Si eu am 3 ingerasi

[steluta]

V-am citit si eu mesajele si sufletul meu plange incontinu citindu-va povestile.
Sunt si eu mama a 3 ingeri. Primul meu ingeras a avut “grija de mine si m-a crescut” 16 ani jumatate si probabil in momentul in care a crezut ca ma pot descurca singura a plecat ACASA , in ceruri. De ce spun ca ea ma crescut pe mine? Pentru ca atunci cand PAULA a venit pe lume eram si eu foarte tanara, aveam 21 de ani si fericirea de a o tine in brate era nemarginita. De aceea spun ca am crescut si am invatat impreuna ce e viata, ne completam reciproc si in ultimii anii nici nu mai trebuia sa comunicam prin cuvinte , era indeajuns sa ne uitam una la alta si sa ne minunam cum de ne ghicim gandurile, dar…. a venit momentul in care fata mea frumoasa, desteapta si cuminte ( cum imi placea mie sa o alint) ne-a parasit in mai putin de o saptamana…doctorii ( fiindca a trecut prin mana mai multor doctorii) o tratau de o banala raceala in timp ce o bacterie mortala ( dar care daca ar fi fost descoperita in primele 4 zile se putea trata) isi facea de cap . Cu toate ca au trecut 4 ani de atunci , nu am cuvinte sa va descriu durerea ce o simt in suflet si faptul ca ea e in mintea , sufletul si visele mele ora de ora.
Am incercat sa ma ridic de jos si merg mai departe cu speranta in suflet ca sufletul unui alt copilas …sau chiar ea, va vrea sa coboare din ceruri si noi ii fim parinti.
Si dupa multe incercari nereusite, in iarna anului trecut a aparut minunea care credeam ca o sa lumineze din nou viata. In urma unui FIV am trait bucuria vestii de a fi insarcinata din nou , bucuria a fost dubla deoarece 2 copilasi un baietel STEFAN si o fetita ANA isi anuntau venirea pe lume. Nu pot sa va descriu euforia si fericirea pe care am trait-o timp de 26 de saptamani, copilasii erau perfecti, cresteau frumos, sanatosi si jucausi, parca traiam un vis care… s-a prabusit in cateva ore… D-zeu a ales din nou si in Sf. Zi de Florii mi-a luat copilasii la EL. Au trait doar 2 ore, dar simt multumirea ca i-am vazut si i-am auzit pret de cateva clipe.
Dupa doua saptamanii am revenit la serviciu, dar durerea sufleteasca si dorul de ei este din ce in ce mai mare , mai ales ca toata lumea ( familie, prieteni, colegi) se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ca si cum Stefan si Ana nu ar fi existat si asta ma doare cel mai tare, toti se bazeaza pe faptul ca eu sunt …tare si ca o sa ma descurc si de aceasta data si nimanui nu-I place cand plang si imi arat suferinta, imi spun ca era prea frumos sa fie adevarat si sa ma bucur ca eu sunt sanatoasa ( fizic). Cum pot sa fac asta cand sufleul meu e impartit in 3 si cuvintele VA IUBESC le rostesc in gand tot la cateva secunde. Sunt convinsa ca ingerasii mei ma aud si ca ma imbratiseaza de acolo de sus si NU vrea sa sa ma las doborata de viata asta pamanteasca .
Acum astept , poate Bunul D-zeu se va indura de mine si ma va lasa sa imi imbratisez copilul si altfel decat in vis.

[MIHAELA 76]

Steluţa, am citit povestea ta şi nu ştiu ce aş putea spune, este foarte greu pentru tine, la fel am păţit şi eu , dar tu luptă pentru a amintirile tale, vorbeşte despre îngerii tăi şi sigur asta te va ajuta.
Te îmbrăţişez cu mult drag, Mihaela - mamica lui ANDREI.

[kmi]

Buna Steluta!
Incearca sa nu-i iei in seama. e bine ca ai descoperit organizatia emma. Ai sa gasesti aici o multime de prieteni, mamici si tatici de ingerasi! Care or sa inteleaga! Si niciodata nu vor spune ceva sa te raneasca. Ne face bine sa vb de ingerasii nostri.
si eu m-am intors la serviciu. Si toata lumea a incercat sa se poarte ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Dar nu am tacut. Cu riscul de a se gandi ca sunt poate nebuna, am vb de Chris. I-am spus, in parte, povestea. Ma doare extraordinar ca nu pot sa pun poza lui pe desktop, asa cum am facut acasa. Pentru ca e prea greu pentru colegii mei de birou. Care nu stiu cum sa reactioneze.
Te imbratisez cu drag,
Kmi - mami di bubu

[aditza_tl]

Draga Steluta,nu-i baga in seama pe "prietenii binevoitori" care se comporta ca si cand ingerasii tai nu ar fi existat.Plangi de cate ori simti nevoia sa o faci,vorbeste despre ei ,de cate ori iti este dor.....scrie de cate ori iti simti sufletul incarcat....este un fel de terapie care te ajuta sa mergi innainte.
Noi ,mamicile de ingeri te intelegem cel mai bine,stim cat de mare este durerea pe care o ai in suflet.Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe micii tai ingerasi.
Te imbratiseaza cu drag Adriana

[kmi]

Steluta, vroiam sa te intreb ceva! De ce te-ai intors la serviciu dupa doar 2 saptamani?
din cate stiu eu aveai dreptul conform Legii 19/2000 la intreg concediul de sarcina si lauzie. A fost alegerea ta? Sau nu ti-a spus nimeni ca ai dreptul sa stai acasa 126 de zile?
Eu am intrat in concediu medical pentru sarcina si lauzie la inceputul anului, pe 3 ianuarie. si am nascut pe 18 ianuarie. un ingeras dulce care si-a primit aripioarele pe 27 martie.
Dar m-am intors la serviciu abia pe 5 mai cand mi s-a terminat concediul medical legal.

[steluta]

Da, Kmi asa mi-am dorit eu, am stat acasa aproape toata perioada sarcinii, aveam deja tabieturile noastre, dimineta le puneam muzica si le vorbeam, mai mergeam la cimitir la surioara lor, vb. cu tati la telefon si ii povesteam cat de nazdravani sunt...si cum dau din picioruse ( pe rand ), iar cand am ajuns acasa de la spital nu am mai gasit decat TACERE. Macar la serviciu aud oamenii in jurul meu...chiar daca azi o colega m-a intrebat daca sunt ok vazandu-ma surazand si plangand imediat dupa aceea....ea nu stia ca in acel moment citeam povestile voastre. Chiar daca nu am cu cine vb. de ingerasii mei , imi e mai bine, poate nu dau randament de 100% in problemele de serviciu dar... simt ca e mai bine asa.
Te imbratisez in lumina si iubire.

[rodik]

Scumpa Steluta. Am citit si plang...plang... Cred ca ti-e insuportabil de greu si dureros. I-ai avut si nu-i mai ai cu tine... E cumplit... Nu stiu ce as putea sa-ti spun pentru ca sa-ti alin durerea, insa cred ca esti puternica si poti sa te ridici pentru ca ai putut sa scrii despre ingerasii tai. Crede-ma ca inca nu-mi pot stapani lacrimile. Ingerasii tai scumpi sunt alaturi de voi si va sunt alaturi de acolo, de sus si o sa va bucure cu alte bucurii. LA MULTI ANI, DE ZIUA COPIILOR PENTRU INGERASII NOSTRI!!
Te imbratisez, Rodica, mama ingerasului Andreas si a fetitelor Evi si Bia

[amelia_pitik]

Iubita,ce sa zic..ma crezi nici nu stiu ce sa zic..stiu k toata lumea zice k treb sa fi tare,k v-a fi bine etc...dar te inteleg si stiu cum e cand stii k ai av un sufletel langa tine si deodata nu il mai ai,stiu cum e sa iti pui zeci de intrebari la care nu gasesti nici un rasp,stiu cum e cand efectiv nu mai ai putere sa te ridici de jos si sa mergi mai departe..stiu cum e cand vezi k pt restul lumii e k si cum nu ar fi existat,si vezi cum toti au pretentia de la tine sa fii altfel mai plina de viata,sa mai zambesti...Stiu cum e knd nu poti sa faci toate astea...
Eu sunt aici ...alaturi de tine..

[steluta]

Va multumesc dragele mele, va multumesc!
Duminica se implinesc 6 saptamanii de cand gemenii mei Stefan si Ana au vazut lumina zilei si tot atatea de cand au urcat la cer. Si fiindca nu am un loc doar al lor unde sa-i plang , voi merge la mormantul surioarei lor Paula si le voi aprinde lumanari stiind in sufletul meu ca ei sunt acolo ACASA, toti trei impreuna.

[amelia_pitik]

6 sapt...imi aduc si eu aminte cum a fst knd a implinit 6 sapt de cand nu mai e..totusi parca nu constientizam atunci ce si cum..greu mi-a fst knd i-am facut pomana de 3 luni..knd eram in biserica cu coliva si se canta vesnica pomenire si plangeam si plangeam..
Sunt sigura k lor le e bine acolo..mult mai bine decat le-ar fi fst aici langa noi

[steluta]

Multumesc inca odata ca ai m-ati acceptat....si ca pot
vorbi cu voi dragele mele mame de ingeri.
Va imbratisez in lumina si iubire!

[etinc3lle]

steluta... si eu sunt o mama de trei ingerasi, dar eu i-am avut cu mine doar 9 sapatmani... stiu ca durerea ta e imensa... si am trecut si eu prin aceleasi priviri nepasatoare, prin acelasi: pai ai pierdut o sarcina, esti tanara, ai timp sa faci altul.... prietenii nu m-au mai cautat timp de jumatate de an dupa moartea ultimului meu bb... iar acum parca nu s-a intamplat nimic.. nici macar: esti bine? dar mergem mai departe... nu poate intelege durerea noastra decat o alta mama de ingerasi...
ai grija de tine si lupta mai departe

[steluta]

de ce a trebuit sa se sfarseasca!?de ce acele vise frumoase au trebuit sa sfarseasca atat de urat? oare e o lege ca tot ce-i frumos sa sfarseasca urat si invers? de ce daca mi-e dor pot sa spun lumii intregi si nu pot sa va mai zic voua? de ce trebuie sa inec in adancuri stari care ma sufoca? de ce pot doar sa mai povestesc cum ati fost ceva deosebit in viata mea? de ce trebuie sa cad mereu? de ce nu mai sunteti? de ce? ?
Cine decide cu privire la toate astea?
Stiu doar ca o parte din fiinta mea este obligata sa accepte toate aceste lucruri, dar...va spun din nou....ca VA IUBESC si ca o sa va tin in bratele mele intodeauna.

[Cami_Vic]

Draga Steluta,

Din pacate nimeni nu ne poate raspunde la intrebari...:o(
E foarte greu sa accepti si sa iti spui ca "asa a fost sa fie". Toate simtim acea revolta, e atit de nedrept!

Sa stii insa ca aici (daca altundeva nu, macar AICI, pe acest forum) poti sa exprimi ceea ce simti, nu te va judeca nimeni si cu siguranta vei fi inteleasa!

Cei din jur nu au cum sa inteleaga, ei vor sa ne ridicam repede, sa privim spre viitor si sa uitam tot ce s-a intimplat. Si chiar daca ai aproape o prietena - doua care are rabdarea si puterea sa te asculte, vine o zi cind nu mai indraznesti sa o impovarezi cu durerea ta, cind nu mai poti sa ii spui din nou ca ti-e greu. Aici insa vei gasi mereu pe cineva sa te asculte...sa iti poata spune o vorba buna.

As vrea sa te pot stringe in brate, sa iti spun ca nu esti singura, sa iti spun ca iti inteleg durerea si stiu cit iti e de dor de ingerasii tai.

Mi-a placut CV-ul tau Steluta!
Intr-adevar pierderea copiilor nostri ne bulverseaza total viata, si ne obliga sa ne "cautam pe noi insine" cum spuneai tu... e important sa te regasesti, sa cauti ce-a mai ramas din Steluta de dinainte, si sa te "reconstruiesti" treptat, cu fiecare zi ce trece. Trebuie sa regasim acel echilibru (si Doamne, cit e de fragil...) care ne permite sa mergem mai departe. Stiu ca e greu, dar altfel nu se poate...
Trebuie sa luptam!! Trebuie sa avem incredere ca viitorul va fi mai bun, ca ne va fi dat din nou sa ne bucuram de o sarcina si apoi de un copil sanatos (sau mai multi, sa dea Domnul!).

Si daca sint zile mai grele, cind gindul ti-e doar la ingerasii tai si chiar nu poti sa te gindesti la altceva, sa vii sa ne scrii... poate asa vei suporta mai usor dorul lor...

Te imbratisez cu drag,

[steluta]

Maine e o zi importanta....voi merge la dr. la control , poate voi afla un raspuns....de ce a fost asa....sau daca se va mai putea intampla vre-o minune in viata mea.
Mie teama ca imi va spune ca varsta nu ma ajuta (41), mie teama ca ...
dar sper din inima ca ingerasii mei o sa fie langa mine sa ma ajute...sa prind curaj...sa merg mai departe

[amelia_pitik]

BAFTA multa steluta,ai nevoie!!Ast vesti bune!

[etinc3lle]

steluta, fruntea sus!!!!!!!! am o prietena care a pierdut 4 sarcini, la 37 de ani a nascut o fetita si acum, la 40, a nascut alta fara probleme. asa ca nu te mai gandi la varsta, gandeste-te la bb si mult succes!!!!!!!!!

[steluta]

"De fiecare data cand moare un copil bun, coboara pe Pamant un inger al lui Dumnezeu, il ia in brate, isi intinde aripile mari si albe, zboara impreuna cu el in toate locurile care ii placeau copilului, ii culege un buchet de flori pe care le duce sus lui Dumnezeu, unde vor inflori si mai frumos decat pe Pamant."
Hans Christian Andersen - Angelinspir
Imi e dor de voi ingerasii mei, si astept toamna ...cand poate se va indura D-zeu si de noi!

[Bianca]

Draga Steluta , copilasii tai nu vor fi purtati doar de ingerii lui Dumnezeu ci si de tine, pentru ca ei vor fi mereu in sufletul tau si astfel, oriunde vei merge, ei vor vedea acele locuri prin fereastra ochilor tai. Si iti doresc ca astfel, P(aula) A(na) S(tefan) cu pas, sa inveti sa-i porti cu bucuria de a le oferi dragostea ta, prin ceea ce vei face in memoria lor..Noi toate trebuie sa invatam sa ne gandim la ei, fara sa ne lasam doborate de dorul lor...si vreau sa cred, ca ei ne ajuta sa ducem povara asta si ca, de acolo de unde sunt, ne poarta de grija si ne trimit iubirea lor, prin cai, pe care le descoperim....zi de zi...pas cu pas... Si poate ca la toamna veti culege roadele rugaciunilor tale....Ai grija de sufletelul tau...