"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Atatea povesti,atata durere...de multe ori cand merg pe strada ,ma intreb ce durere se ascunde in spatele ochilor celor care trec grabiti pe langa mine.Fiecare are cate o cruce de dus,insa uneori pare atat de greu de dus... Am atatea pe suflet incat nici nu stiu cu ce sa incep...poate ca primul lucru pe care trebuie sa il spun e ca am avut o fetita si acum nu o mai am.Nu am programat sa avem un copil,dar s-a intamplat si a fost o bucurie nespus de mare pentru noi.Am ramas insarcinata in ianuarie si trebuia sa nasc pe 26 octombrie...sarcina a decurs bine,fara probleme,..cu toate analizele efectuate..in fine..eu nici nu contez...important e ca fata era bine...pana...de sf.Ilie am facut primul 4d si am descoperit ca fata are atrezie duodenala.Am paralizat efectiv...nu imi mai simteam corpul.,am iesit buimaciti de acolo,doctorita ne-a recomandat sa facem amniocenteza.Am facut si asta si raspunsul ne-a adus din nou speranta..nu era o malformatie genetica,nu era sindrom Down.Sarcina putea merge mai departe...am luat legatura cu Dl.profesor Aprodu din Iasi,i-am relatat situatia si ne-a spus ca se poate opera ,doar ca trebuie sa duc sarcina la termen.Insa din cauza lipsei duodenului la fetita,aceasta nu putea inghiti lichid amniotic si eu aveam exces de lichid.Nu m-am ingrasat in timpul sarcinii insa burta mea era imensa...lucea pielea de intinsa ce era.La 26 de saptamani au inceput durerile de spate ,insa nu m-am gandit ca aveam colul deschis...la urma urmei nici nu era treaba mea...insa doctorita Puflea la care eu eram nici nu s-a gandit sa imi faca un control la col,de fapt niciodata pe perioada sarcinii nu s-a uitat la colul meu.In ziua de joi,inainte sa nasc,am fost la ea la control,i-am spus ca am dureri mari de spate si m-a trimis acasa cu no spa,fara sa imi faca un consult...nimic.duminica dimineata la ora 1 noaptea m-am trezit cu niste dureri groaznice de spate...nu am stiut ce e si am stata asa pana dimineata,cand m-am hotarat sa merg la maternitate.octorita de garda m-a suit pe masa si mi-a zis ca am intrat in travaliu si am dilatatie 2.m-a trimis la Iasi ,eu fiind din Botosani,insa nu mi- a pus la dspozitie salvare ,asa cum ar trebui pt o gravida in travaliu la 30 de sapatamanai...nu ar trebui sa ne mai mire nimic.Ajunsa la iasi cu masina propirie,cu o perna sub fund,aveam dilatatia 3.DOCTORITA CIUPILAN ,d-ZEU SA II DEA SANATATE,m-a internat ,m-a bagat pe ginipral si dexametazona,sperand ca o sa mai amane nasterea.Seara la 10 aveam dilatatie 6 si am facut cezariana de urgenta.Mi-ama vazut fetita la 10.30..tipa de mama focului,era bine..eu nu mai stiam de nimic ,parca nici nu eram pe masa de operatie.adoua zi a venit neonatologul si mi-a zis ca e intubata ,dar e bine.Au transferat-o la spitalul Sf.Maria din iasi pt operatie,a decurs bine,m-am dus si eu cu sotul pt a sta cu ea.Vreau sa va spun ca de miercuri ziua si pana vineri seara am stat numai langa ea in picioare...doctorii imi spuneau sa ma grija si de mine,ca sunt operata..nu mai conta.Totul a decurs bine pana duminica la pranz cand i-au cedat plamanii si a facut hemoragie...au intubat-o si noi asteptam...am murit de fiecare data cand valorile de aparatul de monitorizare cresteau sau scadeau.am stat numai cu ea,cu mainile in incubator si o mangaiam,ii cantam,ii masam piciorusele,o mangaiam pe cap...am reusit si am botezat-o MARIA ALEXANDRA.am stat cu ea si i-am povestit de toate ..cum plecam de langa ea ..plangea.am avut 10 zile de chin si bucurie in acelasi timp...bucurie si speranta ca o sa se faca bine...miercuri seara la 9.45 du pa 10 zile de viata copilul nostru s-a stins...ce rost are sa spun ce am simtit...cum am murit si noi odaata cu ea...nu ai cum sa exprimi in cuvinte asa ceva.Dupa inmormantare am fost efectiv paralizata ,...nu mai simteam nimic..am putut sa stau in picioare datorita calmantelor...acum insa durerea e din ce in ce mai mare..plang acum pana mi se face rau...si eu si sotul...cum sa intelegem asa ceva?stiu ca toate se intampla cu un rost...DAR...
Ultima oară modificat de PUSCASU ALINA pe 2 Noi 2010, ora 09:25, modificat 1 dată în total.
Draga mamica imi pare nespus de rau pentru pierderea ta , este o durere de nedescris in cuvinte , draga mea te inteleg prin ce treci , toate de aici te intelegem , toate am trecut prin aceasta mare drama pierderea puiului mult iubit mult dorit , aici fiecare te intelege , cand vei avea ceva de scris iubitei tale ingerase aici poti sa ii scrii , and te doare sufletul si nu ai cui sa povestesti aici te poti descarca , fiecare dintre noi iti va fi alaturi , iti doresc foarte multa putere pentru ca ai nevoie , iar acum roagal pe bunul Dumnezeu sa te ajute sa te ridici si pe ingerasa ta , Doamne ajuta , zbor lin ingerasa micuta .
Alina plang alaturi de tine, povestea micutei Maria Alexandra este atat de frumoasa si trista. Bine ai venit in familia EMMA locul in care inimile frante de durere gasesc un picut de alinare. Ii poti povesti si sotului despre forum, si el poate scrie aici. Te strans si cu toata inima. Acum nu gasesc cuvinte potrivite sa ti aline durerea dar as vrea sa stii ca fetita ta draga i ti este alaturi mereu, chiar daca fizic nu mai este langa voi...ea este un ingeras care va protejeaza acum, ai ca amintire putinele clipe petrecute cu ea. O iubesti si te iubeste si tu ii poti pastra amintirea vie. I ti propun sa citesti aceste articole, te vor ajuta mult : http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
I ti sunt alaturi ori de cate ori vei avea nevoie. Zbor lin, Maria Alexandra, inger iubit, zbor lin
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Offf...ce poveste trista...si cate sperante v-ati pus ca va fi bine... Alina, draga mea, citindu-ti povestea am retrait cosmarul meu, cand nimeni nu ma baga in seama si imi spuneau ca totul merge minunat, cand, de fapt, nu era. Te imbratisez cu toata caldura mea si vreau ca aceasta imbratisare sa iti aduca putina alinare, sa iti dea putin mai multa putere si incet, incet, sa te poti ridica, sa redevi macar un pic, ce ai fost candva. Plangi...plansul elibereaza dar in acelas timp...zambeste catre cer...Maria Alexandra este acolo si asteapta sa vada o mamica curajoasa si puternica. Acum nu mai esti singura, noi suntem alaturi de tine si impreuna vom trece peste durerea care ne-a zdrobit sufletele. Pentru tine Maria Alexandra si...un curcubeu de stele sclipitoare!
"If you have no voice: SCREAM ! If you have no legs: RUN ! If you have no hope: INVENT !" (Cirque du soleil - "Alegria")
Alina te cu multa caldura si imi pare tare rau ca nu pot face mai mult pt tine. Ma rog la Dumnezeu sa iti dea El multa putere,mingiiere si liniste sufleteasca. Pt. Maria Alexandra,zbor lin si multa lumina.
Alina imi pare rau ca aici ti-e si tie locul ... citeam randurile tale si ma supara incompetenta medicului care ti-a supravegheat sarcina dar ma bucura faptul ca ai dat peste un medic bun cu care ai nascut ... citeam si epntru o clipa am uitat ca sunt pe EMMA si speram in finalul fericit al povestii voastre. Am sa iti spun ca aici ne vei gasi si iti vom fi alaturi si acii iti va fi mai usor sa duci povara acestei imense dureri. Pentru ingerasa ta mii de
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
.....Draga mea imi pare rau de durerea ta si de cumplita vesta pe care ne-ai dat-o!!! As vrea sa ne intalnim si sa plangem impreuna.... sa ne strangem in brate caci intre noi vor fi ingerasii nostri Alexandra si STelian al meu!!!
Te rog suna-ma 0744406738! Te imbratisez din tot sufletu. .!!!
Alina , ce sa-ti spun ?!! Te imbratisez cu mare dragoste , o dragoste si o intelegere pe care nu o poti intalni decat de la o alta mamica de ingeras !! puiul tau a fost o mare luptatoare , dar un spirit atat de puternic nu a mai avut unde sa stea intr-un trupuspr atat de bolnavior si Dumnezeu a chemat-o inapoi !! Acolo e bine , e minunat e iubita e fericita , si stie ce jale a lasat in urma ei de aceea te iubeste enorm si iti trimite toata dragostea ei si va fi langa tine toata viata ta !! Draga mamica as dori sa -ti spun ca maine cand te vei trezi nu vei mai simti atata tristete si durere , dar nu am cum sa o fac , pentru ca te-a minti , iti spun doar ca aici invatam toate sa traim cu iubirea pentru puii nostri , sa transformam durerea , tristetea si lacrimile in iubire si atat !!
Pentru luptatoarea ta mii de flori si un pupic dulce-dulce !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Draga Alina, cu regert iti spun ca e cumplita pierderea ta, stiu ca durerea e inca vie pt ca e recenta pierderea ta, tu ai zis ca a s-a inatmpalt cu un scop, cred ca orice se intampla in acesta viata noua e cu un scop, nu stiu ce sa iti zic , doar iti doresc multa, multa putere si sa te refaci si tu macar fizic , daca nu sufleteste, sufelteste e cel mai greu , vom fi goale in suflet fara ingerasi nostri, pt fetita ta un zbor lin printre iar tie multa putere si tarie cu drag
Alina draga mamica indurerata , hai si alinati durerea aici alaturi de noi mamele care cunoastem aceasta suferinta ingrozitoare , iti diresc numai bine si credinta multa asta ne va ajuta sa trecem cat de cat peste marea durere. Doamne ajuta .
scumpa mamica de ingeras, imi pare rau ca treci prin asemenea durere imi doream sa fiu eu ultima mamica de ingeras de pe acest forum si sa nu mai treaca nimeni prin asa durere............asta acum 3 luni........... imi pare rau..............este cumplit prin ca treci dar sa stii draga mea ca nu esti singura.............scrie de cate ori ai nevoie...........este greu si apoi lacrimile seaca dar durerea ramane...........acum o piesa de puzzle - o parte din tine lipseste si nimic nu va mai fi la fel.........inveti sa traiesti cu asta.........dar este greu sunt alaturi de tine......... pentru fetita ta frumoasa de pe norisori........acum ungerasii nostri se joaca impreuna...........
mamica unui baietel minunat, de cinci anisori, pe nume Vlad, a unui ingeras care a stat in burtica la mami doar 6 saptamini si a unui ingeras mai micut dar pe care ii vom iubi toata viata http://www.organizatiaemma.ro/node/638
Draga Alina, Imi pare rau ca nici tu nu ai reusit sa te bucuri de micuta ta fetita. Imi pare rau ca viata micutilor nostri s-a scurs parca printre degetele noastre. Aici pe acest Forum vei avea intotdeauna parte de intelegere cand cei din jur nu te vor mai intelege innecati de propriile lor probleme. Ce coincidenta...Si eu am un ingeras...Alexandra-Maria...si a plecat dintre noi tot la Spitalul Sf. Maria...Si, intr-un loc, intr-un alt oras...mai e un trupusor, mai e un ingeras, tot Maria-Alexandra; mi-a spus o mamica de pe Forum...Dragele noastre fetite, au purtat nume mari, de regine, atat in cer cat si pe pamant... Iti doresc curaj si rabdare sa poti merge mai departe.
Alina iti trimit si eu imbratisari calduroase Am creat pentru iubitica ingerasa o pagina cu povestioara si un balonas alb http://www.organizatiaemma.ro/node/715
Mult curaj scumpa mamica de ingerasa, bunul Dumnezeu sa va dea putere!
Mămica îngeraşului fluturaş Denisa Georgiana şi a micuţei Eliza Ana-Maria Desene pentru un îngeraş:http://dennyg.daportfolio.com/
va multumesc din tot sufletul pentru tot ce ati scris aici.. tot timpul cat am citit mesajele astea am avut pielea de gaina.cat de bine imi fac aceste ganduri si cuvinte din partea voastra!!!va multumesc !
uneori imi trec atatea ganduri prin cap...poate ca nu am meritat asa un copil...poate ca am gresit cu ceva si acum platesc..poate
POATE nu intelegem rostul nostru pe acest pamant...nu mai stiu ce gandesc,cum sa gandesc. Am visat toata noaptea inmormantarea Mariei..eu eram cu tot corpul intins peste sicriu si ma uitam la ea...asteptam sa miste...spre dimineata a miscat..poate ca de acolo de sus o sa imi trimita o alta buburuzica...noi asa ii spuneam BUBURUZICA tot timpul il intreb pe sotul meu daca oare ea se uita la noi...oare ne vede cand plangem imbratisati,innebuniti de durere? cand eram in spital si ii cantam se linistea...desi doctorii imi spuneau ca nu ma aude...cum sa nu ma auda cand in burtica se misca cand incepeam sa ii cant,..cand sotul venea de la servici ,daca dormea buburuzica se trezea imediat cum ii auzea vocea...CUM SA NU MA FI AUZIT?? doctorii astia..uneori uita sa fie oameni am atatea regrete...ca nu m-am dus de la bun inceput la alt doctor,ca nu am insistat sa ma interneze,sa ii faca injectii pentru maturarea plamanilor... MARIUCA lu mama daca am gresit sa o ierti pe mama...mama si tata te iubesc si simt ca innebunesc de dorul tau. Nu mai am cui sa cant nani nai puisor,nu mai am pe cine sa masez pe picioruse ...nu mai am ...suflet.
e greu si tot asa va fi...poti fi convinsa ca te priveste, i ti mangaie obrajii plini de lacrimi si ti spune sa nu mai plangi, i ti spune ca te iubeste.Deja ai primit primul semn de la ea, vei mai primi sa fii sigura. Sunt sigura ca ai facut tot ce a tinut de tine sa fie bine. Si da puiutul tau te auzea si te aude si acum.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Alina, noi stim ce simti.... si aici te intelegem perfect! Imi pare tare rau ca ni te-ai alaturat... Eu cred ca puii nostri ne vad de acolo de sus, sunt sigura de asta, si de faptul ca ei o sa fie cu noi toata viata...chiar daca nu fizic.. Te imbratisez si multe si pentru ingerasa ta!
Ioana Mamica lui David si a Sofiei aici pe pamant, si a puiului Alexandru -acolo sus
cu o noapte inainte sa pleca buburuzica noastra am visat ca era infasata in alb si statea pe patul de spital...la un moment dat si-a luat avant si a cazut pe gresia din salon..eu ma uit la ea si o intreb daca e bine ce a facut...s-a uitat la mine cu niste ochi mari si eu m-am aplecat sa o iau...in acel moment cand am incercat sa o ridic ea era in niste buruiene pe pamant...am dat ierburilea ale ala o parte si am ridicat-o cu tot cu pamant...cand m-am trezit am stiut ca o sa moara...in ziua in care a murit ,ca de altfel in toate zilele cat a trait eu cu sotul stateam pe patul din salon si citeam rugaciuni.pe la 6 dupamasa,am iesit sa bem o cafea,insa eu am ramas cu sufletul acolo si simteam ca ma cheama inapoi langa ea...ii zic sotului sa mergem ca nu mai pot sta.ajungem in salon,ma duc la ea ,ii cant ii povestesc cum o sa o ducem noi acasa,ca i-am pregatit camera,ca o sa-i luam tot ce e mai frumos pe lumea asta.toata ziua Mariuca a avut pulsul f mare 215...i-am sarutat piciorusele si ne-am asezat pe pat ,tinandu-ne de mana...ne uitam amandoi la valorile de la aparat ,cand...pulsul...200...150...100...70...a inceput sa tipe aparatul ,sarim si chemam disperati doctorul...ne dau afara pe hol...asistentele intrau..ieseau fugind...trece jumate de ora..eu stau in genunchi pe hol..o asistenta iese si cere o lumanare...eu am murit inaintea ei...iese doctorul si ne spune ca inimioara ei nu a rezistat....INTUNERIC Acum e soare afara ,e frumos dar frig...in suflet am totusi o raza de spearanta ca o sa pot sa ii fac o surioara sau un fratior MARIEI. te iubeste mama si tata BUBURUZICA scumpa si draga
Draga mea, imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita Sunt alaturi de tine si de sufletul tau,ma rog ca Dumnezeu sa-ti dea putere de a merge mai departe cu sufletul injumatatit si plin de dor...... Sunt clipe pe care nu le planuim si ele totusi apar si ne doboara, sunt zile in care parca nici nu am vrea sa ne miscam si totusi trebuie sa o facem......caci asa e viata, asa ne-a fost dat...si mai stiu ca ingerasul tau o sa-ti dea putere si va fi mereu alaturi de tine O din suflet... Si pentru tine o calda.... Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Te imbratisez,draga mea si-ti doresc multa putere,toata puterea din lume ca sa poti accepta....si sa poti merge mai departe cu sufletul asta care intradevar a murit odata cu puiutii nostri.Timpul va face ca zilele sa fie mai usoare dar nu va trece nicio secunda in care sa nu fie acolo langa tine si...ai sa-i simti mereu prezenta.Tot ce ramane de facut este sa fiti impreuna,tu si sotul tau,sa va stangeti in brate,sa fiti uniti si treptat durerea va fi, nu mai usoara dar mai usor de suportat.Te imbratisez,draga mea si...ai grija de tine