pana atunci(30 august 2009)eram o familie fericita si implinita.Aveam tot ce ne doream:dragoste,un baietel de 2 ani si 2 luni,RICCARDO ANDREI si pe iubita noastra ROMINA IOANA.acum ea nu mai este printre noi.e adevarat,este Riccardo care ne tine "in picioare"...dar cum facem fara ea?ajutati-ma!va multumesc ca existati sunteti singurii care ne inteleg durerea!
Cand iubita noastra, Romina Ioana avea 6 saptamani,am plecat din Italia cu avionul, acasa la parintii mei la Fetesti.Mama fusese la mine inca de cand eram insarcinata cu ROMINA.Cum ea nu mai putea sa ramana aici, iar eu nu ma descurcam singura cu doi copii mici (Riccardo are acum 2 ani si 4 luni, am hotarat sa mergem noi la mama.A fost o vara superba................Fratele meu s-a casatorit si a avut o nunta frumoasa, la o saptamana am facut botezul ROMINEI.A fost o petrecere superba.Ne-am distrat de parca am fi stiut ca va fi ultima noastra distractie...........................Nici acum nu am reusit sa vizionez casetele inregistrate cu botezul.Nu reusesc sa ma uit la nici un filmat cu ROMINA IOANA.Nu stiu de ce nu am curaj.II spuneam mamei mele ca sunt asa de fericitaaaaa.......Nu mai puteam respira de atata fericire..............Singurul care ne lipsea era tati,sotul meu Romeo (numele Romina vine de la tatal sau).Atat de mare a fost dorul meu si al lui ca am fost deacord sa vine sa ne ia acasa cu ..........masina.Niciodata nu am fost deacord sa facem voiaje lungi cu copii in masina.Atat de tare i-am lipsit noi lui si el noua incat i-am spus ca sunt de acord sa mergem si pe jos, numai sa fim impreuna toti patru.Zis si facut! Dupa numai 2 zile s-a uracat in masina si a venit la noi.( pe drum,in timp ce a oprit sa se odihneasca a visat ca a adormit la volan).
Am plecat in 28 august, vineri de la Fetesti, pe la ora 19 am ajuns la Brasov la socrii mei unde am ramas pana la ora 22.Acolo toti ne-au rugat sa ramanem peste noapte, vazand cat de obosit era Romi.NImic si eu si Romi eram hotarati ca trebuie sa plecam in acea noapte.Ne gandeam ca asa dorm copiii si traversam Romania mai linistiti.Totul a decurs normal.Ce mi se pare acum anormal este somnul in care ma cufundam ori de cate ori inchideam ochii.Un somn adanc de parca nu eram mama a doi copii mici......................
In jurul orei 4 din 29 august ne-am oprit la un popas pentru ai da laptelul ROMINEI dupa care s-a "intins" si Romi sa se odihneasca un pic,eu in secunda doi de cand am inchis ochii dormeam dusa.......................................M-am trezit in urma impactului.Foaaaarte linistita..........Eram convisa ca s-a intamplat ceva grav dar cu toate astea eu ramaneam linistita.Sotul meu atipise la volan.Cand a constientizat ce se intampla a fost prea tarziu.....Intrase cu rotile din partea dreapta intr-un sant si nu a mai reusit sa controleze masina.NE-am oprit intr-un cap de pod, la cca,60 Km de Arad,mai exact in comuna Barzava.Romeo tipa iar eu eram calma.L-am scos pe Riccardo din masina, apoi am luat-o pe Romina care incerca sa deschida ochisorii si i-am dat-o tatalui ei......Atuci cand mi-am dat seama ca Riccardo plangea ,iar Romina " dormea" am inceput sa ma ingrijorez.La scurt timp a venit o ambulanta Smurd si i-a luat pe Romi si ROMINA,dupa care a venit o alta ambulanta si ne-a luat pe mine si pe Riccardo.Am ajuns la spitalul judetean din Arad unde nu stiam incotro s-o apuc cu un copil in brate care nu urla si nu voia sa se dezlipeasca de gatul meu................................
Intr-un final am reusit sa vorbesc cu medicii care au preluat-o peROMINA.Mi-au spus ca a suferit un traumatism cranian cerebral si ca urmeaza s-o transfere la spitalul din Timisoara unde urmeaza s-o opereze M-am linistit inca o data........Acum urma sa aflu unde este sotul meu.L-am gasit la primire urgente era sub stare de soc.Una din medici mi-a spus foarte degajata........."sunteti niste inconstienti".....eu nu intelegeam ce vrea sa zica.Mai tarziu am aflat ca in Romania, Cu toate ca face parte din UE, este interzis purtarea copilului mic in scaunul din fata.Pentru lucrul acesta chiar nu ma simt deloc vinovata sau inconstienta pentru ca am procedat intocmai cu instructiunile de folosire ale navicelei.In Romania este interzis transportul copiilor in scaune speciale si pe locul din fata, dar nu am auzit ca s-ar fi dat vreo amenda celor care isi poarta copiii in brate pe bancheta din spate.
Cand am reusit sa ajung langa Romeo nu m-a privit in ochi, mi-a spus doar atat: " i-al pe Riccardo si du-te la maica-ta, s-a terminat."
Intre timp starea ROMINEI s-a agravat si n-a mai putut fi transportata la Timisoara.Am vorbit cu pediatra care mi-a spus ca nu ma poate minti si ca nici nu vrea sa-mi dea sperante, dar ca ROMINA nu are sansa nici macar 1%.Eu ramaneam tot linistita, imi spuneam ca nu stie ce vorbeste doctorita.Nici un moment nu m-am gandit ca IUBITA noastra ne va parasi.
Singurul lucru pe care il voi regreta toata viata este acela ca n-am avut curaj , sa stau langa ea tot timpul.Au resuscita-o de 8 ori in noaptea de 30 august.Dimineata parca asteptam sa-mi dea vestea cea mai dureroasa.Simteam ca sunt ultimile ore si tot n-am avut curajul sa stau langa ea.De ce Doamne nu mi-ai dat si atunci putere?.
Aceasta este tragica noastra poveste care ne-a schimbat vietile pentru totdeauna.
Mai tarziu am citit intr-o carte ca nu exista accidente, pur si simplu nimic nu este la intamplare.Poate tebuie sa invatam din plin ceea ce ofera viata,fiecare suflet trebuie sa treaca prin toate pentru a creste spiritual.....Nu stiu ce sa zic.Inca mai caut raspuns la toate intrebarile mele.Cert este ca sunt o alta persoana.O parte din mine a murit impreuna cu ROMINA IOANA, si parca o alta parte a s-a nascut ramane sa descopar care......
ROMINA, iti promit ca nu te voi dezamagi! Mami te iubeste! Somnic usor ingeras dragalas
cu multa caldura
Romina Ioana
