Puiucul meu, Ioana

[plicurici]

Cat de fericiti am fi putut fi!!!
La asta ma gandesc in fiecare zi cu lacrimi in ochi ca nu a fost asa.Ii multumesc lui Dumnezeu ca am un copilas sanatos care si-a dorit asa de mult un fratior sau mai mult o surioara.Dupa un timp ne-am gandit si noi la asta..cumva tematori pentru grija zilei de maine,nu din egoism..nuuuuu.Eram ingrijorati doar de traiul zilnic, de posibilitatile de crestere, educare stiti voi.
Dar intr-o zi am aflat ca vom fi din nou parinti.Atunci nu stiam la ce sa lasam loc..bucuriei sau grijilor???..am lasat in cele din urma loc bucuriei.Imi aduc si acum aminte ochisorii dragului meu baietel cand i-am spus ca o sa aibe un fratior sau o surioara.Cata bucurie..cate intrebari!!!In fiecare seara povesteam despre cum va fi...despre cum va avea el grija de bebe.Imi spunea ca se va ruga ca Doamne ,Doamne sa faca sa fie surioara si Doamne il va asculta.Ma uitam la el , zambind ....
Doamne-Doamne l-a ascultat sa stiti...dar doar intr-o mica parte.
Am fost la medic..am urmat toate "instructiunile"....vitamine..controale.Totul era super ok..doar greturile si starile celelalte normale.Sincer ma bucurau..stiam in felul asta, simteam ca acolo e ceva si creste.Robi ma intreba mereu: "Acum cat este Ioana?"...fara sa stie evident daca e fetita sau baiat..dar asa ii placea lui sa spuna.Toata lumea mi-a spus ca totul e ok..ma refer la medicii din orasul meu pana cand ne-am hotarat sa mergem la Timisoara la un medic renumit in ecografii pentru a stii si noi daca o sa fie Ioana sau inca un baietel.
S-a intamplat in Saptamana Mare..pe 24 aprilile ne-am dus , toti trei, la Timisoara.Robi foarte emotionat , dorea sa vada bebele.A fost atat de bucuros cand medicul i-a spus ca va avea o surioara si noi la fel...atata bucurie ne-a inundat sufletele si totul a durat 5 minute........apoi totul s-a prabusit...ceva nu era in regula si medicul ne-a chemat si a doua zi...ne-a spus doar ca ceva nu este in regula..si sa revenim..a fost crunt..dureros..Ne intreba daca stim ceva..ce ne-a spus medicul din orasul nostru..chiar nu stiam nimic...Nu puteam sa cred..nu vroiam sa cred...Am stiut din acel moment ca este ceva grav..am simtit asta.Ziua aceea as vrea sa o uit..noaptea aceea am plans intr-una.Robi se uita la noi intrebator dar nu spunea nimic....ma durea ca nu stiam ce sa-i spun.Sotul meu ma incuraja neincetat..spunand ca va fi bine..stiam, stiam ca nu va fi.
A doua zi , o comisie de 7 medici ne-au dat "verdictul"...ingerasul nostru, Ioana nu avea sansa de a fi un copil normal....cineva i-a luat acest drept.Ma uitam in ochii lor..asteptand un raspuns favorabil..dar nu a fost sa fie asa.Ne-au explicat ca sanse sa fie bine nu sunt mai deloc..asta in caz ca va supravietuii intrauterin.Sindromul Arnold Chiari a fost diagnosticul pus..saracuta nici piciorusul stang nu il putea misca..cat se chinuise sa creasca ea...de aceea , probabil, abia o simteam miscandu-se.Ma gandeam ca va fi o minune ..ca toti medicii aceia s-au inselat....ca totul va fi bine.Medicul..un om deosebit, ne-a explicat efectele sindromului si ne-a recomandat intreruperea sarcinii.M-am cutremurat intelegand ce o astepta pe draga mea Ioana pe lumea asta.O astepta durere, chin...interventii chirurgicale complexe..si asta fara o certitudine ca in urma lor se va putea face ceva pt a trai sau pt ai fi mai bine.De ce oare fetita mea a patit asta???..de ce nu a avut dreptul la o viata normala???....i-am fi daruit atata iubire!!!!O astepta toata lumea doar pentru a fi alintata si iubita.Nu as fi suportat sa fie chinuita..sa fie privita cu dezgust sau discriminata.EU...ca parinte as fi fost neputincios sa o scap de toate astea!!!As fi protejat-o cat as fi fost in viata..dar apoi???
Pe 5 mai trebuia sa mergem din nou...pentru a intrerupe sarcina.O saptamana scaldata in lacrimi...nu pot sa descriu ce clipe grele..cand o mai simteam miscandu-se si am gandeam ca eu astept ca ea sa plece....ca doar atat vom mai fi impreuna si apoi practic o voi alunga din viata noastra..o vom sili sa plece.
Cand ne-am intors de la medic...Robi ne astepta si dupa un tarziu m-a intrebat doar atat:"Este bine cu bebele?"...am izbucnit din nou in plans si nefiind pregatita pt un raspuns adecvat i-am spus ca de fapt nu a fost nici un bebe..ca medicul a gresit ....A ramas asa de mirat..cu ochisorii mari, intrebatori pret de cateva momente..Apoi...a spus:"Vezi...si tu ai plans degeaba ca bebe nu e bine...."Nu cred ca m-a crezut pt ca de atunci nu a mai intrebat nimic...nici daca va mai avea vreodata o surioara...nimic..si ma doare..dar nu am inca puterea sa vorbesc despre asta..si nici nu stiu.
Am sperat si m-am rugat pentru o minune!!!Dar nu am avut parte de ea....si joi, 8 mai, fix la 2 saptamani de l aflarea vestii...cam la aceeasi ora..Ioana a plecat.I-am cerut iertare in ultimele noastre momente impreuna si am rugat-o sa plece linistita ca aici ,pe pamant, nu o vom uita niciodata si ca acolo o asteapta doar bine..ca ii voi darui iubire mereu.Nu luam in seama deloc durerea fizica...nu meritam sa plang ca doare..nu eu sufeream ..ci ea, scumpul meu ingeras..pt ea era un chin imens....pt ca a plecat cu greu de la mami si o astepta un drum intre lumi..singura..asa micuta..un biet sufletel nedreptatit.
Sper ..si asta imi alina uneori sufletul..ca vom fi toti ..candva impreuna..ca o voi tine in bratele mele..ca ii voi sterge lacrimile de dor si ca vom fi in sfarsit fericiti.
Daca am gresit prin gestul meu....imi asum tot pacatul....si daca nu ma va ierta la fel.Mai bine sa ma chinuie constiinta mereu...sa ma doara sufletul neincetat decat ea sa fii suferit mai mult.
Nici nu as vrea ca durerea sa-mi paraseasca sufletul...sa uit???....niciodata

[MIHAELA 76]

Este cumplit prin ce a-ţi trecut. La fel ca toate mămicile de îngeraşi şi voi a-ţi sperat într-o minune, dar ea nu a venit...
Noi am sperat într-un miracoltimp de 1 an, iar când am găsit o soluţie a fost prea târziu pentru ANDREI. Durerea este imensă, nici un cuvânt pe lumea aceasta nu o poate descrie şi numai o mamă cunoaşte acea durere, dar încercăm să ne ridicăm una pe alta, să plângem una pe umărul celeilalte şi să ne dăm curaj.
Pe mine mă ajută foarte mult să scriu despre ingeraşul meu pe forum şi să vorbesc cu voi celelalte mămici de îngeraşi pentru că niciodată nu mă veţi judeca şi veţi fi alături de mine fără nici un interes ascuns.
Mi-e greu să îţi spun prea multe, pentru că mi-e teamă să nu îţi zic ceva care să te rănească, dar îţi transmit tot binele din lume şi o îmbrăţişare caldă şi sinceră.
Mihaela, mămica lui ANDREI.

[rodik]

Scumpa mea mamicutza de Robi si de ingeras. Sunt sigura ca ati facut ce ati crezut ca este mai bine pt puiutzul vostru. As vrea sa pot sa-ti sterg lacrimile, dar o sa mai curga ele inca siruri multe. O sa vina apoi si timpul cand poate o sa te mai impaci cu realitatea crunta si ai sa inveti sa traiesti cu dorul de Ioana. Multa sanatate si liniste iti doresc din toata inima. Te imbratisez cu drag, Rodica, mama ingerasului Andreas si a fetitelor Evi si Bia

[steluta]

Sa-ti creasca puiul Robi mare si sanatos si fiindca stiu ca te gandesti cu drag si dor (... cat nu se poate) la ingerasul Ioana te imbratisez si iti trimit gandurile mele bune si de imbarbatare. Fi tare, ea va vegheaza de acolo de "ACASA".
Steluta, mama a 3 ingeri

[andreaszolomajer]

N-am cuvinte pentru toate suferintele ce le intalnesc aici ,dar si alinare in acelasi timp.
Imi pare nespus de rau pentru suferinta voastra,sper ca Dumnezeu va va ajuta sa treceti peste durerea asta.
Stiu ca Ioana voastra va iertat si ca este cu voi tot timpul,ea este ingeras al Domnului cel care iarta tot,si cel care ne invata si pe noi cum sa iertam, fiecare in felul lui si in primul rand noi pe noi.
Si mie mi s-a spus ca este posibil ca va trebui sa trec prin asemenea situatie, daca se mai intampla ca si urmatorul copilas, daca va fi ,sa aiba ceva malformatie, si sincer iti spun ca nu stiu cum as reactiona.Foarte mult timp m-am gandit asupra acestui aspect si nu stiu, doar stiu ca-i o durere cumplita, si chiar daca n-ai gresit cu nimic tot doare cumplit , este impotriva firii sa moara copilul inaintea parintilor, si cred ca nu exista durere mai mare pe pamantul asta.Pot sa zic ca noi am trecut prin iad pe pamant.

Incearca sa te ierti pe tine pentru ca Ioana sigur te-a iertat deja.
Va imbratisez cu drag.

[plicurici]

Va multumesc ca sunteti alaturi de mine.La fel cum multe dintre voi a-ti spus,am gasit alinare, compasiune , intelegere cum din alte parti nu am gasit.Prieteni si rude nu mi-au inteles durerea...s-au gandit la copilasul meu ca la o boala..nu ca la un mic pui chinuit de suferinta.Asa este in viata..ajutorul vine de cele mai multe ori de unde nici nu te gandesti.
Am citit aproape toate confesiunile mamelor de ingeri....la fiecare am plans si am inteles durerea...poate daca as fi citit inainte nu as fi ramas asa impresionata dar acum simt si inteleg durerea atat de profund.
Astazi sunt 5 saptamani de cand ne-am despartit de Ioana..e greu...trebuie sa fiu zambitoare fiindca celalalt puiuc, Robi , are serbare...termina un stadiu important si anume gradinita.E o zi importanta si pentru el si trebuie sa-i fiu alaturi .
Va pup si aveti grija de voi.

[aditza_tl]

Draga mea,ma cutremurat povestea ta,o poveste trista ca toate povestile despre ingerasi.Imi pare nespus de rau pentru tine ,pentru ingerasul tau,pentru faptul ca suntem din ce in ce mai multe mamici de ingerasi.Dumnezeu sa-ti dea putere, sa inveti sa traiesti cu aceasta mare durere in suflet.Sunt alaturi de tine cu gandul si inima,sa nu-ti pierzi speranta ca intr-o zii ,vei putea sa-i daruiesti puiului tau o surioara.
Te imbratisez cu drag Adriana

[Angela]

Draga Plicurici,
te imbratisez si iti spun un sincer "Imi pare rau". Imi amintesc ca te-am cunoscut pe babycafe ...atunci cand erai in cele mai grele momente. Ce pot sa spun oare pentru a-ti alina macar cu un strop durerea? Ingerasa ta Ioana este acolo unde nu exista boala,durere,suferinta,greuati...Dumnezeu sa o aiba in grija Lui alaturi de toti ingerasii pana la minunatul moment al reintalnirii!
Voua sa va dea sanatate si puterea de a merge mai departe!
Daca vei simti nevoia sa iti descarci sufletul altfel decat pe acest forum-care este clar o casuta a sufletelor noastre- as vrea sa stii ca aici in Timisoara avem un grup de suport si ne intalnim aproape in fiecare luna, parinti de ingerasi alaturi de psihologi care ne ofera consiliere si terapie gratuita!
Vei putea afla mai multe citind si in sectiunea "Grupuri de suport"- pierderea unui copil- mamici de ingerasi din Timisoara.
Inca o data vreau sa stii ca iti sunt si eu alturi si ...Doamne ajuta!
Imbratisari de la Angela, mamica ingerasului mic Calin Gabriel...

[Riddick]

Cand ne-am intors de la medic...Robi ne astepta si dupa un tarziu m-a intrebat doar atat:"Este bine cu bebele?"...am izbucnit din nou in plans si nefiind pregatita pt un raspuns adecvat i-am spus ca de fapt nu a fost nici un bebe..ca medicul a gresit ....A ramas asa de mirat..cu ochisorii mari, intrebatori pret de cateva momente..Apoi...a spus:"Vezi...si tu ai plans degeaba ca bebe nu e bine...."Nu cred ca m-a crezut pt ca de atunci nu a mai intrebat nimic...nici daca va mai avea vreodata o surioara...nimic..si ma doare..dar nu am inca puterea sa vorbesc despre asta..si nici nu stiu.

E partea cea mai grea cand trebuie sa dai explicatii.Cand trebuie sa cobori la nivelul inocentei.Cand esti pusa la zid de catre un suflet care e mult mai bogat si mult mai fericit decat noi.Nici nu realizam cat de saraci suntem sufleteste.Stim ca vom muri.Copiii nu stiu,nu realizeaza.
Si Erich al meu inca mai intreaba de fratesu,desi au trecut(vineri dimineata) 8 luni de cand Rudi e o stea pe cer.Si e cumplit chiar si dupa atata timp sa-i raspundem.Stim ca il asteapta inapoi si nu putem sa-l contrazicem cand spune ca:"Asai ca odata va veni inapoi?"Da...va veni...si atunci e fericit.Se vede pe el.
Draga mea mamica de ingeras...stiu.Cunosc suferinta ta.Mai mult ca prietenii tai apropiati care erau langa tine,te sprijineau,dar n-au simtit nimic.Si sa nici nu simta vreodata asa ceva.
E crucea noastra.Cu chiu cu vai,dar trebuie s-o ducem.
Te pupa taticul de ingeras Rudi

[Bianca]

Draga mamico ,...ca si lui Riddick, nu stiu cum sa te intampin...In acest moment, in loc de "Buna, bine ai venit ", nu pot decat sa-ti spun "Imi pare rau ca esti..de-a noastra "

Din pacate, timpul nu imi permite sa-ti scriu atat cat mi-as dori dar, vreau sa stii ca iti sunt alaturi, la fel ca toti cei care ne-am strans aici.... Nimeni nu are dreptul sa va judece pentru hotararea pe care ati luat-o iar voi trebuie sa va iertati si sa nu lasati indoiala si vina sa se cuibareasca in sufletele voastre.... Eu consider ca hotararea pe care ati luat-o, e o dovada de dragoste, alegand sa o feriti pe Ioana de suferinta....dar si pe Robi....gandeste-te, ca si el ar fi suferit sa va vada pe voi si pe Ioana, chinuindu-va. Nu te autopedepsi, spunand ca nu vrei ca durerea sa iti paraseasca sufletul...e normal sa simti si sa gandesti asa acum, fiind mult prea recenta, pierderea fetitei tale...Timpul si Dumnezeu, te vor ajuta sa vezi altfel lucrurile...Duererea este cumplita, stiu... dar, stiu si faptul ca peste un timp iti va fi un pic mai usor...chiar daca doar un pic...va fi mai usor de suportat, crede-ma... Sa-ti dea Dumnezeu lumina, intelepciune si pace in suflet si astfel sa-ti gasesti o cale blanda, spre vindecare....Citeste, te rog, pe site, despre "Luarea deciziei"...poate te va ajuta.... Te imbratisez, cu drag...

[plicurici]

Va multumesc pentru fiecare cuvant!Poate ma repet , insa trebuie sa spun ca alaturi de voi gasesc atata alinare, atata intelegere.
Bianca, te admir pentru ce ai facut!Inteleg ca a fost un efort supraomenesc sa vorbesti in fata a mii de oameni despre durerea ta, dar ai facut bine atator mamici!Ai dat importanta cuvenita pierderii unui copilas, fie el si intrauterin*(pt ca din pacate multi oameni nu constientizeaza ca oricat de mica ar fi viata acolo..e tot viata si un mic sufletel e de multe ori chinuit).
Nu imi gasesc cuvinetele sa scriu ce as vrea..ce simt.
Va imbratisez cu drag!

[amelia_pitik]

Imi pare f rau pt ceea ce ti s-a intamplat,dar stiu k cuvintele sunt de prisos in asemenea mom..Nu vreau decat sa iti spun k suntem alaturi de tine!!

[plicurici]

Maine sunt 6 saptamani de cand ne-am despartit de Ioana...

[MIHAELA 76]

Sunt alături de tine draga mea, este o zi grea pentru tine şi sunt convinsă că vei trece peste ea, pentru că eşti puternică, ca de altfel toate mămicile de îngeraşi, iar de curând avem şi un tătic care ni s-a alăturat şi care a dovedit că şi bărbaţii au sentimente şi sunt sensibili.
Sunt lângă tine, te sărut şi te îmbrăţişez cu mult drag.
Mihaela, mămica lui ANDREI.

[amelia_pitik]

sunt alaturi de tine(msj de mesaj)stiu ke greu dar vb lui riddick e crucea noastra si tre sa o ducem mai departe!!!Gandeste=-te k Ioana e bine acolo unde e sus ,in cer alaturi de ceilalti ingerasi!!se joaca,zambesc..si se uita la noi

[aditza_tl]

Draga mea,sunt alaturi de tine cu sufletul,stiu ce simti cand se apropie data plecarii la ingeri a puiului tau,stiu ce este in sufletul tau chinuit de atata durere...tristete ......durere.....intrebari fara raspuns.....sentimentul de vinovatie.......ura.....As vrea sa fiu langa tine,fara sa spun ceva...doar sa te tin in brate.Trebuie sa fii puternica pt Ioana,ca atunci cand ea te priveste dintre norisori,sa fie mandra de tine.Te imbratisez cu drag Adriana

[steluta]

Noi numaram zilele, saptamanile, lunile, anii.....de cand ei nu mai sunt...langa noi , pe pamant.
E bine ca ne avem una pe alta, sa ne putem spune durerea si sa ne imbratisam...chiar daca e doar virtual.
Ai grija de tine....fi tare!

[plicurici]

A MOTHERS LOVE

I didn't have to look into your eyes
to fall in love with you,
I didn't have to hear you cry
to know you loved me too,
I didn't need to hold your hand
to cherish you always,
Within my womb we shared our hearts.

You touched my soul,
You sweetened my spirit,
You gave me memories i will always hold so very dear.

Yes my heart aches since you departed so soon,
But a mothers love does not end with death,
For you are my child,
My love is forever yours.

[nicoleta]

Draga mamica de ingerasa Ioana, iti trimit acum, cu un porumbel portocaliu, multa speranta. Te rog deschide fereastra si prinde portia de speranta, si, odata cu ea, aduna si visele din iarba verde. Aseaza parfumul florilor la tamplele tale calde de mamica atat de buna si de tandra, iar el, parfumul, iti va imbalsama intreaga durere. O va inmuia putin cate putin, si azi, si maine, si..., si pana cand ea va reusi sa se scurga spre cel mai indepartat colt al universului, lasand in liniste mama din tine. Atunci, puiul tau va fi mai linistit si iti va zambi asa cum inima ta ii zambeste mereu. Te pup cu drag si ai mare grija de tine.