Ingerasul Lucas

[rosasinensis]

Incerc sa spun ai povestea lui,pentru ca nu stiu cum sa-mi revin,poate vorbind cu alte mamici in aceeasi situatie voi reusi sa trec peste asta,desi acum pare imposibil.Ingerasul meu s-a nascut la pe 15 februarie 2011 la doar 25 de saptamani si 2 zile si a avut 675 g.S-a nascut prin cezariana dupa aproape 3 saptamani de chin in care s-a incercat orice pentru a se prelungi sarcina.N-am crezut ca va supravietui,neonatologul ne-a spus ca abia de la 26 de saptamani cresc sansele se supravietuire,dar el a trecut cu bine de primele zile,nu a avut absolut nimic,nicio hemoragie cerebrala,absolut nimic,timp de 16 zile totul a amers perfect.Dupa 16 zile au aparut probleme grave cu plamanii,am fost chemati de 4 ori in 5 zile fiindca au crezut ca nu mai pot face nimic pentru el.Si-a revenit insa,desi nimeni nu mai credea,a inceput sa ia in greutate,a ainceput sa arate ca un bebelus.Singura problema era ca nu reuseau sa-l faca sa respire cu masca,insa de fiecare data timpul petrecut cu masca era din ce in ce mai mare,toata lumea spera ca va reusi,nimeni nu se gandea ca il vom pierde.La cea de-a patra incercare cu masca a aparut si o infectie in plus si l-au reintubat.Dupa reintubare totul s-a prabusit,nu a mai putut mentine saturatia oxigenului din sange,nu au mai putut face nimic pentru el si bebelusul meu mic si perfect a murit in bratele mele.Nu pot intelege de ce s-a intamplat asa,am vazut bebelusi nascuti ca si el la 25 de saptamani si care au reusit,el de ce nu a reusit?Va rog nu-mi raspundeti ca Dzeu a vrut asa,eu nu mai cred ca exista,de ce l-a chinuit 2 luni de zile daca nu-i era dat sa traiasca?Timp de 3 luni de zile,o luna inainte de nastere si doua dupa am trait mereu in tensiune,mereu speranta urmata de dezamagire crunta,nu cred ca daca ar exista un Dzeu milostiv s-ar juca asa cu sufletul unei mame.Medicii spun ca la urmatoarea sarcina s-ar intampla la fel,asa ca nu mai am speranta unui alt copil.

[Bianca_C]

Draga mea, in primul rand primeste o din partea mea.

Sincer, imi pare nespus de rau, ca a fost nevoie sa treci prin asa ceva, printr-o asemenea trauma, pierderea propriului copilas ....offf Doamne, inca un ingeras care a zburat la tine.....si daca L-ai vrut acolo Sus, ai grija de el, este in mainile Tale acum.

Draga mamica de ingeras, nu stiu sa iti raspund la aceasta intrebare, de ce Dumnezeu L-a vrut la El, habar n-am, si eu m-am intrebat acelasi lucru ani la rand, de ce l-a ales tocmai pe Patrick al meu, cu ce am gresit de totul s-a terminat asa

Stiu ca este cumplit de greu, dureros, stiu ca simti ca nu gasesti niciun gram de putere sa mergi mai departe....offff, ce as putea sa iti spun si sa fac sa iau putin din durerea care a pus stapanire pe sufletul tau....singurul lucru pe care il pot face, e sa fiu, aici, langa tine

Ori de cate ori vei avea nevoie de un sprijin moral, noi cei de aici, din familia E.M.M.A iti vom fi alaturi cu o vorba si o imbratisare virtuala.

Inca odata, imi pare nespus de rau

Pentru ingerasul Lucas mii de si

[ama]

draga mea in primul rand primeste o calda din partea mea
stiu,e greu ,doare enorm ,dar aici impreuna cu noi vei gasi alinare si puterea de a merge mai departe
cuvintele sunt fara rost acum , e cea mai cumplita tragedie , dar noi suntem aici mereu aproape de tine, sa vorbim , sa te ascultam , sa-ti mangaiem sufletelul ranit ....
imi pare nespuns de rau ca ai cunoscut aceasta mare durere
multa putere ,alinare si credinta draga mea

zbor lin printre ingeras dragalas Lucas

[MiRo]

OFFF ...e foarte greu sa gasesc cuvintele potrivite sa-ti aline durerea insa cu timpul vei invata sa traiesti cu ea...Dumnezeu exista...cu siguranta ,iar Lucas este ingers alaturi de DD,o lume fara durere, boala si suferinte...cel putin asa vreau sa cred...
Si fetita mea a avut probleme de respiratie, pot fi multe repercursiuni daca ventilatia, oxigenarea creierului pt cateva secunde nu a fost suficienta...e dureros,ingerasa mea a trait doar o zi, mi-as fi dorit mai multe...Lucas al tau a fost alaturi de tine 3 luni...nici nici nu e mai usor , durerea e mare..Cat despre faptul ca si la urmatorul se poate intampla la fel, nici eu nici multe dintre mamici nu avem certitudinea ca data viitoare va fi bine dar cu credinta si speranta cred ca D zeu se va indura de noi si ne va darui un copil sanatos...sunt alaturi de tine...si aici ai tot sprijinul nostru cand simti nevoia sa impartasesti sentimentele pe care le traiesti ,pt ingerasul tau...mii de ...

[rosasinensis]

Multumesc mult ca mi-ati scris,simt ca ma lupt singura cu durerea,toata lumea imi spune ca ar trebui sa ma uit inainte,dar eu vreau sa-mi amintesc,eu nu vreau sa uit.Insa vita nu pare sa mai aiba niciun sens acum,nimic din ce-mi facea placere inainte nu-mi mai face.Durerea e permanent undeva,uneori reusesc s-o imping mai in spate,incerc sa surad,dar apoi revine din nou in prim plan si de obicei incep sa plang.Ma doare sa vad copii mici,ma doare sa vad femei insarcinate.Si inainte de lucas ma durea sa vad femei insacinate si bebelusi,pentru ca imi doream un bebelus si nu reuseam sa raman insarcinata,insa durererea de atunci nu se compara cu cea de acum.Acum am avut ce mi-am dorit cel mai mult,insa doar pentru scurt timp.
MiRo,si eu sunt din Iasi Mie medicii mi-au spus ca la felul in care arata uterul meu cu siguranta se va intampla la fel si data viitoare,la mine nu e doar p frica e aproape o certitudine.Pe 17 mai sunt programata la histeroscopie si atunci voi sti cu siguranta,mi-e tare frica de ceea ce imi vor spune atunci.

[marwana]

Ingrid primeste te rog si imbratisarea mea , regret nespus pierderea puisorului tau drag Lucas.

Ceea ce simti imi este atat de familiar, simt cum cuvintele oricare ar fi ele acum isi pierd insemnatatea. As vrea sa stii ca si eu am avut un razboi cu Dmnezeu, inca ma intreb de ce eu? de ce Tasha mea. Nu am gasit raspuns insa pentru alinarea mea am facut un soi de pace cu el...imi inchipui ca Tasha este ingeras. Acum si Luca al tau este ingeras si poate ca se joaca cu micuta mea.
Poate ca aceste ''povesti'' cu ingeri ti se vor parea copilarii, pe multe dintre noi ne-au adus pe linia de plutire.
Eu imi imaginez ca este intr-o lume mai buna, plina de frumos, bun, caldura, iubire, intr-un loc insorit. Asa rezist...e mai usor...poate te va ajuta si pe tine.

Te rog citeste aceste articole, te vor ajuta http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
iar celor din jur trimitele aceste articole, ca sa stie cum sa nu te mai raneasca cu vorbe, sa invete sa-ti respecte copilasul si durerea ce o simti in suflet http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati

Zbor lin Lucas, micut luptator

[ingerasulGabriela]

... de ce alti copii chiar si mai mici au trait ... si al mea nu ... a fost una din intrebarile care m-a chinuit multe luni si inca ma mai chinuie ... nu am gasit nici azi un raspuns, desi mai sunt doar 4 zile pana sa se implineasca 1 an ... asa ca nici tie nu pot sa iti raspund ... pot doar sa iti fiu alaturi, cu o virtuala, cu un gand bun, cu niste randuri ... Multa putere ... te asteapta o perioada foarte grea a vietii ... o perioada in care lupta interioara este cumplita ... si in acelasi timp foarte importanta.
tau Lucas zbor lin pritnre

[oanadrg]

ingrid si eu te
am citit povestea ta...suferinta ta...necazul si durerea ta
draga mea daca ai fi citit tu in locul meu ai fi vazut si o parte mai putin dureroasa
tu Ingrid mamica de ingeras ti=ai tinut comoara in brate ai atins manutele copilului tau obrajorii
de asta Dumnezeu l=a mai lasat pe pamant inainte sa il ia la El
ca tu sa ai aceste amintiri
la mine Luca a plecat fara sa ma bucur de el decat in burtica
te rog sa nu iti pierzi credinta...eu cu plecarea minunii mele la cer am inceput sa cred iarasi in DD si puterea lui
te cu drag draga mea si pt ingerasul tau mii de si

[corina_odolean]

Ingrid, draga mea lasa-ma sa te si sa-ti spun sincer ca-mi pare rau pentru toata suferinta traita..

Stii, si eu ma gandeam ca de ce DD mi l-a mai dat pe Iusti, daca a trebuit sa sufere...sa treaca prin 5 operatii la cap, ca apoi sa-l ia la El...
Uneori cred ca DD mi l-a lasat acele 11 luni de zile ca sa ma bucur de el, de manutele lui, de zambetul lui, de ochisorii lui..., iar acum crede-ma ca de multe ori ii multumesc lui DD ( desi ma doare sufletul de dor )....ii multumecs ca mi l-a lasat acel 11 luni de zile....ca am amintirea lui, desi ma doare, l-am tinut in brate, l-am plimbat, l-am leganat, i-am cantat..., iar pentru asta ii multumesc lui DD..

La inceput si eu am avut o raceala fata de DD, m-am simtit parasita, dezamagita, dar cu timpul am gandit ceea ce ti-am scris mai sus.

Oricum , aici vei gasi alinare sufletului tau, mangaiere si respect durerii tale...

Te draga mea, iar pentru Lucas, am un cos mare si frumos de colorate, pentru ca in acesta seara sa se joace impreuna cu Iustin al meu...

[Loredana M]

....
Ingrid...te imbratisez strans...si daca as putea as lua asupra mea durerea ta..sau o pare din ea...dar nu pot face acest lucru...
Intrebarea ''de ce???''.....sincer eu am incercat sa nu mi-o pun pt ca stiu ca nu am nici un raspuns care sa imi aline sufletul ..ba din conta ma face sa ma doara si mai tare si ma face sa fiu furioasa pe D-zeu....
Am pierdut 2 sufletele..inca sunt in perioada cand sufletul meu este intr-o continua lupta....
Si eu imi doresc copilasi..iubesc copilasi...ii ador....
Stiu ca am vrea sa se opreasca timpul in loc..dar asa cum si viata vrem nu vrem merge inainte...
Nu stiu ce sfat ti-as putea oferi....
Iti spun doar ca esti in locul potrivit ..aici poti sa iti plangi durerea si pe Lucas...
Te rog sa te gandesti ca Lucas te-a ales pe tine ca mamica a lui pt ca stia ca il vei iubi chiar daca el stia ca nu va crese in braele ale ci in sufleul tau ..doare stiu...
Eu asa gandesc cand simt ca ma pierd in gandurile negre si in intrebari fara raspuns....
te imbratisez cu mult drag...
Lore...

[rosasinensis]

Va multumesc atat de mult pentru toate cuvintele voastre!Insa nu stiu cum sa traiesc cu durerea,mi se rupe sufletul de durere cand ma gandesc la el,la manutele lui,la cat de perfect era,chiar daca era atat de micut.Ma uit la pozele lui si-l vreau inapoi atat de tare...
Simt ca niciodata nimic nu va mai fi cum trebuie,ca nu ma voi mai putea bucura de viata pe deplin niciodata.Cum inveti sa traiesti cu durerea?Cum pot sa zambesc din nou cand el nu mai e?Pur si simplu nu-mi mai gasesc locul pe lume fara el.

[corina_odolean]

Asta si mie mi s-a parut cel mai greu...sa invata sa traiesc cu durerea...

Dar cu ajutorul lui DD, cu ajutorul meu, cu ajutorul EMMA am reusit..

Acum durerea face parte din mine..o simt zilnic, dar m-am obisnuit cu ea..

Pare ciudat dar asa este - pot spune ca m-am, obisnuit cu durerea..

O zi frumoasa draga mea, o zi linistita si o mareeee pentru tine..



Pentru frumosul Lucas.

[ramonaflorica]

Buna dimineata,
Acum am citit povestea baietelului tau.
De ce Lucas?De ce Fetita mea,Sabina?De ce Mario?De ce Alexandra-Maria?De ce o alta Alexandra-Maria?De ce 2 batetei Matei,etc...?De ce IISUS?Poate,pentru ca ei au fost alesi,prin puritatea lor sufleteasca,sa plateasca pacatele mele,ale tale,ale rudelor,ale celor cu care nu au nici o legatura de sange.Poate am innebunit,nu stiu.Ma gandesc in tot felul,DE CE EI?La inceput nu am primit nici un raspuns,dar,pe masura ce timpul trece,incerc sa gasesc eu raspunsul la aceasta grea intrebare si,pana voi ajunge la Judecata de apoi,cred ca raspunsul este acela de mai sus.
Lucas,ingerasule!Sper sa o cunosti Acolo pe fetita mea,Sabina si sa va jucati impreuna,sa fi unul din prietenii ei!
Ai grija de mamica ta!

[alinasicristi]

Si eu eram la fel de suparata pe toata lumea, pe DD ....pe orice....dar cu ajutorul EMMA am invatat sa accept ce s-a intamplat si am invatat sa traiesc cu aceasta durere....desi sunt clipe in care simt ca ma prabusesc.....iti doresc sa ai putere sa treci peste si sa-ti gasesti linistea sufleteasca.

Pentru ingerasul tau Lucas .Sa ai grija de mami, pui mic !

[anjamedeea]

-

[Loredana M]

Offf...atunci cand apare o noua mamica de ingeras pe forum mi se rupe sufleul... ....
Si atunci cand vad stiri cumplite despre copii abandonati sau .... ..imi vine sa urlu...
Am ajuns sa nu ma mai uit la stiri din acest motiv...
Draga mamica...
E cumplit sa pierzi un copil...doare...si doare fff tare...si tu esi singura care poate sa gaseasca acea cale de resemnare daca pot spune asa...nu stiu cum sa ma exprim corect...
E fff greu..dar vreau sa iti spun ca daca tu singura nu te ajuti..cei din jurul tau nu te pot ajuta...cat de mult doresc acest lucru...
Eu..noi..cei apropiati tie care iti sunt alaturi nu putem decat sa te sustinem moral...sa iti oferim un umar sa plangi...si sa fim alaturi de tine...dar intr-un final tu esti cea care decide ...
Eu am rostit aceaste cuvinte in continu cand am simtit ca ma prabusesc....
DA-MI DOAMNE PUTERE SA ACCEPT CE NU POT SCHIMBA....CURAJUL DE A SCHIMBA CE IMI STA IN PUTINTA SI INTELEPCIUNEA SA FAC DIFERENTA INTRE ELE!!
Nu am crezut ca acesta ruga...a Biancai ..face minuni atunci cand intelegi esenta ei...
Te imbratisez cu mult drag....
Si suntem aici cand simti ca trebuie sa iti descarci sufletul...

[Iza]

Ingrid, astazi, mai mult ca oricand, iti doresc multa putere!
Voi fi cu gandul la tine si sper sa gasesti o parte din raspunsurile pe care le cauti. Suntem alaturi de tine si daca cei din jur incearca sa ascunda durerea ta, noi suntem aici si te vom ajuta. Nimeni nu te va intelege mai bine decat noi. Iar aici este locul ideal de a vorbi cu puiul tau. Aici nu te va condamna nimeni. Aici suntem doar noi, mamicile de Ingeri, care suferim impreuna si incercam sa preluam, fiecare, cate putin din durerea celeilalte. Asa ne trec zilele, una cate una si incet, incet, reusim sa ne ridicam din nou.
Te imbratisez, scumpa mamica si te astept sa ne povestesti despre ingerul tau minunat! Este puiul tau si nimeni si nimic nu il va scoate din sufletul tau.
Lucas, Inger frumos al cerului, coboara o clipa si adu-i mamei tale putina alinare, saruta-i ochii inlacrimati si spune-i cat de mult o iubesti!
Zbor lin, micutule! Zbor lin!

[rosasinensis]

Iza,multumesc pentru sprijin.Da,acum am inteles exact ce s-a intamplat,insa pe langa asta am aflat si ca ne incadram in procentul de 3 la suta al celor carora li se intampla asta.In mod normal copiii nascuti atat de devreme mor in primele zile dupa nastere sau in primele doua saptamani de viata.Banuiam ca am fost lipsiti de noroc,dar acum am avut confirmarea.A fost extrem de greu sa intru iar la neonatologie si exact cand intram doi parinti isi duceau copilul acasa.E foarte greu,uneori am impresia ca devine suportabil,insa pentru scurt timp,apoi revine durerea sfasietoare.

[Iza]

Ingrid, draga mea,
Ma bucur ca ai gasit puterea de a scrie aici. Aici nimeni nu te condamna si nimeni nu va spune ceva care sa te faca sa suferi mai mult.
Din nefericire pentru noi, toate mamicile de aici, nimic nu se mai poate schimba si noi trebuie sa invatam sa traim pana la sfarsit cu aceasta mare durere. La fel vei face si tu, vei invata sa traiesti din nou. Nimic nu va mai fi la fel ca inainte, doar in tine vei gasi din nou puterea sa mergi inainte.
Imi pare rau pentru clipele grele pe care le-ai trait astazi, dar macar ai un raspuns si este foarte important pentru tine acest lucru, vei sti ce este de facut mai departe.
Iti doresc multa sanatate, curaj si putere!
Iar pentru Lucas...un curcubeu de stele juicause!