Broscuta mea mica

[danadragomir100]

Citesc si recitesc de ceva timp mesajele de pe forum si azi imi iau inima in dinti si incerc sa scriu si eu povestea fetitei mele.
Nu pot sa zic ca mi-am dorit cu ardoare copii pina acum,desi casatorita de 8 ani am aminat mereu momentul pentru diverse alte lucruri care azi mi se par atit de lipsite de valoare.Sotul meu in schimb si-a dorit din prima clipa un copil.Anii au trecut ,intre timp mama mea a decedat(si regret nespus ca nu a apucat sa-si vada un nepot),relatia cu sotul meu a trecut printr-un impas,in fine am ramas impreuna si m-am hotarit sa fac un copil.
Pina in acel moment nu am ramas niciodata insarcinata,aveam probleme hormonale,ovare polichistice..si ma hotarisem ca in 2009 sa fac tratament si fertilizare in vitro.
Dar Dumnezeu a avut alte planuri pentru noi.In noiembrie 2008 am fost la manastirea Frasinei si ne-am rugat sa ne dea un copilas si noua....si surpriza in aceeasi luna am ramas insarcinata.Nici nu mi-am dat seama ca sint insarcinata pina la 6 saptamini cind am vazut ca-mi intirzie ciclul.nici atunci nu imi venea sa cred,am crezut ca am hepatita sau altceva..
Dar un test de sarcina a confirmat minunea.Am fost extrem de bucurosi,abia asteptam sa vedem ce e,ne doream o fetita.Am facut toate analizele indicate si au iesit ok si am continuat sa lucrez toata ziua(asta cred ca a fost una din greselilie pe care le-am facut).Medicul care mi-a urmarit sarcina nu a fost genul care sa fie apropiat de pacienti,dimpotriva,dar m-am incapatinat sa merg la ea pt ca mi se parea mie ca e buna profesionista.Sotul meu m-a rugat sa schimb medicul si nu am vrut.controalele periodice decurgeau ok,copilul se dezvolta normal,bi si triplulu testul au iesit ok.prin sapt.20 am observat ca mi se umfla rau miinile si fata,mai ales buza superioara.Stiam ca am risc de preeclamsie pt ca sint mai plinuta si luasem deja ceva kg in plus,dar am sperat ca nu o sa fac...Ma duc la control si ii spun medicului si pune asistenta sa-mi ia tensiunea...16/10.Am intepenit dar cum eram plina de nervi ca asteptasem vreo 3 ore pe sala am zis ca e de la nervi.In fine monitorizez eu tensiunea acasa si imi da un tratament.La 23 de sapt fac 4d la dr.Herghelegiu,care mai sa lesine la doppler.Din pacate valorile pe arterele uterine,ombilicala si cerebrala medie erau mult sub limite.Ma cheama peste 1 luna la control ca poate s-o imbunatati ceva.Eu intre daca exista ceva in lumea asta mare care sa ma ajute(aceeasi intrebare i-am pus-o si medicului curant)si zice ca nu.
alt lucru pe care il regret desi nu stiu daca ar fi schimbat ceva e ca am refuzat internarea si am stat acasa.Tratamentul pentru hipertensiune mergea,rar crestea peste 13/9,dar fluxurile pe artere nu s-au imbunatatit,ba dimpotriva.Impresia mea e ca unul din medicamente a inrautatit situatia.In fine la control la Herghelegiu in sapt 27 situatia era mult mai rea,fatul deja isi epuizase mecanismele compensatorii si de acum ne asteptam sa ramina in urma cu dezvoltareaIl intreb pe dl dr ce pot face si imi zice sa incerc sa fac rost de un medicament din SUA dar probabil ca nu o sa reusesc.din sapt 22 am facut saptaminal eco si doppler.In joia din sapt 28 doctorita mea imi zice ca e de rau trebuie sa ma internez,copilul e mult in urma si riscul e mare.Iar intreb(si eu sint medic) ca un simplu om ce pot face sa fie bine pt copilul meu,sa aiba cit mai multe sanse si imi spune dupa ce vorbeste cu neonatologul ca sa incerc in Londra sau SUA.Era joi la prinz.Daca nu reusesc sa vin simbata sa ma interneze.Miercuri urma sa-mi soseasca medicamentul minune din SUA.Binenteles ca nu am reusit nimic,cine si unde sa te primeasca asa repede.Asa ca m-am infiintat la spital simbata la prinz.Ma interneaza,luni imi face inca o eco unde scazusera rau fluxurile,se tine o sedinta si se decide intervenirea de urgenta a2a zi.ZI fatidica,marti 19 mai,Cezariana cu rahianestezie.Spre surprinderea lor fetita mea era roz si vioaie si a tipat si respira singura.Neonatologul a luat-o in primire si ne-a zis ca primele 3 zile sint critice.Avea 740 grame.Miercuri am vazut-o si eu,era frumoasa,roz,foarte micuta dar energica dadea din miini si picioare si-si scotea mereu perfuziile.Nu pot sa va descriu cum au trecut primele 3 zile,durerile dupa operatie nu mai contau,mergeam aproape la 3 ore sa o vad.M-a surprins atitudinea personalului mediu din spital,reci,inumane,chiar si cind cotizezi zdravan.Sint si exceptii,dar prea putine.De fapt si cu medicii e la fel.TREI OAMENI EXCEPTIONALI am intilnit acolo,medicul anestezist Dantis si dr Toma si Rosca de la neonatologie.In rest...
Au trecut primele 3 zile fara vreun incident major,a inceput sa incolteasca speranta in sufletul meu ca o sa fie bine.Am botezat-o ALIETA MANUELA MARIA.Fetita mea a luptat din greu sa ramin alaturi de noi.din pacate sint si alti medici in spital.In a5a zi seara simt ca e ceva in neregula si ma duc sus pina sa vina sotul meu.Doctora de garda imi zice ca fata e rau,are hemoragie intraventriculara si sa-mi chem sotul sa o mai vada pentru ultima oara.Am crezut ca mor in secunda aia.La prinz era bine.Intru sa o vad si eu.Era alba mititica si plingea.A tacut cind am vorbit cu ea.Mi-au zis ca pot sa o ating si eu.Au dat paturica care o invelea la o parte si ce sa vezi pe unde avea perfuzia pusa curgea singe.LA UN COPIL DE 740 GR II CURGEA SINGE,PICATURI MARI SI NIMENI NU VAZUSE.cheama asistenta sa remedieze perfuzia.Ii fac transfuzie.Pe la 12 noaptea vine dr Toma(un medic total devotat meseriei,dar din pacate nu poate sta non stop sa ii controleze pe toti),ii face radiografie si surpriza nu avea hemoragie intraventriculara.Din pacate a plecat din ziua urmatoare la un congres.Simbata a fost de garda o doctorita care ne-a zis ca era considerata avorton pina nu demult,si ce ne agitam atita..Simt ca ne luptm cu morile de vint.Nu cred ca tot personalul a facut tot ce era posibil ca acest copil sa traiasca.Starea ei s-a inrautatit seara,au pus-o pe ventilator.Incepuse sa se invineteasca un piciorus .A luptat enorm mititica mea dar nu a avut nici o sansa cred.Luni a intrat in coma si marti dimineata a plecat de linga noi.De atunci nu mai sintem oameni.Am inmormintat-o alaturi de mama mea .In timpul sarcinii am visat-o de 3 ori.Prima data mama imi zicea ca vine cineva sa nu mai fiu singura(nu stiam ca sint insarcinata).apoi am visat ca o sa am o fata si ii era foamr si ii dadeam sa manince(nu ajungea suficient singe la ea prin cordonul ombilical).a 3a oara am visat-o pe la 4 ani in brate la cineva si pleca de linga mi ne.
AM INCEPUT AMINDOI MUNCA DAR DUREREA NE COPLESETE IN FIECARE MINUT.CUM FACI SA REUSESTI SA SUPRAVIETUIESTI?Toata lumea ne spune lasa ca faceti altul,poate e mai bine asa etc.Imi vine sa-i string de git.eu imi vreau fata inapoi.Au trecut 7 sapt de cind am nascut si 6 de cind a murit.Simt ca imi pierd mintile.
Multumesc mult dr Toma si dr Rosca si va doresc sa ramineti neschimbati,sa nu reuseasca sa va afecteze sistemul.
aceasta e povestea unei broscute mici.S-ar putea sa fi uitat cite ceva dar o sa mai scriu.

[Bianca_C]

Draga Dana
Uite-ma aici, citindu-ti povestea ta si a sotului tau, povestea micutei tale broscute Maria ....o poveste la fel de trista ca toate celelalte pe care le citesc aici pe Forum, insa in sinea mea ma bucur ca ti-ai facut curaj sa ne scri si sa ne povestesti ce s-a intamplat.
Stiu ce simti cand spui ca medicii nu si-au facut treaba cum trebuie, stiu ce simti cand spui ca fetita ta a plecat la ingeri cu zile
Imi pare rau,......imi pare tare rau pentru pierderea ta, incerc cumva sa iti mangai sufletul si sa iti spun ca trebuie sa fii puternica, sa lupti cu prejudecatile si cu oamenii care iti spun "nu-i nimic, faci altu' "........eu nu o sa iti spun asta ci doar ca esti o mamica de ingeri ca si noi, cele de aici, puternica si care o sa invete in timp sa traisca cu o asemenea pierdere, pentru ac de fapt si de drept nimic nu se uita, golul va ramane pentru totdeauna, durerea si dorul de multe ori nu iti vor da liniste, dar tu...sunt sigura....ca o sa reusesti pentru ca meriti ce e mai bun, meriti sa fii fericita si linistita.
Gandeste-te ca micuta ta e un inger frumos acum care te vegheaza, care e alaturi de bunica ei ( mama ta ), care zi de zi iti zambeste si iti spune "mami, te iubesc".....
Aminteste-ti-o frumos, asa cum ai vazut-o prima data, cu pielea rozalie , un bebe frumos care merita sa fie astazi langa tine, dar din pacate Dumnezeu a vrut-o langa El
Iti doresc multa liniste sufleteasca, putere si credinta pe mai departe....
Sunt aici langa tine, oricand vei avea nevoie de mine ( si nu doar eu....ci toate mamicile de pe Forum )....
Iti trimit o imbratisare din suflet si un gand frumos
Si pentru micuta Maria
Bia

[nicoleta]

Buna, Dana draga!
Regret....ca ai trecut si tu prin clipe atat de reci, ...regret ca inca se mai pierd prunci, ...regret ca micuta Maria nu este langa tine.
Asta este soarta, care ne e fixata cu mult inainte de a ne naste.
Insa, viata noastra are mai multe ferestre ce ne dau posibilitatea sa privim spre frumos. Trebuie doar sa le deschidem.Astfel ca daca vei zambi spre Cerul pur care iti gazduieste fetita, daca vei face fapte bune, daca te vei bucura de tot binele pe care ti-l va darui Bunul Dumnezeu, sufletul tau va ramane frumos si curat, va ramane langa cel al Mariei tale.
Te imbratisez si iti daruiesc milioane de
Pupici pupaciosi , ...asa pupaceste, de la Nicoleta.
Pentru ingerasa ta, rugaciuni si multa lumina.

[veronicamincu]

Draga Dana
imi pare rau ca si tu ai simtit aceasta durere...durerea unei mame de ingeras
broscuta ta este langa tine si stie cat de mult o iubesti,te vede si te simte atunci cand esti trista ,stie cat de mult o iubiti amandoi si cat de dor va este de ea...
de aceea ea iti va ramane alaturi toata viata si din cand in cand iti trimite cate un semn pentru ca voi sa va dati seama ca ea este langa voi ,ca va iubeste si nu va' va parasi niciodata
zambeste i privind cerul pentru ca ea sa poata fi linistita si sa se joace frumos printre stelutele cerului alaturi de toti ceilalti ingerasi
trimit si eu catre ingerasa ta si iar tie iti trimit o si multi din departare

[Suchardine]

Draga Dana, am citit cu foarte multa tristete povestea ta... Imi pare rau ca te numeri si tu printre mamicile de ingeri, insa vestea buna este ca ai nimerit exact unde trebuie, adica intr-un loc in care poti da frau liber gandurilor, emotiilor, un loc in care poti veni oricand sa scrii un mesaj pentru puiutul tau, broscuta ta mica asa cum iti place sa-i spui si un loc in care vei fi imbratisata virtual, vei fi alinata, sprijinita si unde nimeni nu te va judeca si nici nu-ti va spune: "Asa a fost sa fie!", "Asa a vrut Dumnezeu" sau "Lasa ca faci altul!". Mi se pare, de asemenea, crud, inuman si nedrept sa ti se spuna ca puiutul tau este "avorton"... Ma intreb, ca de fiecare data de altfel, oare daca acea asistenta si-ar fi pierdut copilul asa cum ti s-a intamplat tie, tot la fel ar fi spus? Ca e un avorton? Pacat ca tocmai cei care ar trebui sa fie primii care sa ofere sprijin neconditionat sunt tocmai cei care nu numai ca indeparteaza pacientul dar ii si acutizeaza drama prin folosirea unui vocabular total neconform cu statutul lor si cu Juramantul lui Hipocrate pe care il depun: "Voi indruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău sau orice nedreptate." (citat din Juramantul lui Hipocrate).
Dana, sper ca pana cand vom incerca impreuna cu toate mamicile sa schimbam ceva in atitudinea cadrelor medicale fata de pacienti (in special fata de Mamele de Ingeri) sa gasesti pe acest forum dragostea, intelegerea si empatica de care ai nevoie!
Aici sunt numai mame care au trait aceeasi drama cu a ta (cu exceptia mea si a altor catorva persoane) si care, sunt sigura, impartasindu-ti experienta lor, suferintele si drama lor, te vor face in primul rand, sa nu te simti singura! Si asta cred ca este unul din lucrurile care vor cantari cel mai mult in procesul tau de vindecare!
Te cu mult drag, si-ti urez un trist bun-venit!
Pentru broscuta mica, Maria, multe si !

[cristina_iancu]

Scumpa mea mamica te imbratisez si te sarut si imi pare atat de rau de ceea ce s-a intamplat cu broscuta ta mititica. Broscuta ta, Alieta Manuela Maria, alaturi de fluturasul meu, Denisa Georgiana, si alaturi de milioanele de ingerasi mititei plecati prea devreme din aceasta lume sunt fericiti acum in imparatia lui Doamne Doamne

Broscuta ta mititica are de acum pagina pe siteul E.M.M.A. http://www.organizatiaemma.ro/node/496 si un balonas alb la pagina cu balonasele ingerasilor nostri http://www.organizatiaemma.ro/memoria/ingerasii, iar datele ei de nastere si de plecare se regasesc in calendarul E.M.M.A. pentru comemorarea ingerasilor http://www.organizatiaemma.ro/node/413

Un brat de floricele frumoase pentru tine draga mea , iar pentru ingerasul broscuta din cer

[danadragomir100]

Va multumesc mult pentru mesajele minunate.
Fiecare zi care trece este un chin pentru mine,o zi fara broscuta mea,dar faptul ca va povestesc voua despre ea si ca va simt aproape de mine imi alina putin durerea...
Pitica mea mica a primit porecla de broscuta pentru ca la toate eco statea cu picioarele flectate ca o broscuta si dna doctor nu putea sa vada ce e fetita sau baietel...nu a vrut sa stim pina la eco 4d cind nenea doctorul a sucit-o pe toate partile si nu a avut incotro si ne-a zis.
stiu ca am scris povestea plina de amaraciune si frustrare....nu ii reprosez dnei doctor care m-a ingrijit in timpul sarcinii ca nu e medic bun pentru ca este bine pregatita profesional dar ii lipseste partea umana a relatiei cu pacientul,compasiunea si ideea de a pune mai presus de orice pacientul si cautarea celei mai bune solutii pentru fiecare.si poate ca uneori e bine sa avem puterea sa recunoastem in fata noastra si in fata pacientilor ca nu le putem sti pe toate si ca altcineva poate avea experienta mai mare in unele cazuri si sa indrumam oamenii din timp in acea directie...acelasi medic cu un an inainte a reusit o minune si i-a daruit verisoarei mele un copilas f mult asteptat(prin FIV)
Cit despre faptul ca se va schimba vreodata mentalitatea personalului medical in Romania am mari dubii,poate peste vreo citeva generatii,dar prost e ca se mosteneste de la o generatie la alta,si daca cumva exista cineva plin de compasiune si ajunge in sistem e privit ca un fraier si ostracizat de ceilalti pina cind devine ca ei.din pacate "am crescut "in sistem,am facut liceul sanitar si facultatea de medicina,ani multi de practica prin spitale,am destule rude care lucreaza in domeniu,am avut destui bolnavi in familie si peste tot m-am lovit de aceeasi nepasare.Acum nici intre colegi nu mai exista respect..asa ca sa dea Dumnezeu sa se schimbe ceva vreodata dar eu personal nu cred ca va fi in timpul vietii noastre.
Din pacate nici in sistemul privat lucrurile nu stau foarte bine,multi medici au impresia ca sint Dumnezeu..
Eu sint multumita ca am reusit sa gasesc un medic minunat care sa-mi dea speranta si sa fie alaturi de noi,dr Luis Mendez,un Om minunat.Am fost la dinsul la control dupa operatie pentru ca nu mai pot sa intru in spitalul unde am suferit atit si mi-a spus ca pot incerca din nou peste 6 luni daca analizele imi ies bine si dau jos kg acumulate in sarcina si sub supravegherea dinsului sa speram ca lucrurile vor decurge normal.
Spre deosebire de majoritatea mamicilor de aici eu cred ca broscuta mea va veni inapoi la noi,sufletelul ei a plecat in cer pentru ca nu a putut sa locuiasca in corpusorul firav pe care a putut mami sa il ofere si va veni inapoi pentru ca ea ne-a fost destinata noua si ne iubim prea mult ca sa fim separati.Asta am simtit in ultimele zile de viata ale ei.Si,culmea,la 1-2 zile dupa ce a murit sotul meu vorbea in piata cu o prietena,ii povestea de broscuta..si apare de nicaieri o batrina linga ei si spune"acest copil nu a avut corpul potrivit dar se va intoarce la voi",faza la care sotul meu ramine mut si pina sa-si revina din soc batrina a disparut...
Asa ca mami a fost la analize,asteptam rezultatul acum si se chinuie sa slabeasca sa pregateasca terenul..asta imi da puterea de a merge mai departe,numar lunile si zilele care au mai ramas pina pot incerca din nou.Si data viitoare voi fi mult mai in cunostinta de cauza.
Va sarut cu drag pe toate si o sa incerc sa devin o prezenta constanta pe acest forum.
pentru fiecare ingeras si pentru mamicile lor

[Cami_Vic]

Draga Dana,

imi pare rau pentru broscuta ta... imi pare rau ca nici ei nu i-a fost dat sa traiasca, sa se bucure de iubirea voastra.
E foarte trist... si stiu cit ti-e de greu.
Totul e inca atit de recent, si ma bucur ca reusesti deja sa privesti spre viitor si sa te "agati" de speranta unei noi sarcini, a unui alt copil. Sa stii ca asta e singura noastra alinare! Trebuie sa ai incredere ca totul va fi bine data viitoare, v-o doresc din tot sufletul!
Si daca asteptarea e lunga, si cele 9 luni vor fi pline de emotii, noi iti vom fi alaturi si te vom incuraja cum putem.
Te imbratisez cu drag,

[cristina neamtu]

Draga Dana,regret enorm pierderea ingerasei voastre! Ma bucur,insa ca ne-ai gasit si ca aici,reusesti sa-ti descarci putin sufletul indurerat. Desi e f recenta pierderea voastra,e bine ca reusesti sa te gandesi la viitor,la o noua sarcina...Broscuta voastra cu siguranta se va intoarce la voi,trebuie sa ai incredere!
Te imbratisez cu mare drag!

[Elli]

Draga Dana
Am incercat si ieri sa iti scriu...dar e atat de greu sa imi gasesc cuvintele cand totul este asa recent pentru tine...
Imi pare rau pentru broscuta ta...vreau sa sti ca sunt alaturi de tine si de celelalte mamici chiar daca nu reusesc sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru a va scrie.
Vroiam sa te incurajez in incercarea ta de a mai avea un bebe. Eu am ramas insarcinata la 4 luni de la cezariana fara sa dau jos vreun kg (exceptie cele 10 date la nastere) si am luat multe (32)...si acum am un baietel sanatos.
pentru ingerasa ta

[marwana]

Draga Dana
cu drag draga mea mamica de ingeras ALIETA MANUELA MARIA, i ti inteleg durerea si plang alaturi de tine, incet vei invata sa traiesti cu aceasta durere, spun asta pt ca aceasta durere nu va trece. I mi pare rau pt pierderea ta. Fii sigura ca ingerasa ta ALIETA MANUELA MARIA este in ceruri alaturi de DD si de ingerasii nostri si de acolo de sus te vegheaza si te protejeaza.
calda pt tine
si pt tau

[cristina_mama_de_inger]

buna Dana,felicitari pentru curajul si optimismul tau,mie mi se pare ca esti o femeie extraordinar de puternica...nu stiu de ce....asta am simtit eu cand am citit povestea broscutei tale.te felicit pentru ca esti un om minunat si abia astept sa fii insarcinata si sa ne spui cum decurge relatia ta cu mini-broscuta.te pupacesc muuult si vreau sa fii sigura ca broscuta ta se va face curand o `broscutica` mica la tine in burtica si mai apoi sa iti aduca fericirea de care ai atata nevoie.te imbratisez draga mea

[danadragomir100]

Va multumesc tuturor,de cand am scris povestea noastra aici ma simt mult mai bine,inainte plingeam aproape non-stop,dar acum vazind cite alte mame care au suferit aceeasi pierdere au gasit in ele puterea sa-si continue cumva viata si sa fie aproape de tovarasele lor de suferinta,am realizat ca nu sint singura,ca cineva(in afara de sotul meu) ma intelege si am unde sa cer ajutor oricind.Acest site este un lucru extraordinar pentru noi,multumesc dnei Bianca Brad ca a avut inspiratia sa-l realizeze.
As vrea sa va raspund la fiecare in parte dar nu stiu,nu gasesc cuvintele necesare pentru a descrie ce am simtit cind am vazut cite mesaje am primit si cita lume a citit despre broscuta mea mica.
Desi am sufletul sfisiat de durere si dor,mai e putin si se implinesc 2 luni de la nastere,am inteles acum ca fetita mea vrea ca mami sa fie bine,sa nu mai plinga si sa incerce cit de cit sa aiba grija de ea(saptamini la rind am zacut in pat si inca nu prea imi vine sa ma ridic sa fac ceva).
Multa lume,prea multa,ma intreba cind am descoperit ca am probleme cu sarcina "nu faci avort,ce te chinui asa",multi asa zisi prieteni sau rude...Cum pot oamenii sa te intrebe asa ceva,cind de-abia astepti acel copilas?Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca am fost mama,chiar daca un timp prea scurt,am avut o fetita minunata si am invatat multe lucruri.
Va doresc tuturor ca de acum incolo viata sa va ofere multe clipe fericite si pe linga ingerasii din cer sa aveti si aici linga voi cite un copilas care sa va aline durerea.
Multe si multi pentru membrele acestui forum.

[amelia_pitik]

draga dana mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am citit povestea ta!!
Vezi si visele astea transmit ceva...si mama a visat pana sa o nasc eu pe bubu k nascusem,iar mama intra in camera si bubu era deja maricica aveam vreo 4-5 anisori..si a iesit pe usa..off e tare greu,si asa v-a fi mereu..invatam sa traim cu durerea in sufler,invatam sa acceptam cat de cat k puiutii nostrii sunt sus langa Dzeu..dar niciodata nu vom inceta sa ii iubim si sa ne gandim la ei!!

[danadragomir100]

Pitica mea mica imi e atit de dor de tine.As da orice sa te mai pot vedea si sa te pot atinge,sa stau macar 5 minute cu tine.Doamne cit regret ca nu am stat cu tine tot acest timp,nu stiam ca se va sfirsi asa,trebuia sa nu-i las sa ma goneasca de linga tine.Cea mai mica pitica,ai venit si ai plecat prea repede si mami nici nu s-a dezmeticit bine si tu nu mai erai,si trebuia sa-ti cautam costumas de inmormintare si cosciug in loc sa-ti iau patut si carut sa iasa tati cu tine la plimbare.Puiutul mamii scump de ce nu vii macar in vis la mami,sa vada mami ca esti bine...Se apropie ziua cind ai fi facut 2 luni...si probabil ca am fi plecat din spital..Doamne ce greu e...Broscuto,mami si tati au atita nevoie de tine,te rog vino inapoi,iarta-ne daca am gresit si vino inapoi
Cind ai plecat ai luat cu tine si sufletul meu,pustiul care ma invaluie e cumplit.Faptul ca nu te mai simt e ca si cum mi-ar fi amputat o parte din suflet...Mami te iubeste mult broscuto...iarta-ma..

[danadragomir100]

Miine ai fi implinit 2 luni...Ma doare atit de tare sufletul...pitica mea de ce ai lasat-o pe mami singura...o sa-ti aduc flori miine...

[nicoleta]

Buna, Dana noastra draga!
Azi, in aceasta zi de triste amintiri, doresc sa iti fiu aproape si doar cu gandurile mele bune, cu inima mea care te-a primit in mijlocul ei de cand ai vizitat prima oara acest forum.
Te imbratisez cu multa caldura, scumpa mea, sperand ca optimismul meu te va cuprinde si va invalui faptura ta cu liniste si mii de sperante.
Stiu....stiu cat de greu iti este astazi, dar noi suntem alaturi de tine.
Primeste milioane de si pupici pupaciosi din partea mea, pentru sufletul tau frumos.
Broscutei tale ii aprind o lumanare sub forma de minge cu flori, ii inchin rugaciuni, sperand ca zborul printre astre sa devina mai usor si mai luminat.
Astazi, voi privi spre Cerul pur si voi zambi facand cu ochiul spre broscuta care are asa o mama iubitoare cum esti tu. Poate, vom zambi in acelasi timp, tu si eu, broscuta ta si Ana mea...ce frumos ar fi...
Te iubesc si te pretuiesc pentru tot frumosul care te defineste, zama dulce de ciocolata.
Numai bine, Dumnezeu sa te ocroteasca.
Eu....cu mare drag.

[marwana]

cu mult drag azi, i ti sunt alaturi chiar daca nu ma vezi, ma gandesc la tine si la broscuta ta care tare trebuie sa mai chefuiasc azi alaturi de MAMA noastra a tuturor, mare petrecere trebuie sa fie acum in cer.Am aprins o lumanarica pt broscuta ta, pe tine te rog sa nu plangi azi si sa i trimiti spre cer in loc de lacrimi floricele si pupici.
cu caldura si multi i ti trimit

[danadragomir100]

Multumesc inca o data pentru sprijinul vostru,stiu ca-mi sinteti alaturi si ca ma intelegeti ca nimeni altcineva.Am fost la cimitir la mama si la fata ieri sa le zic la multi ani...Nu trece niciodata durerea sta ,nu-i asa?