Vic, ingeras la 40 de saptamini

[Cami_Vic]

L-am dorit din toata inima, si l-am asteptat cu mult drag… dar nu am avut sansa de a-l putea tine in brate si de a-i spune cit de mult il iubim.
Habar nu aveam ca asa ceva se poate intimpla la 40 de saptamini, cind ai dus o sarcina pina la sfirsit…
O sarcina fara probleme, fara nici un semn ca ceva nu ar fi in regula. La ecografii totul era OK, nu s-a detectat nici o malformatie.
Am aflat cu 4 zile inainte de termen ca inimioara nu mai bate. Realizasem ca bebe nu mai misca de doua zile, dar cum mi se spusese ca la sfirsit e normal sa miste mai putin neavind loc, nu eram speriata…Vroiam doar sa ma asigur ca e totul ok. SI NU ERA…

Victor s-a nascut pe 14 decembrie 2007, o zi care trebuia sa fie pentru noi cea mai fericita. Am nascut pe cale naturala, dupa citeva ore de durere cumplita, stiind ca totul e pierdut si ca nu-mi voi auzi copilul plingind. Nici nu stiu de unde am avut atita putere sa trec peste asta. Si acum mi se pare oarecum ireal. Cind am aflat vestea nu puteam sa cred, eram in stare de soc. Apoi a urmat durera, sentimentul de vinovatie, si intrebarile… De ce ? De ce eu ? De ce noi ? Ce puteam face ca sa nu se ajunga aici ? A cui e vina ?

Moasa ne-a intrebat daca dorim sa il vedem. Primul nostru raspuns a fost « nu ». Ne era frica… nu stiu de ce, poate de durerea de a-l vedea stiind ca e pentru ultima oara. Apoi ni s-a sugerat ca e mai bine, ca daca nu il vedem s-ar putea sa regretam mai tirziu.
Era frumos, cu ochisorii inchisi de parca dormea… Semana cu taticul lui. Nu am avut atunci puterea sa il iau in brate. Poate nu vroiam inca sa accept in momentele acelea ca baietelul nostru a murit. Nu cred ca regret, pentru ca daca l-as fi avut in brate n-as fi putut sa il las sa plece...

As avea un mesaj pentru prietenii parintilor care trec printr-o experienta atit de grea : nu le intoarceti spatele, nu ramineti in umbra, aratati-le ca sinteti alaturi de ei si ascultati-i atunci cind au nevoie sa vorbeasca despre copilul pierdut.
Nu va fie teama sa va apropiati, avem nevoie de un umar pecare sa plingem, de o mina intinsa care sa ne ajute sa ne ridicam.
Si daca uneori sint momente cind reactionam ciudat nu ne-o luati in nume de rau. Pe de o parte avem nevoie de prieteni, pe de alta parte simtim nevoia sa ne inchidem in noi, constient sau nu...

Pentru mine, cel putin, a fost si este important sa pot vorbi despre Victor, despre ce simt, sa imi exprim durerea. Am marele noroc de a avea alaturi un sot minunat, si pe mama. Am impartit durerea la trei, si ne-am sustinut unul pe altul.
Am norocul de a fi inconjurata de citiva prieteni care au stiut sa ne fie alaturi. Si cred ca nu le-a fost usor nici lor, si au suferit cite putin impreuna cu noi.
Vorbind mai tirziu cu alte mamici care au trait aceeasi durere m-am simtit mai putin singura… Am citit mult pe net, pe forumuri, marturii ale altor mamici, si m-am regasit cite putin in fiecare « poveste ». Numai noi stim ca nimic nu va putea umple golul imens pecare il avem in suflet, si cit de greu e sa auzi « lasa ca siteti tineri si faceti altul… » .

Doliul unui copil nascut fara viata e cu atit mai cumplit, cu cit cei din jur nu ne inteleg
suferinta. Pentru ei copii nostri nu au existat, deci n-avem de ce sa ii plingem. Comentarii de genul "bine ca nu a murit dupa nastere", credeti-ma, nu isi au rostul!! Fie ca ne pierdem copii in primele luni ale sarcinii sau la sfirsit, inainte sau dupa nastere, sint copii nostri, si durerea e aceeasi! Am pierdut pe cineva drag noua!

Prietena mea Ada mi-a spus intr-o zi ca « mie D-zeu mi-a creat un tipar in viata : mai intii imi ia, ca apoi sa primesc Bine si Fericire » (in casnicie am patit la fel, prima s-a terminat cu multe lacrimi…). Sper sa aiba dreptate de data asta, sa vina si ziua in care ne vom intoarce de la maternitate cu copilul atit de dorit in brate.

Au trecut 4 luni jumate, abia acum incepem sa ne gindim cu timiditate la viitor, si in ciuda fricii - sa ne gindim la urmatorul, sa ii oferim lui Vic un fratior sau o surioara. Pentru ca VICTOR va ramine pentru totdeauna in sufletele noastre, este primul nostru copil, devenit ingeras prea devreme...

Sa ne dea Domnul putere sa mergem mai departe, si sa nu ne pierdem speranta !

[Lucia]

Cami

Desi sunt si eu mamica de inger, mereu imi este greu sa stiu ce sa spun unei alte mame de inger.

Nu e usor sa-ti scri povestea, dar in acelasi timp te poate face sa te simti mai bine si mai aproape de ingerasul tau.
Cand Isabella mea s-a dus la cer, lumea a crezut ca e mai bine sa nu ma faca sa vorbesc despre, cand eu cautam toate modalitatile sa incep o discutie despre ea. Chiar si acum dupa 3 ani o fac.

Ma rog mult ca dorinta voastra de a avea un fratior sau o surioasa sa se indeplineasca cat mai curand.

Imediat se apropie 3 ani de cand am tinut-o pentru prima si ultima oara pe Isabella in brate si ma simt mai usurata ca acum am un loc potrivit in care pot sa scriu cateva randuri cu aceasta ocazie.

Iti multumesc mult ca ai impartasit povestea ta cu noi.

[aditza_tl]

Draga mea prietena,de cate ori citesc povestea ta ,ma doare sufletul.
Sa va dea Dumnezeu,cat mai repede,o surioara sau un fratior pt Vic ,caruia sa-i daruiti toata dragostea voastra.
Astept cat mai repede vestea cea mare.
Te saruta cu drag Adriana

[Cami_Vic]

Lucia,

Multumesc pentru cuvintele si incurajarile tale...
Am decis destul de repede dupa pierderea lui Vic sa imi scriu povestea. Si asta (cum spunea Bianca) - nu pentru a impresiona sau a stirni mila in jurul meu, ci in primul rind pentru a informa. Pentru a arata celor ce ajung sa o citeasca ca astfel de cazuri exista, si pentru ca alte mamici ca mine sa se simta mai putin singure. Ma bucur ca avem acum un astfel de loc unde ne putem intilni, unde ne putem sustine unele pe altele...

Vorbesc la feminin pentru ca stiu ca de cele mai multe ori noi mamele sintem cele care simtim mai puternic nevoia de a vorbi, de a scrie, noi cautam sa ne refugiem putin in acest mediu virtual...

Daca am inteles eu bine, Lucia, tu te ocupi de site-ul EMMA si de forum. Felicitari pentru tot ce ai facut pina acum, Bianca are mare nevoie de ajutor.
Isabella trebuie sa fie tare mindra de mamica ei acolo sus!
Imi place foarte mult designul atit de linistitor, cu norisorii si cerul spre care ne inaltam privirea in fiecare zi, intebindu-ne daca ingerasilor nostri le-o fi mai bine unde sint acum..


Adriana,
Noi ne-am cunoscut deja tot prin intermediul site-ului Biancai. Multumesc pentru incurajarile tale, sper si eu sa am vesti bune cit de curind...
Te imbratisez cu drag si va doresc numai bine si santate tuturor!

[Angela]

Cami...te imbratisez! Sunt Angela, mamica ingerasului Calin Gabriel...sigur Vic al tau il cunoaste deja...
Caut cu disperare uneori formulari mai "vesele" atunci cand vorbesc depre iubitii nostrii ingerasi...stiu ca vor sa ne vada zambind mai des...offffffffff...dar greu ne e fara ei!
Ma bucur ca privesti inainte...asteptam vesti despre...sosirea berzei... Si noi ne gandim serios la un fratior sau o surioara pentru Calin...dar eu mai am de asteptat deoarece am cezariana...facuta exact acum 16 saptamani! E ora 21...da, acum 16 saptamani puiul mic a venit pe lume.....offffffffffffff, ce dor imi e de el!
Pupici.

[Adela]

Imi pare rau ca ai trecut prin aceasta durere,si eu am avut o nastere tot asa ca al tau acum 12 ani si crede-ma inca momentul acela,nu cu o intensitate mare dar inca doare.Cu timpul mai terece durerea,si vei avea un copil si te vei bucura de el sau ea...teama o sa iti fie dar pana la urma vei trece peste pt ca asa e viata..... iti doresc sanatate liniste sufleteasca,si curaj si tie si sotului tau.....cu drag Adela..

[Daniela Ginju]

CAMI
Sper ca balonasul dedicat lui VICTOR, ingerasul tau ( balonas pe care a scris nepotica mea Malina de 9 ani) a ajuns la ingerasul tau in data de 9 Martie.Ma bucur ca am putut face acest gest pentru tine si pentru multe alte mamici care nu au reusit sa ajunga.Doresc sa-ti gasesti linistea sufleteasca ,sa stii ca noi mamele de ingeri ne intelegem durerea reciproca si este bine ca ne putem deschide inima fata de persoane care ne inteleg.
Cu mult drag
Daniela - mama ingerasului Ioana-Valentina

[Cami_Vic]

Multumesc Daniela pentru balonas, e foarte frumos ce ati facut pe 9 martie...
Am fost cu sufletul alaturi de voi!
Mi-a aratat Bianca niste poze cu balonasele, si l-am vazut si pe cel al lui Vic
Iti dai seama ce distractie au tras toti ingerasii nostri acolo sus?
Te imbratisez cu drag,

[Cami_Vic]

Dragul meu Vic,

Azi a fost ziua mea. 32 de ani.
E pentru prima oara cind nu asteptam ziua asta, cind mi-am dorit sa sar peste ea, sa nu ma sune nimeni, sa nu vad pe nimeni...
Prietenii in schimb si-au amintit, m-au sunat multi azi, am primit si mesaje, au fost foarte draguti.

Cadoul meu insa a fost ca te-am gasit pe tine azi.
Am fost sa te caut in coltul alb al ingerasilor. Stiam ca esti acolo, dar mi-a trebuit timp sa imi fac curaj sa vin la tine.
Ti-am adus flori, am impartit cu tine azi superbul buchet pe care tata mi l-a oferit azi cu toata dragostea lui.
Sa stii ca si el te iubeste in adincul sufletului lui, chiar daca ii e mai greu sa o exprime.

As fi dat orice sa te am in brate de ziua mea, sa iesim impreuna la plimbare sa ne bucuram de soare, dar asa a fost sa fie... sa vin eu la tine, cu trandafiri si crini si luminarele. Dar te-am gasit!
Acum stiu unde te pot gasi, desi esti mereu in sufletul si ininima mea, exista un loc unde pot veni la tine, unde esti inconjurat de alte sufletele de ingerasi.
Stiu ca nu esti singur...
Sa nu uiti insa ca noi te iubim mult de tot...
Puiul meu drag...

[Angela]

Mi-au dat lacrimile...ce sa-ti spun,draga mamica de ingeras...multa sanatate iti doresc si sa stii ca eu ma gandesc ca noi, oamenii, ne numaram aici atat de dureros zilele...anii...pe cand puii nostrii dragi nu au varsta acolo la Doamne Doamne...sunt vesnici!
Te imbratiseaza Angela, mami de Calin, ingeras mic...

[ritamaya]

Regrete si lacrimi, Cami, pentru ca nu ti-ai putut serba ziua de nastere asa cum ai fi vrut: alaturi de puiutul tau, cu zambete pe buze si fericire in ochi.
Totusi indraznesc sa-ti spun La Multi Ani si Doamne-Doamne sa-ti dea putere sa fii un pic mai fericita anul viitor cand va veni din nou ziua ta. Gandul iti va fi tot la Vic, dar poate vei reusi sa imparti cu el, pe langa buchetul de flori de la tati, si un zambet, in loc de o lacrima.
Doamne ajuta!
Rita - mami de inger Maya

[stefania]

Draga Cami, iti multumesc din suflet ca te interesezi de vaccin , dar eu o intrebasem pe Florina pentru ca doctorul copilului mi-a spus ca in Franta este gratuit, iar eu vroiam sa stiu daca este adevarat.Eu il pot cumpara de la el .Inca o data iti multumesc ca te intereseaza. Pupici, Stefania mamica de ingeras.

[Cami_Vic]

Scumpul meu pui,

Pe 14 mai s-au implinit 5 luni de cind esti ingeras, de cind ti-ai luat zborul spre o lume mai buna.
Am fost la tine cu bunica ta si cu parintele Constantin, sa spunem o rugaciune, sa iti cintam, si sa binecuvintam locsorul unde te odihnesti cu ceilalti ingerasi.
A fost cadoul tau pentru cele 5 luni...
As fi dat orice sa te pot avea in brate, sa ma bucur de zimbetul tau si de primele gingureli. Dar n-am avut sansa asta, D-zeu ni te-a luat prea devreme, nu ne-a lasat sa ne bucuram de tine nici macar o zi.

Iti multumesc ca ne ajuti sa mergem mai departe, ca veghezi asupra noastra.
Sint convinsa ca de acolo de sus tu ne dai putere, si tu esti cel care are acum grija de noi...

Te iubim mult de tot, Vic!!!

[aditza_tl]

Draga mea prietena,Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe puiutul tau,Vic.
Sunt alaturi de tine cu sufletul,.Sunt convinsa ca Vic este mandru de tine,esti o femeie puternica si buna.
asteptam cu nerabdare vestea cea mare.
Va saruta cu drag Adriana

[aditza_tl]

Draga mea,scriu fara un motiv anume,ma linistesc,imi este tare dor de Cosmin
toti ingerii din cer l-au ocrotit pe Cristi,marti
iti multumesc draga mea prietena
te imbratiseaza Adriana

[aditza_tl]

Draga mea prietena,nu ai mai scris de mult pe forum,te asteptam cat mai curand sa revii.Scriu la aceasta ora,pt ca nu pot sa dorm.Am vazut cateva poze cu ingerasi mai devreme si m-au coplesit amintirile si durerea pe care o port in suflet de atatia ani.
Imi este dor de fiecare inger,pe care DUMNEZEU l-a luat la el....imi este dor de Cosmin...de Vic.....de Emmanuel.....de Calin....de Larisa.....de Maya.....de Ioana.....de Theo.... de toti ingerii nostrii....imi este atat de dor........
Te imbratisez cu drag Adriana

[Cami_Vic]

Dragele mele, revin acum cu niste precizari de natura medicala... poate vor fi de folos cuiva intr-o zi...

Probabil am mai scris pe undeva ca ne-am dat acordul pentru autopsie pentru a cauta sa intelegem ce s-a intimplat. Avind in vedere ca eu nu am avut nici un semn ca Vic suferea, era foarte important sa gasim niste raspunsuri...
Rezultatul analizei anatomo-patologice a sosit dupa vreo doua luni. La Vic nu s-a gasit nici o malformatie care sa justifice decesul, doar ca avea dezvoltarea corespunzatoare unui bebe la 37 sapt cind el de fapt avea 40. Deci in ultimele 3 saptamini nu mai primea cum trebuie si ce trebuie... Acelasi raport descria si compozitia si dimensiunile placentei: hipotrofica, mult mai mica decit greutatea medie, si cu calcifieri (deci nici ca si textura nu era normala).

Mi s-a spus ca asta se intimpla uneori la fumatori (nu e cazul meu, nu am fumat niciodata), la diabetul gestational (nici aici nu se punea problema), sau atunci cind mama are probleme de coagulare.
Am inceput sa facem o serie de analize de coagulare (antithrombine III, factor V, proteina C, proteina S, anticardiolipine - scuze daca le-am scris gresit... nu am acum analizele la indemina). Toate au iesit bine, deci nu am reusit sa gasim o cauza clara, o explicatie pentru ce s-a intimplat.
Mi s-a spus ca indiferent de rez acestor analize, sarcina viitoare va fi urmarita mult mai serios, controale f dese, monitorizare saptaminala in ultimele 2 luni de sarcina, declansare mai devreme (prin sapt 38) - si - tratament cu aspirina in doze f mici pe parcursul primelor 2 trimestre (asta pentru ca fluidifiza singele pt ca placenta sa se formeze bine).

Raminea sa mai asteptam analizele neuropatologice ale lui Vic, si cariotipul genetic.
Acum doua saptamini au sosit intr-un final... La partea legata de sistemul nervos - nici o malformatie, iar cariotipul nu s-a putut face (se intimpla foarte des). Insa medicii spun ca daca Vic nu avea nici o malformatie e foarte putin probabil sa fi avut vreo anomalie genetica.
Deci pe scurt - placenta a fost de vina.

Si unde vroiam sa ajung... asta inseamna ca niste controale mai serioase in ultimele saptamini de sarcina ar fi putut POATE (sigur, nu voi sti niciodata...) sa schimbe ceva.
La ecograf ar fi putut detecta incepind din sapt 38-39 ca transferul nu se mai facea bine, si s-ar fi putut declansa nasterea mai devreme.
Din pacate la spitalul unde am nascut eu dupa ecografia "oficiala" de 7 luni, controalele se fac doar o data pe luna si de multe ori fara ecograf atunci cind "se presupune" ca nu sint complicatii.

Insistati sa vi se faca controale mai dese in ultimele 2 luni de sarcina (chiar saptaminal in ultima luna)!! O mare parte din accidentele care survin pe "ultima 100 de metri" sint din cauza unor probleme de placenta sau cordon, iar copii ar putea fi salvati.
Am un mare regret ca nu am stiut asta dinainte, ca nu am avut nici un semn, si ca nu am insistat sau nu am mers la un alt cabinet pentru un control mai serios.

Imi doresc sa foloseasca cuiva intr-o zi tot ce am scris aici...

va imbratisez cu drag,

[etinc3lle]

din pacate, cami, noi a trebuit sa invatam pe pielea noastra ce inseamna pierderea unui copil si ce trebuie sa cerem de la dr .... sunt alaturi de tine, cami, si astept cat mai repede o veste buna de la tine

[steluta]

Stiu ca atunci cand ne gandim la ei, la INGERASII NOSTRI , totul se transforma in LUMINA, SUFLET, IUBIRE, ARMONIE, CREDINTA...LINISTE!