DAVID, INGERASUL NOSTRU IUBIT

[sorina]

In ziua de 27 februarie 2008 ni se confirma faptul ca sunt insarcinata in 13 saptamani si 4 zile. Incepe astfel o perioada minunata in viata noastra , dupa ce a inceput sa miste nazdravanul nostru ne distram uitandu-ne la burta mea care se modifica in toate felurile. Era linistit peste zi, dar seara cand venea sotul meu acasa si ii “auzea” vocea incepea dansul.
Doamne cat era de minunat!
Cat de mult as vrea sa dau timpul inapoi, sa mai traim aceleasi momente !
Sa simti omuletul acela mic cum creste in tine nu se compara cu nimic pe lumea asta !
Un copil este cel mai pretios lucru de pe lume !
Toata perioada sarcinii este urmarita de acelasi medic. La consultatii imi facea ecograf, asistenta imi lua tensiunea si gata. De doua ori imi gaseste tensiunea mare (asa mi-a spus el) , respectiv 150/90 si dupa o luna 160/90. In rest tensiunea normala . Ma documentez pe net si vad ca HTAIS este considerata doar daca tensiunea mica trece de 9 cand este luata de trei ori la intervale de 10 minute si nu de 2 ori la interval de o luna .Din ce am citit si din cele aflate de la alti specialisti in cazul meu era indicat sa se faca cezariana , mai ales ca si copilul era mare. In ultimele luni am incercat sa-i spunem ca as vrea sa-mi faca cezariana ca bebe e mare si eu am o varsta (peste 30 de ani), am insistat chiar spunandu-i ca-mi este un pic teama de dureri. Mi-a raspuns zambind: “Da ce crezi draga ca vi aici sa-ti fac manichiura? O nastere presupune si durere.”A refuzat categoric spunandu-mi ca este contraindicata cezariana, la cele cu hipertensiune , din cauza anesteziei care se face si care determina si ea cresterea tensiunii si el crede ca eu pot sa nasc normal. In mintea mea parerile se bateau cap in cap: unii au spus ca este indicata cezariana – el insista ca nu. Ba imi spune ca la 38 de saptamani trebuie sa imi induca nasterea ca sa nu apara complicatii. Stabileste ziua de marti 26 august ca atunci este de garda si poate sa-mi supravegheze nasterea daca travaliul se prelungeste foarte mult. Luni ii mai fac o vizita sa-i cer detalii. Il mai intreb o data daca nu este totusi indicat sa-mi faca cezariana . Imi raspunde ca el crede eu pot sa nasc normal si ca el nu a fost deloc optimist in ceea ce priveste sarcina mea.
Parca vroia sa ne pregateasca pentru ceea ce urma. Nici nu stiam ce sa-i mai spun. Atata timp imi spune ca e totul foarte bine , ca am un baietel mare si sanatos si acum....
M-am dus dimineata atat de optimista, de bucuroasa ca o sa-mi vad comoara, pregatita trup si suflet pentru “marea intalnire”.
La internare nu am avut tensiune deloc . La ora 10.00 imi pune o pastila pentru deschiderea colului. Mai tarziu imi rupe apa ( in mod mecanic) . Si de aici incepe cosmarul. Durerile devin instantaneu infernale (dupa aceea am aflat ca durerile la un travaliu indus sunt mult mai mari decat la un travaliu normal), mi se taia respiratia de durere, nu exista pauza intre contractii, incep sa vomit de durere, ma zvarcoleam in pat, m-am pus in patru labe ca nu mai stiam cum sa stau de durere. Moasa imi pune o perfuzie, credeam ca e ceva pentru durere si o intreb ce e acolo, iar ea imi raspunde: “Ce crezi draga? E apa cu sare.”,” Dar nu-mi puneti ceva sa-mi calmeze durerea?” – o intreb eu. , “Despre asta vorbesti cu doctoru’ tau.” – mi-o reteaza ea rapid si iese. Mintea mea o lua razna. Ma gandeam ca e doctor si stie ce face, trebuia sa rezist ca asa or fi durerile la nastere . Strangeam din dinti, ma mai vaitam in surdina , ma rugam continuu la Dumnezeu .
Pe la ora 18.00 durerea ajunsese sa depaseasca pragul pe care il puteam suporta, a venit si doctorul “deranjat “ de sotul meu si spunandu-mi : “Emil (sotul) “m-a luat de urechi”ca i-am promis ca nu vei avea dureri , dar asa e la nastere!” Moasa replica si ea : “Pana acum ai fost asa cerebrala , hai rezista, ce e cu tine?”
Nu mai vedeam bine, parca totul era in ceata si i-am cerut doctorului sa-mi faca epidurala sau sa-mi dea ceva ca nu mai pot, imi clantaneau dintii in gura de durere. Doctorul ma consulta si cheama anestezistul sa-mi faca injectia. Eu am citit pe net ca la epidurala se lasa un cateter pe care se mai introduce anestezic daca e nevoie.Mai tarziu am aflat ca mi s-a facut rahianestezie si ca in spitalul din Hunedoara nici macar nu se face anestezie epidurala. Inca o minciuna a doctorului descoperita prea tarziu deoarece si cu o zi inainte ne-a spus sa stam linistiti ca-mi face epidurala.La 23.00 m-au dus in sala, m-au urcat pe masa si................
De aici incolo eu am doar fractiuni de imagini si vorbe pe care acum incerc sa le leg. Mi s-a spus sa imping si eu impingeam intr-una. Mi-am pierdut cunostinta de 2 ori si m-am trezit in timp ce doctorul tipa la mine :”Vorbeste Sorina, ma vezi, vorbeste!!” Si iar incepeam sa imping. Era intuneric in jurul meu si faceam totul automat. Stiam doar ca trebuie sa imping. La un moment dat aud din partea stanga: « Domnu’ doctor, are tensiune 3 » si iarasi se face noapte . Cand mi-am revenit o infirmiera impreuna cu doctorul apasau cu coatele pe burta mea si strigau intr-una sa imping. Imi adun toate puterile (care erau epuizate)si iarasi imping. La un moment dat aud ca scapa ceva metalic pe jos, suna sinistru, si imi dau seama ca incearca sa puna forcepsul deoarece doctorul spune: “E cam mare si cutia craniana.” Mie atunci imi vine in minte momentul din acea dimineata cand l-am intrebat daca nu cumva cutia craniana a copilului si greutatea lui sunt cam mari. Si in acel moment parca m-am prabusit intr-un hau mare am simtit ca s-a intamplat ceva rau. Apoi am auzit: masaj cardiac, are puls, adrenalina....Simt ca doctorul ma coase si intreb: “Copilul meu de ce nu plange?”,iar el imi spune linistit:“Copilul tau s-a nascut cam sifonat”.Intreb din nou: “De ce?” si nu mai aflu nici un raspuns....Din acel moment mi se pare ca tot ce traiesc nu e real, incep sa simt frica , durere sufleteasca, totul e sumbru, imi imaginez cu cine seamana puiul meu, parca visez si-mi spun ca o sa ma trezesc si totul va fi bine, as plange si as urla dar parca mi se opresc cuvintele in gat .......
Sunt dusa intr-un salon si pana dimineata a uitat toata lumea de mine, nimeni din personalul medical (cu toate ca au fost stimulate financiar de sotul meu incepand de la infirmiera si pana la asistente) nu a venit sa-mi deschida usa, sa vada mai traiesc sau nu. Eu nu am dormit toata noaptea, am plans si m-am rugat intr-una si ma macina faptul ca nu mi-au aratat copilul.Miercuri dimineata sotul meu ia decizia sa mearga cu copilul in alta parte sperand ca-l mai poate salva. Il intreaba pe doctor de ce nu mi-a facut cezariana cand a vazut ca se prelungeste travaliul, dar a primit acelasi raspuns:”Putea sa nasca normal. Din punct de vedere medical eu am facut ce trebuia.” Si luandu-l de dupa umeri pe sotul meu a adaugat sadic: “Fii barbat Emile si nu-l mai du niciunde pe copil ca oricum nu mai traieste.”
David a avut 3,600 kg. si a primit nota 1 la nastere deoarece s-a nascut fara puls.
Sotul meu a cerut ajutor unor prieteni, oameni cu suflet maaare, maaare de tot . Acestia ne-au facut rost de un elicopter si o echipa SMURD si David a fost transferat la clinica Odobescu din Timisoara. Sotul meu a plecat la Timisoara, iar eu am fost dusa cu o Salvare abia joi.Doamna doctor Olariu este un om exceptional, l-a luat pe David in primire si a facut tot posibilul sa-l salveze, dar era prea tarziu.Dragul nostru David era pus la aparate, cu o multime de perfuzii. Cand l-am vazut prima data am crezut ca ma topesc. Era asa de frumos, semana leit cu sotul meu, era mare si dolofan. Doamne, de ce ni l-ai luat??????
Stand langa el si tinandu-l de mana ma rugam si ii spuneam sa fie tare , ca trebuie sa biruie, noi il iubim asa de mult ca nu se poate sa ne lase. Nu-mi venea sa cred ca e bolnav, parca dormea. Sufeream amarnic ca nu-l pot tine in brate. Il puteam doar mangaia si tine de mana. As urla daca s-ar putea...........
In urma primelor analize Doamna Doctor ne-a spus ca are analizele unui copil perfect sanatos, ca au inceput sa-i functioneze rinichii dar ca nu se poate pronunta pana nu-i face si investigatii neuro. Acestea au fost amanate pana a trecut efectul sedarii la care a fost supus pentru calatoria cu elicopterul. Socul mare a venit vineri cand ......... Doamne, de ce noi????? Doamna Doctor ne-a spus ca toate celulele creierului sunt necrozate, atrofiate, ca de fapt David este in moarte clinica din cauza asfixiei perinatale. Ca va mai trai atata timp cat va rezista inima. Avea niste iesituri in frunte, ni s-a spus ca erau de la faptul ca s-a intepenit in oasele bazinului meu neputand sa iese, avea urme si de la forceps.
David a rezistat 2 saptamani, pe 09.09.2008 s-a dus la ingeri lasandu-ne cu un gol imens in suflete. Mi-e asa de dor de el!!!!! Dumnezeu l-a iubit asa de mult ca ni l-a luat.
Doctorii de acolo se intrebau si ei de ce nu s-a facut cezariana pentru ca putea fi salvat deoarece era un copil perfect sanatos si normal dezvoltat. De ce?????????

[cristina_mama_de_inger]

of...Doamne...Sorina...imi pare atat de rau....of...de ce exista oameni asa rai?ce doctori sunt aceia pt care viata unui om nu inseamna nimic? `din punct de vedere medical am facut tot ce se putea face`...dar din punct de vedere uman?chiar nu aude nimeni?traim in anul 2008 unde mai avem putin si ne robotizam cu totii ...tehnologia a avansat...oare chiar nu isi puteau da seama ca e nevoie de cezariana?cati neuroni are cainele ala(nici caine nu merita numit acel `dr`)...sau nu are...sa ma ierte D-zeu dar le doreesc sa moara in chinuri ca nu mai suport sa aud despre prunci nevinovati care mor din mainile unor criminali,unor psihopati...
of...inca o data,draga mea Sorina...imi pare nespus de rau....ma rog la D.D. sa iti dea putere si pt David muuulti si plec capul in fata lui D-zeu,ma rog la El sa nu mai lase pe lume asa nebuni...sa isi bata joc de niste ingeri...

[gwendolen]

Buna Sorina,
Sunt alaturi de tine, si noi l-am pierdut pe iubitul nostru David, stim toate prin ce treci, traim aceleasi sentimente, de chin si durere,dar sa stii ca alaturi de celelalte mamici de ingerasi, te vei simti acasa, vei avea curajul sa spui ce simti, sa-i vorbesti puiului tau, sa plangi alaturi de noi! Iti trimit o calda si puiului tau multi si o sincera !

[steluta]

Povestea ta ...Doamne!!!!
Iarta-ma Sorina draga, dar nu am cuvinte ....

Nu pot decat sa ma pentru tine si sa ne gandim cu piosenie la ingerasul David

Te imbratisez cu mare drag,
Steluta

[crisstynna]

Plang nu ma pot opri din plans ...si nu pot,chiar nu pot sa nu ma intreb de ce????imi vine sa urlu pt ca fiecare noua poveste,fiecare mamica de ingeras si-a pierdut puiul din vina medicilor...si din cauza ca ei nu vor sa faca cezariana aia....ne lasa sa ne chinuim ca niste animale...si apoi e prea tarziu...noi suntem nenorocite pe viata....Povestea ta scumpa mea Sorina zici ca e copie a ceea ce am trait eu.....Si Razvan a avut tot nota 1 la nastere,exact asa s-a nascut fara sa planga,fara sa respire,creierasul lui a fost distrus ....A mai trait si el 3 saptamani apoi a plecat la ingerasi....Puii nostri sunt acum intr-un loc bun,nu mai sufera,nu-i mai doare nimic....Numai ca noua ne ramane dorul acesta imens....care ne doboara cateodata....Sa le zambim lor scumpa mea...si sa ne imaginam ca ei se joaca acum impreuna si sunt fericiti si sunt mereu alaturi de noi.....Din inima noastra nimeni nu o sa poata sa-i scoata,chiar daca acesti nemernici de medici ne-au luat dreptul de a fi mame....
Sunt alaturi cu tot sufletul de tine....Si iti doresc din suflet tot binele din lume....Te imbratisez cu mult drag ,si ma rog pentru sufletelul lui David si pentru familiuta voastra sa va dea Dumnezeu putere sa mergeti mai departe....Cu mult drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan....

[andreaszolomajer]

Draga Sorina,
mi se rupe sufletul de la povestioara voastra, nu mai pot, n-am cuvinte.

Aici vei avea tot sprjinul nostru ,de care ai nevoie, aici totdeauna va fi cineva cine sa te asculte.

Multe pentru DAVID si multe pentru voi parintii lui.
Te imbratisez cu mult drag, Andrea

[nicoleta]

Buna, dragele mele!
Ma doare sufletul cand vad zi de zi cate durere este in inimile femeilor tinere.
E asa de dureros ca in loc sa ne bucuram de frumusetea tineretii, sa plangem si sa asteptam implinirea unui eveniment atat de firesc de aducere pe lume a unui prunc.
Nici pe timpuri cand medicina nu cunoastea cat cunoaste acum, cand medicii nu aveau posibilitatile de azi, nu mureau atatia copii la nastere.
Dar, cu timpul,. eu sper ca ai nostri copii nu vor mai simtii ce simtim noi azi.
Iar pana atunci, vreau sa va servesc la cina un desert care nu aduce colesterol: pupici pupaciosi, cu dragoste.
Sper ca acest desert sa va faca sa uitati tristetea care a fost azi aproape de voi, sper ca pupicii mei sa usuce lacrimile voastre.
Va imbratisez cu dragoste si va doresc o noapte frumoasa!
Paaa-voi.

[Angela]

Draga Sorina,
imi pare tare rau pentru pierderea voastra....offfffffffff....atata durere razbate din cuvintele tale. Si te inteleg perfect. Cum sa nu doara? Ne-am pierdut copilasii....cel mai pretios dar de la Dumnezeu...si mai ales doare faptul ca nu vom avea niciodata un raspuns la "de ce?"...
Eu l-am nascut pe Calin in 11 ianuarie....travaliu precipitat....el prematur la 34 de saptamani,totusi greutate buna 2,350....s-a blocat insa asemeni puiului tau intre oasele bazinului....medicul meu a refuzat cezariana pt ca mai avea o pacienta care nastea chiar atunci si daca ar fi intrat cu mine in operatie nu ar mai fi asistat-o pe cealalta....si nu se pierd asa usor 300 de euro...Eu....n-am gandit nici macar o clipa ca ceva rau se poate intampla...au fost dureri groaznice,cum spui si tu....dar macar de se termina cu bine...N-a fost asa insa....Calin s-a nascut printr-o cezariana muuuuuuuuult pre tarzie, a plans, a avut 7 la nastere....apoi....numai Dumnezeu stie ce a fost...a trait 6 ore si 45 minute...a facut o puternica hemoragie cerebrala....si s-a dus la ingeri....Despre durerea fara margini ce a lasat-o in urma nu are rost sa scriu...stii din pacate ca nu se poate reda in cuvinte...
Nu vreau sa scriu prea mult despre mine...despre noi....Poti citi "povestea" noastra chiar aici pe forum...Vreau doar sa-ti spun ca durerea o vei purta cu tine....dar sa stii ca timpul mai atenueaza totusi din intensitatea ei....Au trecut la noi 9 luni....doare....dar am invatat sa traiesc cu dorul de copilul meu....
Sa fii puternica,draga mamica de ingeras! Viata nu va fi usoara pentru noi....totul s-a schimbat de cand am pierdut ce aveam mai scump....dar....dar....sa stii ca aceasta experienta te face mai atent la durerea altora....te invata sa fii altfel....si ingerasii nostri sunt intr-o lume mai buna,fara dureri si boli....asa ca....va trebui sa le pastram vie amintirea si sa asteptam ziua in care ne vom reintalni....
Pana atunci ...Dumnezeu stie de ce ne-a mai lasat aici pe Pamant....si cred ca iti doresti si tu sa iti tii totusi un prunc viu si sanatos in brate....de aceea iti doresc multa sanatate si sa ai puterea unui nou inceput!
As vrea sa iti spun ca sambata,11 octombrie la ora 13 vom avea o noua intalnire a mamelor de ingerasi aici in Timisoara. Daca vei dori si vei putea sa vii....noi suntem aici cu bratele deschise. O sa iti dau mai multe detalii despre intalnire daca vei putea venii.
Te pup, te imbratisez cu tot sufletul....si.... Doamne,ai grija de sufletelul puiului mic David!
Angela,mami de ingeras jucaus Calin Gabriel

[MIHAELA 76]

Îmi pare rău draga mea, că tu şi David aţi avut parte de un "medic", de un "om" care să îl ajute pe îngeraşul tău de aici de pe pământ să ajungă în ceruri. Fiecare nouă poveste îmi sfâşie inima şi mai distruge puţin din încrederea, şi aşa puţină pe care o mai am în cei care ar trebui să fie salvatori şi nu cei care grăbesc răul.
Sunt lângă tine, te îmbrăţiez cu mult drag, îţi trimit toată căldura şi lumina din lume.
Mihaela, mămica lui ANDREI.

[Bianca]

Draga Sorina ,....nici macar o luna nu a trecut de cand puiutul tau, David, s-a alaturat celorlalti ingerasi, ale caror mamici ii plang aici cu atata dor...in acest loc atat de trist si totusi atat de cald si de primitor...Pentru ca daca sufletul tau e inghetat de durere, aici vei simti caldura pe care ti-o vom transmite noi, ori de cate ori vei veni si vei avea nevoie de un umar pe care sa poti plange si de cineva care sa te asculte si sa te inteleaga cu adevarat.....

E revoltator si cumplit prin ce ai trecut...imi pare rau....imi pare atat de rau.....
De ce s-a intamplat asa, e o intrebare care te va bantui multa vreme si la care nu stiu daca vei primi un raspuns care sa te linisteasca...dar iti doresc din tot sufletul sa ai puterea de a depasi primele luni, care sunt absolut cumplite....aproape ca mi-e teama sa ma duc, din nou, inapoi in timp, si sa-mi reamintesc cum m-am simtit atunci...in primele clipe...in primele ore...in primele zile...in primele luni.... Defapt am facut acest lucru de curand si a fost....asa cum, din pacate, stii.....dureros pana la cer si inapoi...

Ai grija de tine...aveti grija de voi....noi va suntem alaturi cu tot sufletul.....Iar pentru David, vom face in curand o poza cu un balon, pe care o vom posta alaturi de celelalte....

, cu drag ...

[sorina]

Dragele mele dragi, va multumesc din suflet ca existati. Acum dupa tot ce ni s-a intamplat, vreau sa va spun ca am realizat cat de putini oameni inteleg durerea. Credeam ca sunt inconjurata de o multime de prieteni, dar cu durere spun ca pot numara pe degetele de la o singura mana pe cei care ne-au lasat sa ne plangem durerea , au avut o imensa rabdare cu noi atunci cand eram disperati, ne-au ascultat fara sa ne aduca contraargumente de genul: "Lasa ca sunteti tineri si faceti altul."Aceste replici deja nu le mai suport.
Luni am cazut intr-o depresie din care ma gandeam ca nu o sa mai ies. Cuvintele spuse de o persoana care culmea ca a trecut prin asa ceva m-au rascolit pana in adancul sufletului. Vineri 26 sept. mergeam la biserica impreuna cu sotul meu sa ne rugam si sa punem o lumanare pentru iubirea noastra dusa intre ingeri. In acea zi ar fi implinit o luna. Eu eram trista, pustie, cu bratele goale si acea femeie imi spune cu nepasare: "Lasa draga ca si altora li s-a intamplat asa ceva si.....Copilul meu a murit din sala de nasteri pana in salon si iacata...."
Aceste vorbe spuse fara nici un fel de durere de o persoana care a purtat acel copil in pantece 9 luni m-au dat gata. Nu am dormit 3 zile si 3 nopti si luni a fost capatul cand am izbucnit. Dar am avut aproape suflete maaaari , maaari de tot care m-au ajutat sa trec peste. A fost ingrozitor de dureros, de sfasietor.
Draga Andrea, acum incercam si noi sa ne adunam puterile si sa facem demersurile necesare pentru a-l da in judecata pe acel nemernic. Am trimis actele ce le avem unor avocati sa le studieze si sa vedem ce pasi va trebui sa urmam acum.
Draga Nicoleta , ca tot veni vorba de avocati, cei care analizeaza actele sunt Bogdan si Anca din Petrosani pe care am inteles ca ii cunosti.
Draga Angela, saptamana viitoare, adica marti trebuie sa sun la Timisoara sa-mi fac o programare la medic sa fac un control, daca voi fi programata vineri 10 oct. atunci cu siguranta ca voi participa la intalnirea cu voi deoarece vom ramane si sambata in Timisoara. Mi-ar face o imensa placere sa va cunosc. Pana marti nu pot sa-ti spun nimic sigur.
Va imbratisez cu mult drag , Sorina

[HERDEAN LAURA]

Dragă Sorina, îmi pare rău pt. puiul tău, pt. David...Ştiu ce dureros e să aştepţi răspunsuri, să aştepţi să treacă încă o zi , şi încă una crezând că va fi mai bine.Sunt mai bine de 2 ani de când l-am pierdut pe Luca al meu şi am învăţat să trăiesc cu această durere. E greu, e un dor nestins,....de aceea te înţeleg,ştiu ce simţi, îţi înţeleg trăirile! Indiferent că a trecut o zi, o lună, un an sau mai mult nu trece nicicând.
Însă vei avea sprijinul tuturor mămicilor de îngeraşi, vei găsi aici măcar, un pic de alinare.
te şi te , iar pt tău multe

[nicoleta]

Buna, Sorina draga!
Te imbratisez, scumpa mea, sperand ca si toamna te imbratiseaza cu bucurii si liniste in suflet.
Iti doresc un sfarsit de saptamana frumos si iti daruiesc pentru masa de pranz un desert fara colesterol: pupici pupaciosi, cu dragoste.
Pentru sufletul tau frumos,
, Nicoleta!

[nicoleta]

Buna, Sorina draga!
Scumpo, daca vei ajunge prin Petrosani, sa ma anunti inainte, ca sa ne vedem.
Daca vei dori sa ne cunoastem, te pupacesc si sa ai o zi frumoasa!
Paaa, pupici pupaciosi.
Pentru tine,
Pentru ingerasul tau, lumina si veselie alaturi de ceilalti ingerasi, il rog sa-i pupaceasca pe toti din partea mea.
Pa!

[sorina]

Draga Nicoleta, am fost la Petrosani acum o saptamana sa o vedem pe Alina si pe Ciobi intr-un moment frumos din viata lor, dar nu am stat mult. Data viitoare cand trecem pe acolo fi sigura ca vreau sa te vad.
Te cu mult drag, Sorina

[nicoleta]

Buna, Sorina draga.
Ii cunosc si eu pe cei doi insuratei, tu esti mamica care printr-o ruda l-a contactat pe sotul meu ca sa te intalnesti cu mine?
Lasa-mi adresa te de mess daca vrei, acolo vom putea discuta mai pe larg vizavi de proces, de orice.
Te pupacesc, o zi buna!

[sorina]

Draga Nicoleta, adresa mea de mes este: sorina_corui@yahoo.com
Intr-adevar cumnatul meu a vorbit cu sotul tau.
Te cu drag , Sorina.

[aditza_tl]

draga mea............plang si nu am cuvinte ..............este revoltator ce s-a intamplat.Imi pare atat de rau Sunt cu sufletul alaturi de tine,ma la DD sa-ti dea putere si tarie. si pt ingerasul vostru,iar pt voi muuuuuuuuuuulte si .Adriana

[nicoleta]

Buna, Sorina draga!
Iti multumesc pentru ca mi-ai scris adresa ta de mess, abia astept sa vorbim acolo, mai in detaliu despre problema ta referitoare la ingeras, si nu numai.
Sper ca toamna care desi este cam rece, sa-ti aduca in suflet caldura si multe bucurii.
Te imbratisez cu drag si ai mare grija de tine.
Pupici pupaciosi te invita ca de cate ori un aer rece te va cuprinde pe undeva, tu, mamica de inger, sa deschizi usa familiei E.M.M.A. unde te vei incalzi cu siguranta.
Pupici, tot eu, Nicoleta!