Forumul EMMA

de **andyalex** pe 10 Feb 2011, ora 14:31

Nu stiu exact cum ar trebui sa incep, dar o voi face multumindu-va ca existati.
In vara lui 2009, am aflat ca sunt insarcinata pentru prima oara, insa bucuria nu a durat pentru mult timp intrucat sarcina s-a oprit din evolutie la 9 saptamani. Am aflat apoi ca o posibila cauza ar fi putut fi toxoplasmoza.
Dupa aceasta intamplare am zis ca voi ramane din nou insarcinata cand va fi sa fie. Si a fost sa fie in mai 2010. Am fost asa fericiti intrucat era un copil asa dorit si asteptat atat de mine cat si de sotul meu. Data nasterii se intrevedea candva la inceputul lunii ianuarie 2011 si cu toate astea de la inceput i-am zis doctorului meu ca sigur voi naste in decembrie. Toate controalele au decurs f bine, am avut o sarcina usoara si totul parea asa de bine.
In data de 20 decembrie, pe la 4.30 dimineata au inceput contractiile si am avut o usoara sangerare asa incat m-am prezentat la clinica. Aveam 37 de saptamani. Doctorul meu a decis ca mai bine imi face cezariana atunci decat sa incerce sa-mi opreasca contarctiile. Astfel ca la 8.32 am nascut cel mai frumos baietel Alexandru Andrei care a avut 54 cm si 3040. A primit nota 9, ca dupa 5 min sa primeasca nota 10. Doamne ce copil perfect. In prima zi totul a decurs bine, mi l-au adus in salon de 2 ori, l-am pus la piept...pt ca incepand din acea seara sa se naruie totul. A doua zi am aflat ca starea lui se inrautatise peste noapte. Nu s-a descoperit nimic la ecograf, restul analizelor erau bune, asa ca a fost dus la Neuromed pentru a i se face RMN. Asa s-a aflat ca s-a nascut cu o malformatie la o vena din cap, care i se sparsese. A fost operat in aceeasi zi... si a rezistat. Ca urmare a sangerarii, trebuia sa ne asteptam sa faca hidrocefalie, si a facut....Toata perioada asta, am stat in spital, dar am avut un weekend - 3 zile - 3 zile minunate in care am avut puiutul nostru acasa, in care l-am rasfatat, in care a dormit in patutul lui...3 zile suna asa putin dar pentru noi au fost asa intense zilele acelea.
Dupa acest weekend, ne-am intors la spital, si i s-a mai facut o interventie la capusor. Din pacate sangerarea initiala a inceput din nou....Ni s-a explicat ca sansele sunt mici..asa ca ne asteptam la orice.
Eu doar un gand aveam...nu vroiam sa-l vad ca sufera. Atata. Nu mai contam noi. El a luptat sa fie 3 saptamani cu noi, atat de mult a luptat, si pentru asta trebuie si noi sa luptam sa fim tari in continuare. Pe 15 ianuarie puiul meu a devenit un ingeras.
Durerea e imensa, dar cu toate astea multumesc bunului Dzeu ca am avut sansa sa am cel mai frumos, cuminte si luptator baietel, care sunt sigura ca ne vegheaza neincetat si care va face sa fie totul bine in viitor.
Va multumesc ca existati.

de **ingerasulGabriela** pe 10 Feb 2011, ora 14:36

Andreea pentru tine o mare >:D<

, pt ingerasul tau mii de @};-

. Suntem aici o mare familie in care copiii nostri traiesc si sunt iubiti, iar noi de intelegem, ne sustinem si ne incurajam ... asa ca iti spun bine ai venit ... cu tristetea de a ne cunoaste in astfel de imprejurari ... iti doresc din suflet multa putere, ingerasul vostru sa va ocroteasca si sa va dea putere mereu ... iar lui un zbor lin printre (*)

si

de **Ioana Grigore** pe 10 Feb 2011, ora 14:42

Draga Andreea, imi pare rau ca ai devenit mamica de ingeras, imi pare bine totusi ca ai gasit aceasta mare si calduroasa familie E.M.M.A.
Vei vedea ca vei fi intampinata cu bratele deschise, cu empatie >:D<

Ingeras scumpic Alexandru Andrei, zbor lin printre stelute (*)

de **CORINA SILVIA** pe 10 Feb 2011, ora 14:55

Draga Andreea , o calda si imensa imbratisare !!!
Offf , e greu , foarte greu , si totusi esti minunata si puternica !!
Stiu ca sunt foarte putine cuvintele in a descrie ce simti , dar in spatele acestor cuvinte cat dor si suferinta exista !!
Iarasi sunt foarte putine cuvinte in a-ti spune cat de rau imi pare , dar in spatele acestor cuvinte este atata intelegere , compasiune si multa iubire !!
Toate mamicile de pe acest forum iti spunem cu tristete :" Stiu ce simti ....Stiu cat e de mare dorul , stiu cate lacrimi ai varsat si vei mai varsa ...stiu cat de goala te simti , stiu ...stiu ....stiu cat de mult iti iubesti ingerul !!"
De aceea primeste si din partea mea o imbratisare plina de iubire !!
Nu-ti iau nici un strop din durerea ta , dar sper ca intr-o zi sa invatam sa traim cu ingerii nostri in suflet , sa invatam sa-i simtim , ca ne sunt alaturi si ne iubesc enorm , sa invatam sa vorbim cu ei , chiar daca sunt intr-o alta lume , stiu ca deacum si o parte din noi este in lumea lor , asa ca legatura nu are cum sa fie intrerupta !!

Ingerului tau minunat si luptator mii de flori si un pupic dulce !!
Zbor lin puiule , stiu ca acolo nu exista durere , doar iubire pura neconditionata !!!

de **Angela** pe 10 Feb 2011, ora 16:20

Draga Andreea,
cu tristete iti spun si eu ca imi pare sincer rau pentru pierderea ta. Of......cand imi amintesc acele zile de "dupa"...cand nu stii incotro sa o apuci si ce sa faci cu toate sentimentele tale.....e greu, e f. greu, dar Dumnezeu ne intareste pe fiecare dintre noi si cu fiecare zi ce trece invatam sa traim cu dorul si durerea din suflet.
Cred ca e foarte important sa nu fii singur in aceasta grea incercare si sa gasesti undeva in tine motorul care sa te duca mai departe. Iti doresc din tot sufletul sa fie asa, sa ai putere si curaj sa privesti ianinte si vei afla incet-incet ca soarele rasare intotdeauna de dincolo de nori.
Oarecum "povestile" noastre seamana.....eu am avut o sarcina de 8 saptamani oprita in evolutie, apoi am nascut un baietel la 34 de saptamani(cezariana intarziata) si a trait doar 6 ore si 45 de minute (ingerasul meu scump, Calin Gabriel), iar acum, cu ajutorul lui Dumnezeu am un baietel viu si sanatos de 1 an si 4 luni, Octavian Andrei. Dar tot ce pot sa pun acum in cateva randuri au insemnat de fapt 4 ani....in care am trecut de la agonie la extaz si invers.........

Te

sincer, draga mamica de ingeras, si poate ne vom si cunoaste, fiind si in plan geografic atat de aproape....Timisoara.....
Daca te va ajuta iti pot spune ca vom avea la inceputul lunii martie o noua intalnire a mamicilor de ingerasi din Tm (noi ne vedem destul de des) si poate vei vrea sa ne intalnesti si sa ne povestesti despre ingerasul tau).....cand sufletul tau va fi pregatit.....
@};-

si

pentru minunea ta care va trai mereu in sufletele voastre.......

de **Loredana M** pe 10 Feb 2011, ora 17:57

Imi pare rau pt pierderea voastra..
Aici vei gasi sustinerea necesara...desi tu sti ca acolo sus ingerului tau ii este mai bine si nu sufera ..tot doare...si sunt momente cand agonia isi face loc in sufletele noastre..
Nu pot decat sa iti trimit o imbratisare ....

de **mihaela r** pe 10 Feb 2011, ora 18:07

Draga Andreea,te primesc si eu cu bratele deschise in aceasta familie unde vei gasi intelegere,caldura si multa iubire.Imi pare rau ca trebuie sa cunosti aceasta durere,o durere care nu poate fi comparata si pe care nimeni si nimic nu o poate alina.As vrea sa pot sa iti spun ca trece,dar nu pot.Pot doar sa ma rog la Dumnezeu sa iti dea putere sa accepti si sa primesti tot ceea ce El iti trimite,si sa iti dea linistea sufleteasca fara de care nu vei putea merge inainte.Trebuie sa accepti ca lui Alexandru ii este bine acolo sus,nu ii lipseste nimic,nu va cunoaste niciodata rautatea acestei lumi si va fi vesnic fericit.

de **Doina** pe 10 Feb 2011, ora 18:21

imi pare rau.
si eu am avut-o pe fetita mea cu mine cateva zile si pt asta ii multumesc lui Dumnezeu. s-a luptat ca sa mai ramana cu noi si acum trebuie si noi sa fim puternici, dar ne este prea greu uneori.

de **Bianca_C** pe 10 Feb 2011, ora 18:21

Draga mea Andreea >:D<

......te primesc cu bratele deschise si cu ochii in lacrimi, imi pare nespus de rau pentru pierderea micutului Alexandru..... :-<

a plecat intr-o lume mai buna, unde ingerii nu plang si nu sufera, asa a fost sa fie, sa va vegheze din Ceruri si sa va fie aproape de Acolo.....
Stiu ce simti si prin ce treci....ca mama...iti inteleg perfect durerea si ma simt atat de neputincioasa....in afara de o vorba din suflet nu te pot ajuta cu altceva....
Aici voi fi, alaturi de sufletul tau,oricand vei avea nevoie sa vorbesti cu cineva despre micutul luptator

Te

, draga mea, si nu uita, nu esti singura, ai o intreaga familie alaturi de tine...E.M.M.A e aici.
Bia

de **ama** pe 11 Feb 2011, ora 08:09

imi pare rau ,plang nu ma pot abtine dar iti pot spune ca -ti sunt alaturi si iti ofer intotdeauna sprijin >:D<

draga Andreea la ce spital ai nascut ?
eu pe Mario l-am pierdut la Timisoara :((

la spitalul Bega.........

te

si iti doresc multa liniste

O:-)

zbor lin

de **andyalex** pe 11 Feb 2011, ora 10:36

Va multumesc fetelor pentru cuvintele calde.
Intr-adevar doare asa tare si sincer nu ma astept sa dispara vreodata durerea asta, dar stiu ca trebuie sa mergem mai departe si sa fim puternice pentru ingerasii nostri.
Draga Ama, vreau sa-ti zic ca si eu sunt din Resita, dar sunt stabilita in Timisoara de aproape 10 ani. Eu am nascut la President, iar dupa Alexutu a fost internat la Louis Turcanu.Nu pot acuza pe nimeni, chiar cred ca s-a facut tot ce se putea ( nu sunt convinsa ca s-a facut totul la timpul potrivit), dar cu toate astea sistemul nostru de sanatate este atat de jos. Ce ma doare este ca nu se stie cauza...mi s-a spus ca am avut ghinion.Cei drept poate fi din cauza medicamentatiei pe timpul sarcinii (care a lipsit), lucrul intr-un mediul toxic (nu se pune problema, lucrez in publicitate), sau genetic (dar sanse asa mici, si nu cunoastem nici un caz in familie).
Deci trebuie doar sa speram ca pe viitor va fi bine. Asta e singura noastra sansa. Speranta.
Draga Angela, am aflat si eu ca sunt intruniri cu mamicile de ingerasi. Dar nu cred ca pot sa merg, nu cred ca sunt pregatita. Sunt o persoana destul de introvertita si plus mi-a fost si asa greu sa ma deschid aici, in fata voastra.

Va imbratisez cu drag si va pup

de **marwana** pe 11 Feb 2011, ora 10:54

Andreea mamica puternica de ingeras Alexandru Andrei te >:D<

si eu cu caldura si ti spun bun venit in familia parintilor de ingeri. regret enorm pierderea ingerasului tau iubit.
I mi imaginez cat poate sa ti fie de greu. Ai amintirile cu ingeasul tau drag si atunci cand i ti va fi greu sa te gandesti ca Alexandru Andrei a fost un luptator.
Aici sigur vei gasi un strop de alinare. Te indrum sa citesti si articolele de aici, te vor ajuta sa accepti mai usor ceea ce nu poti schimba http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
- sotului tau ii poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati pentru ca si el sufera, si pe el il doare chiar daca incearca sa para puternic
- iar apropiatilor tai, familiei, colegilor de serviciu le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati de aici vor invata cum sa respecte durerea prin care treci si cum sa nu te raneasca.
Zbor lin ingeras drag Alexandru Andrei

de **Angela** pe 11 Feb 2011, ora 14:45

Draga Andreea,
daca nu esti pregatita sa vorbesti despre suferinta ta este mai bine sa nu o faci....totul la momentul potrivit.......Faptul ca ai reusit in scris sa vorbesti despre ingerul tau este deja un maaaaaaaaare pas....spre acceptare si spre pacea sufleteasca pe care iti doresc sa o regasesti cat mai curand. Eu doar vroiam sa stii ca exista in Timisoara un grup de mame care te vor primi cu bratele deschise oricand vei fi pregatita. Cred cu putere ca niciunde nu poti fi inteles cu adevarat decta printre cei care au trait aceeasi grea experienta de viata. Asa cum este aceasta familie E.M.M.A. fara de care nu stim ce ne-am face.... ^:)^

Te

cu drag si ma rog sa gasesti puterea fiecarui pas de a merge mai departe.
O:-)

tau iubit Alexandru sa va vegheze si sa va tina aprinsa speranta.......... @};-

de **MiRo** pe 11 Feb 2011, ora 14:51

Angela

iar pentru micul luptator Alexandru (*)

...oricand simti nevoia sa-i vorbesti sau sa ne vorbesti , suntem aici...te admir pentru modul in care ti-ai relatat povestea,esti puternica...Alex e mandru de mamica lui...iti doresc sanatate si liniste sufleteasca... >:D<

de **marwana** pe 12 Feb 2011, ora 18:07

Te

si trimit spre tine ganduri pline de bun si frumos. Un sfarsit de saptamana linistit.
Zbor lin ingeras [-o<

de **Doina** pe 20 Feb 2011, ora 22:48

pentru tine
@};-

pentru ingeras

de **tuchi** pe 21 Feb 2011, ora 11:23

Buna ziua Andreea,
Iti admir curajul de a-ti fi relatat aici suferinta. Si eu sunt o fire mai retrasa si m-am hotarat greu sa scriu aici. Dar n-am regretat.
Imi pare rau pentru pierderea copilasului tau minunat. S-a mai dus de langa noi un sufletel special care insa te va veghea toata viata. Esti o mamica curajoasa, asa cum sunt toate mamicile de ingeri; de aceea ne-au si ales acesti copii minunati care de la inceput n-au fost de aici; au fost doar in trecere pe pamant pentru a se putea inalta mai presus de orice inchipuire.
Te imbratisez cu caldura si-ti urez sa ai puterea si curajul sa mergi mai departe asa cum i-ar fi placut micului tau inger.

de **mady** pe 21 Feb 2011, ora 23:22

Draga Andeea
imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci printr-o suferinta :
uff,un alt sufletel,un alt ingeras se ridica la ceruri :((

prin intermediul forumului EMMA,mamici indurerate,poti sa scrii tot ce simti,vei intalni multe persoane aproape sufletului tau >:D<

scumpa mea..daca simti nevoia sa plangi,plange ..stiu ce simti,este acea durere imensa...
cand simti ca inima ti s-a rupt in mai multe bucati ,cand simti ca nu mai poti respira de atata plans,cand parca nici lacrimile nu ne mai ajung
sper ca DD sa-ti dea puterea necesara ptr a regasi linistea sufleteasca
aici toate te sustinem si iti intelegem durerea
sufletel mic,fie ca zborul tau sa fie lin printre stelute.. (*)

DD sa aiba grija de tine..acum esti un ingeras printe ingerasi..o minune divina
scumpa mea ..te imbratisez si ma rog ca bunul Dumnezeu sa te ajute si sa te vegheze

>:D<