ANDREI,un inger printre ingeri

[ZIBBA]

As fi vrut sa nu am motiv sa va scriu povestea mea,as fi vrut sa nu fiu mama de inger,dar D-zeu are planurile Lui cu noi si nu ne putem opune.

Ma numesc Dana ,am 32 de ani ,sunt doctorita ,locuiesc in Barcelona si acum 6 saptamani ingerasul meu si-a desfacut aripile si a zburat suuuus,sus de tot lasandu-ne cu inimile indurerate.
In luna mai a anului trecut am aflat ca sunt gravida si mare ne-a fost bucuria ,pentru ca in urma cu 2 ani pierdusem 2 sarcini la interval scurt.Desi eram implicata in mai multe proiecte ,am lasat tot la o parte si am decis sa fiu intai de toate MAMA.Timpul a trecut si incet ,incet incepea sa se contureze ceea ce avea sa fie Andrei,baietelul meu drag.In vara trecuta am mers in Romania in vacanta si toata lumea era fericita.
Pe 3 octombrie aveam ecografia de 20 saptamani care era cea mai importanta.In dimineata acelei zile am avut pentru prima data un presentiment ca ceva nu e in regula.Sotul meu ma intreba ce e intampla,ca trebuie sa fiu fericita ,ca ne vor arata ce face "bibicul"nostru,asa cum il alintam,dar mie mi-era frica sa plec de acasa.
Am ajuns acolo,ne-au spus ca e baiat si am vazut fata doctoritei ca incepe sa capete trasaturi ciudate.A mai chemat alt doctor si au inceput sa-m zica ceeea ce vedeau:"se pare ca are o malformatie cardiaca,cu implicarea plamanului,un dublu ureter pe partea dreapta"...deja nu mai auzeam nimic...eram distrusa.Au inceput probele,analize,amniocenteza si vizite peste vizite ,eu mergand la fiecare ca o somnambula.De fiecare data aparea un nou diagnostic si disparea altul ,eram ca intr-un carusel care nu se mai opreste.De fiecare data citeam ce ar putea avea,ce sanse are,etc.Amniocenteza a dar rezultat normal,ceea ce ma facea sa sper ,sa cred ca e posibil sa fie bine.In tot acest timp am facut varicela(desi vaccinata),imunitatea mea era la pamant,insa stiam ca nu il va afecta pe micut,pentru ca eram in luna mare.Cu cat trecea timpul ,diagnosticele se eliminau,parea ca e bine .Inima era normala,plamanii erau bine,nu se vedea bine partea inferioara a traheei.Speram ca aparatura e limitata si ca e doar chestiune de timp ca sa fie totul normal.Treceam de la agonie la extaz in fiecare clipa.
Timpul trecea ca un melc,Andrei incepuse sa creasca,se juca cu mami,il gadilam la talpite si plangeam de fiecare data cand ma gandeam ce s-ar putea intampla.^
Pe la 7 luni mi-au spus ca incep sa am polihidramnios(mai mult lichid decat normal) si ca asta poate fi daca mam are diabet gestational sau daca fatul are probleme de inghitire a lichidului.Au inceput analizele.Ma rugam sa am diabet.Pare de necrezut,dar ma rugam sa fiu eu cea vinovata,pentru ca stiam prea bine ce inseamna cealalta varianta.Insa analizele au iesit bine...eu nu aveam diabet.Stiam ca acest lichid poate apare si din cauze necunoscute,speranta mea nu murise.Andrei trebuia sa fie bine!!!!
Timpul trece si pe zi ce trece ma simteam tot mai grea,tot mai mare.Pe 24 decembrie m-a vizitat doctorita si m-a spus ca trebuie sa imi scoata lichid ,pentru ca altfel am sa nasc prematur,dar sa lasam sa treaca Craciunul.A fost cel mai urat Craciun din viata mea.Aveam abdomenul ca de lemn,nu puteam dormi culcata,nu puteam manca,stomacul meu era de comprimat ca nu intra nimic.Pe 28 decembrie mi-au scos primii 3 litri de lichid.M-am usurat si eram fericita ,pentru ca imi spusesera ca cel mic e bine.Il vedeam la ecograf cum se misca ,cum se ascunde dupa manute.Insa inautrul meu stiam ca acest lichid poate avea o cauza,adica probleme ale esofagului sau traheei.Nici nu vroiam sa ii spun sotului meu,pentru ca asta ar fin insemnat ca accept ca micutul poate fi bolnavior.Ma rugam ca o disperata la D-zeu sa fie bun si sa ma ierte de toate relele si sa imi dea mie suferinta ,nu lui.
Au urmat alte 2 amniocenteze evacuatorii,de fiecare data mi-au scos cate 3 litri,de fiecare data se refacea.Ideea era sa ajunga la termen si baietelul sa fie destul de mare pentru a suporta o interventie posibil necesara.
Am ajuns la 37 saptamani,eram deja umflata peste puterile mele,lichidul se refacuse iar ,dar nu m-am plans nici un moment,asteptam sa fie bine cel mic.
Ultima noapte inainte de internare am plans pentru ca stiam ca e ultima cand il simt fericit la mine in burtica.
M-am internat pentru inducere de nastere.A inceput travaliul...care a durat 25 de ore.Am avut dureri,mi-a fost rau,nu m-am plans ,vroiam sa fie el bine.Eram doar cu sotul meu,ai nostri din Romania nici nu stiau ca sunt la spital,n-au stiu nimic din tot ce va spun.
Pe 5 februarie la ora 9 dimineata a venit pe lume Andrei,pe care il asteptau o multime de medici pregatiti pentru orice.N-a plans...I-am vazut doar piciorusele,pentru ca mi l-au luat imediat,au incercat sa il intubeze ,dar nu intra sonda...pana la urma l-au intubat...si l-au dus la alta unitate...Eu ma rugam la D-zeu...atat puteam sa fac,sa fie bine el,nu imi pasa ca am dureri ,nu-mi pasa de nimic.
Au inceput sa ii faca probe si in aceeasi dupa-amiaza a venit verdictul greu ca o barda de calau:"Ne pare rau,dar nu se poate face nimic,ii lipseste mare parte din trahee,plamanii lui comunica cu exteriorul prin esofag(asa au si reusit sa il intubeze),trebuie sa va dati acordul sa ii inducem....sfarsitul"Nu va pot explica ce simteam si ce simt si acum cand imi amintesc.
Ne-au chemat sa il vedem daca vrem,sa stam cu el .M-am dus acolo,trebuia sa il vad,sa il simt.L-am luat in brate,stiam ca e prima si ultima data.El dormea ca un inger frumos ce era.Era cret,si frumos,cel mai frumos copil din lume ,era al meu si nu putea sa mi-l ia nimeni.Am stat ,am vorbit cu el,dar nu am putut sa stau pana la sfarsit.Era peste puterile mele.Si acum regret asta,dar eram ca intr-un cosmar ce nu se termina.Pe 6 februarie la 1 oaptea ne-au anuntat ca baiatul nostru drag e dincolo...Se sfarsise totul,lumea ,tot...

Au trecut 6 saptamani de atunci,plang si sper ca e mai bine acolo pentru el,ca e fericit si nu are nici o durere...
Am regrete...ca nu l-am botezat....ca nu am stat cu el pana la sfarsit...dar D-zeu l-a luat pentru ca avea nevoie de el...si candva am sa ii cer personal iertare pentru toate fiului meu,ANDREI.

Aceasta a fost povestea mea si doresc tuturor mamelor de ingeri sa fie tari si sa nu uite ca avem acolo ingeri mici si frumosi care poate ne vor trimite alti ingeri pe pamant si care ne vegheaza.
Iar tie,Bianca,iti doresc numai bine si sa iti dea D-zeu multa sanatate si putere sa mergi mai departe si sa implinesti tot ce ti-ai propus.Emma te va ajuta.
Cu drag ,o mama de inger

[nicoleta]

Buna, Dana draga!
Offff, ...cat de greu e aerul acum cand citesc despre faptul ca inca o femeie cu suflet frumos a fost intepata dur de soarta.
Am ajuns intr-un stadiu in care ma tot gandesc ca oare soarta, nu are oglinda? Oare nu se vede cat de neagra si urata este uneori?
Scumpa mea, ma bucur ca ai facut acest pas de a-ti scrie off-ul aici.
Vei simti cu siguranta, eternul miracol, materna alinare, cum iti deschide porti fine spre liniste si impacare.
Ca, ce putem acum, sa facem, dupa ce raul a fost deja savarsit, nu? Putem sa ne rugam intregului Cer, putem spera in ajutorul Bunul Dumnezeu si putem gandi pozitiv, zi de zi, mai frumos si mai bine, facand fapte bune care vor usura sufletele celor dragi noua si trecuti in lumea vesnica.
Vezi tu, draga noastra zana de ciocolata, soarta nu intreaba nici ce varsta avem, nici cu ce ne ocupam, si...din pacate nu priveste spre sufletele noastre care prin curatenia lor, zic eu, nu merita atata suferinta.
Sa fi puternica, Dana draga, mereu, mereu, sa nu uiti ca Dumnezeu iti va oferi si zile cu soare, si bucurii, pentru ca langa noi, langa fiecare, sunt si alei cu bine si frumos, trebuie doar sa le cautam.
Pentru tot frumosul care te defineste, milioane de
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi.
Iar ingerasului tai ii trimit mii de pupici dulci si multa lumina, sperand ca il va conduce spre Ana mea cu care sa se joace veseli intre astrele prietenoase.
Cu mare drag, Nicoleta.

[Bianca]

Draga Dana , ....povestea ta mi-a rascolit amintirile.....am trecut prin aceleasi temeri, prin aceeasi asteptare plina de speranta,indoiala si premonitie, prin aceasi targuire cu Dumnezeu si prin cel mai de pret si mai cumplit moment al marii intalniri si despartiri, in acelasi timp ....................

Mi-e greu mie, acum, la aproape doi ani de atunci, daramite tie, la doar 6 saptamani ....
Daca as fi langa tine, te-as tine strans in brate si as plange o data cu tine...

Dar ma crezi daca iti spun, ca incet, incet, durerea atroce pe care o simti acum, impreuna cu toate gandurile si regretele care te haituiesc, se vor ameliora cu timpul?...Am fost acolo unde esti tu acum, si stiu ca e greu de crezut ...si totusi asa este...vei vedea...

Venind aici, printre noi, sper sa capeti putere, pentru a accepta si suporta mai usor, pierderea micutului tau, Andrei....

Nicoleta deja te-a intampinat cu pupicii ei pupaciosi si vei vedea cum, si alte mamici de aici, vor vibra odata cu tine...pentru ca toate STIM ce simti acum!

Te rog sa crezi ca Andrei este intr-un loc mai bun, in care nu sufera si de unde iti va trimite dragostea lui, pe cele mai nebanuite cai..... Tu va trebui sa inveti sa-i accepti lipsa si, in acelasi timp, sa-i simti prezenta...altfel ......

Imi pare nespus de rau ca nu va puteti bucura de baiatul vostru drag, asa cum v-ati dorit...
va doresc sa fiti puternici si intelepti, pentru a trece impreuna, cu bine, peste aceasta crunta incercare...

Acorda-ti timp...si ai incredere in Dumnezeu....si asa vei suporta altfel dorul.....

Te imbratisez cu multa compasiune si iti trimit o , pentru micutul tau, Andrei...

[ZIBBA]

Dragele mele,va multumesc din toata inima ca sunteti alaturi de mine ,asa cum sunt si eu alaturi de voi si va inteleg durerea.Stiu ca sunt parinti si oameni care sufera mult mai mult decat mine,ca sunt parinti care si-au pierdut copiii mult mai mari ,dar fiecare isi poarta crucea lui.Eu ma gandesc ca fiecare are drumul lui predestinat si trebuie sa il urmeze ,nu are ce face.
Nu invinuiesc pe nimeni de pierderea noastra,asa a fost sa fie si vreau sa va spun ca invat sa traiesc cu durerea mea.Asa cum zicea si Bianca ,este foarte greu ,timpul trece si suferinta are etapele ei.Daca la inceput simteam disperarea,acum m-am mai linistit si in fiecare zi fac ceva care sa ma ajute sa merg mai departe.
Cum noi suntem departe de casa ,nu am vrut sa il inmormantam aici pe Andrei si l-am incinerat .Urna lui mica o am aici ,cu mine si o vom duce in Romania cand vom merge acolo.Vreau sa va spun ca desi pare ciudat,de cand l-am adus in casa m-am mai linistit,stiu ca nu l-am abandonat.Ieri am fost la cumparaturi si am cumparat un ursulet mic pe care i l-am pus in urna sa aiba grija de el..Cum inca sunt in concediu medical,am terminat un goblen care zic eu l-am facut cu ajutorul lui Andrei,pentru ca l-am inceput pe la Craciun si cand sprijineam ghergheful pe burtica,el il impingea de fiecare data.Detaliile astea ma fac sa imi port suferinta cu demnitate.

Dragele mele,va pupicesc si eu pe toate si va doresc numai bine !Pentru voi,si pentru ingerasii nostri
Cu drag ,Dana

[dorina_miru]

Draga Dana,suferinta prin care treci este crunta,si ma tot gindesc ce-as putea sa-ti spun decit ca imi pare nespus de rau ca ai devenit si tu o mamica de inger,ca deja ai remuscari si regrete,toate ne-am pus intrebarile acestea si sa stii ca ele nu au niciodata raspuns,doar te macina pina la epuizare,impreuna cu durerea cumplita si dorul de puiul tau,care nu se sting niciodata...Asa cum iti scria si Bianca,singurul gind care te mai poate alina este acela ca Andrei este intr-un loc infinit mai bun decit acesta,si cu certitudine iti spun asta,eu am avut vise cu diverse mesaje de la Miruna mea,in care imi spunea cit de bine ii e acolo unde este si ca nu trebuie sa-mi fac griji pentru ea...Eu iti urez sa ai puterea si demnitatea sa treci prin toate cu fruntea sus,stiind ca ingerasul tau te insoteste in gindul si inima ta,iar pentru Andrei,multe si ...Te imbratisez cu drag,Dorina-Cristina,mama ingerasului Miruna-Andreea

[Ralukut]

Of, Doamne, cata durere!!!!
Dupa fiecare cateva zile cand nu intru aici, pe forum, mai apare cate o mamica, sau mai multe, de ingerasi.
De ce, Doamne? De ce nu se mai termina?! Parca astept in fiecare zi sa scada numarul acestui fel de tragedii, dar din pacate....nu.
De ce sunt atat de multi ingeri, de ce atatea cauze necunoscute? De ce atatea malformatii, copilasi care apuca sa respire sa traiasca cateva clipe, zile si atat!
Sunt, suntem alaturi de tine Dana. Aici poti sa vorbesti in voie de ingerasul tau, sunt atatea umere ( prea multe din pacate) pe care poti plange si toate fetele trecute prin aceeasi grea suferinta te vor imbarbata si imbratisa de cate ori vei avea nevoie!

[Loredana M]

buna dana!
e greu stiu...eu sunt mamica de ingeras de 16 zile...off...aici suntem alaturi de tine si te intelegem..si ne dam una alteia un pic de putere ptr a trece peste....desi dureros va fi si peste un an si peste zece tot la fel.
Asta ptr ca numai noi stim ce simntim.
Iti trimit o imbratisare...si multi pupici

[corina_andrusca]

OOOOOOO DOAMNE.......... pt. tine DANA ...
Alt ANDREI in cer si nu pe pamint alaturi de mamica lui si de toti cei care l-au asteptat cu atita drag si nerabdare.........
MA arde sufletul de durere cind aud de cite un ANDREI ...................ca-si ia zborul la d-zeu........
Scumpa mea DANA iarta-ma te rog ca nu pot mai mult de-atit sa-ti fiu alaturi doar virtual ,si sa-ti mingii timplele indurerate de atite lacrimi si de durere si dor nemarginit..........
TE voi purta in gind si-n suflet scumpa mamica de ANDREI , si-ti doresc multa sanatate putere si liniste sufleteasca sa mergi inainte sa crezi ca micutul tau ANDREI este acum alaturi de ingerasul meu ANDREI , da tot ANDREI il chiama si pe ingerasul meu..........si ma voi si pt. tau sa fie bine si sa se joace linistit cu ingerasii mei si voi aprinde o luminare si-i voi inchina si LUI ca si tuturor ingerasilor si , intr-u linistea si odihna sufletelelor LOR dragalase............
PT. ANDREI al tau si pt. ANDREI al meu ...........multa lumina dragoste si multi si pt. toti tuturor parintilor de ingeri , odihniti-va in pace dragii nostri ingerasi frumosi.............

''''''' Corina , mama ingerasului ANDREI NANU '''''''

[Cami_Vic]

Draga Dana,

Am citit povestea lui Andrei, pe care ai scris-o cu atita sensibilitate si iubire...
Imi pare nespus de rau pentru pierderea voastra.
Stiu si eu cit e de greu, insa D-zeu ne da putere sa trecem peste toate... E nevoie de timp, de rabdare, insa fiecare isi gaseste calea spre vindecare.
Tu ai gasit aceste mici gesturi, sau cadouri care te ajuta sa iti gasesti linistea, care te apropie de Andrei... Goblenul pe care l-ai terminat va fi o amintire frumoasa a acelor zile cind Andrei era fericit la tine in burtica...
Tot ce faci pentru el sau in amintirea lui va fi un pas inainte... Nimic nu e ciudat...
Ai grija de tine, si sa vii sa ne scrii de cite ori simti nevoia, de cite ori amintirea puiului tau doare... Nu uita ca nu esti singura...
Te imbratisez cu drag, si iti sint alaturi cu toata inima!

[cristina_mama_de_inger]

buna Dana!te saluta cu drag Cristina,mamica de ingerasha Andreea-Elena.La fel ca si in cazul tau,nu am apucat sa imi botez copilul si regret foarte tare.Te rog sa fii tare,sa ai grija de tine pentru ca sigur `BIBICUL` tau va veni iar,sub forma altui BIBIC si va veti putea bucura impreuna de tot ce e mai frumos pe lume:DRAGOSTEA!NU te simti vinovata,o mama ca tine nu are de ce sa fie vinovata pentru nimic,noi stim si intelegem durerea ta.Desi e greu de acceptat,micutii nostri cu siguranta sunt intr-o lume unde nici un rau nu le poate atinge aripile de ingerasi.Fii tare,nu te mai simti vinovata ca ai facut ce se putea face dar voia lui D-zeu nu o putem influenta in nici un fel!Te pup si ai grija de tine

[ZIBBA]

Dragele mele mamici de ingeri va multumesc din tot sufletul ca sunteti alaturi de mine si eu sunt alaturi de voi si va doresc din tot sufletul,asa cum imi doresc si mie ca viata sa ne dea alt copilas si ca ingerasii nostri sa fie fericiti acolo unde sunt.N-ar trebui sa fim aici,nimeni nu ar trebui sa treaca prin suferinta asta,dar asa este viata.
Un sot daca ramane fara pereche se numeste vaduv,un copil fara parinte se numeste orfan,dar un parinte ramas fara copil cum se numeste ????Poate parinte de inger...
Va imbratisez cu drag pe toate si ma bucur tare cand vas postarile pe "sunt insarcinata din nou",pentru ca inmugureste speranta.

[Liliana]

Draga mea Dana.....
Vin si eu in intampinarea ta aici, pe Forumul EMMA, un loc in care poti veni oricand vei simti nevoia unor prieteni si a unei mangaieri.
Am citit povestea puiului tau Andrei si inteleg cat de mare trebui sa fie suferinta ta.
Timpul va asterne peste inima ta pacea si caldura care iti sunt atat de necesare pentru a putea merge inainte.
Noi am pregatit pentru puiul tau micut un balonas alb care ii poarta numele si l-am atasat unei pagini de album care ii poarta de azi povestea lui. http://www.organizatiaemma.ro/node/424
Cand dorul dupa Andrei te va apasa prea tare vei putea intra pe acest Forum si pe pagina special creata pentru el, poate vei simti un pic de usurare si de caldura cuprinzandu-ti sufletul. Zilele in care noi il vom comemora le-am prins in calendarul nostru aici http://www.organizatiaemma.ro/node/410 pentru ca gandurile noastre sa se indrepte catre el mai ales in 05 si in 06 februarie .
Te imbratisam cu drag si te asteptam aici mereu
Liliana

[simona bas]

EU STIU CA NU EXISTA DURERE MAI MARE DECAT SA-TI PIERZI INGERUL!!!!!OF MARE DURERE...DAR POATE DUMNEZEU NE V-A DA ALTUL..POATE CA O SA MAI AVEM ALT BEBELUS...! DOAMNE UITATE SI LA NOI!!!!

[Bianca_C]

Scumpa mea, Dana...uite, sunt aici, am ajuns si la tine si la povestea lui Andrei. As vrea sa fiu in Barcelona acum nu neaparat pentru minunatia aia de oras, ci pentru tine, sa te iau in brate si sa-ti spun la ureche "imi pare rau, te inteleg si sunt langa tine"....acum plang si voi plange si maine daca voi citi povestea.....pentru ca inca mai simt....si traiesc fiecare poveste in parte....nu mi-e usor sa citesc durerea voastra asezata pe o pagina de site.....
Intotdeauna o sa fiu langa tine.....si Patrick o sa fie mereu langa Andrei daca va avea nevoie de ceva si Andrew ( ....tatal lui Patrick ), va avea grija de puiul tau ca un parinte care e sus in Ceruri......care e mai aproape de ingerasii nostri decat suntem noi.
Adu-ti aminte cu drag ce ai simtit cand l-ai luat in brate, cand i-ai vorbit, si gandeste-te ca atunci erai cea mai fericita mamica pentru ca iti tineai puiul in brate, chiar daca inauntrul tau stiai ca ceva rau se poate intampla. Toata admiratia pentru tine......ca te-ai dus sa-l vezi si sa-l fotografiezi cu mintea ca sa-l porti mereu cu tine.....si ca ai lasat deoparte toate proiectele si ai ales sa-ti faci respectabil meseria de MAMICA.
Promit ca ne vom vedea cand ajung in Spania si ca vom pastra legatura si atunci cand o sa fim fata in fata ne vom da seama ca parca ne cunoastem de o viata.......va fii de ajuns o singura imbratisare ca sa realizam acest lucru..........iarta-ma, mai mult nu pot sa scriu, pentru ca lacrimile nu mi se opresc si ochii mei nu ma mai ajuta....parca nici albastrii nu mai sunt.......nu uita, sunt langa tine......nu uita, Andrei te vede...zambeste-i!!!!
All my love for you
Bianca C

[nicoleta]

Buna, Dana draga!
Te imbratisez scumpa mea, cu toata caldura bratelor mele, cu toata bunatatea gandurilor ce imi trec prin minte, in fiecare clipa.
Sper ca frumusetea sufletului tau de mamica atat de iubitoare, sa fie rasplatita de intregul Cer.
Iti doresc sa ai parte de impliniri si multe bucurii sa curga de acum in viata ta.
Sa nu uiti niciodata ca E.M.M.A. te- a primit in sufletul ei si te va pastra mereu, iar energia noastra pozitiva sper sa indrume visele tale spre mari reusite.
pentru tine, draga noastra.
Pupici pupaciosi vin iute iute spre obrajorii tai.
Gandeste pozitiv, mereu! Astfel dorinta mintii tale va fi cunoscuta si de trupul tau care asteapta ca sperantele sa devina realitate.
Cu mare drag, Nicoleta!

[marwana]

Draga mea Dana da mi voie sa te si sa ti spun ca esti o femeie puternica, mult mai puternica si curajoasa decat suntem noi, te admir sincer. Am citit povestea ta trista, cruda daca e sa o analizam dar atat de reala. Este bine ca nu ti ai pierdut increderea in DD.
Andrei cred ca este tare mandru de mamica lui curajoasa, DD sa ti de putere sa treci peste toate obstacolele si sa ne dai vesti cat mai curand despre tine.

[loredana33]

DRAGA DANA,NU POT SA-TI SPUN IN CUVINTE CE RAU IM PARE .MA LA DUMNEZEU SA AIBE GRIJA DE INGERASUL TAU ANDREI.TE CU DRAG.

[adina]

Draga mamica de inger azi ti am citit si eu povestea , am zis ca cites la toti Andrei pt ca vine Sf Andrei , draga mea in primul rand te si iti doresc numai bine , si multa putere si incredere in ingerasi nostri ii doresc ingerasului tau multe globuri d craciun si tie un buchet de multa putere mamica de ingeras .

[CORINA SILVIA]

Draga Dana cu toate lacrimile si durerea care te copleseste e greu sa incepi o noua zi ,poate ca timpul si faptul ca Andrei te ajuta sa treci peste asta fiind cu tine vei mai avea curaj sa incerci sa mai ai o minune!!Sa fii puternica ,sa ai curaj si fii sigura ca Andreiutu te vegheaza si se roaga pentru scumpa lui mamica.