Sunt aici si mamici care si-au regasit cumva fericirea?

[heidi]

Buna ziua, mamici de ingerasi. Ma bucur ca exista un astfel de site si forum....simt nevoia sa vorbesc cu mamici care au trecut prin ce am trecut si eu, si mai ales simt nevoia sa vorbesc cu mamici care si-au revenit. Vreau sa stiu cum v-ati revenit dupa tragedie, cum va simtiti dupa ce ati nascut alt copilas, sanatos, cum va e acum, dupa un timp. Vreau sa stiu daca mai poate fi soare dupa moartea copilasului meu, trebuie sa stiu, trebuie sa ma incurajez. Acum cateva saptamani am aflat ca baietelul nostru, de 6 lunisoare jumate are o boala grava congenitala, cauzata de o mutatie spontana a unei gene. A trebuit sa luam cea mai grea decizie posibila cu care ne putea obliga cerul sa ne confruntam. A trebuit sa decidem pentru el...viata de chin, boala si suparari sau....incetarea sarcinii din motive medicale. Nu doresc nimanui asa ceva, e cumplit....una e sa stii ca ti l-a luat dumnezeu....alta e sa stii ca ai facut-o cu mana ta, chiar daca pentru el, doar pentru el... noi tot ce ne-am dorit pentru noi ar fi fost sa nasc la termen si sa-l avem, sa-l ingrijim o viata intreaga, indiferent cat de bolnav ar fi fost. Insa el ar fi suferit enorm si nu pot accepta ca un sufletel atat de mic si nevinovat sa fie atat de bolnav si chinuit. L-am nascut, provocat, cu greu, cu chin, dar am jurat sa fiu tare pentru el si asa am reusit sa trec peste clipele din maternitate. Nu l-am vazut, nu l-am strans in brate, dar l-am simtit nascandu-se. Sunt sigura ca semana cu sotul meu, asa cum am visat sa fie baietelul nostru iubit, atat de dorit si asteptat atatia ani, primul nostru copilas. Nu durerea fizica m-a chinuit, ci groaznica durere sufleteasca, am crezut ca o sa mor de durere. Am plans cat pentru toata viata mea la un loc si doar pentru sotul meu am rezistat si rezist in continuare, dar uneori parca viata nu mai are sens, ma simt singura si totul e gol, e o imensa lipsa in toate. Sunt zile fara sens, de groaza, si zile cand capat curaj si incredere. Dar singura nu pot....sotul meu e cel mai dulce om din lume si e langa mine trup si suflet, insa am nevoie de voi, mamici, sa-mi spuneti ca dupa un timp v-ati revenit, ca zambiti iar, ca sunteti fericite, ca aveti un alt bebe sanatos, ca aveti incredere in viitor, ca se poate, ca v-ati impacat cu ceea ce nu poate fi schimbat, ca puteti zambi uitandu-va in sus la cer, in loc sa plangeti.

[TaniaS]

Draga mamica , Dumnezeu sa te maingaie, eu l-am pierdut pe Matei la 18 zile de la nastere datorita unei malformatii: atrezie de esofag, si mi-a fost cumplit de greu ...inca mai sufar si astept sa raman din nou graviduta.....Fericire deplina nu este., intotdeauna iti vei aminti doar ca durerea va fi mai putin intensa!
O FLOARE PENTRU PUIUTUL TAU

[adina]

Draga mamica , offf imi pare nespus de rau pentru pierderea ta , vreau sa te virtual pentru putere , curaj si suflet .
Draga mea eu sunt una dintre mamicile care dupa pierderea unui copilas care a trait 7 saptamani si il iubeam si il iubesc ca ochii din cap , acu trei luni jumate am dat nastere la un alt copil perfect sanatos , dar noi mamele de ingeras cu un ochi plangem dupa puii nostri din cer iar un ochi rade pentru puiul de langa noi .
Draga mea vei zambi din nou , dar uneori iti vine durerea imensa in suflet ca nu stii ce sa faci , va trece timpul si te vei obisnui cu aceasta durere si vei trai cu ea in suflet pana la adanci batraneti , este foarte greu stiu ce simti , stiu cum te simti , viata nu mai are sens .... dar trebe sa lupti pentru el , el e ingeras si va avea grija de voi toata viata voastra .
Draga mea iti doresc multa, multa putere pentru ca ai nevoie , multa alinare sufletului tau si credinta care este cea mai importanta , roagate site vei simti mai bine .
Ingeras zbor lin .

[ingerasulGabriela]

Imi pare sincer rau ... Zbor lin ingerasului iubit.

Am sa iti raspund din tot sufletul la intrebarea din titlu: Am gasit pacea, puterea, linsitea sufletesca ... Multa putere si sa sti ca eu ma consider norocoasa ca am pierdut-o pe fetita mea acum cand exista Familia EMMA.

Bine ai venit in aceasta familie ... Multa putere ...

[marwana]

Regret nespus pierderea ta, a micutului tau baietel.
Bun venit in familia EMMA, familie care a invatat in timp sa aline durerea si dorul de ingerasii nostri. Te cu drag si voi fi alaturi de tine mereu.
Decizia intradevar este dificila, aici vei fi inteleasa iar tu draga mamica sa stii ca ai luat cea mai buna decizie pentru puiul tau, pentru ca l-ai iubit si inca il iubesti. El va ramane vesnic baietelul tau.
Te indrum sa citesti articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/resurse/decizia
aici vei gasi articole care te vor ajuta sa intelegi mai usor starile prin care treci http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame iar impreuna cu sotul tau poti citi articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati

Cat despre raspunsul la intrebarea ta, pe forum suntem multe mamici care au gasit puterea sa mearga mai departe, care au gasit sprijin, iar eu ma numar printre aceste mamici.
Desi inversunata si speriata imediat dupa pierderea fetitei mele si extrem de hotarata sa nu mai am copiii vreodata, DD a avut alt plan. Cu tratament am reusit sa duc sarcina pana la capat iar azi ma bucur de fetita mea sanatoasa.
Se poate, doar trebuie sa ai credinta si speranta.

[marwana]

Cei apropiati tie vor spune cuvinte care dor, fara sa realizeze acest lucru, din dorinta de a te imbarbata, sau pur si simplu asa cred ca te ajuta, le poti trimite acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati , astfel vor sti cum sa-ti fie alaturi fara sa te raneasca.
Bunicii....si ei sufera, dublu chiar, pentru nepotelul pirdut dar si pentru durerea ce o vad pe chipul vostru, asa ca lor le poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/node/526

Te imbratisez cu drag, sunt alaturi de sufletul tau indurerat. Probabil v-ati gandit la ce nume sa poarte, noi aici pe forum le spunem ingerasilor nostri pe nume, chiar daca pe certificatele de nastere in dreptul numelui este o banala linie.
Zbor lin ingeras drag

[Ioana Grigore]

Dear Heidi, imi pare tare rau pentru pierderea suferita de tine, de voi ...

In afara de articolele pe care le-a mentionat Marwa, poti citi si:
viewtopic.php?f=15&t=176&start=1380

Aici vei regasi mamici care au invatat sa zambeasca din nou, chiar daca in adancul sufletului 'un ochi rade si unul plange'

Te imbratisez

[heidi]

Va multumesc mult de tot, este extraordinar sa pot sa sper ca intr-o zi o sa gasesc iar fericirea si bucuria de a trai. Cand s-a intamplat .... noi nu ne hotarasem inca asupra unui nume, aveam o idee, dar nu o decizie, vroiam sa fie perfect, ca el... ceva dulce si frumos. E foarte greu... sa vorbesc despre el, cred ca e prea devreme sa fiu impacata in vreun fel cu ce s-a intamplat. Am citit tot ce am gasit pe site si m-a ajutat mult. Ma lupt cat pot cu tristetea, vreau sa-mi revin... pentru sotul meu si vreau sa raman iar insarcinata. Si nu ar fi corect pentru al doilea copilas al nostru sa fiu cu el in burtica si sa plang dupa primul... sarcina ar trebui sa fie o imensa fericire, de aceea ma straduiesc sa-mi revin cat mai repede, fizic si mai ales psihic. Nu mai stiu nici eu, in perioada asta am sentimente contradictorii, cand plang, cand sunt increzatoare, dar cand sunt increzatoare ma simt vinovata ca nu plang... e tot o nebunie si uneori mi-e teama pentru sanatatea mea in conditiile in care sunt atat de la pamant...ma rog la Dumnezeu sa ma tina in viata si sanatoasa, nu vreau sa-mi las sotul singur si nu vreau sa plec de aici inainte de a fi avut bucuria de a-mi naste si creste copilasii. Stiu ca la un moment dat o sa fiu bine, dar pana atunci trebuie sa ma lupt cu mine insumi, cu supararea, disperarea, sa ies la liman.

[alinasicristi]

Va multumesc mult de tot, este extraordinar sa pot sa sper ca intr-o zi o sa gasesc iar fericirea si bucuria de a trai. Cand s-a intamplat .... noi nu ne hotarasem inca asupra unui nume, aveam o idee, dar nu o decizie, vroiam sa fie perfect, ca el... ceva dulce si frumos. E foarte greu... sa vorbesc despre el, cred ca e prea devreme sa fiu impacata in vreun fel cu ce s-a intamplat. Am citit tot ce am gasit pe site si m-a ajutat mult. Ma lupt cat pot cu tristetea, vreau sa-mi revin... pentru sotul meu si vreau sa raman iar insarcinata. Si nu ar fi corect pentru al doilea copilas al nostru sa fiu cu el in burtica si sa plang dupa primul... sarcina ar trebui sa fie o imensa fericire, de aceea ma straduiesc sa-mi revin cat mai repede, fizic si mai ales psihic. Nu mai stiu nici eu, in perioada asta am sentimente contradictorii, cand plang, cand sunt increzatoare, dar cand sunt increzatoare ma simt vinovata ca nu plang... e tot o nebunie si uneori mi-e teama pentru sanatatea mea in conditiile in care sunt atat de la pamant...ma rog la Dumnezeu sa ma tina in viata si sanatoasa, nu vreau sa-mi las sotul singur si nu vreau sa plec de aici inainte de a fi avut bucuria de a-mi naste si creste copilasii. Stiu ca la un moment dat o sa fiu bine, dar pana atunci trebuie sa ma lupt cu mine insumi, cu supararea, disperarea, sa ies la liman.

Sunt alaturi de tine .
Ai descris tot ce simt si ce gandesc eu acum,azi este o zi trista pentru mine,pentru ca luna trecuta ,pe data de 8, mi-am nascut baietelu fara viata.
Pentru ingerasii nostri multi si multe .

[corina_andrusca]

CALDE SI SINCERE CONDOLEANTE.......IMI PARE FF RAU PT PIERDEREA TA.......D-EU SI INGERASUL TAU SA-TI ALINE SUFLETUL SI SA ITI DEA PUTERE SA MERGI INAINTE SI SA ACCEPTI SI CU TIMPUL TE VEI OBISNUI SA VORBESTI DESPRE INGERASUL TAU SI FARA SA PLINGI..........ITI SUNT ALATURI SI MA VOI RUGA PT PUIUL TAU DIN CERURI CARE ACUM SE JOACA CU INGERASUL MEU ANDREI SI-UN BEBE FFF MIK.........SI SA NU VA PIERDETI CREDINTA SI SPERANTA, E FF IMPORTANT.....DOMNUL FIE CU VOI..
INGERASUL TAU ESTE ACUM IN BRATELE MAICII DOMNULUI... SOMN USOR INGER BLIND...

[Loredana M]

offf...
Nu stiu exact ce as putea sa iti spun ,incep prin ati oferi o imbratisare....
Stiu exact ce simti,te simti vinovata intr-o oarecare masura ca ai luat decizia...eu am luat aceasta decizie de 2 ori.
Sufletul ma doare...dar stiu ca pentru ei copilasi nostri era cea mai buna decizie..cum ai spus si tu noi ii iubim..ii dorim..ii vom ingriji..dar ei ce fel de viata ar fi fost??plina de durere...

Uite eu acum a 2 oara ...mi-a nazarit un gand care ma ajuta intr-o oarecare masura,ti-l impartasesc poate te va ajuta si pe tine..
Aceste suflete care nu au sanse pe acest pamant trebuie sa se nasca si aleg mame care stiu ca ii vor iubi chiar daca ei nu vor fi in bratele lor,va veni si timpul cand ei ne vor intampina in ceruri si ne vor spune cuvintele pretioase ''te iubesc mamico''
Cand simt ca imi pierd speranta imi amintesc aceste ganduri ale mele.

Trebuie sa speri ca va veni si acel moment cand iti vei tine copilasul sanatos in brate....
E greu...cunosc toate starile...treci de la o stare la alta...
Si nu vreau sa te mint..sa sti ca toata viata iti vei aminti de primul tau copilas,el va avea locul lui special in inima ta....
Te imbratisez cu drag....
Lore...

[heidi]

Da, ingerasii nostri sunt fericiti acolo unde sunt...alinarea mea e ca nu sufera, acolo sus, in cer. E groaznic sa pierzi doi copilasi, nici nu vreau sa ma gandesc. Sunt sigura ca Dumneseu ne intareste, altfel nu am suporta asa ceva, atata durere. Si daca ne intareste, e dintr-un motiv, inseamna ca are un plan mai mare cu noi... totul e sa avem speranta si incredere. Te iubesc mult, iubirea mea enorma, dulceata mea, iubitul meu frumos si scump, si iarta-ma... ma rog la dumnezeu sa fii bine acolo unde esti, sufletelul tau sa zburde linistit...si sa simti iubirea noastra mare, sa stii ca ai fost dorit mult mult de tot si ca esti iubit vesnic.

[corina_odolean]

Draga mea, intr-adevar, decizia este foarte grea....si doare..
Si eu am luat acesta decizie cand copilasul meu avea 36 saptamani de sarcina..
A fost cea mai grea decizie....am plans enorm in timpul travaliului la gandul ca voi da nastere unui copilas fara viata.

dar DD a avut alte planuri si baietelul meu s-a nascut viu, perfect normal si nu avea simptomele bolii de care era suspect.

Doar ca boala s-a declansat mai tarziu si intr-un final l-am pierdut..

Au trecut 4 ani si dorul este acolo....durerea este acolo...doar ca vreau sa cred ca am invatat sa traiesc cu ele...

Va fi greu..eu sunt de parere ca oricati copii am avea..puii nostrii vor fi prezenti mereu in sufletele noastre si le vom simti lipsa.

Ce m-a ajutat si ce ma ajuta in continuare atunci cand simt ca ma prabusesc- E.M.M.A - E.M.M.A, mi-a fost sprijin, alinare si intelegere....mi-a fost si imi este.

Asa va fi si pentru tine.
Noi vom fi aici , pregatite cu o vorba buna si un gand bun.

Te draga mea, iar tau drag ii trimit o mare si frumoasa

[mady]

draga mea..uff..o intrebare grea pentru sufletul unei mame de inger

am citit de la inceput ..dar nu am avut curajul sa scriu..nu stiu de ce

sper ca imi pot regasi cumva fericirea..si doresc tuturor mamicilor sa poate obtine asta

nu am putere sa vorbesc despre mine..poate peste o perioada am sa-ti pot raspunde

in privinta ta..

scumpa mea..nu-ti pierde niciodata speranta..ea este esenta vietii..daca nu ar mai exista vise..sperante..nu am mai putea traii

cred ca cel mai important lucru este sa faci in viata ceea ce simti tu ca te face fericita

vorbeste cu tine..daca tu simti ca nu poti ..fara un copil..roaga-te neincetat la DD pentru asta..mergi la Dr daca este cazul..si lupta pentru visul tau

Iar atunci cand esti singura si trista, aminteste-ti ca cineva te iubeste si se gandeste numai la tine!

Cand te uiti spre cer..ei..ingerasii nostrii.. sunt acolo..dupa o stea sau un norisor..

Iti doresc putere..liniste sufleteasca si..speranta sa nu-ti lipseasca niciodata din gandurile tale

Pentru ingerasii nostii..tot ce este mai bun..mai placut.. fie ca toata dragostea de mama..sa le faca viata mai senina..

Scumpa mea..ma pentru noi..sa avem puterea necesara pentru a intelege..pentru a nu lasa ca visele sa piara..pentru a reusi sa trecem prin acele momente grele..de dor..sa avem puterea sa zambim..stiind ca ingerasii nostii ne sunt alaturi..si..oricat de trist ar fi..sa avem curaj sa ne stergem lacrima,sa zambim cand ne uitam spre cer ..

te imbratisez.. ganduri bune de la mine..sunt alaturi de tine
pentru .. sa le lumineze calea..multi ..zbor lin..sufletele

[heidi]

Multumesc pentru cuvintele frumoase.
Greu mai este... incerc sa nu ma gandesc la el, dar simt nevoia sa ma gandesc. Simt ca daca nu vorbesc despre el si nu ma gandesc la el ma sufoc, innebunesc, simt ca il parasesc. Stiu ca nu mai e, dar totusi il pastrez viu in suflet si daca nu m-as mai gandi la el parca...l-as alunga, as incerca sa-l uit si nu vreau asta. Il caut in poze, in ecografii, vreau sa il stiu acolo. Toata lumea imi spune sa incerc sa nu ma mai gandesc, sotul meu mi-a ascuns ecografiile si evita orice lucru care imi aminteste. Zice ca imi fac rau singura si ca are senzatia ca eu nu vreau sa fiu mai bine, sa imi revin si el nu mai suporta sa ma vada asa. ma iubeste enorm si eu pe el, e intelegem foarte bine si suntem unul langa altul orice s-ar intampla. Pentru el si pentru sanatatea mea psihica si fizica trebuie sa fac ceva, ma simt prinsa intr-un cerc vicios. O zi-doua sunt bine, apoi iar pic. Nu mai simt nevoia sa mananc, nimic nu imi mai aduce fericire. Mi-e teama de depresie, nu stiu cum sa ma descurc cu ea, nu am bani de psiholog, ma indrept spre voi, caut ajutor, nu stiu cum sa trec prin asta si sa ies intreaga.

[ingerasulGabriela]

Heidi ... parca sunt cuvintele mele de acum cateva luni ... ma bucur ca te-ai indreptat spre noi ... si sa sti ca cu mare mandrie pot sa iti spun ca desi sunt doar 11 luni de cand micuta mea e ingeras ... am puterea sa ma uit la ea (in poze) cu zambetul pe buze, sa privesc cerul fara sa ma doara, ma gandesc zi de zi mult timp la ea si ma bucur nespus ca am avut parte, chiar si pt putin timp de o minune, iar de acum 11 luni este ingerasul meu, ingerasul nostru. Sotii nostri pt a ne proteja incearca sa evite situatiile mai speciale si sa ne fereasca de ceea ce ne aduce aminte de ingerasi, dar cel mai important este sa ne ascultam sufletul ... daca sufletul ne cere sa vorbim de ei, sa ne gandim la ei ... daca o facem in timp devine o prezenta chiar placuta ingerasul nostru ... cu timpul dorul creste, dar isi face loc acceptarea si asta compenseaza ... si eu ma ridic si mai cad ... nu de mult cadeam si nu ma puteam ridica zile sau saptamani, dar mamele de aici mi-au intins mana de care aveam nevoie ... Multa putere si incredere ...
zbor lin tau ...

[mady]

scumpa mea

iti doresc o zi frumoasa si sa te ajute ..in ceea ce iti doresti

atunci cand esti trista si simti ca nu mai ai putere..noi suntem langa tine si ..
si ei ... tai..... la fel..si mai este cineva..care te iubeste foarte mult

http://www.youtube.com/watch?v=cIPrchKH ... re=related

sunt ganduri pe care cred ca ..le-a avut fiecare mamica de inger

te pupicesc..multumesc pentru atentia ta

[heidi]

Va multumesc mult.
Imi puteti spune, va rog, ce este mai exact examenul anatomopatologic care se face dupa avortul terapeutic ?
Mi-e f greu sa revin la maternitate... pana si drumul spre Bucuresti ma doare...de fiecare data. Ma gandeam daca e neaparat necesar sa iau rezultatele examenului asta. Sunt importante? Ce date contin ? Se analizeaza doar placenta sau si bebe ?

[marwana]

Eu din cate stiu se analizeaza amandoua, atat fatul cat si placenta. Se pot afla cauzele ...plecariii(imi este foarte greu sa scriu sau sa pronunt cuvantul moarte) puiului tau. Insa mai bine suni insinte la spital sa te interesezi daca au facut acest examen anatomopatologic si cand ai putea sa mergi sa ridici rezultatul.