"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Doamne, ce multe mamici de ingerasi sunt! pana sa am eu ingerasul meu, rupt din sufletul meu, nu credeam ca sunt asa de multi copii plecati... acum vad ca lista lor nu se mai termina am stat in spital 10 zile, prietena fiind cu doctorita mea, care venea la mine si se descarca, aproape, de cat de multe tragedii se intampla in ultima vreme Sofia mea a plecat la ingerasii vostri, sa stea cu ei, sa il astepte pe Mos Nicolae si pe Mos Craciun acolo sus... sau poate e cu ei alaturi... si vine cu ei sa aiba grija de alti puisori aici pe pamant asta spun eu cu sora mea atunci cand copilul ei de un an si o luna rade singur sau vorbeste singur sau se joaca... se joaca cu ingerasa mea, Sofia mea
dragele mele mamicute de ingeri, cum v-ati regasit calea in viata? eu simt ca nimic nu mai e cum a fost, nimic nu imi mai face placere, nu ma mai regasesc... nu-mi doresc decat sa stau si sa privesc cum creste orhideea pe care am udat-o cu apa de la boteZul fetitei mele: parca o regasesc in floarea aceea. o sarut in fiecare dimineata si ma rog Maicii Domnului sa o aiba in paza la Ea
ma cutremur si plang cand va citesc povestile as vrea sa va cunosc pe toate simt ca as putea gasi un punct de sprijin printre voi, as gasi puterea sa merg inainte
Laura, draga mea, imi pare rau pentru suferinta ta, te si-ti spun ca ai toata sustinerea si tot sprijinul nostru. Pentru inceput, eu iti recomand sa citesti urmatoarele articole de pe site http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame, respectiv http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati ( pentru ca si tatii sufera ). Totodata, daca doresti si daca esti pregatita , ne poti spune poveste micutei tale, iti poti descarca sufletul.. Si inca ceva,…organizatia E.M.M.A organizeaza lunar grupuri de suport pentru parintii de ingerasi, grupuri in care te vei simti inteleasa, care vor aduce alinare sufletului tau. ( chiar maine are loc o noua intanlire a parintilor de ingerasi din Bucuresti – aici gasesti mai multe detalii : viewtopic.php?f=6&t=1827
Te inca odata si-ti spun un sincer “ Imi pare rau pentru pierderea ta “, iar tale dragi ii trimit un cos mare de colorati.
Corina - mamica ingerasului IUSTIN si a comorii vietii mele- Bogdan
Corina, iti multumesc din suflet pentru indrumarile tale eu am intrat pe acest site imediat dupa ce a plecat fetita mea, am vazut la televizor o emisiune atunci cand am avut nevoie, atunci am citit documentele pe care mi le recomanzi tu, dar pana acum nu am avut curajul sa ma inregistrez am crezut ca o sa pot face fata singura, dar e foarte clar pentru mine ca ma adancesc din zi in zi, in durere si disperare vreau sa fiu mamica, vreau sa vina copilul meu inapoi o vreau pe Sofia mea inapoi in burtica, sa o am cu mine, sa o iau cu mine acasa de la spital atat imi doresc...
Laura draga mea cat de rau imi pare. Am trecut prin asa ceva....am plecat de acasa cu Luca in burtica dar....nu am mai venit cu el. Am plans am urlat nu mai vruiam nimik sau pe cineva decat pe copilul meu. Dar am aflat de EMMA si aici am gasiit femei, mamme de ingerasi care m-au invatat ca trebuie sa lupt. ca nu am voie sa cad iar daca nu mai pot ele au sa ma ridice. Asa ca impreuna cu ele si cu sotul meu am reusit sa lupt si azi chiar daca sufletul mereu imi va plange azi am un copil langa mine. Te rog sa nu renunti la visul tau...Sofia este si va fi mereu alaturi de tine mai ales cand vei avea mare nevoie, noi te vom sustine si iti vom asculta durerea mereu si cel mai important o vom intelege Te Laura si multaaa putere
O parte din mine traieste dincolo de nori mereu te vom iubi Luca
Te primim in familia E.M.M.A cu sufletul trist, spunandu-ti ca ne pare nespus de rau pentru pierderea micutei Sofia, insa pe de alta parte, o bucatica din inima ne zambeste si ne bucura pentru ca ne-ai descoperit si pentru ca ai decis sa ne povestesti depre Sofia
Intr-adevar, cum ai spus si tu, sunt atat de multi parinti de inger inca uneori ne sperie cumplit numarul lor, din pacate si noi suntem printre acele multe cifre
Suntem alaturi de tine cu tot sufletul si iti trimitem ganduri bune si mii de . Micutei Sofia si
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Imi pare cumplit de rau pentru pierderea ta, si te intimpin aici cu bratele si inima deschisa... Stiu cit ti-e de greu acum sa crezi ca intr-o zi vei putea fi din nou fericita, dar trebuie sa iti pastrezi speranta. Pierderea Sofiei a creat un gol imens in sufletul si in viata ta, si e nevoie de timp pentru a accepta si pentru a merge mai departe, pentru a invata din nou sa zimbesti... Tin minte ca luni de zile aveam impresia ca pentru mine timpul s-a oprit in loc...ca viata celorlalti mergea inainte, dar a mea era in "stand by". Incet-incet lucrurile au reintrat in normal, si azi avem un baietel de 2 ani jumate care ne-a facut din nou fericiti. Dar locul lui Victor, primul nostru copil, nu poate sa il ia nimeni niciodata. E mereu prezent in mintea si in sufletul nostru...
Ma bucur ca ti-ai facut curaj si ai scris aici, si sint convinsa ca vei gasi printre mamicile de ingeri prietene adevarate care te vor intelege si te vor ajuta sa te ridici de cite ori iti va fi greu. Daca esti din Bucuresti incearca sa te alaturilor lor participind la intilnirile de suflet. Vei vedea ca o sa iti faca bine... Incearca, fa-ti curaj!
Te imbratisez cu drag, si micutei voastre Sofia - zbor lin printre stelute!
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Nu stiu cum ne regasim calea in viata, inca nu am aflat, dar stiu ca trebuie sa o facem. Avem o datorie fata de ingerii nostri, avem o misiune aici, asa cum si ei o au cu siguranata. atata doar ca nu stim care. Dar daca nu luptam cu siguranta nu vom afla... Ne uneste durerea, ne tine aproape dorul si invatam in fiecare zi una de la cealalta ce putem, ne agatam de sprijinul fiecarui om care sta langa noi, care alege sa ne sprijine, prieteni, familie, emma... Uneori ne e mai bine putin si asta nu poate decat sa imi dea speranta ca se poate.
va multumesc din suflet la toate mamicile, voi pastra acest nume pentru subiectul meu, pentru floricica mea, doar copiii imi plac mai mult decat florile... ma simt neputincioasa deoarece am 34 de ani, am incercat sa am un copilut, ne-am investigat amandoi, cu greu am reusit si ne simteam de neinfrant: aveam tot ce ne-am dorit amandoi apoi a inceput cosmarul...si nu s-a mai oprit amandoi avem sufletele pustii, desi suntem cumvinsi ca vom mai incerca dar o vrem amandoi inapoi pe Sofiuta noastra Sofia e numele bunicii mele, iar sotului meu i-a placut asa de mult numele incat a vrut o fetita cu numele asta si cu ochi cenusii ca bunica mea si aproape ca am putut sa i-o daruiesc atat de aproape Dumnezeu le randuieste altfel, din pacate pentru noi
Te imbratisez, i-mi pare nespus de rau cand vad si retraiesc tristetea si golul proaspetei pierderi...si ma intristeaza si mai mult cand i-mi dau seama ca fiecare dintre noi ne-am dorit enorm copii acestia...Nu sunt cuvinte sa bandajeze sufletul nostru ranit...insa eu aici am reusit sa-mi gasesc alinarea , locul in care i-am putut vorbi ingerasei mele sau aminti de ea. Am invatat sa nu-i judec pe cei care ne sunt asa zisi prieteni insa trateaza povestea asa... ai auzit ce-a patit...le doresc sa nu traiasca aceasta pierdere si implicit sa nu ne inteleaga niciodata ...Nu am crezut vreodata ca o sa pot merge mai departe, plangeam intruna....insa acum e altfel , am momente de tristete, am momente cand scap o lacrima, de fiecare data cand trec pe langa o biserica il rog pe DD sa-i spuna ingerasei mele cat de mult o iubesc si sa o dragaleasca el in locul meu...de fiecare data cand vad un copil de aceeasi varsta cu ingerasa mea ma gandesc la ea ...dar e diferita durerea de acum fata de cea de atunci, suntem alaturi de tine si sper din suflet sa-ti gasesti alinare iar pt. Sofia
multumesc Rox, mereu am spus ca nu doresc nici dusmanilor mei sa simta ce am simtit noi in momentul in care fetituca noastra a fost ingropata nici nu mai aveam lacrimi, nu intelegeam nimic, nici nu cred ca mi-am dat seama ca acolo e copilul meu. problema e ca acum merg la mormantul ei, dar nu o regasesc acolo: o simt in casa, alaturi de noi o vreau cu noi asa de mult...fizic, cum nu am simtit-o deloc cat a trait nu cred ca e drept ce traim noi, e de neinteles ma doare fiecare copilas plecat, mi-e dor de toti parca
draga Laura, ai dreptate cand spui ca nu o simti pe Sofia la mormant, ai dreptate cand spui ca o simti acasa alaturi de voi, ea este intradevar acasa si vegheaza asupra voastra, ea este mereu langa tine, scumpa mamica, si iti sterge lacrimile atunci cand plangi si te imbratiseaza atunci cand gasesti puterea sa razi. Scumpa Sofia zbor lin printre miile de
draga laura.....mi-e greu sa stiu ca inca un ingeras s-a urcat la ceruri....si a lasat in urma durere..lacrimi....suferinta..... e greu sa stiu ca inca doi parinti...bunici.....matusi..unchi....sufera si fiecare isi ascunde lacrimile..... doare...stiu...doare si..apasa...d aceea sntem aici....sa ne adunam fortele...sa reusim impreuna.... te imbratiseaza cu drag.....mama ingerasei sofia ioana....disparuta la doar 27 de spatmani din burtica mea...pe 23.11.2011...au plecat prea repede
AMALIA, mama ingerasei SOFIA IOANA....plecata mult prea devreme .... ...Ma prefac puternica, ma imbarbatez cand mi-e greu si ma fac ca ma tin singura in brate, si-mi sterg lacrimile sa redevin puternica....
cand vad un copil cu numele Sofia, ma intorc, parca ar fi copilul meu si vreau sa-l iau acasa ca sa stiu ca si alte Sofiute au plecat de la noi e prea coplesitor pentru mine mult prea dureros am fost azi la copilul meu (ma duc rar, nu vreau sa ii fac rau barbatului meu, nu ii place ca plang mereu, ca sunt demoralizata si nu mai sunt eu) si acest drum m-a facut sa retraiesc inca o data momentul inmormantarii luni voi merge la Fundeni, la copiii bolnavi de leucemie cu pachetele; pana acum faceam acest lucru doar cu lacrimi pentru acei copilasi si acei parinti cu sufletul rupt in fasii si reuseam sa fac totul demn si cu o vorba buna pentru ei, anul asta nu stiu cum va fi mi-e frica, parca fiecare ar fi copilul meu nu inteleg de ce anul acesta au plecat asa de multi copii, parca ar fi un blestem nu pot sa ma consolez cu nimic, imi vreau doar copilul inapoi nici nu am puterea sa iti spun o vorba care sa poata alina plecarea Sofiutei tale, ca nu stiu care ar fi aceea pe mine nu ma alina nimic ai grija de tine...
Draga mamica te strins , cuvintele nici nu isi au rostul ptr ca tu stii ca te intelegem perfect si iti sintem alaturi cu gindul , incearca sa fii tare ptr ingerasa ta scumpa......nu cred ca ar vrea sa mai suferi atit de mult....
Scumpa ingerasa zbor lin sa ai printre miile de stelute...
Draga Laura, Sunt alaturi de tine. Imi pare rau ca ne cunoastem in asfel de imprejurari. Imi pare rau ca lista noastra se mareste pe zi ce trece, ca atatea suflete sunt ranite, ca atatia copii sufera. Micuta ta Sofia iti va fi alaturi in toate momentele vietii tale si te va ocroti. Iti doresc putere si curaj de a merge mai departe. Iti doresc sa ai incredere in tine. Nimic nu va mai fi ca inainte, dar cumva sta si in puterea noastra de a face lucrurile sa functioneze inca cu dragoste, lumina si speranta. pentru micuta Sofia, floarea din cer.
multumesc Alis, Simica, Tuchi, Ama nu mai am putere sa citesc atatea povesti triste fiecare copilas al vostru pare a fi copilasul meu simt aceeasi durere pentru fiecare ca pentru fetita mea ma bucur cand povestiti de copiii vostri care rad, se joaca, plang, cresc, traiesc imi doresc si eu asa mult un copilas al meu, simt ca nu mai am rabdare sa treaca inca 2 ani ca sa mai putem incerca mi-e teama in acelasi timp sa nu mai trec prin aceeasi trauma ma doare sufletul cum nu credeam ca se poate mi-e dor fizic sa o tin in brate, sa o miros, sa o simt cum ati putut trece peste? cum de mai e viata dupa?
Draga Laura , echipa E.M.M.A. iti ureaza astazi LA MULTI ANI cu sanatate si toate cele bune! Iti trimitem cu drag un buchet de si multi ! Sa iti dea DD tot ce este mai bun pentru tine si sa ai o viata lunga si frumoasa pe acest pamant! Sa ti se implineasca dorintele si fii fericita alaturi de toti cei dragi!