"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
E ciudat, dureros, infricosator, crud.. sadic chiar, ce voi povesti aici. Diana Fanea, surioara ingerasei Ariana. Suna ca si cand, nimeni vreodata nu ar permite ca o persoana o data devenita sora de inger, sa devina mai mult de atat, in timp. In primul rand, imi cer iertare tuturor mamicilor, rudelor, taticilor, de ingerasi. Ii cer iertare mamei mele, care inca nu stie de fapta pe care... am comis-o. Ii cer iertare acelei fapturi care, astazi, a fost eliminata intr-un mod prea crud. Imi cer iertare mie, si lui Dumnezeu. Vestea ca sunt insarcinata la 17 ani m-a socat. Am plans, m-am gandit, mi-am facut mii si mii de idei. nu stiam ce era mai bine sa fac, nu stiam daca sa spun cuiva sau nu. Nu stiam daca mai merit sa traiesc sau nu. A fost o greseala, o greseala care... a venit in viata mea ca un fulger, si totusi... era o greseala fara vina. Bebele MEU nu merita asta. I-a luat mult, mult, timp sa ma convinga. Au fost replici ca : esti prea tanara pentru un copil, sau cum il vom creste, sau , iti voi da eu bani de avort. Imi era frica, marturisesc. Imi era rusine si frica. Frica de mine, de Dumnezeu de tot. Eu... sa fac un avort? eu? Eu sa comit o nedreptate? Si lui ii era frica, il vedeam.. si il simteam. Era prima data cand ni se intampla, prima data impreuna.. si prima data separat. Am plecat de la spital cu lacrimi in ochi si cu o foaie in mana ,pe care scria " Sarcina in dezvoltare - 2/3 sapt" . Si mii de ganduri, de intrebari si de reprosuri. Binecunoscuta intrebare : De ce eu? ma urmareste si in acest moment. Ii multumesc lui Dumnezeu insa, ca nu a permis ca eu insumi sa comit o crima. O crima pe care, as fi regretat-o toata viata mea, o crima pe care as fi facut-o influentata fiind. Stiu ca nu am nici o scuza, stiu ca exista metode de contraceptie si stiu ca merit sa imi spuneti orice, desi marturisesc ca starea in care ma aflu e mai mult decat... depresiva. M-am gandit sa ma omor, pentru ca si asa am ramas mai mult singura... Dar ce rost ar avea? Nu ar avea, acesta e raspunsul. Trebuie sa traiesc, trebuie sa fac fapte bune, trebuie sa imi amintesc mereu de bebele meu, de mica fiinta in curs de dezvoltare din interiorul meu si sa prind putere sa merg mai departe. Durerile de burta au inceput in jurul orei 17:00. Faceam dus, apoi, cand am observat sangerarea destul de acuta, sa spun asa. M-am speriat si l-am sunat. Au urmat apoi minute si secunde ingrozitoare, stari de greata si ameteli si acea stare de somnolenta care se aseza asupra mea. El imi repeta in continuu : Nu adormi.. te rog, o sa fie bine... dar nu adormi.
Iar eu... eu ma gandeam ce urma sa se intample cu mine. Am ajuns intr-un final la sectia de ginecologie, unde , desi aveam starile acelea groaznice, am fost nevoita sa trec printr-un interogatoriu sever despre cum/cand/de ce/ unde etc. era bebele meu. Iar apoi mi-a spus " Urca-te sus" . M-am urcat cu greu pe patul acela si am simtit apoi un tub, apoi o lama, si apoi mi-a spus, nu mai ai bebe acum. Nu are rost sa va spun ca durerile au fost imense, cele fizice... a fost, aproape un chiuretaj pe viu, dar am inceput sa plang. Am inceput sa imi spun ca imi vreau bebele inapoi, ca e copilul meu si il vreau inapoi. Doctorul mi-a explicat ca, din pacate, indiferent de decizia pe care aveam sa o iau eu, Dumnezeu i-a ales soarta. Asa ca, in urma unei hemoragii puternice bebele meu mic, a murit acolo, in burtica mea. Mai am doar o foaie acum, unde scrie perioada lui de dezvoltare in burtica mea. Ma doare sufletul, ma doare capul de la atata plans, si , desi suna a ipocrizie ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am fost eu cea care l-am omorat. Sau... mai bine spus, cea care a permis uciderea lui. Dar, oricum, imaginea aceea a unei cutii de tabla destul de mare, cu mult sange, si cheaguri o sa imi ramana intiparita in cap mereu. Pentru ca acolo, acolo era o viata. Era viata mea, o viata din viata mea, era viata care ma va urmari mereu, oriunde, oricand. Era ceea ce urma sa devina copilasul meu, bucuria mea, minunea de care nu aveam sa ma bucur, probabil, niciodata... si apoi, a fost aruncat intr-un wc, chiar in fata mea. Imi cer iertare inca o data, accept orice mustrari, orice cuvinte, accept orice... Nu sunt puternica, am stat... ore in sir azi in ploaie, cu dureri de burta ingrozitoare, abia puteam merge, dar am stat si am plans .... mi-am plans bebelusul si i-am cerut in continuu iertare, asa cum cer... tuturor mamicilor care isi doresc un bebe, dar nu il pot avea. Poate ca, nu voi mai putea face acum parte dintre voi, pentru faptul ca mi-a trecut macar prin cap uciderea lui. E mult prea crud, e ... inacceptabil, stiu. Si imi asum consecintele pentru tot. Si, cum am mai spus, accept orice. Probabil insa ca va intrebati, cum am tupeul sa scriu aici, asta.. ? Ei bine, nu am tupeu. Am nevoie disperata sa ma confesez cuiva, sa imi cer iertare, sa ma descarc, sa incerc sa opresc lacrimile care curg siroaie si sa merg mai departe. Sau, poate ca va intrebati de ce il regret, daca oricum aveam de gand sa fac asta? Pentru ca, a fost un soc prea puternic, prea rapid, totul s-a intamplat intr-o fractiune mica de timp. Nu am avut timp sa il cunosc, sa il vad macar, dupa cinci saptamani la un ecograf. Acum mi-e dor de greturile mele, si de pofta mea de a manca dulceata noaptea la patru si jumatate, mi-e dor de iubitul meu, care imi pupa burtica, cerandu-si si el iertare si explicandu-i bebelui ca, nu am putea sa ii oferim o viata buna, mi-e dor de mine dimineata, cand ma trezeam si ne uitam "impreuna" la desene. Pentru ca il iubeam, si in aceste cateva zile de dezvoltare ale lui, am incercat sa ii ofer ce nu ii voi putea oferi niciodata, din vina mea. Imi cer din nou iertare, si ma repet, puteti spune orice, oricum, o sa suport. Pentru ca obisnuiesc sa imi asum raspunderea pentru faptele mele.
"Nicio talpã nu este atat de micã,încat sã nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
Te iubesc, surioara mea, chiar daca esti departe... Chiar daca drumul Pamant - Cer, pe noi ne desparte. - Ingerasei mele, Ariana
Diana surioara si mamica de ingeras, te imbratisez, cunosc amnadoua posturile sub o alta forma. Imi pare rau pt tine, acum nu pot decat sa te virtual si sa iti spun ca imi pare rau ca bebelul tau a murit in tine, ca desi esti tanara durere in sufletul tau va exista, ca o vei purta mereu cu tine. Cat despre ingerasul tau un zbor lin printre miile de stele si sa se intalneasca acolo sus cu matusica lui si amandoi sa fie acolo fericiti.
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Diana draga mea , eu am trecut de trei ori prin ce ai trecut tu si asta luata din propria-mi decizie , prima oara am fost destul de tanara , la 20 de ani , dar nu am avut sprijinul iubitului meu si nu am ramsa langa mine , eram tanara ,c redul , si credeam ca daca va fi primul barbat din viata , mea ma va pune intr-o rama si se va inchina la mine Cat de fraiera !! Am ramsa insarcinata , dar mi-a atras atentia foarte elegant ca ma va ajuta cu bani sa scap de copil , ca nu vrea nici o obligatie ...Atunci inima mea s-a frant mi-am dat seama ca nu are rost sa -l tin pentru ca eu una nu eram in stare sa-l cresc singura, eram foarte speriata !! Am plans noaptea dianinte de avort , am plans zile si nopti dupa , si-mi ceream iertare !! Pe acel barbat nu l-am mai cautat din clipa in care mi-a spus acele lucuri , nici nu a stiut ca sunt insarcinata , si nici nu i-am spus vreodata , i-am dorit fericire , si am mers pe durmul meu !! dar ca tu nu ai ales asta , nu te face vinovata in nici un fel..E bine ca l-ai dorit , e bine ca regreti si e bine sa plangi ! Trebuie sa -ti continui viata , poate ca si bebe stia ca nu e timpul sa vina si ca a fost o greseala , asa ca a ales el in locul tau ..Stiu sigur ca intr-o zi cand vei fi pregatita se va intoarce si veti fi fericiti !! T eimbratisez cu drag sii fii puternica , scumpo , ai o inima mare !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Diana scumpa de tine. Esti o surioara puternica dar si o mamica puternica. DD a decis pentru tine. A vazut cat de mult i ti iubesti puiutul, ca tu insati esti un puiut mai mare si a luat o hotarare. Eu candva am citit o carte '' cand nimeni nu te vrea'' se numeste. Acolo spunea ca sufletele din cer i si aleg parintii, ii viziteaza inainte si apoi hotarasc sa si faca casuta in burtica. Mai scria acolo ca aceste suflete desi la inceput sunt entuziasmate pe parcurs li se face frica si hotarasc ca nu mai vor sa se nasca, de aici pierderile de sarcina mici. BB tau stie ca desi esti foarte tanara l ai iubit enorm, i ti este dor de el si candva i ti va trimite un fratior sau surioara. Aici este familia ta, o familie care intelege durerea pierderii si care te iubeste, te primeste cu deschise. Chiar daca decizia ar fi fost a ta, sunt sigura ca noi mamicile de aici la fel te am fi primit. Nu vei fi singura de acum, i ti vom fi alaturi, aici ma vei gasi cand vei simti nevoia sa vorbesti. Te tare tare si ti trimit si , esti curajoasa si puternica sa nu uiti asta Zbor lin, drag ingeras, zbor lin
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Draga Diana , nu trebe sa iti ceri iertare , draga de tine stim ca iti este foarte greu , este enorm de greu noi cele de aici te vom intelege mereu noi nu judecam oameni , aici poti sa scrii tot ce simti tu , tot ce vrei ca sa te descarci , nu lasa durerea sa devina apasatoare , hai si scrii simtirile tale si te decarca , iti doresc multa putere , alinare si credinta de a putea merge maideparte si de a te impaca cu gandul ca Dumnezeu a hotarat pentru tine . Numai bine iti doresc.
IO man: poti.... IO man: trebuie doar sa vrei Papu`: nu imi spune te rog, ce pot... si ce nu pot Papu`: am vrut si sa imi pastrez bebele, dar nu am putut. deci inceteaza te rog, cu astea. IO man: tu nu esti normala...
:(:( Il urasc... si nu mai am putere pt nimic.
"Nicio talpã nu este atat de micã,încat sã nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
Te iubesc, surioara mea, chiar daca esti departe... Chiar daca drumul Pamant - Cer, pe noi ne desparte. - Ingerasei mele, Ariana
Diana azi e ziua ta ... La multi ani! Fruntea sus si un zambet la cer pentru ingerasul tau si pentru surioara ta. Te imbratisez si iti doresc multa putere. Sa ai parte de acum inainte de la viata doar de intamplari frumoase.
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Curaj Diana, stiu foarte bine ce inseamna sa traiesti cu vina in suflet, si eu am ucis trei suflete nevinovate, iar Dumnezeu a ecis sa mi-l ia pe al patrulea, ingerasul meu pe care l-am asteptat atat de mult si pe care il iubesc pentru eternitate...Trebuie sa fii puternica...Sa incerci sa lupti cu tine insati...Sa mergi mai departe...Dumnezeu a hotarat inaintea ta...poate a fost mai bine asa...Noi suntem aici pentru tine draga mamica de ingeras.
Cele mai iubite sufletele,Tudor-Andrei si bebe mic, Ingerasii lui Doamne Doamne in ceruri si ai mamicii pe pamant...
draga mea, aici nu te condamna nimeni, toate te intelegem, # nu te mai invinui........Dumnezeu a ales pentru tine.............Dumnezeu a ales un ingeras care sa ii fie partener de joaca Arianei si amandoi vor veghea acum asupra ta............. scrie oricand, scrie orice, plangi ca sa te decarci..............si eu fac asta si invatat sa traiesc cu durerea.... esti puternica stiu asta, cu sufletul alaturi de tine Alina
mamica unui baietel minunat, de cinci anisori, pe nume Vlad, a unui ingeras care a stat in burtica la mami doar 6 saptamini si a unui ingeras mai micut dar pe care ii vom iubi toata viata http://www.organizatiaemma.ro/node/638
Draga Diana, iti urez un sincer LA MULTI ANI! Multa sanatate, bucurii si impliniri. Ai o viata in fata, ai Ingerasi care te iubesc si te vegheaza. Iti doresc ca toata viata sa ai grija de sufletul tau, sa-l pastrezi asa frumos si bun. Bunul Dumnezeu te va ajuta si iti va calauzi pasii prin viata. Pastreaza-ti Increderea si Speranta si ofera Iubire, pentru a primi Iubire. Ingerasii ne invata zi de zi cum sa Iubim neconditionat Te cu mult drag si sunt alaturi de sufletul tau.
Va multumesc foarte mult pentru urari, si pentru incurajari. Doamne, doamne cat de greu poate fi. Sunt inca traumatizata, desi a trecut aproape o luna de atunci. Si probabil ca asa voi mai fi mult timp de acum inainte. Nu e bebelus pe strada care sa nu imi aminteasca de puiul meu. Nu e familie pe care sa nu o invidiez si nu e noapte sa nu imi fie dor de bebele meu mic. Nu e ora sa nu imi amintesc de el, ba mai mult.. sunt zile in care imi pun mana pe burta si mi-as dori, ca alta data, sa am CUI sa ma adresez. Sa am cu cine sa ma uit la desene animate, sa am cui sa ii povestesc, despre tati, care se poarta din ce in ce mai rau. Si apoi, cand trec prin fata magazinelor de bebelusi si vad toate acele rochii de graviduta, si jucarii, si botosei. Cred ca incep sa imi pierd mintile, marturisesc, pentru ca sunt atat de singura. Si noptiile sunt atat de dureroase! Am inceput sa cumpar hainute de bebelusi asa, doar de dragul amintirii bebelusului meu, care, asa imi place sa gandesc, ar fi fost un baietel. Si l-ar fi chemat Robert Eduard. Si mi-ar fi fost alaturi in aceste momente in care taticul lui m-a distrus. Nu stiti cat de insetata de razbunare sunt. Nu stiti cum imi alin durerea, in momentele in care ii spun ca nu l-am iubit niciodata, ca m-am prefacut mereu, ca singurul adevar dintre noi a fost copilul ... MEU! Si stiu ca, il doare. Daca nu il doare sufletul, atunci il doare orgoliu. Si asa, simt ca fac dreptate, pentru ca el m-a lasat singura, el m-a innebunit cu replici ca " Suntem prea tineri" sau " Nu un copil este ceea ce avem noi nevoie acum". Acum, imi petrec timpul pe care alta data il petreceam cu fetele, in oras, la sucuri si la povesti, stand inchisa in casa si plagand. Si cand nu fac asta, sunt cu el, cu tatal bebelui meu, incercand sa ii arat prin cuvinte ca nu ma mai intereseaza. Si chiar asa e! Nu ma mai poate interesa un om crud, fara sentimente, fara nimic. Dar imi doresc sa simta si el toata durerea care am simtit-o el. I-am cumparat intr-o zi o pereche de botosei si i-am dat, si i-am spus " Ca sa nu ne uiti niciodata". S-a schimbat brusc la fata si am simtit ca, intr-un fel sau altul, nu i-a fost nici lui usor. Dar acesta nu era un motiv suficient de bun ca sa ma lase singura, cu toata durerea si tot chinul. Se imbata uneori, se imbata si imi cere iertare, imi spune ca ii e dor de mine si ca ma iubeste, ca eu sunt mama copilului lui. Si e posibil sa spuna adevarul, pentru ca un copil, nu e ca o partida de sex care se uita usor. Si probabil ca nu ne va uita niciodata, dar il urasc. Il urasc atat de mult incat as fi in stare, la un singur cuvant spus gresit despre trecut sau despre bebe, sa il omor cu mainile mele. Si asa viata mea nu mai are sens. Nu mai am nimic de pierdut, dupa ce mi-am pierdut copilul. Si totusi, e ceva, e acea putere divina pe care o primesc pentru a merge mai departe. E greu, dar ma straduiesc sa o primesc in mintea si sufletul meu, pentru a nu ma prabusi. Pentru ca nu mai e nimeni, aici, ca sa ma prinda.
"Nicio talpã nu este atat de micã,încat sã nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
Te iubesc, surioara mea, chiar daca esti departe... Chiar daca drumul Pamant - Cer, pe noi ne desparte. - Ingerasei mele, Ariana
Diana nu pot decat sa iti trimit o virtuala si sa iti spun imi pare rau si trebuie sa fi puternica ... pentru ingerasul tau. Ingerasi iubiti ai Dianei, surioara si bebe de Diana zbor lin printre
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Draga Diana, suntem noi langa tine, tu nu esti singura! Fiecare mamica de ingeras de aici te intelege si te accepta asa cum esti! incearca sa stai alaturi de persoane dragi tie care stiu sa te aprecieze pentru ceea ce esti nu sa iti reproseze sau sa iti impuna nimic! ingerasul tau iti va da putere si intelegere! cat de micut a fost este o parte a sufletului tau pe care nu o mai poti regasi niciodata indiferent ce spun sau cred cei din jur! te inteleg si stiu prin ce treci..............si eu vad numai hainute de copii si numai gravidute.........ma visez noaptea insarcinata iarasi............nu esti singura! descarca-ti sufletul aici poate asa invatam sa traim cu durerea...............esti puternica stiu asta pentru ca nu oricine are curajul sa isi scrie durerea asa cum faci tu! draga mamica si pentru ingerasul tau!
mamica unui baietel minunat, de cinci anisori, pe nume Vlad, a unui ingeras care a stat in burtica la mami doar 6 saptamini si a unui ingeras mai micut dar pe care ii vom iubi toata viata http://www.organizatiaemma.ro/node/638
Mamica Diana scumpa si draga, iti trimit multe si sa stii ca nimeni nu te condamna. Suntem oanemi, nu roboti, sa ne programam ceea ce simtim. Ma doare sufletul pr tine si ma rog ptr ingerashul tau sa-l odihneasca Dumnezeu in pace,iar stelutzele sa-l vegheze indeaproape.iti inteleg durerea si sa stii ca aici nu vei singura niciodata si poti vb liber,cum iti dicteaza inima.Te cu drag!
Gabriela, mama ingerashilor Gabriela si Alexandru Mihai Florin - va iubim si ne este enorm de dor de voi
Va vom iubi toata viata, ne este enorm de dor de voi,ingerashi scumpi - Gabriela si Ale !
Va multumesc foarte, foarte mult. Astazi sunt putin mai "cu zambetul pe buze". Poate pentru ca am vorbit cu un fost-prieten de al meu, un baiat pe care l-am iubit foarte mult ( nu stiu ce credeti voi despre sentimentul de iubire la varsta mea, dar va asigur ca, daca nu a fost iubire, atunci a fost un sentiment de afectiune profunda). Din pacate, in 9 iulie, a plecat din tara lasandu-ma singura si luand cu el parca, un sfert din mine. Apoi, dupa ce am crezut ca il voi putea uita, si l-am cunscut pe taticul copilasului meu, a fost si mai rau, pentru ca el, mi-a "daruit" un bebe, care a plecat insa, si care a luat inca jumatate din mine cu el. Si am ramas atat de pustiita... Dar Dumnezeu ne mai trimite, uneori, de acolo de sus, clipe... Acele clipe care ne taie respiratia si care ne fac sa traim pentru o singura secunda, iar apoi... traim pentru a venera amintirea acelei secunde plina de iubire. Am vorbit astazi cu Bogdan ( baiatul care a plecat din tara) si mi-a spus ca se va intoarce in ianuarie inapoi, iar dupa, nu va mai pleca deloc. Desigur, e mult timp pana atunci, dar adun sperante ca va fi mai bine. Si va jur ca numar zilele si noptile care trec pana la intoarcerea lui. Poate ca nu ne vom mai impaca, poate ca... va fi mai rau, dar momentan aceste sperante, si vocea lui, si incurajarile primite de la voi si de la el, imi dau putere sa merg mai departe, sa uit macar pentru o secunda ca viata mea nu va mai fi niciodata ca a oricarei alte adolescente. Nu voi mai avea niciodata o viata roz, pentru ca mereu voi fi urmarita de calvarul acesta care s-a produs cu o luna in urma. Dar incerc sa zambesc, incerc sa fiu mai buna decat am fost pana acum, si mai intelegatoare, si ma rog la Dumnezeu si la ingerasii mei ( Ariana si bebele) sa imi dea putere... Si cred ca va fi mai bine.
O poezie pentru bebele meu... Prima pe care am scris-o dupa pierderea lui. Mami (poate suna ciudat, avand in vedere ca eu inca sunt un copil) te iubeste mult si regreta nespus imprejurarile in care tu ai venit in viata noastra. Poate ca daca lucrurile ar fi stat altfel, nu as fi scris astazi poezii despre tine, despre pierderea ta... ci, peste cativa ani. Si cu siguranta atunci as fi scris, despre cat de frumoasa imi faci tu viata Iarta-ma!
Amintirea ta Poate ca e adevarat tot ce mi se spune, Ca n-ar fi fost usor sa te aduc pe lume, Ca nu ai fost un suflet, dupa care sa plang... Dar toate-acele clipe, azi sufletul imi frang.
Iti spun ca n-as fi vrut, sa se intample asa, Ca eu in orice clipa, te-am vrut in viata mea. Dar vezi tu, dragul meu, nu a fost usor Si azi de-acele clipe, imi este-atat de dor.
Cand te faceai prezent, prin lucruri marunte Am renuntat la tine, fara amanunte... Si azi regret din suflet, ca ieri te-am pierdut... Ca sa te tin aproape, putere n-am avut.
Dar vreau sa stii de-acolo, de unde vei fi, Ca gandul imi zboara la tine zi de zi Si-n fiecare noapte, tu tulburi viata mea, Nu stii cat ma doare... amintirea ta!
"Nicio talpã nu este atat de micã,încat sã nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
Te iubesc, surioara mea, chiar daca esti departe... Chiar daca drumul Pamant - Cer, pe noi ne desparte. - Ingerasei mele, Ariana
Draga Diana, poezia este minunata..............imi pare rau ca nu am reusit sa ne intalnim personal joi dar voi veni luna aceasta................ iti inteleg durerea si stiu ca multe persoane din jurul tau considera ca esti doar un copil cu o experienta nefericita peste care treci mai departe fara probleme " ca esti tanara si ai vreme sa faci altu'" DAR eu stiu ca nu este deloc asa , tu nu esti un copil ci o mamica de ingeras frumos, o mamica ce acum trebuie sa duca in suflet o durere mult prea mare pentru un suflet tanar! te , multa sanatate si capul sus! Tu esti puternica! Nu te doboara pe tine niste fraieri care nu stiu sa vorbeasca si niste asistente needucate! pentru ingerasi Alina
mamica unui baietel minunat, de cinci anisori, pe nume Vlad, a unui ingeras care a stat in burtica la mami doar 6 saptamini si a unui ingeras mai micut dar pe care ii vom iubi toata viata http://www.organizatiaemma.ro/node/638