Asa DA, asa NU - sfaturi utile

[anasia]

liliana, multumesc ...da, a fost un bebelus foarte asteptat.........am cateva nelamuriri :copilasii pot fi inregistrati sau trebuie inregistrati ca sa fie luati acasa? se poate scoate certificat de nastere? ce trebuie sa faca parintele sa-si ia copilasul acasa sa-l inmormanteze?

[Bianca]

Draga Nastasia ....Imi pare nespus de rau pentru prietena ta !

In acelasi timp, ma bucur foarte mult ca ai ajuns pe sit-ul, repectiv pe Forumul EMMA, pentru ca e singurul loc, in care vei gasi toate informatiile necesare care sa te ajute, sa inveti cum o poti ajuta pe prietena ta....si ar fi foarte bine, daca,dupa ce va ajunge acasa, va intra si ea pe sit-ul&uEMMA, pentru ca o va ajuta enorm!

Din pacate nu am timp sa-ti scriu atat de mult pe cat mi-as dori, vroiam insa, sa te rog, sa insisti (mergi chiar tu la spital), ca asistentele, moasele...cineva de acolo, sa "culeaga" cateva amintiri cu micutul ei, Andrei Cristian...pentru ca desi suna morbid si desi la inceput va fi extrem de greu pentru prietena ta sa le vada, dupa ce va depasi socul, iti va fi recunoscatoate toata viata pentru ele... Eventual nici nu-i spune ca ai asa ceva...asteapta un timp, pana sa i le arati....

Ce amintiri?...Urma talpitelor...se gasesc kituri pentru amprente...sau macar cu tus, pe o coala de hartie; sau, daca are malformatii sau pielea intrata in descompunere, o poza a talpitelor sau a manutelor; o suvita de par; o bratarica (ca cele care se pun la mana mamei/copilului) pe care sa scrie numele lui; o fisa pe care sa scrie numele, ora la care a venit pe lume, greutatea, centimetri....

Cetificat de nastere, nu se da, din pacate...lucram si la asta, in proiectul de lege la care se lucreaza, fiind specificat dreptul parintilor de a primi un semenea certificat (doar ca va avea o alta denumire, pentrru a nu creea confuzii&nemultumiri) dar si dreptul de a-si lua copilasul acasa, sa-l inmormanteze. Asta pentru ca, in momentul de fata, nu exista nici o reglementare in acest sens,in fiecare spital fiind altfel .....
Daca da de Oameni, care sa inteleaga, cat de mult conteaza pentru parinti, sa aiba un loc unde sa puna o floare si o lumanare, il vor putea lua pe micut.... Asa cum, este important ca si rudele, sa inteleaga faptul ca este cel mai bun lucru pe care il pot face, sa nu creada ca e mai bine sa il lase in spital si sa il ia...acasa...pentru ca altfel, regretele vor fi foarte mari.......iar mama va suferi foarte mult, nestiind ce s-a intamplat cu trupusorul lui.....

Si ca sa nu iasa din spital si sa nu intre in casa cu bratele goale, inainte de externare sa ii duca cineva, tu sau cineva din familie, un ursulet de plus de dimensiunea unui bebelus..aprox 50 cm....
Si asta suna ciudat dar crede-ma ca o va ajuta...chiar daca nu-si va da seama pe moment...

Toate starile prin care va trece sunt descrise pe http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
Roaga-i pe ai ei sa citeasca sau printeaza-le si da-le sa citeasca si du o copie si prietenei tale, cat este in spital sau acasa, daca nu se poate conecta la internet.

Ajuta foarte mult....chiar daca nu isi da seama de asta...

Tot repet asta, pentru ca fiind in stare de soc si de negare, mintea ei va fi...amortita....ceea ce e normal, fiind un mod de autoaparare a organismului....
De aceea, cei din jur, joaca un rol foarte important in procesul de vindecare, prin modul in care ii sunt alaturi...

Prietena ta e norocoasa ca te are ....Este minunat ca vrei sa o ajuti si nu ti-e teama sa intrebi ce ai putea face pentru ea....si pentru asta iti multumesc
Pe mine cel putin, care nu am avut parte de asa o prietena , ma impresioneaza enorm sa vad cand cineva face asta pentru prietena ei .....sau fiica ei...asa cum a facut si Liliana, pentru Loredana ....sau Daniela Ganju din Bucuresti si Erika Voinescu si Cristina Ursache (Crisstynna) din Cluj care, desi nu o cunoasteau pe Loredana, au aranjat astfel lucrurile, incat sa nu iasa cu bratele goale din spital....

Asa cum imi doresc, si o sa muncesc oricat de mult, sa mi se indeplineasca aceasta dorinta, aceea ca EMMA, prin voluntarele ei, sa fie alaturi si fizic, nu numai virtual, de mamele care se afla in maternitati, urmand sa nasca sau care deja au nascut un ingeras

Te imbratisez si iti doresc sa ai putere si curaj, sa faci ce e mai bun pentru prietena ta..

Iar ei...transmite-i, te rog, ca o asteptam printre noi, pentru a pune toate umarul sub Crucea ei, ajutand-o astfel sa depaseasca pierderea puiutului ei, Andrei Cristian

Sa ii dea Dumnezeu, Puterea de a accepta ceea ce nu poate schimba, Curajul de a schimba ceea ce ii sta in putere si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!

Doamne ajuta!

[anasia]

Bianca, iti multumesc din suflet nici nu stii cat ma ajuta cuvintele tale ; din pacate sunt departe de ea, dar voi vorbi cu cei care sunt langa ea sa adune aceste amintiri; am vorbit azi cu ea si nu vrea nici sa-l vada/poza sau vreo amintire; stiu ca acum este in stare de soc si nu poate sa proceseze nimic, mai tarziu poate o sa reuseasca sa priveasca..... cu siguranta o voi indruma sa citeasca si sa scrie aici
va multumesc! D-zeu sa va ajute!

[Bianca]

Din tot sufletul, draga Natasia...

Am revenit cu inca un sfat care poate va ajuta:
Spune-le celor din familie sa intre pe sit-ul EMMA si sa citeasca "Regretele mamelor"....(e pe prima pagina, in stanga, in coloana albastra, la "Despre") adica pe: http://www.organizatiaemma.ro/node/372

....sper ca citind acele marturii, apropiatii ei sa inteleaga, de ce are ea nevoie cu adevarat, si sa nu se lase influentati de ce spun cadrele medicale...

.....Da, nu trebuie fortata daca nu vrea sa-l vada pe Andrei....mai ales daca are malformatii....desi, uneori suna mai rau decat e in realitate! Dar neaparat sa ia ceva ce ii va aminti de el.....

Dupa aia, va fi prea tarziu....

Nu conteaza atat de mult ca nu esti fizic langa ea, daca esti cu sufletul si o faci sa simta asta, decat daca ai fi fost mai aproape de ea, dar.....o evitai....cum se intampla de cele mai mult ori.....e adevarat, nu din rea vointa ci din nestiinta!
De aceea trebuie sa afle cat mai multa lume despre Organizatia EMMA....

Doamne ajuta!

[cristina_w]

Dragele mele, noi avem certificat de nastere pentru Lukas. Doar ca nu i-au trecut prenumele ci doar numele si la specificatii scrie " copil nascut mort". Pentru obtinerea lui am primit de la spital un certificat constatator sau o adeverinta nu mai stiu exact. Si cu ele sotul meu a mers la primarie si am primit certificatul de nastere. Lukas a murit in burtica la 37/38 saptamani.

Si draga prietena, fa tot posibilul sa iei amintirile de care vorbea Bianca. Prietena mea m-a indrumat dar, din pacate, nu am facut decat poze. Acum imi pare atat de rau...

Ca

[anasia]

Bianca, Cristina, va multumesc! am vorbit cu prietena care este langa ea sa-i ia amprentele, suvita/poza...si sa le tina la ea pana va fi pregatita sa le vada; am inteles ca taticul a fost la primarie sa-i scoata certificatul...inca este in stare de soc ...
imi pare atat de rau a a trebuit sa treceti prin aceste tragedii ...nimeni nu trebuie sa treaca prin asta.....sa-si vada copilasul ingeras. D-zeu sa aiba grija de voi si de scumpii ingerasi....
.cristina, prietena mea tot in saptamana 37/38 era;

edit...din pacate n-au mai reusit sa-i ia nimic...plecase deja la morga

[marwana]

Organizatia E.M.M.A.- Eternul Miracol Materna Alinare
preluare de pe: http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati

Pierderea unei sarcini, pierderea unui copilas… sunt cele mai devastatoare momente din viata oricarui parinte! Momente in care acestia, cu greu mai gasesc bucuria si sensul de a trai !
Organizatia E.M.M.A. doreste ca acesti parinti sa stie ca nu sunt singuri, ca le este alaturi in aceasta durere coplesitoare si ca, impreuna vor pastra si vor cinsti cum se cuvine memoria copilasilor lor.

Cum pot sa reactionez, ce sa spun, ce sa nu spun fara sa ranesc ?

Exista multe feluri prin care familiile, prietenii si specialistii isi pot oferi sprijinul celor care se confrunta cu durerea provocata de pierderea unui copil. Sfaturile de mai jos sunt preluate de la specialisti si mai ales adunate din experienta sutelor de persoane care s-au destainuit in legatura cu sprijinul pe care ar fi dorit sa-l primeasca din partea celorlalti pe parcursul durerosului proces de pierdere a copilului.

Aceste persoane si-au exprimat si profunda recunostinta pentru cei care au stiut ce trebuie facut si cum trebuie reactionat in astfel de situatii.

Fraze care NU ajuta:

Poate ca ai folosit deja cateva din aceste fraze, in speranta ca te vei simti mai bine. Daca da, nu fi prea dur cu tine insuti si nu te simti prea vinovat; trebuie doar sa le eviti data viitoare.

-"Gandeste-te ca mai ai un copil",“Lasa ca o sa aveti altul!” - Aceste remarci scad importanta pe care o avea copilul care a decedat. Niciun copil nu il va inlocui pe cel pe care l-au pierdut!

-"Nu mai plange", "Nu te mai gandi", "Incearca sa uiti" - Nu le minimaliza durerea! Plansul ajuta, uitarea si negarea nu!

-"Stiu ceea ce simti" - Nimeni dintre noi nu stie exact cum se simte celalalt.

"Nu mai sufera acum", "Asa a fost sa fie" sau "O sa fie bine pana la urma" - Probabil că e adevărat dar astfel de remarci rareori ajuta, deoartece îi va irita/revolta să auda aşa ceva, mai ales imediat dupa pierdere. Acorda-le timp, să ajungă, să poată spuna ei singuri, asta!

-"Bine ca nu s-a intamplat mai tarziu!" - Oricat de mica a fost sarcina, daca a fost dorita si asteptata, suferinta cauzata de pierdere este foarte mare. O mama isi iubeste copilul inca dinainte ca acesta sa se nasca!

-"Asa a vrut Dumnezeu" - unii cred asta, alţii nu. Indiferent de circumstanţe, situaţia este disperată şi tristă. În loc să începi o dezbatere teologică, mai bine îi consolezi pe părinţi!

-"Timpul vindeca tot", "Tot nu ai depasit momentul?" - Trecerea timpului nu vindeca chiar daca ajuta. La fel ca si oamenii, si procesul de pierdere are nevoie de timp.

-"S-o fi intamplat cu un motiv anume" - Poate ca nu, viata nu e intotdeauna cinstita. Dar daca intr-adevar exista un motiv, e nevoie de timp si rabdare, pentru a-l afla, a-l intelege si a-l accepta!

- "Trebuie sa treci peste asta. Nu e un capat de tara!" - .....!!!!!????!!!!......

Fraze care ajuta:

Am numit aceste fraze "deschizatoare de inimi" pentru ca ii invita pe cei indurerati la conversatie, la impartasirea durerii si a amintirilor cu cel care asculta. Cel mai mare dar pe care il poti face este chiar invitatia ta la o discutie fara ca sa dai sfaturi sau sa judeci, ci doar sa asculti

- "Nu ştiu ce să spun! ....Îmi pare rău!" - pare puţin dar contează enorm, mai ales când e spus cu sinceritate şi căldură...

-”Stiu ca nu-ti pot lua durerea, oricat mi-as dori dar vreau sa stii, ca nu esti singur/a!”- impartasirea durerii, o face mai suportabila chiar si doar pentru o clipa!

“Plânsul îţi face bine” - în felul acesta îi asiguraţi că nu îi judecaţi pentru lacrimile şi tristeţea lor şi îi ajutaţi să facă faţă durerii.

- "Nu am trecut prin asta si nu ştiu cum te simţi în aceste momente dar cred ca ti-e foarte greu si aş vrea să înţeleg şi să te pot ajuta! Poate îmi poţi spune tu cum e!" - Apoi asculta! Sau respecta tacerea!

- "Ce nume i-ati ales?" - După ce afli, rosteste-i numele de câte ori vorbiţi despre copilul pierdut înainte să se nască. Părinţii au nevoie, ca cei din jur să-i perceapă identitatea!

- "Cred că ţi-e foarte dor de ....(numele copilului). Cum te mai simţi?" - De multe ori oamenii îşi exprimă compasiunea doar la început, apoi nimeni nu mai vorbeşte despre această pierdere. Insă părinţii suferă pe o perioadă nedeterminată! Faptul că şi peste ani, aduceţi vorba, le va mângâia sufletele, in mod special in data in care a venit/a plecat copilasul (de) pe lume.

- "Cred ca e greu sa te impaci cu gandul pierderii" - Asculta care sunt dificultatile create de pierdere....si nu face comparatii cu alte cazuri.

Pentru toti cei din jur:

Te rog, considera sfaturile urmatoare doar ca pe niste sugestii. Si mai ales ai incredere in ceea ce simti si in instinctele tale.

Trateaza un cuplu in mod egal! Si tatii au nevoie de sprijin emotional, precum au si mamele!

1. NU evita parintii.
Asta ii va face sa se simta izolati. Contacteaza-i. Nu presupune, ca prefera sa fie singuri.

De fapt, ei au nevoie să ştie că nu sunt singuri! Suna-i sau trimite-le o scrisoare ori un mesaj prin telefon. Cel mai mare bine pe care îl poţi face, este chiar invitaţia la o discuţie. Nu insista daca nu sunt pregătiţi pentru asta. Dar dacă simt nevoia să vorbească, ascultaţi fără a da sfaturi sau a judeca. Şi nu-ti fie teamă să plângi!În astfel de situatii, empatia şi compasiunea (nu mila!) sunt cele mai bune medicamente!

2. Nu te simti vinovat/a daca vor plange!
Imbratiseaza-i atunci cand plang! Nu tu esti cauza acelor lacrimi, pe care ei ti le impartasesc. Nu te teme sa plangi si tu! Asa vei arata ca iti pasa cu adevarat! Incurajeaza si alti prieteni comuni, sa ia legatura cu ei.

3.Asculta!
E mai important sa asculti decat sa-ti faci griji despre a alege cuvintele corecte. Si chiar daca realizezi ca ai spus ceva gresit, e mai important ca ai incercat sa comunici cu ei si ca vrei sa-i intelegi si sa-i ajuti, decat sa nu spui nimic! Tine cont de faptul ca parintii pot fi foarte sensibili (e posibil sa nu vrea sa auda despre sarcina sau nou-nascutul altcuiva. Daca vor sa stie, te vor intreba)

4. Daca esti insarcinata sau ai copil mic.
Tine cont de faptul ca parintii pot fi foarte sensibili (e posibil sa nu vrea sa auda despre sarcina sau nou-nascutul altcuiva.
Daca esti insarcinata sau ai un copil mic, te gandesti probabil ca nu vor sa te vada! Dar s-ar putea sa se bucure pentru tine si sa fie raniti, daca te feresti de ei! Insa daca nu se simt in stare sa te intalneasca, nu o lua personal. Nu vei afla cum e mai bine decat daca ii intrebi!! Suna si intreaba...si nu te supara!

5. Nu evita sa vorbesti despre copil.
Nu schimba subiectul cand pomenesc numele copilului lor din contra, permite-le sa vorbeasca despre el, oricand si oricat de mult vor. Nu-ti fie frica sa ii intrebi despre copil! Si nu te gandi ca varsta copilului determina valoarea si impactul acestuia.

6. Nu te simti obligat sa ai ceva de spus.

Simpla ta prezenta e suficienta. Pierderea fiind recenta, imbratisarea ta, atingerea ta si sentimentele tale sincere de compasiune sunt exact ceea ce isi doreste sa primeasca cel indurerat.

Nu uita sa suni sau sa vizitezi persoana care a suferit pierderea indiferent cat timp a trecut de atunci. Aceasta va aprecia faptul ca inca iti mai pasa si mai ales ca nu i-ai uitat copilul!

7. Preia initiativa.

Nu spune cu jumatate de glas "Daca pot face ceva pentru tine nu ezita sa ma suni"; Gandeste-te la cateva sugestii si ofera-ti ajutorul. Poti spune de exemplu "Mi-ar face placere sa te ajut cu cumparaturile. E ok pentru tine?"; "As vrea sa plantez florile pe care le-ai primit la inmormantarea lui Alex. Pot sa le plantez in curtea ta miercurea viitoare dupa ora doua?"; sau "Vrei sa mergem impreuna sa cumparam niste fructe?".

Fiecare gest pe care il faci spune ceva despre tine si il ajuta pe cel indurerat sa nu fie nevoit sa ceara singur ajutor. De asemenea il ajuta sa inteleaga cat este de important pentru tine. In primele luni de suferinta, de obicei ne desconsideram iar faptul ca cineva vrea sa ne ajute si ii pasa, ne poate ridica moralul in mod miraculos.

8. Ajuta la indeplinirea activitatilor de zi cu zi.

Poti face comisioane, sa raspunzi la telefon, sa pregatesti masa sau sa speli rufele. Aceste activitati aparent nesemnificative pot fi greu de realizat pentru cel indurerat deoarece suferinta reduce cu mult energia fizica a acestuia. O oferta de a petrece seara impreuna doar uitandu-va la televizor poate fi foarte relaxanta mai ales pentru cineva care locuieste singur acum.

9. Da o mana de ajutor copiilor.

Daca sunt copii implicati trimite-le invitatii si cheama-i la o iesire impreuna cu tine si familia ta. Copiii nu trebuie neaparat sa fie izolati de suferinta, dar din cand in cand au nevoie sa evadeze din atmosfera trista existenta in casa lor, pentru ca parintii sa poata trece peste inca o zi de doliu fara acestia. Arata-ti dragostea si sprijinul si indeamna-i la o discutie despre ceea ce simt si ceea ce cred. Pe langa toate celalalte mai au nevoie si de un bun ascultator. Sa nu crezi ca un copil care este aparent calm nu sufera.

11. Nu da sfaturi! Asculta.

O persoana indurerata are foarte mare nevoie de un ascultator care sa-l aprobe, sa-l sprijine si care sa aiba rabdare sa asculte povesti ce se repeta deseori. Nevoia de a povesti ceva scade, in timp ce vindecarea progreseaza. Si de fiecare data cand povestea este spusa, scena mortii devine din ce in ce mai usor de acceptat. Daca exista sentimente de furie, frustrare, dezamagire, frica si tristete, accepta-le. Daca cel care sufera le pastreaza doar pentru el, procesul de vindecare va deveni mai dificil. Impartasirea gandurilor si sentimentelor elimina stresul. Nivelul ridicat de stres acumulat in timpul perioadei de doliu poate duce chiar la probleme de sanatate in cazul unor persoane.

Pe langa sentimentele de furie, vina, neputinta, pe langa iritabilitate, depresie, resentimente pot aparea si simptome fizice precum: dureri in piept, dureri de cap, caderi de tensiune, privire incetosata, atacuri de panica, pierderea parului, senzatia de mancarime pe piele, lipsa sau pofta in exces de mancare, letargie, slabirea muschilor, gura uscata, pierderi de memorie, diabet... Ajuta-ti prietena/prietenul sa ramana sanatos, ascultandu-l.

12. Da voie celuilalt sa isi exprime sentimentele de vinovatie.

O reactie normala pe care o ai atunci cand cineva isi exprima suferinta e sa raspunzi cu "Nu trebuie sa te simti vinovat. Sunt sigur ca ai facut tot ce ai putut".

Nu incerca sa salvezi oamenii de sentimentele lor de vinovatie care de fapt sunt normale pe parcursul perioadei de doliu. (Cel mai des intalnit sentiment este regretul. Vinovatia implica savarsirea unei actiuni care are ca scop ranirea cuiva; regretul apare atunci cand am fi dorit sa fi putut schimba lucrurile.)

E important sa ne exprimam acele ganduri care incep cu "Si daca..." Cu toate acestea, daca cel care a ramas in urma continua sa vorbeasca despre un anume incident la sase luni dupa deces, poti sa intrebi "Ce ai fi vrut sa schimbi atunci?". Dupa ce primesti raspunsul revino cu alta intrebare:"Si ce crezi ca s-ar fi intamplat atunci?" Continua sa pui intrebari la care sa fie greu de raspuns astfel incat acea persoana sa realizeze ca a facut tot ce a putut in acea perioada. (De asemenea fa deosebirea dintre vina reala si cea ireala. Daca sentimentul de vinovatie este unul real, atunci se poate apela la ajutorul unui specialist.)

13. Da voie celui care a ramas in urma sa isi exprime durerea in felul sau.

Nu forta suferindul sa "treaca peste" pierdere. Lasa-l sa faca ceea ce vrea pentru a se putea elibera de energia negativa si de tensiune. Daca vrea sa se uite la fotografii sau sa citeasca fiecare carte asa, de suparare, lasa-l. Fiecare isi exprima suferinta altfel. Nu judeca asta.

14. Nu-l grabi pe cel care a ramas in urma.

Nu pierde din vedere faptul ca o persoana indoliata este si foarte stresata. Nu o impinge spre activitati pe care nu e pregatit sa le duca la capat decat atunci cand aceasta este pregatita. Ai incredere in ea pentru ca stie cel mai bine.

15. Adu-ti aminte de zilele importante!

Dubleaza-ti efortul de a fi receptiv la nevoile celui aflat in necaz in zilele care au o anumita importanta precum sarbatorile, ziua de nastere a persoanei iubite, aniversarea casatoriei sau la comemorarea decesului. Insemneaza-ti aceste zile pe calendar astfel incat sa iti amintesti sa-l contactezi pe cel indurerat in acele zile speciale.

16. Nu il proteja pe cel care sufera de durerea pierderii.

Cel care a ramas in urma trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca persoana iubita nu mai este. Daca incerci sa o protejezi de durerea pe care o simte, mai rau o sa incurci lucrurile. Suferinta nu poate fi resimtita la fel de catre altii, chiar daca acestia isi pot oferi ajutorul. Dar nu exista alta solutie. Ea trebuie sa treaca prin toate etapele suferintei pentru a putea deveni mai puternica.

17. Ajuta la gasirea unor grupuri de oameni cu aceleasi probleme.

Exista multe astfel de grupuri care pot ajuta persoanele singure pe parcursul perioadei de doliu. Acestea pot fi foarte benefice, asa cum spun si versurile: "Clisee, cuvinte cu insemnatate abia ajung la mine.Dar sa simt o mana pe umarul meu/ Un "Stiu ce spui" din partea cuiva care a suferit o pierdere la fel ca mine../Lacrimile din ochii celui care ma intelege atunci cand vorbesc de durerea si singuratatea mea/ Toate acestea ma ajuta sa cred ca viata mai merita traita./ Stiind ca nu sunt singura imi da putere sa lupt cu tristetea./ Si numai atunci pot merge mai departe".

18. Obisnuieste-te cu gandul ca vindecarea poate dura mult timp.

Nu te astepta ca cel indurerat sa "treaca peste" pierdere in cateva saptamani sau luni. Valurile de tristete il pot coplesi si dupa multe luni chiar daca vor scadea in intensitate treptat. Nu trece dupa o zi sau doua luni de la inmormantare asa cum cred unii. De multe ori de abia atunci incepe. S-ar putea sa treaca mai mult de un an pana sa poti vedea rezultatele sustinerii emotionale de care ai dat dovada- dar atunci cand prietenul tau zambeste din nou si durerea incepe sa dispara primesti o recompensa enorma. Daca cel indurerat nu da nici un semn de vindecare, in ciuda eforturilor tale si a trecerii timpului, atunci e posibil sa fie nevoie de ajutorul unui profesionist. (Afla care sunt profesionistii cu experienta in acest domeniu din orasul tau.)

19. Impartaseste amintirile tale.

In primele cateva luni dupa deces exista tendinta de a ne concentra atentia asupra celor care au ramas in urma in timp ce acestia isi concentreaza atentia asupra celor care au murit. Prin faptul ca iti poti impartasi amintirile pe care le ai cu cel decedat, ii poti oferi celui indurerat momente cu adevarat placute. Iti arati dragostea si grija nu numai prin faptul ca iti impartasesti amintirile dar mai ales prin faptul ca ti-ai facut timp pentru asta.

20. Accepta schimbarile de dispozitie.

Asteapta-te la zile bune si zile proaste pentru ceva timp. Urcusurile si coborasurile fac parte din acest proces. Aceste sentimente au fost descrise ca niste valuri care vin si pleaca in mod necontrolat. Treptat zilele bune vor fi mai frecvente dar, cu toate acestea, zilele proaste vor reveni chiar si la un an dupa pierderea cuiva drag.

21. Prietena ta isi va aminti mereu.

Pentru tot restul vietii ei, o lacrima va fi varsata de fiecare data cand isi va aminti de momentele frumoase. Prietena ta este ceea ce este in prezent, pentru ca a iubit cu adevarat acea persoana. A nega existenta decedatului este ca si cum ai nega o parte din viata prietenei tale. Iubeste trecutul ei la fel de mult ca si prezentul acesteia si tu, impreuna cu prietena ta, va veti imbogati.

"A-ti aminti poate fi dureros! A uita este imposibil!"

Termeni legali:
*Materialul reprezinta combinarea unei traduceri realizate de Teodora Draghici, studenta la Universitatea de Vest Timisoara - Facultatea de Litere, dupa un text intitulat "What can I say?" -autor: Fern Ingalls, cu o traducere si adaptare facuta de Bianca Brad, dupa manuscriptul "Puterea compasiunii" scris de Joanne Cacciatore - fondatoare a MISS Foundation

**********************************************************************************************************

Pentru toti cei care au trecut prin drama pierderii unui copilas, am infiintat pe sit-ul www.OrganizatiaEmma.ro, un Forum pe care va incurajam sa-l accesati, acesta fiind un loc unde parintii de ingerasi pot să împărtăşeasca experienţa trăită sau pot afla cum au reusit alte persoane sa-si regaseasca echilibrul vietii dupa o asemenea trauma. Daca doriti să participati la actiunile campaniei „Mame de ingeri” sau să încurajati această iniţiativă, va invitam să accesati pagina de internet mentionata mai sus, unde veti afla mai multe detalii.Va multumim! Echipa E.M.M.A.

[marwana]

Stiind importanta acestor sfaturi va rog pe voi mamici si tatici sa ma ajutati sa mentin acest subiect pe prima pagina.
Va multumesc si va cu drag

[ingerasulGabriela]

De multe ori auzim lucruri ce ne ranesc ... neintentionat ni le spun uneori chiar si cei care au trait drama pierderii unui copil ... cu timpul devin mai putin semnificative pentru noi si incercam sa le ignoram, sa ignoram nestiinta insa in prima faza sunt ca si un cutit infipt in inima ... asa ca e bine de citit aceasta pagina pentru toti cei care nu vor sa raneasca. Un simplu imi pare rau face mai mult decat o mie de cuvinte.

[marwana]

http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati
tuturor celor ce ne sunt aproape si incearca sa ne inteleaga durerea