Forumul EMMA

de **ramonaflorea** pe 9 Oct 2008, ora 12:21

imi este foarte greu sa ma intorc in timp si sa retraiesc suferinta,durerea, neintelegerea , teama, groaza , furia, disperarea.Nu poti descrie in cuvinte ce poti simti cind iti vezi nu unul ci doi copilasi morti la diferenta de 2 ani. Calvarul a inceput in 2003 , eram insarcinata in 27 sapt iar la ecografii si morfologii fetale ceva era in neregula,baietelul meu era prea mic pt virsta gestationala, a urmat amniocenteza si inca 5 sapt de sarcina chinuitoare, nimeni nu-mi putea da un raspuns, totul era in regula insa copilasul prea mic.In duminica de Florii o hemoragie masiva m-a facut sa merg urgent la spital unde dupa 6 ore de incercat sa-mi opreasca hemoragia, mi-au bagat urgent in cezariana, prea tirziu insa, copilul meu suferea de ceva timp de hipoxie, a trait doar 3 zile ventilat si s-a dus.Un an nu mi-am putut reveni, vroiam sa mor sa pot fi alaturi de el, ma chinuia gindul ca nu stiam de ce....nimeni nu a putut sa-mi zica! In 2005 iar insarcinata insa aceleasi temeri pt a nu se mai intimpla iar aceeasi tragedie.Am schimbat dr crezind ca cel anterior nu avea destula experienta, toate analizele in regula, control cardiologic,tratament antihipertensiv, 36 sapt cezariana cu fat mort de aproximativ 5 zile, cauza necunoscuta,acelasi calvar, efectiv nu mai aveam puterea sa trec peste si-mi doream cu disperare un copil, mai era insa o speranta dr. meu ginecolog era hotarit ca la urmatoarea sarcina sa ma " heparinizeze" . Minunea s-a ivit in sfirsit in vara lui 2007 eram insarcinata, am mers la hematologie la dr Uscatescu, am facut tratament toata sarcina iar acum dupa atitia ani de chinuri am un ingeras de fetita sanatoas. Omul caruia nu-i voi putea multumi niciodata indeajuns este DR PUIA de la maternitatea GIULESTI . sper sa nu va plictisit cu luga mea poveste insa cu lacrimi in ochi am scris-o pentru a nu mai trece si alte mamici prin ce am trecut eu, daca ceva nu este in regula mergeti la Fundeni la hematologie la dr Uscatescu pt a nu avea sindr antifosfolipidic, eu asta am avut!

mamica de 2 ingerasi plecati si o ingerica linga mine!

de **nicoleta** pe 9 Oct 2008, ora 13:14

Buna, draga mea!
Regret faptul ca si tu ai trecut prin asa cumplite clipe, ...
Regret ca trebuie sa ne cunoastem in asa grele imprejurari,
Dar, ma bucur ca ai avut puterea de a ne scrie, ...astfel ai facut un prim pas spre recuperarea ta emotionala.
Aici, vei fi ascultata, indreptatita, vei fi auzita si simtita.
Aici, niciodata nu vei plictisi pe cineva, niciodata nu vei plange prea mult ...
Aici, noi toti, ne intalnim pentru a ne scrie temerile si durearea, aceasta durere care lasa un locsor in suflet, pentru totdeauna.
Stiu ca nimic niciodata nu iti va umple acel locsor gol din suflet, stiu ca nimeni nu va putea inlocui un suflet pierdut, nici 2, si nici mai multi, insa, poti invata sa traiesti cu acest dor, poti invata sa te bucuri de toate celelalte frumuseti din viata.
Te imbratisez si ai mare grija de tine.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi, Nicoleta.
Sa ai o zi buna, si, mamica din tine sa primeasca, @};-

de **ramonaflorea** pe 9 Oct 2008, ora 18:06

va multumesc din suflet pentru incurajari,am pierdut si baietel si fetita, iasa Dumnezeu s-a indurat si in sfirsit am ce mi-am dorit cu tot sufletul, sint alaturi de voi toate si va pup in egala masura, se zice ca totusi Dumnezeu nu-ti da mai mult decit poti duce!

de **Angela** pe 9 Oct 2008, ora 20:41

Draga Ramona,
iti spun un sicer imi pare rau ! Chiar daca am trecut si eu prin aceeasi durere a pierderii copilasului mult asteptat....nici nu ma pot gandi cat de greu trebuie sa-ti fi fost sa gasesti din nou si din nou puterea unui nou inceput!
Esti insa o luptatoare....si sa stii ca ai adus prin randurile tale nu numai durerea imensa,ci si nota de optimism de care avem nevoie! Esti exemplul viu ca SE POATE! Ai pierdut....ai luptat....ai castigat!
Insa asa cum stim toate....fiecare copilas e unic si dorul dupa puii nostri plecati prea curand va ramane vesnic....chiar daca vom reusi totusi sa ne strangem in brate si puiul viu si sanatos pana la urma!
Te >:D<

cu mult drag, iti doresc tot binele din lume si sa te bucuri in fiecare clipa de printesa ta de aici de pe Pamant! Ingerasii mici din Ceruri ....sunt vesnici si ii vom starnge in brate la marea reintalnire!
Angela, mami de ingeras jucaus Calin Gabriel (*)

de **crisstynna** pe 10 Oct 2008, ora 08:47

Buna Ramona...cu inima stransa de durere iti spun un bun venit printre noi....desi imi pare f rau ca numarul nostru al mamelor de ingeri tot creste......dar cu toate astea eu vreau sa iti multumesc ca ne dai speranta si putere de a merge mai departe...Te admir pentru puterea de care ai dat dovada si pana la urma visul tau de a avea un puiut in brate s-a implinit....Te imbratisez cu mult drag,si iti doresc din suflet tot binele din lume....si Dumnezeu sa fie alaturi de voi....Cu mult drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan.... O:-)

de **ramonaflorea** pe 10 Oct 2008, ora 09:16

dragele mele si eu ma bucur ca sintem impreuna, insa m-as fi bucurat mai mult daca nu ne intilneam aici, ci undeva intr-un parculet pt copii.Cuvintele sint de prisos, toate stim asta, nu exista incurajare in situatia data, insa va rog din suflet sa sperati si sa fi-ti convinse ca in final totul are sa fie bine, sint exemplul viu ca se poate, am riscat si daca ar fi fost nevoie inca mai riscam, nu-mi concepeam viata fara un copil, nu puteam, asa ca sperati, luptati-va si cu siguranta ve-ti reusi. Va imbratisez pe toate !

Inca ceva ce pe mine m-a ajutat , mi-am luat un catel si toate sentimentele materne i le-am daruit lui, acum e mare si o iubeste nespus pe Anisia(fetita mea)

de **Daniela Ginju** pe 10 Oct 2008, ora 10:35

Buna Ramano.
Iti doresc tot binele din lume si multa sanatate.Ai dovedit ca totusi prin cate ai trecut esti o femeie puternica.
Asta e cel mai important sa poti treece si sa mergi mai departe cu dorinta de a izbuti.
Te admir si te imbratisez cu drag,
Daniela G.

de **Bianca** pe 11 Oct 2008, ora 23:25

Draga Ramona >:D<

....cumplit sa pierzi doi copii =((

si totusi, cat de puternica ai fost!!! ce pacat ca din cauza unei analize nefacute la timp, a trebuit sa treci prin asa ceva!

Din pacate problema pe care ai avut-o tu, este o cauza foarte des intalnita,si totusi, in Romania, aceasta analiza nu este considerata, obligatorie, cum este, de exemplu, in Franta! Ai avut "noroc", ca ai aflat motivul si ca pana la urma ai putut sa te bucuri de Anisia, tocmai de aceea, te rog, nu te gandi ca plictisesti cu povestea ta, din contra, ioridecteoriai ocazia, spune mamicilor insarcinate, cu care te inalnesti, sa-si faca acea analiza....asfel ajuti la scaderea numarului de pierderi, respectiv,cresterea numarului de mame de ingeri....

Ma bucur si iti multumesc, ca ti-ai scris povestea si ca ai adus incurajare, nu atat prin cuvinte cat prin exemplul viu...cu care sper sa "molipsesti" toate mamicile

Iti doresc sa fii la fel de puternica si de optimista in continuare si sa ai parte de tot ce-i mai bun...pentru ca meriti ;;)

, cu drag...

de **ramonaflorea** pe 12 Oct 2008, ora 11:09

Buna Bianca,

multumesc mult pentru aprecieri, asta-mi doresc si eu din suflet, sa fie cit mai putini ingerasi iar analizele pt acest sindrom sa fie obligatorii pt ca sint foarte multi ginecologi care nu iau in consideratie factorul de coagulare sau mai rau , nu stiu.Din pacate v-am descoperit destul de tirzior, cind ai fost invitata la Oreste. Cind am pierdut eu sarcinile a trebuit sa trec singura peste, alaturi fiindu-mi doar familia si prietenii care nu cred ca intelegeau ei prea bine durerea mea.Imi pare rau ca a trebuit tu sa treci prin asa o tragedie pt a deschide acest sit, imsa ai facut o treaba nemaipomenita, mamele care-si pierd copii, mai ales cei foarte mici, cum au fost si cazurile noastre nu sint destul de bine intelese si nici sprijinite pentru ca lumea care nu trece prin asta efectiv nu-si imagineaza, nu-si poate imagina durerea.Oricum eu as vrea din suflet sa va pot fi de folos oricind aveti nevoie de mine, iar tu Bianca revarsa-ti toate sentimentele asupra micutului Luca( este numele la care tresar de cite ori il aud pt ca asa-l botezasem si eu pe baietelul meu)sa de-a Dumnezeu sa-ti fie sanatos si sa-ti aduca atita fericire cit pt doi copilasi!

te imbratisez cu multa dragoste si-ti multumesc pt tot ce-ai facut in memoria scumpei tale EMMA care sint sigura ca de acolo de sus va veghea asupra voastra si pt tot ajutorul oferit mamicilor de ingerasi! @};-

de **ramonaflorea** pe 12 Oct 2008, ora 11:43

Vreau sa va mai impartasesc putin din trista mea experienta....la momentul cind eu mi-am pierdut copilasii, nimeni nu mi-a putut da o explicatie pt care mi se intimplase asta....sincer in Dumnezeu nu mai credeam,am spus asta si unui preot, m-a inteles,simteam ca trebuie sa caut un raspuns...dr nu mi l-au dat, asa ca am ajuns sa merg la un astrolog, eu cred in astrologie, norocul meu ca d-na respectiva este si o foarte buna psiholoaga, printre alte lucruri mi-a zis sa le dau voie sufletelelor sa plece la D-zeu, sa fie libere,prin suferinta si incrincenarea mea nu le faceam decit rau nelasindu-le sa plece, de atunci mi-am impus, a foat o lupta teribila,nu sa nu ma mai gindesc la ei ci cumva sa le dau drumul sa mearga spre lumina,sa fie fericiti acolo unde sint, sa nu mai fiu egoista si sa incerc sa-i tin linga mine....nu stiu daca ma puteti intelege dar incercati....va rog!

de **HERDEAN LAURA** pe 12 Oct 2008, ora 14:12

draga mea,
îmi pare nespus de rău pt. îngeraşii tăi, dar îţi zic şi bine ai venit printre noi.....suntem din ce în ce mai multe.
Ştiu cum e să duci o luptă crâncenă cu interiorul tău, ştiu cum e să ai un copil pe pământ şi îngeraş în cer.Ş i îngeraşul meu ar fi fost tot Luca...., l-am pierdut în 2006 şi precum zici de atunci nu mai sunt întreagă.
Pustiită, goală, inutilă, tristă, sensibilă, .......dar nu întreagă.
multe @};-

pt. îngera ta şi multe [-o<

pt Luca al tău.
Sunt alături de tine!
te >:D<

şi te

de **ramonaflorea** pe 12 Oct 2008, ora 14:43

buna laura!
ma bucur si eu ca v-am descoperit. imi pare nespus le rau si pt Luca al tau, eu l-am pierdut in 2003. S-a nascut in Duminica Floriilor, a trait 3 zile, nici eu nu l-am putut atinge niciodata pe al meu, e cumplit sa-ti vezi copilul conectat la o groaza de aparate si plin de perfuzii....oricum stiu ca e bine acolo unde e si stie cit il iubesc chiar daca nu pot fi alaturi de el si de surioara lui, jumatate din sufletul meu e cu ei si mai stiu ca ei mi-au trimis-o pe surioara lor care e aici cu mine, stiu, am visat asta, erau amindoi iar unul dintre ei tinea in brate un bebelus si mi-au spus ca acest copil v-a fi al meu....asa a fost!

de **Cami_Vic** pe 12 Oct 2008, ora 17:23

Draga Ramona, sint intru totul de acord cu tine...
Si eu am acum convingerea ca mi-a fost mai usor sa suport povara si durerea in momentul cind am reusit sa accept.
Asa cum spui tu, cind am inteles ca trebuie sa il las pe Vic "sa plece"... acolo unde , din pacate, ii e locul acum...
Oricit de mult as fi dorit ca el sa fie linga mine, linga noi, nu mai puteam schimba nimic, si asta e foarte greu de acceptat.
Sufletelele lor nevinovate nu "merita" sa le incarcam cu dorintele noastre de a-i pastra linga noi...
Trebuie sa invatam sa traim doar cu amintirea lor, sa acceptam ca ei fac parte din noi, ca prezenta lor atit de scurta in viata noastra ne-a marcat - insa viata trebuie sa mearga inainte, e cu siguranta ce si-ar fi dorit ei pentru noi...

de **Cami_Vic** pe 12 Oct 2008, ora 17:32

Draga Ramona,

Imi pare rau pentru micutii tai, si sa stii ca te admir pentru ca nu te-ai lasat doborita.
Ai reusit sa o iei de la capat inca o data, si inca o data... destinul te-a lovit de doua ori insa viata a invins... Visul tau s-a implinit si acum te bucuri de fetita ta...
Iti multumim ca ne-ai scris despre experienta ta, ca ne-ai vorbit despre ingerasii tai si mai ales despre acest "final" - de fapt inceput fericit...
Ce frumos visul cu bebelusul "cadou"... eu nu l-am visat inca pe Vic, desi mi-as dori...

Iti doresc numai bine, ai grija de tine si sa ramii "printre noi", sa ne scrii de cite ori vei simti nevoia sau vei dori pur si simplu sa impartasesti din gindurile tale...

de **nicoleta** pe 12 Oct 2008, ora 22:11

Buna, Ramona draga!
Draga mea, sigur ca Dumnezeu ne incearca, sigur ca fiecare om are si necazuri in viata ci nu doar bucurii, insa trebuie sa ne acceptam soarta si faptul ca viata nu este doar roz.
Doar eliminand egoismul din noi vom putea accepta faptul ca trebuie sa ne revenim, dupa trauma, dupa durerea aceea imensa, ...sa ne bucuram de tot ce este bun si frumos in viata noastra.
Cine spune ca nu poate face asa este extrem de egoist, si...nu este bine deloc.
Asa ca iti doresc, draga mea, multa putere pentru a trece peste starea de infuriere, si...sa te linistesti, sa inveti sa traiesti demn si frumos in continuare.
Te imbratisez si iti doresc o saptamana frumoasa.
Pupici pupaciosi, Nicoleta!

de **ramonaflorea** pe 13 Oct 2008, ora 07:57

multumesc mult, nicoleta, eu am trecut peste, deja sint 3 ani de cind am nascut al2lea ingeras!
stii,D-zeu am considerat eu la vremea aceea ca nu e drept pt ca eu imi doream cu disperare un copil si nu mi-a lasat nici unul pe cind orfelinatele erau pline! oricum luasem in considerare varianta unei adoptii si sincera sa fiu inca ma gindesc cum ar fi sa-i aduc Anisiei un fratior....si voua tuturor o sapt fericita

de **nicoleta** pe 13 Oct 2008, ora 08:15

Buna dimineata, Ramona draga!
Bravooo, imi place optimismul tau, sa ai mereu puterea de a gandi pozitiv in favoarea ta, a celor dragi tie.
Sa faci in viata, draga mea, tot ce sti ca iti face bine, caci o singura viata traim aici pe pamant, si e pacat sa nu ne fie sufletul linistit.
Iti doresc sa ai parte de bucurii si impliniri, de oameni buni si veseli in jurul tau.
Pupici pupaciosi, Nicoleta.
O zi buna!!!

de **marialivia1** pe 14 Oct 2008, ora 12:22

Buna, Ramona.
Nu plictisesti pe nimeni cu cuvintele tale. Imi pare tare rau afland experientele triste ale altor mamici si-mi doresc din tot sufletul sa nu se mai curme vieti de pui de om. Intentia ta de a indemna si pe alte viitoare mamici sa faca acea analiza este deosebita.
Desi multa durere este AICI, la NOI, consider ca discutiile, confesiunile noastre sunt foarte constructive.
Era mai bine , da , daca ne-am fi intalnit intr-un parc...dar uite, Dumnezeu ne da puterea de a supravietui frumos, decent , de-a comunica cu cei de langa noi si poate acea putere fara egal de a fi mai buni.
Admir curajul pe care l-ai avut si te imbratisez si eu, cu toata caldura, din tot sufletul.
Flori pentru ingerasi si cele mai bune ganduri, pentru tine. @};-

MARIA , mamica ingerasului LIVIA NICOLETA

de **nicoleta** pe 14 Oct 2008, ora 20:27

Buna, Ramona draga!
Fie ca marea familie E.M.M.A. sa te ajute sa iti gasesti linistea de care sufletul tau are mare nevoie.
Fie ca mintea ta sa inteleaga ca ingerasii nostrii ne vor linistite, vor sa ne vada ca nu chinuim si ...mai vor, sa stim ca ei sunt ocrotiti de intregul Cer, ca ei ne privesc si ne iubesc in continuare de acolo, dintre astre pline cu lumina.
Te imbratisez si sper ca aici incet, incet, sa iti gasesti aleea cea mai luminoasa a vietii, acea alee care sa te duca spre o viata frumoasa si demna, asa cum vrea Cerul care ne vegheaza pe toate mamicile.
Te pupacesc cu pupici pupaciosi , sa ai o noapte linistita.
Pentru sufletul tau frumos de mamica iubitoare, @};-