Sintem sau nu pregatite pentru o noua sarcina ?

[Cami_Vic]

Cred ca ar putea fi interesant de discutat pe tema asta...

Dupa pierderea unui copil, uneori dorinta de a fi din nou insarcinata poate veni foarte repede... Intr-o prima faza dorim probabil sa umplem acel gol imens pe care il simtim, si vrem probabil sa ne dovedim noua insine ca putem fi mame bune, chiar daca soarta a decis pentru noi si ne-a luat cu forta acest "cadou".

Unele mame pot reactiona altfel - sa le fie teama sa se "lanseze" din nou in aceasta mare aventura. Sa nu mai aiba deloc curajul de a incerca din nou.

Eu mi-am dorit foarte repede sa incerc din nou. Dorinta de a fi din nou mama e mult mai puternica decit frica de a pati din nou ceva. Asa simt acum... INCA nu mi-e frica. Sint convinsa insa ca viitoarea sarcina - cind o vrea ea sa vina - voi fi mereu cu frica in sin, si voi simti foarte des nevoia sa merg la medic sa ma asigur ca totul e bine.

In primul rind se pune problema daca am recuperat fizic, daca ne-am revenit dupa lunile de sarcina si dupa nastere. Daca am nascut natural unii medici spun ca dupa 3 luni putem incerca din nou, iar in cazul unei cezariene se recomanda un an de pauza (unii spun chiar 6 luni..).

Un alt aspect deloc de neglijat dupa parerea mea e cel psihologic. Au trecut 5 luni de la pierderea lui Vic, si sint constienta ca acum sint mult mai puternica decit acum 3 luni. Cu saptaminile / lunile care trec, invatam sa ne regasim echilibrul, sa ne controlam mai bine sentimentele, durerea...
E foarte important ca atunci cind viitorul copil va sosi,sa nu incercam sa il inlocuim pe cel pierdut, ci sa il primim asa cum merita!

Spuneti-mi si voi ce parere aveti...
Cit de repede ati inceput sa va ginditi la un alt copil??

[Lucia]

Cami, cred ca pentru fiecare persoana raspunsul la aceasta intrebare este diferit. Desi va fi lung, am sa-ti spun cate ceva despre decizia mea de a ramane din nou insarcinata.

Eu am inceput sa ma gandesc la un alt copil imediat. In spital deja intrebasem cat trebuie asteptat si cand mi s-a spus 3 luni am simtit de parca mi-ar fi spus "In aceasta viata nu vei avea copii."

Un specialist de infertilitate ne-a spus ca putem incerca dupa primul ciclu menstrual normal.
Ne-a atentionat totusi, ca cel mai important este ne analizam daca din punct de vedere psihic suntem pregatiti.

Din punct de vedere psihic, cel mai greu mi-a fost sa trec peste "actul" ce te ajuta sa ramai insarcinata. Cu greu am trecut peste asta si dupa al doilea ciclu menstrual normal am avut un test pozitiv.

Desi in tot timpul sarcinii am fost ingrijorata ca istoria sa se va repeta, in cazul meu, sa raman insarcinata dupa o perioada foarte scurta, a fost foarte benefic. M-a ajutat sa accept mai usor ceea ce s-a intamplat si sa umplu putin golul imens lasat dupa plecarea Isabellei.

Isabella a fost si va ramane mereu primul nostru copilas. Cand ma intreaba lumea daca Evelyn este prima, de cele mai multe ori le spun ca am mai avut o fetita nascuta prea devreme..., as pomeni-o mereu, dar uneori simt ca oamenii nu vor sa auda si atunci tac.

Lucruri ce m-au ajutat in timpul celei de-a doua sarcini:
- mi-am schimbat dr-ul, m-am dus la unul pe care l-am considerat mult mai optimist;
- dr-ul mi-a explicat foarte convingator ca fiecare embrion este diferit, deci faptul ca am avut o sarcina terminata neplacut nu este nici o garantie ca am sanse mai ridicate sa se intample din nou
- am incercat sa ma implic in activitati care-mi luau focusul de la sarcina

[genny]

Au trecut 3 luni jumate de cand Eliza nu mai este cu noi...dar dorinta de a-i face o surioara si un fratior a aparut destul de devreme. Eu am nascut natural si medicii la care am fost dupa nastere au pareri impartite, conform vorbei" atatea bordeie, atatea obiceie". Ba ca dupa 2-3 luni dar se poate si mai inainte, ba ca dupa 1 an, minim 6 luni...asa ca nu mai stim nici noi.
Fizic sunt bine dar sufleteste.....zdrobita de durere...iar cu experienta mea si tot ce aud si vad in jur, va marturisesc ca sunt paralizata de frica. Si totusi, am momente cand dorinta de a infaptui o noua minune este mai mare decat frica. Doctorita cu care am nascut mi-a spus atunci ca, cu cat asteptam mai mult cu atat frica va fi mai intensa si nu vom mai avea curajul sa incercam. Pe undeva , are dreptate. Si totusi, numai gandul de a avea un alt copil ma face sa simt ca tradez amintirea puiutei mele, ma simt vinovata si ma consider o mama groaznica.
Mai ales acum cand sunt atat de dureros de constienta ca in orice moment pot aparea probleme....vorba sotului meu avem nevoie de mult curaj si nebunie ca sa o putem lua de la capat....
Nu vreau si nici nu as putea sa o inlocuiesc pe Eliza dar cred ca un al doilea copil ne-ar mai alina sufletul si ar umple macar un coltisor din golul lasat in urma ei...Ne-am dorit asa de mult copilasi...avem deja unul care nu este cu noi, nu fizic dar este mereu in sufletele noastre...
E o decizie dificila si tine de fiecare persoana in parte si cred ca fiecare mamica de ingeras va decide in asa fel incat sa-i fie bine. Nimeni nu stie ce e mai bine pentru tine decat tu insuti.
Genny, mama de ingeras Mara-Eliza

[Mariana]

Nici una alt copil nu va putea umple golul! Daca esti pregatita sau nu trebuie sa-ti raspunzi singura... Daca doctorul iti poate analiza starea fizica si te poate sfatui in acest sens, cu sufletul tau e altfel...Oricum, te rog sa-ti dai ragazul de a analiza si de a estompa ranile. Nu te grabi, un copil trebuie sa vina pe lume pentru ca e dorit, nu pentru a umple un gol! Si mai e ceva... O sarcina normala nu se compara cu una cu probleme! Organismul nostru are un soi de memorie, perfida... Doamne ajuta si numai bine, va doresc toturora din tot sufletul!

[Cami_Vic]

Multumesc pentru raspunsuri.
Tocmai asta era ideea, sa spuneti fiecare dintre voi cum ati reusit, daca ati reusit, sa o luati de la capat.
In ce moment ati avut din nou curajul sa va ginditi la o noua sarcina?...
Bineinteles ca asta depinde de fiecare, situatiile noastre chiar daca au un punct comun - pot diferi foarte mult.

Sincer nu cred ca incercind sa avem un alt copil tradam amintirea celui pe care l-am pierdut. Ar trebui sa gindim ma degraba ca ii oferim un fratior sau o surioara...
Insa fiecare dintre noi trebuie sa isi acorde timpul de care are nevoie, timpul necesar pentru a-ne lua ramas bun de la ingerasii nostri, si de a ne "reconstrui" macar putin pentru a fi suficient de puternice sa o luam de la capat.

Voi nu ati avut impresia la un moment dat ca pentru voi timpul s-a oprit in loc? La mine sentimentul asta a fost foarte puternic in primele saptamini. Mai ales in legatura cu prietenele mele care urma sa nasca dupa, la citeva saptamini...
Am simtit un decalaj puternic fata de toti cei din jur, pe toate planurile... Mi-a trebuit ceva timp sa trec si peste asta...

[genny]

In 26 ianuarie, din momentul in care ni s-a spus ca inimioara Elizei nu mai bate..timpul s-a oprit in loc pentru mine si tare greu se urneste mai departe de atunci....
In primele saptamani am avut o senzatie de vid, de gol interior si mi se parea ca timpul trece enorm de greu.....
Decalajul acesta de care vorbesti, Cami, l-am simtit si eu si inca nu am trecut peste asta......
Si m-am schimbat enorm....uneori imi e dor de Genny care eram inainte si nu mai sunt...n-am sa mai fiu niciodata...
Dar incet, incet ma "reconstruiesc" si invat sa traiesc cu durerea asta in suflet....
Chiar daca am trecut toate prin pierderea unui copil, fiecare are modul lui propriu de a gandi si de a simti, iar perioada de doliu difera de la om la om.
Dar va fi bine, speranta moare ultima...

[MIHAELA 76]

Eu consider că fiecare copil îşi are locul lui în sufletul şi inima unei mame. După ce ANDREI a trecut în lumea îngerilor pe 18 febr., m-am gândit că nu voi mai avea niciodată curajul să fac un copil, dar...într-o noapte l-am visat pe ANDREI care îi spunea tatălui său că el vrea pentru început o frăţioară şi apoi un frăţior. Acest vis m-a făcut să mă gândesc la posibilitatea de a avea şi alţi copii şi am mers la medic pentru a-mi trata sănătatea care nu era tocmai bună. Acolo am aflat că este posibil să nu mai pot avea copii şi am realizat că de fapt îmi doream cu adevărat să mai fiu mămică. Nu am îndrăynit să spun nimănui ce a zis medicul de teama de a nu mai fi acuzată de cine ştie ce lucruri, simţeam că nu mai am putere să mă lupt cu nimeni şi nici să dau expilcaţii. Am mers şi la alţi medici, care nu au avut aceeaşi părere şi acest lucru a fost foarte important pentru mine.
Noi ne-am dorit foarte mult 2 copii, iar în acest moment nu ştiu dacă este posibil pentru că deja am o cezariană şi am înţeles că nu se pot face decât 2. Asta însă nu ar fi nici o problemă pentru că deja am un îngeraş, ANDREI în cer şi sunt sigură că voi mai avea unul pe pământ.
Nu cred că dorind să mai am copii îl trădez pe ANDREI pentru că el va avea totdeauna un loc special în inima şi în sufletul meu.
Te iubesc mult puiul meu şi îmi lipseşti foarte mult, mi-e dor de mângâierea ta şi de cuvintele tale dulci "Te bec mami." Ştiu că tu simţi toată dragostea mea şi vreau să fii sigur că nimic nu se va schimba în sufletul meu.Te pupă cu m.m.m.mult dor mamiţa ta.
Mihaela, mămica celui mai frumos înger ANDREI.

[roxana_i]

Buna tuturor,

Sunt Roxana, mama de ingeri micuti, pe care nu am apucat niciodata sa-i vad decat la echograf...
Dupa fiecare sarcina pierduta, speranta de a avea un copil palea, dar dorinta crestea invers proportional. La fel si indignarea fata de neputinta medicilor de a-mi da un diagnostic. "se mai intampla"- spuneau. Ce usor le era lor...
Si la primul copil dus la termen, am mers pe bajbaite, cu tratamente, cu multa, multa frica, cu multe lacrimi...
Dupa Teresa, caci ea a fost alinarea suferintelor mele anterioare, am mai pierdut o sarcina in 4 luni. A fost drama vietii mele, pentru ca toti doctorii ma asigurasera ca dupa o prima nastere, totul va fi ok... Si n-a fost sa fie. Fetita mea stia deja ca urmeaza sa aiba un fratior si poate cel mai cumplit a fost sa vad nedumerirea in ochii ei cand punea mana pe burtica mea, asteptand sa-i povestesc de bebe, iar eu izbucneam in plans...

Dupa moartea intrauterina a baietelului meu au urmat doi ani si jumatate de incertitudini...Nu mai aveam curaj sa incerc...Doar gandul unei posibile alte sarcini pierdute ma traumatiza...

Si totusi, la sfarsitul lunii septembrie, cateva luni inainte ca puiul meu sa implineasca 4 ani, am avut un nou test pozitiv.
Nu am avut puterea sa schitez un gest de bucurie pana in ianuarie 2008, cand am aflat ca e fetita si ca e aparent sanatoasa...
Ma aparam instinctiv de o eventuala suferinta pe care o intuiam aproape mortala, cel putin pentru sufletul meu ranit...
Sa va spun adevarul? Astept dintr-un moment in altul sa o aduc pe lume pe Vanessa, dar inca mi-e frica, nu vreau sa recunosc asta, dar inima mea este inca in ghearele cumplitei spaime de a nu o pierde...

Deci parerea mea? Niciodata nu suntem 100% recuperate dupa un ingeras care pleaca in ceruri. Intotdeauna vom privi cu dureroasa duiosie copii rudelor sau prietenilor care au varsta pe care ar fi trebuit sa o aiba puiul tau. Ne aruncam doar cu capul inainte, din fireasca dorinta de a da vietii o continuitate. Si asta ne face mult bine. Dar cred ca la fel de uman si firesc este sa varsam o lacrima pentru ingerasii nostri pana cand ii vom reintalni in Ceruri.

rox

[Lucia]

Bina Roxa si bine ai venit pe forumul E.M.M.A.

Este exact cum zici tu, nicodata nu vom fi 100% recuperati dupa pierderea unui copilas, dar dorinta de a avea un alt copilas este mai mare si, desi ne este frica sa suferim din nou, riscam pentru ca avem atatea de castigat.

Felicitari pentru Vanessa si nastere usoara!

[Angela]

Multumim de incurajari, Codruta!
Ai dreptate...ne gasim motivatia in jurul nostru...uneori, ca si fericirea, este atat de aproape de noi, e langa noi...si poate n-o vedem!
Eu mi-am gasit motivatia in vorbele unui baietel de 4 ani si jumatate...asa cum am povestit si in istorioara puiului meu mic, Calin Gabriel... Acest copilas cand a auzit ce s-a intamplat si faptul ca puiul meu s-a facut ingers si s-a dus la Doamne Doamne i-a zis mamei sale..."Stii,mama, eu cred ca Doamne Doamne o sa-l repare si o sa-l trimita inapoi la Angela in burtica!"...cred cu tarie ca acest sufletel pur a primit un mesaj de la Doamne Doamne...si l-a transmis asa de simplu...
De cate ori cad in borcanul cu melancolie si temerile incep sa-mi dea tarcoale...ma gandesc la vorbele lui Deian...si prind infinit de multa putere!
Doamne ajuta!
Va pupa Angela, mamica ingerasului jucaus Calin Gabriel...

[amelia_pitik]

Daca cineva m-ar intreba acum ce imi doresc cel mai mult,as spune k un ingeras un fratior sau surioara pt bubu...As fi cea mai fericita!!Acum cred k as fi mai pregatita k oricand pentru un bebe..Desi la inceput dupa ce s-a int nenorocirea zicea k nu mai vreau alt copil,ca nu vreau ca Doamne Fereste sa patesc iar la fel etc..acum mi-am schimbat parerea ..m-a ajutat sa imi schimb parerea pt k imediat dupa ce Raisa s-a dus sus la Doamne Doamne am fst si m-am int cu prietene care av bebeii de varsta cu bubu,sau de varsta apropiata..le-am impartit pt bubu....De ce sa ma privez de bucuria de a fi din nou mama..?Asta ma intrebam..Desi multa lume zice k nu e mom de bebe,eu asta imi doresc si sper sa vin rpd cu o veste buna!!Un ingeras ne v-a ajuta sa trecem mai usor peste aceasta trauma fetelor,sa mergem mai departe mult mai usor,am av un motiv de a razbate in viata..

[petroutza]

Buna fetelor...Eu nu am mai avut puterea sa raman din nou insarcinata decat dupa vreo 3 ani cand mi-am luat inima in dinti si mi-am zis ca trebuie sa fie bine,ca o sa merg mereu la control si ca o sa am grija sa fie totul bine...Ingerasul meu a trait aproape 3 luni in burtica la mine si s-a stins puiutul meu in urma unei hemoragii pe care am avut-o..nici in ziua de azi nu stiu ce a provocat hemoragia aia...efort nu faceam,racita nu eram,pastile nu luam..nu pot sa-mi dau seama...cred ca d-zeu a considerat ca e mai bine asa..
Eu m-am temut in toti acesti ani ca daca raman insarcinata din nou se va intampla ca la primul puiut si de aceea am evitat sa mai trec prin asa ceva..pana la un moment dat cand mi-am zis ca nu se mai poate..ca o sa fie bine...Bineinteles ca din momentul in care am aflat ca sunt din nou insarcinata am mers imediat la control si i-am explicat ce se intamplase...mi-a dat tratament pt mentinerea sarcinii pana pe la 4 luni..mi-am facut toate analizele posibile,toate ecografiile necesare..si mergeam luna de luna la control..si d-zeu a facut ca sa nasc un baietel sanatos,frumos care are azi 1 an si 5 luni...
Acum ne mai dorim un fratior sau o surioara pt el dar mi-e cam frica..dupa cate am auzit ca se intampla in romania..eu am nascut in grecia si mentionez ca nu se compara sistemul sanitar de acolo cu cel de aici...
Acolo e mult mai bine..mult mai calzi doctorii si asistentele..am avut un doctor de nota 20..mai in varsta dar el mi-a explicat mereu ce se intampla...ce se poate intampla..de ce sunt necesare atatea analize si ecografii..m-a trimis chiar si la un institut specializat in analize la sange si ecografii..unde mi-am facut o ecografie si analiza la sange in luna a cincea pt a descoperi daca exista nu stiu ce malformatii..foarte precis acest doctor...isi face meseria foarte bine ..niciodata nu se plange..ne-am imprietenit chiar..
Acum daca o sa raman din nou insarcinata cred ca merg la un spital particular pe care il avem aici in suceava..singurul de altfel..ca la cel de stat e durere..te trateaza ca pe un caine....Aici macar stiu pt ce platesc..sunt si conditii dar si respect din partea angajatilor..
v-am pupat si va doresc numai bine si multa sanatate

[etinc3lle]

cand mi-a spus dr ca e timpul sa raman insarcinata, asta in martie... m-am speriat... nu am avut curajul sa o fac pana luna trecuta... acum am gasit curajul sa incerc iar, pentru a patra oara..... cu Dumnezeu inainte!

[etinc3lle]

multumesc mult, codruta... inca nu am ramas, dar asteptam minunea...

[nicoleta]

Buna, Cami draga!
Sper din tot sufletul ca esti bine, ...ai tai la fel, ...sper ca vara care se pregateste de plecare sa ia cu ea toate necazurile care te-au facut sa suferi.
Si...sper...ca toamna care vine sa aduca cu ea multe bucurii si liniste pentru tine si familia ta.
Sper...si sper...ca sanatatea ta sa fie maxima, iar oamenii din jurul tau sa fie veseli si buni.
Te imbratisez cu dragoste si sa ai o duminica frumoasa.
Pupici...Nicoleta!!!
Pentru sufletul tau atat de frumos,

[RODICUTZA]

buna . Eu dupa ce lam pierdut pe baietelul meu am zis ca voi incerca iar si iar sa raman insarcinata .dar vad ca nimic si cu Angelo am ramas insarcinata dupa 10 ani .dumnezeu nu a vrut sa mil lase acum deja au trecut 2 ani si vad ca nimic doctorii au zis ca nu am nimic dar cred ca trebuie sa ma apuc serios de tratamente acum iau si Branca ursului sa vedem daca reusesc .Eu cred ca nu trebuie sa ne dam batute niciodata .desi am 35 de ani e o varsta putin inaintata dar eu tot incerc si sper ca Dumnezeu nu ma va lasa fara un copilas pe pamant sa ma bucure si pe mine .va imbratisez si va doresc multa sanatate la toate .

[Alina Cristian]

eu mi-am dorit o noua sarcina imediat ce am aflat ca ingerasul meu nu mai e cu mine........fizic medicii mi-au zis ca se poate apoi dupa ce am facut analize am considerat ca e mai bine sa rezolvam problema ca sa nu mai trecem inca o data prin asta - desi nu exista certitudini ci doar sperante...........
deci fizic se poate mai repede.......cat psihic ...........aici e foarte greu........chiar daca stii de ce nu mai ai ingerasul langa tine, chiar daca iti doresti enorm.............
asta se intampla cu mine acum ............imi e frica.......nu atat pentru mine cat pentru cei din jurul meu......imi doresc enorm un alt copilas dar imi e frica sa risc, frica sa incerc.......nu stiu daca sunt atat de puternica
cred ca locul ingerasului nu il poate lua nimeni si nimic........ci doar ingerasii nostrii ne pot alina durerea si ne pot echilibra psihic...........nu orice femeie este mamica de ingeras ci doar una puternica dar oare cat de puternica trebuie sa fii sa o iei de la capat?..............inca ma lupt cu mine si cu raspunsurile si cu noptile nedormite.........poate ca un singur lucru ne poatre vindeca psihic: speranta.......
Multumesc
Alina

[cerb mihaela]

buna.in ianuare 2007 am nascut o fetiza la 26 de saptamani,care a murit la cateva minute.au trecut 3 ani de atunci si inca nu reusesc sa trec peste!!
sper ca daca ,candva voi fi pregatita sa raman din nou insarcinata si sa pot aduce pe un bebe frumos si sanatos,cred ca ar fi cea mai mare dorintza a mea implinita si tot cea mi-as mai dori de la viatza.
o pt toate mamicile de ingeras.ma bucur din suflet ca am aflat de existenta acestui site.

[Cami_Vic]

Draga Mihaela,
Imi pare rau pentru fetita ta, stiu cit e de greu sa iti reconstruiesti viata dupa ce ai pierdut un copil... cit gol poate lasa in urma.
Sper ca aici vei gasi intelegerea si incurajarile de care ai atita nevoie.
Chiar daca timpul nu poate sterge dorul de micuta ta, trebuie sa iti fati curaj.
Iti doresc din tot sufletul sa ai si tu parte de un copilas sanatos, atunci cind va sosi momentul. Nu iti pierde speranta, printre noi sunt o multime de mamici care dupa ce au pierdut un copil au luat-o de la capat... Sper sa ni te alaturi si tu cit de curind, si sa iti vezi visul implinit.
Te imbratisez cu drag,