentru ultima data cand o facem. Parca aud si acum cuvintele sotului meu cand ne-am reintors sa ne vedem ingerasul: „ AM VENIT DOI, PLECAM DOI!”
L-am inmormantat crestineste intr-o zi frumoasa, cu o durere imensa in suflet. Tin sa le multumesc parintilor mei care s-au ocupat de tot, noi nemaiavand nicio putere. Toata lumea imi spunea ce inmormantare frumoasa a avut ingerasul nostru, pe mine ma durea sufletul cand ii auzeam. Ce poate fi frumos? Nu e nimic mai dureros decat sa iti ingropi copilul, asa ceva nu e firesc. Niciodata n-am crezut ca poate exista o durere asa de mare si mai ales ca o sa o port toata viata.
Ma doare sufletul si am o groaza de intrebari la care niciodata nu voi primi raspuns. Mi-e sila de sistemul medical din tara noastra, de doctori neglijenti si neinteresati care isi fac treaba cu atata nonsalanta, de modul in care iti spun fara nicio remuscare „ 99% sanse ca va muri”.
Nu ne ramane altceva de facut decat sa ne rugam pentru ingerasul nostru, sa-i fie bine acolo, sus, in ceruri, si sa astept clipa in care il vom revedea si vom fi o familie fericita, in alta lume daca aici nu s-a putut.
Am fost cei mai fericiti parinti prntru o zi , suntem cei mai nefericiti oameni pentru o viata intreaga.
Ingeras iubit si sfant sa stii ca mami si tati te iubesc foarte mult, tu acolo, printre norisori sa zambesti mult, chiar si atunci cand ii vezi pe mami si pe tati suparati , plansi si cu sufletul impietrit de durere.
. TE IUBIM MULT SUFLETUL NOSTRU, INGERASUL NOSTRU, CU INIMA SFANTA, RARES MIHAI!

[LANNA]

draga anca, inteleg perfect prin ce treci, iti inteleg durerea . si eu sunt mamica de ingeras, si mi se rupe sufletul cand stau si ma gandesc ca MATEI ar fi avut imediat 2 luni, si ma intreb in fiecare zi: de ce eu? de ce noi? ce am facut sa merit lucrul asta? ce a facut un copil cu un suflet inocent, pur, ca sa merite soarta asta? ...si nimeni nu-mi raspunde si ma resemnez cu cea mai urata si mai nepotrivita explicatie " ASA A FOST SA FIE"........ , explicatie si mai nou, alinare, pe care o detest din toata inima. Chiar daca incerc sa-mi revin si chiar daca vreau sa ascund ca mi-am revenit si chiar daca rad cu gura pana la urechi cateodata, in suflet am o mare rana, o mare durere...pe care o ai si tu, si care va trb sa treaca mult timpca sa se cicatrizeze, poate niciodata...pentru ca a fost primul, a fost iubit, a fost dorit, a fost implinirea mea, implinirea noastra...ca mama, ca femeie!!!!...Insa trebuie sa incercam sa fim puternice pentru noi, pentru cei dragi si ca atunci cand ne vom crede linistite sa mai incercam odata si sa ne ducem visul la bun sfarsit, visul de a fi MAMA!!!!! Sper sa ai puterea si curajul si cand simti ca nu mai poti , deschideti sufletul si vom fi aproape de tine. Te imbratisez si te rog sa ai mare grija de tine, te pup cu mare drag ... si zambeste pentru ca ingerasul vostru RARES MIHAI, este langa tine si te iubeste

[ancaspinu]

Multumesc tare mult pentru cuvintele tale frumoase mamica de ingeras. mi se rupe sufletul ori de cate ori rostesc cuvintele " mamica de ingeras" si ma intreb continuu de ce noi, de ce n-am avut si noi sansa a fi mamici fericite a unor copilasi? Nu ne mai ramane decat sa ne resemnam, altceva nu putem face.
Tie iti doresc multa putere si rabdare, de uitat n-o sa uitam niciodata, de fericire completa niciodata n-o sa avem parte, ramane sa speram ca exista ceva bun si pentru noi, in acesta viata.
Pentru ingerasul tau MATEI multe si un buchet imens de iar pentru tine o calda!

[ramona_s]

Mamica Anca, nu o sa-ti spun multe cuvinte pentru ca am senzatia de cele mai multe ori ca nu-si au locul atunci cand le rostesti. Te imbaritisez cu drag! Sunt alaturi de tine si de suferinta ta! Lui Rares Mihai cei mai pufosi norisori!

[Loredana M]

draga mamica Anca te rog sa primesti din partea mea o calda si sincera ,imi pare tare rau ca trebuie sa faci si tu parte din aceasta mare familie EMMA,familia parintilor de ingerasi,am citit povestea ingerasului tau RARES-MIHAi si inca nu imi vine sa cred ca se poate intampla acest lucru cu atata tehnologie,controale si analize si totusi atata incompententa si nepasare din partea unor oameni care se numesc medici...................
imi pare tare rau draga mea si iti doresc multa putere pentru a merge mai departe,,,,,,,,,,,,
multe iar pentru tau un buchet de si
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Liliana bunica de ingerasi David si Alexandra

[Bianca_C]

Draga mea
Imi pare atat de rau pentru durerea care si-a facut locul in sufletul tau, pentru pierderea copilasului tau....offf Doamne, nici nu am cuvinte, dar iti spun din inima, ca te inteleg, iti simt orice lacrima care se prelinge pe chipul tau, orice oftat de dor al sufletului
Pacat, mare pacat ca s-a intamplat asa........
Stiu ca e greu si ca va fi incontinuare, chiar daca zilele, lunile si anii vor trece, acel gol va ramane mereu in inima ta de mama, a voastra de parinti. Fiti puternici, priviti Cerul, Rares va zambeste si va da putere pe mai departe.
Sunt alaturi de tine cu toata inima
Pentru Rares Mihai si

[salhiuta]

Draga mamica de ingeras,treci prin cele mai cumplite clipe si asa cum ai spus , e un lucru nefiresc sa-ti ingropi copilul e cea mai mare durere de pe pamant.Dar suntem neputinciosi in fata sortii si nu ne ramane decat sa traim cu durerea in suflet si sa ne gandim ca acolo sus pe o stea ingerasii nostrii ne vegheaza.
Noi suntem aici si ne impartasim durerea una alteia si asa simtim ca ca durerea din suflt e impartita la mai multe suflete si parca e mai usoara.
Eu te cu caldura iar pe Rares il rog sa se joace cu Paul al meu caci sunt 2 ingeri frumosi.

[ingerasulGabriela]

Anca ma bucur ca ti-ai facut curaj si ai scris trista voastra poveste si ma bucur ca am ocazia sa iti spun Bine ai venit in familia EMMA, din partea intregii echipe, cu regretul ca o astfel de mare durere te-a adus aici. Povestea lui Rares Mihai, o poveste trista ca a tuturor ingerasilor are acum locul ei, loc in care noi mamele de ingeri te putem sustine, iti putem fi alaturi, la bine si la greu, loc in care tu poti sa ii scri puiului tai si vorbi altfel decat in gand ... Clipele traite de voi pline de speranta impletita cu durere din pacate s-au transformat intr-o pierdere, intr-una din cele mai grele din lume, dar nu esti singura. Zi de zi aici va fi cineva sa te incurajeze sa te sustina si sa te faca in toata durerea ce o traiti sa para totul mai usor. Te indrum cu drag sa citesti cateva articole care pot ajuta in oarecare masura parintii incercati de durerea pierderii unui copil
- Pentru tine http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te va ajuta sa gasesti putere,
- sotului/partenerului tau ii poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati pentru ca si ei sufera, si pe ei ii doare chiar daca incearca sa para puternici
- pentru parintii vostri, pt ca si a bunicilor este durerea http://www.organizatiaemma.ro/node/526
-iar apropiatilor tai, familiei, colegilor de serviciu le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati de aici vor invata cum sa respecte durerea prin care treci si cum sa nu te raneasca, pentru ca stiu ca ei sunt cei care pot sa raneasca foarte profund chiar daca involuntar.

Multa putere in continuare si nu uita ca noi iti suntem alaturi iar ingerasul tau Rares iti este alaturi clipa de clipa.
Regret nespus ca ... ai dreptate ... la noi multi copii mor din indiferenta si superficialitatea medicilor iar pierderea unui copil lasa semne pe viata in sufletele parintilor ... Aici cu incredere poti sa ne spui ce ai pe suflet, sa te descarci, sa intrebi ... aici totul va parea mai usor. Te strans si cu mare drag si iti doresc multa putere in continuare si tie si sotului tau.

Zbor lin Rares Mihai si un buchet frumos de

[sitaru ioana]

Va imbratisez cu drag !!!...Scrieti aici de cite ori simtiti nevoia sa vorbiti cu cineva...Cei din jur nu va vor intelege suferinta...Nici nu merita sa afle gindurile noastre...Aici cineva va va raspunde si nu va veti simti singura... Suntem multe...suntem puternice si luptatoare pentru EI cei plecati acolo SUS si trebuie sa-i reprezentam cu demnitate...
Aici suferinta parca se disperseaza ,iar in locul ei se asterne o stare de liniste ...de moment...

[ancaspinu]

Multumesc din suflet pentru cuvintele voastre frumoase, mamici de ingerasi. Ma bucur ca am cu cine sa-mi impart durerea, parca poate fi purtata mai usor stiind ca nu sunt singura. Ma bucur nespus ca am avut puterea sa va impartasesc povestea ingerasului nostru RARES MIHAI si ca am fost primita cu atata bunatate si caldura de voi.
Ingerasul meu, mamica te iubeste atat de mult, iti simte lipsa in fiecare secunda. Stiu ca esti alaturi de noi si te rog sa ne dai un semn ca tu esti bine, acolo printre norisorii pufosi, alaturi de ceilalti ingerasi.
SI pentru tine, iubitul meu ingeras

[marwana]

Anca aseara tarziu am citit povestea ta si tot de atunci ma straduiesc sa iti scriu cateva randuri.
Tot ce pot spun este ca regre enorm pierderea ingerasului tau Rares Mihai, sunt alaturi de tine si te din suflet.
Ingerasul tau ti-a dat putere si asa ai reusit sa iti descarci sufletul.
Zbor lin Rares Mihai

[Angela-Ema]

Te strans, Anca! Imi pare rau, atat de rau ca baietelul tau Rares-Mihai a plecat la DD! Imi pare rau ca esti mamica de Ingeras! Imi pare rau ca trebuie sa cunosti si tu aceasta cumplita durere.....
Citind randurile tale, am retrait momentele acelea de dupa nastere, cand nu stiam ce se intampla cu fetita mea....cand nimeni nu ma ducea sa o vad....cand a fost botezata la terapie intensiva in timp ce eu zaceam intr-un pat de spital.....si stiu cata durere a fost si este in sufletul tau ......si-am plans citind povestea Rares....pentru ca ma doare durerea ta...o cunosc....o inteleg atat de bine .
Ma bucur ca ti-ai facut curaj sa scrii povestea Rares Mihai. Aici, in familia E.M.M.A., o sa gasesti totdeauna intelegere si alinare, aici putem sa vorbim oricand cu sau despre ingerasii nostri dragi fara sa fim judecati. Aici o sa simti ca nu esti singura, draga mamica de Ingeras, pentru ca noi toti suntem alaturi de tine.
Zbor lin, Rares Mihai, printre Ingeri si !

[lacrima]

Suportul moral in aceste momente grele este f.important.Suntem alaturi de tine in aceasta grea cumpana pe care o ai de trecut.As vrea sa te imbratisez si sa-ti spun ca ingerasul Rares Mihai e mandru ca are o asa mamica puternica si nu esti singura,aici esti cu noi si ingerasii nostri.
Zbor lin Rares Mihai

[steluta]

Imi pare rau , atat de rau cand vad ca mai apare o mamica de ingeras.
Zbor lin Rares Mihai
Steluta

[corina_odolean]

Draga mea, am citi de ieri povestea trista a ta si a tau si practic, nu am putut asterne nimik, nici un cuvant.

Dar astazi am prins curaj si vin sa-ti spun ca imi pare rau ca l-ai pierdut pe Rares, imi pare rau ca si tu cunosti aceasta mare durere, acest dor, imi pare rau ca Rares nu este acum langa tine..

Aici vei gasi liniste, alinare, o vorba buna si un gand bun.
Aici nu esti singura...suntem aici unele pentru altele, unii alaturi de altii la durere si la suferinta...

Te taree, tareee, iar tau drag ii trimit un cos de colorate.

[alina ene]

Inca de ieri l-am cunoscut pe Rares, insa parca nici un cuvantul nu se aseza. Atat de dorit, atat de asteptat, atat de iubit...... Si totusi "a plecat". Puternicul vostru baietel.
Anca, scumpa mamica de ingeras, te imbratisez ca toate mamicile care au facut deja asta. E greu, e cumplit, uneori de neacceptat....... cum un baietel de nota 10, pleaca in doar cateva zile in Lumea Ingerilor?
...si visele tale, planurile tale, dragostea ta nemarginita pentru el care s-au nascut odata cu cele 2 liniute, ce sa faci cu ele?????
Suntem aici clipa de clipa cand vrei sa ne impartasesti dorul de Rares.

[ancaspinu]

Multumesc mult pentru frumoasele cuvinte pe care li le-at adresat. Va cu drag pe toate!
pentru frumosii vostri

[ama]

draga anca imi pare rau ,acum sunt putine cuvintele care le putem rostii,dar sunt din suflet ,aici iti spun ca este marea familie EMMA,familie care pe mine m-a salvat ,eu fara EMMA nu cred ca as fi rezistat,nu as mai fi existat,aici sunt cele mai puternice fiinte pe care le-am intalnit vreodata,care m-au sustinut de fiecare data cand a fost nevoie,atunci canmd am picat m-au ridicat,un gand si o vorba buna am primit intotdeauna DOAR AICI....incearca sa-ti deschizi sufletul noi te vom asculta mereu ......


multa putere mamica de inger RARES MIHAI

[Loredana M]

Te imbratisez...am citit si eu povestea ta...si nu mi-am gasit cuvintele si nici acum nu le gasesc...stiu ca ingerasul tau Rares se joaca cu ai mei si cu celilalti...
Vorbea Alina de visele ce au aparut cu cele 2 liniute..dap...eu am visat de 2 ori ...si mie si frica sa visez si a treia oara...nu mie frica de a incerca mie frica ca poate nu din nou va fi doar un vis ce se va splubera...dar cred cu tarie ca D-zeu va avea grija de mine si imi va da cel mai de pret lucru un bebe...
Te imbratisez....