Dumnezeu a vrut un inger si ne-a ales pe noi sa il dam,

[TOLONTAN ANIELA]

In primul rand vreau sa felicit initiativa Biancai Brad de a infiinta organizatia E.M.M.A., locul unde "mamele de ingeri", cum frumos am fost numite cele care avem copilasii in cer alaturi de Dumnezeu si nu langa noi pe Pamant, putem impartasi durerea de a nu avea langa noi copilasul pe care l-am asteptat atat de mult si care era centrul noii noastre vieti, dar care nu mai este, lasandu-ne bratele goale si sufletul pustiu. Povestea pe care vreau sa o impartasesc cu mamele de ingeri de pe acest forum, incepe in luna februarie 2011, cand am realizat ca as-i putea fi insarcinata, ca viata mea este pe punctul de a se schimba radical........... o noua fiinta prinsese viata inauntrul meu si eu eram responsabila pentru ea. La inceput nu puteam crede ca eu eram in stare sa ceez o noua viata, dar incet,incet acest lucru a devenit o realitate in momentul in care luandu-ne inima in dinti ( eu si sotul meu, Cristi ) am cumparat un test de sarcina, pe care l-am facut exact inainte de a pleca la un interviu pentru un loc de munca ( eu eram in somaj ). Tremurand, am facut testul si cu mari emotii am luat testul in mana si am asteptat verdictul ........... urma sa fiu mama..... era o emotie pe care nu o mai traisem, imi tremmurau picioarele, mainile, sufletul si nu stiam cum sa reactionez, eram si bucuroasa si ingrijorata....... voi putea face fata, voi fi in stare sa fiu mama, dar bucuria a fost mai mare si mi-am spus ca Dumnezeu ne-a dat acest copil in dar, noi nu planificasem nimic, nu ne gandisem la un copil in acel moment, dat oricum era dorit si deja il iubeam. Dar daca totul a inceput bine, fara probleme, toata lumea din jurul nostru il astepta alaturi de noi pe Vlad-Stefan, ne-am pregatit cum am stiut mai bine pentru venirea lui pe lume, finalul nu a fost la fel de bun. Dupa luni in care l-am asteptat, luni care nu prevesteau nimic rau, controale care nu au aratat nici o problema, a venit pe lume iubirea mea mica , un sufletel care a suferit din prima clipa, care nu era harazit sa fie al nostru, Dumnezeu la iubit mai mult, el vroia un inger si ne-a ales pe noi sa il dam. A trait doar 11 zile , nici macar nu l-am putut tine in brate, nu am simtit acea bucurie pe care o are o mama cand isi tine bebelusul in brate, am simtit doar tristete, neliniste, deznadejde si un sentiment cumplit de neintelegere a ceea ce s-a intamplat, cum s-a schimbat viata mea intr-o clipa. Noi ne pregateam sa petrecem cele mai frumoase momente alaturi de copilasul nostru, dar a trebuit sa bantuim prin spitale, sa cautam raspunsuri, sa incercam sa intelegem ce se intamplase, de ce nu eram acasa cu bebelusul meu, de ce eram in spital cu el, plin de fire, legat la aparate si eu un ochii tinta pe un monitor care masura bataile inimii lui si care era un baromestru care masura viata care se scurgea incet, incet din trupusorul sau, pana a cedat in cele din urma, pierzand lupta cu viata. Un am inteles de ce a trebuit ca el, copilasul pe care l-am asteptat atat de mult, a trebuit sa plece de langa noi inainte sa simtim cu adevarat ca suntem parinti. Durerea este cumplita, mai ales cand totul este aparent bine, cand ti se spune la morfologie ca astepti un copil sanatos si el era de fapt condamnat inainte de a se naste. Oricum cred ca asa a trebuit sa se intample, daca stiam dinainte nu cred ca puteam sa-l nasc inainte de termen ca un avort, nu asi fi avut taria. Acum ar fi trebuit sa ne pregatim de Craciun, sa cumparam hainute pentru Vladut, sa ne pregatim de primul lui brad - facea 2 luni in ajunul Craciunului- a trebuit sa ne pregatim pentru pomenirea de la 40 de zile, a trebuit sa cumpar hainute pentru un alt copilas, nu pentru iubirea mea mica, o sa daruiesc un bradut impodobit altor copii. Trebuie sa trec mai departe, sa incerc sa fiu puternica pentru ingerasul meu, nu cred ca el ar fi vrut sa fiu trista, sa ma las coplesita de durere, dar cand ii vad ultima fotografie, nu mai sunt puternica, sunt doar o femeie care nu a apucat sa fie mama copilasului ei decat doar cat l-a avut in burtica, o femeie care a devenit mama de inger, care nu se poate consola decat cu ideea ca Dumnezeu l-a iubit mai mult pe copilasul ei . Sper ca anul care vine sa imi aduca liniste sufleteasca, putere de a trece mai departe, si vestea ca voia avea un copilas sanatos, care sa ramana cu noi, sa fie al nostru. Sper sa am puterea de a trece cu bine peste aceasta incercare, inca ma doare cand vad mamici cu copilasii lor, iar eu nu am putut fi mama, nu am simtit bucuria pe care o simte o mama ci doar durere si un imens gol sulfletesc. Ma rog ca toate mamele de ingeri sa aiba puterea de a trece mai departe si sa reusim sa intelegem de ce trebuie sa trecem prin aceasta suferinta cumplita, care mi se pare cea mai mare dintre toate.

[maryna]

of...imi pare atat de rau pentru sufletul tau....ca a trebuit sa ni te alaturi....imi pare rau ca trebuie sa simti aceasta durere....aici pe E.M.M.A vei gasi prietenie,intelegere...alinare.....noi iti vom fi alaturi mereu....aici ai un umar (de fapt mai multe )pe care sa plangi......primeste din partea mea o calda imbratisare ....

pentru ingerasul tau
zbor lin

[marwana]

Aniela da-mi voie sa te imbratisez si sa iti spun bun venit alaturi de noi, parintii de ingeri, desi ma doare sufletul ca inca un ingeras a primit in dar aripioare si nu bratele mamei.

Regret nespus pierderea baietelului tau Vlad Stefan, imi pare rau ca si tu cunosti aceasta durere care pare acum fara margini.

Ai facut un prim pas, ne-ai facut cunostinta cu ingerasul tau Vlad Stefan si imi imaginez ca nu ti-a fost deloc usor, insa noi suntem aici si vom fi mereu alaturi de tine oricand vei avea nevoie.

Zbor lin ingerasului tau drag, zbor lin Vlad Stefan

[Daniela Ginju]

Scumpa mea , regret ca in astfel de momente ne este dat sa ne intalnim dar imi pare nespus de rau pentru pierderea printisorului tau Vlad-Stefan.
Aici , sunt alaturi de tine si iti pot oferi umarul meu virtual pe care pot plange ori de cate ori simti nevoia, aici poti sa-ti strigi durerea fara sa te judece nimeni.Noi putem intelege exact prin ce treci deoarece si noi la randul nostru suntem parinti de ingeri.Alaturi de noi poti invata sa traiesti cu aceasta durere care nu trece niciodata.
Te si te strang tare , tare sa simti ca-ti sunt alaturi si mi-as dori sa ai tot binele din lume si multa, multa sanatate .
Pentru ingerasul tau Vlad-Stefan trimit multe sa-i lumineze calea .

[Micki]

Aniela, ma bucur ca ai avut puterea sa ne povestesti despre Vladutul tau.......ce pot sa-ti spun.........traim aceeasi durere.....si mai ales faptul ca puii nostri au devenit ingerasi datorita aceleiasi malformatii.......de ce? doar Dumnezeu stie.......
ma bucur totodata ca esti puternica si ca-ti doresti sa mergi inainte intr-un fel .......si Vladutii nostri sunt impreuna acum......al meu fiind mai mare ( pe 5 dec ar fi trebuit sa implineasca 7 luni).......va avea grija de Vladutul tau........
Cand ai sa simti nevoia sa vb, poti sa-mi scrii pe privat sau pe mail.......
Te imbratisez
Pt Vladutii nostri......

[anna maria]

Aniela imi pare foarte rau pt pierderea lui Vladut. dar fi convinsa ca tau iti va da putere sa treci peste toate clipele grele. te cu drag si pt Vladut si multeee

[Oly_Mary]

Scumpa mamica, te . Imi pare nespus de rau ca ni te-ai alaturat ca mamica de inger, totusi da-mi voie sa iti spun bun venit in marea noastra familie EMMA, aici unde suntem toate unite prin dragostea noastra imensa pentru nostri. Da, este adevarat ca D-zeu i-a vrut, dar tot El le da voie sa vegheze asupra noastra, sa stea langa noi, asa ca, atunci cand ne gandim la ei, atunci cand le transmitem dragostea noastra, ei vin si ne incalzesc inima cu un suras; atunci cand plangem si si nu vedem usita prin care sa iesim din durere, atunci nostri vin si ne iau in brate si ne tin sub aripioarele lor de puf.
Asa ca vezi, draga mea ca puisorii nostri sunt mereu langa noi, Vladut este mereu langa tine, sa te tina in brate cand plangi sau sa iti zambeasca atunci cand ii surazi!

Zbor lin Vlad-Stefan printre miile de

[TOLONTAN ANIELA]

Va multumesc pentru incurajari si pentru ca sunteti alaturi de mine. Si mie imi pare rau ca m-am alaturat acestui grup ca mamica de inger , as-i fi dorit sa fim mamici pur si simplu, sa ne strangem copilasii in brate in loc sa ne gandim la ei si sa putem sa ne bucuram de tot ce inseamna a fi mama, sa vezi primul lui suras, primul zambet, sa-l vezi facand primii lui pasi, sa auzi primul lui cuvant.
Suntem o mare familie unita prin durere si prin suferinta de a pierderii unui copilas, ingerasii nostri de vegheaza din cer, Dumnezeu i-a iubit mai mult si i-a vrut alaturi de el. Astazi am fost la spital si am dat niste lucrusoare la o mamica necazjita care nici nu avea cu ce sa isi scoata copilasul din spital. Am vrut sa imbrac un copilas care chiar are nevoie de hainute, ingerasul meu nu se mai imbraca, dar macar acel copil sa se bucure de ele. Au trecut deja 40 de zile de cand iubirea mea mica nu mai este si am impresia ca a fost ieri, sufar ca nu e este langa noi, da ma bucur ca a scapat de suferinta ce insemna o viata prin spitale, operatii peste operatii, o copilarie lipsita de bucuriile specifice varstei.
Va pup si imi pare rau pentru pierderile voastre si ca ne-am cunoscut in aceste circumstante.

[ama]

[salhiuta]

Iubita mea mamica a lui Vladut , i-ti spun si tie asa cum am spus-o de fiecare data , eu , tu si celelalte mamici suntem atat de speciale caci traim aici pe pamant dar cu sufletul in cer acolo printre norisori unde ingerii nostri se joaca. Durerea este foarte mare , mai ales pentru tine caci inca mai cauti raspunsuri la intrebarea "de ce", "de ce eu".dar cu timpul ai sa simti cum puiul tau mic, Vladut este mereu langa tine dar trebuie sa vezi semnele lui si momentul cand iti va spune cat de mult te iubeste. Ingerasul meu vine din cand in cand pe la mine si-mi arata ca este cu noi in casa iar de cand s-a nascut fratiorul lui care-i seamana atat de bine vine in vis la el si se joaca impreuna sau se cearta cateodata caci bebele plange in patut .
I-ti doresc puterea de-a putea sa treci peste toata durerea din suflet si sa lasi loc dragostei pt. Vladutul tau.

[Claudiamonica]

draga mea puternice,imi pare nespus de rau pentru pierderea ta,pentru ca trebuie sa suferi pentru scumpul tau baietel Vlad-Stefan,e foarte greu.Dar eu sunt alaturi de tine si am sa pentru tine sa treci mai usor peste pierderea scumpul tau baietel.
Scump ai grija de mamica ta de acolo de sus ,dai putere si ocroteste-o
Pentru Vlad-Stefan trimit mii de la cer.
Zbor lin, printre Vlad-Stefan, zbor lin!

[corina_odolean]

Te si eu draga mea, iti spun ca imi pare rau ca faci parte dintre noi, dintre mamicile care si-au pierdut copilasii.

Dar, te felicit pentru ca ai avut curajul sa ne povestesti despre Vladut, asta este un pas mare pentru tine.

Vei vedea, ca aici, vei gasi intotdeauna o vorba buna, un gand bun si o ( fie ea si virtuala).

te inca o data, iar lui Vladut ii trimit un buchet mare de colorate.

[Angela-Ema]

Draga Aniela, te imbratisez cu caldura si iti spun cu tristete in suflet bun venit in familia parintilor de ingeri.
Imi pare rau pentru ca baietelul tau dorit si iubit a plecat la cer ! Ma bucur insa ca ti-ai facut curaj sa ne spui povestea Ingerasului tau Vlad-Stefan si ca ai ajuns aici, intre noi, unde vei gasi intelegere si sper ca si putina alinare.

Vreau sa stii ca nu esti singura in durerea ta si ca de acum inainte suntem cu totii alaturi de tine. Aici este un loc special, in care putem sa vorbim cu sau despre ingerasii nostri fara sa fim judecati. Si in afara de sprijinul parintilor de aici de pe forum, cred ca ar putea sa te ajute si sa iti faca bine sa citesti articolele scrise pe site-ul E.M.M.A.. Iti recomand in mod special cateva dintre ele:
- http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te va ajuta sa gasesti putere;
- sotului tau ii poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati pentru ca si el sufera, si pe el il doare chiar daca incearca sa para puternic;
- pentru parintii vostri, pt ca si a bunicilor este durerea http://www.organizatiaemma.ro/node/526
- apropiatilor tai, familiei, colegilor de serviciu le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati, pentru ca de aici sa invete cum sa respecte durerea prin care treceti si cum sa nu va raneasca.

Multa putere, mamica de Ingeras frumos si nu uita ca Vlad-Stefan este langa tine in fiecare zi, doar ca....altfel. Te iubeste si te ocroteste de acolo de sus.

Mii de pentru tau Vlad-Stefan!
Zbor lin, Vlad-Stefan, zbor lin!

[TOLONTAN ANIELA]

Dragi mamici de ingeri, viata ne incearca in mod constant, astazi am aflat de suferinta altor persoane cunoscute, fiecare sufera in felul sau, dar durerea de a pierde un copil este cea mai mare, cea mai cumplita. Dar trebuie sa trecem peste toate incercarile la care Dumnezeu ne supune, trebuie sa avem taria de a trece mai departe pentru cei de langa noi, trebuie sa continuam viata de unde am lasat-o cand tragedia a intrat in viata noastra, sa ne gandim la copilasul nostru, sa il iubim , sa-i vorbim cand simtim nevoia, sa vorbim despre el daca asta ne ajuta sa trecem peste durere, sa ajutam un alt copil daca asa credem ca suntem mai aproape de ingerasul nostru. Durerea nu trebuie sa ne copleseasca, nu trebuie sa ne guverneze viata oricat de greu ar parea.

[tuchi]

"Copiii nostri sunt mainile cu care noi ne agatam de Rai".
Draga Aniela imi pare rau ca ne cunoastem in asemenea imprejurari.
Sunt alaturi de tine si-ti admir curajul de a merge mai departe pe drumul sinuos ce ne-a fost ales. Ingerii nostri vor veghea asupra noastra. Suntem atat de...oameni si suferim ca nu-i vedem ,nu-i atingem, nu-i ingrijim asa cum de fapt ar fi trebuit sa o facem cu minunile care isi incep calatoria pe pamant sub inima noastra. Si totusi ei sunt cumva cu noi. Legatura mama-copil nu se rupe niciodata, nici macar cand trecerea in lumea de dincolo impune bariere de netrecut pentru cei ce raman aici.
Te imbratisez cu drag si-ti doresc sanatate, rabdare si curaj.

[TOLONTAN ANIELA]

Incerc sa inteleg de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat, imi dau seama ca asa a vrut Dumnezeu, astfel nu as-i putea trece mai departe, nu te poti consola cu gandul ca nu esti mama desi ai purtat un bebelus 9 luni in burtica, l-ai nascut dar totusi nu l-ai putut tine in brate, nu te poti bucura de zambetul lui, el doar a suferit.
Pentru a fi durerea mai mica trebuie sa incerc sa trec peste toate discutand deschis despre ce s-a intamplat, sa vad realitatea dura asa cum este ea, am pus fotografia ingerasului lui Vlad-Stefan alaturi de patul nostru pe o noptiera care s-a transformat intr-un fel de altar pentru el, cu flori si o lumanare candela care arde mereu.
Doar asa simt ca este cu noi si are grija sa ne fie bine chiar daca noi suntem tristi, privind fotografia lui ne simtim oarecum parinti.
Nu stiu cum va fi Craciunul care ar fi trebuit sa fie primul cu el, dar cred ca vom incerca sa-l petrecem cu prietenii si familia, sa nu fim singuri doar noi doi. Trebuia sa impodobim bradutul pentru el dar il vom impodobi la cimitir.Este greu pentru noi sa ne privim toti prietenii care au copii, dar speram ca si noi vom avea aceasta bucurie cat mai curand.

[tuchi]

[TOLONTAN ANIELA]

Astazi este ajunul Craciunului, o zi plina de lumina si asteptata de multi copii, vine Mos Craciun.Pentru mine mereu ajunul era cea mai frumoasa zi dintre cele ale sarbatorilor de iarna, dar anul acesta are o conotatie trista : ingerasul meu Vlad-Stefan ar fi facut doua luni.
La multi ani iubirea iubirea mea mica, ar fi trebuit sa fie primul nostru Ajun impreuna dar tu nu esti langa noi, sper ca de acolo din Cer ai grija de noi.
Maine venim la cimitir la tine si vedem si bradutul pe care l-am impodobit duminica.

[corina_andrusca]

CRACIUN FERICIT, SANATOS, LINISTIT SI IMPLINIT!!!! :
http://www.jacquielawson.com/preview.as ... path=83544