Ingerasii ocrotesc inimile parintilor

[helyn]

Ma numesc Mariana si am 42 ani.E foarte greu sa imi spun povestile despre ingerasi mei....,dar o sa incerc .In urma cu 4 ani ma aflam in stainatate,undeva in norul europei intr-un loc feeric o tara suprba ,pe care eu personal am denumit-o "raiul pe pamant".Eram fericita implinita numai pe jumatate deoarece nu aveam copii.Au fost ani in care am incercat am si ramas gravida dar de fiecare dat se intampla ceva si piedeam sarcina.In acel paredis in care marea se imbina cu muntele oar fiordurile si cascadele superbe iti taiau efectiv respiratia,intr-o buna zi cand nu mai aveam nici o speranta si am spus ...asta e nu o sa fiu mama nici o data am aflat ca sunt gravida.Totul a mers foarte bine pana la 14 saptamani,cand a aparut o durere de butica am fost la medic si m-au asigurat ca totul este bine.!!!!!!!!,numai ca a venit o zi mai bine zis o seara in care am sesizat ceva neobisnuit si am ajuns imediat la spital.Din pacate era mult prea tarziu ,medici au facut tot posibilul ,dar cineva acolo sus a luat hotararea finala, si anume sa imi ia de langa mine ingerasul Maria si sa il tina langa el.Nu o sa va spun toate amanuntele care au fost tragice ,iar eu am fost la un pas de moarte ,va spun numai ca timp de trei zile eu imi convingeam sotul sa plece de la spital ,sa ma lase sa dorm ca eram obosita trecusera 54 de ore in care eu nu dormisem nici macar 5 min.eram sedata continuu avem parte de terapie de specialitate,aveam vizita preotului cel putin de 2-3 ori pe zi si cu toate acestea eu acele trei zile,ceream sa imi fie adus copilul si stam ore in sir cu ea in brate plangand .In a patra zi preotul mi-a raspuns la intrebarea mea "de ce doamne mi-ai luato"Raspunsul a fost urmatorul...."poate era mult prea buna pentru lumea aceasta rea '' si atunci dumnezeu a luato acolo sus si e un inger .Dupa aceste cuvinte am acceptat sa fie inmormantata.Au urmat funerariile care s-au desfasurat in capela spitalului si apoi inmormantarea ,la care eu nu am putut sa merrg datorita stari de sanatate in care eram.Stiu ca acolo unde a fost copilul meu inmormantat este un cimitir foarte frumos ,nu am vrut sa fie inmormantata singura intr-un mormant solitar ,aveam o alta varianta care preotul mi-a spusoalaturri de mai multi ingerasi.Exita in centrul cimitirului un mausoleu mai de graba eu asi zice o coloana ,iar in varful ei avea un porumbel cu aripile deschise ,iar pe ace coloana scria: NE-AM DORIT COPIL ,AM AVUT COPIL ,DAR ACUM NU IL MAI AVEM...EVEM UN INGER.Am trecut foarte greu peste aceasta tragedie ,am fost ajutata de medici de secialitate ,de sotul meu de familia mea cu toate ca nu era langa noi ,si cu toate aste nu am putut sa trec ,am plans ,am implorat, am facut promisiuni .....degeaba ,nu puteam nici macar la tv.sa vad copii fara saplang.Sotul a inteles ca singura iesire din situatie era sa ne intoarcem in tara si asa am si facut ,bineanteles fortata si pacalita de catre el.Nu acceptam ideea ca eu sa vin in tara si fetita mea sa ramana singura acolo.Cred ca pt .inceput este suficient nu ma mai pot concenta si plus de asta imi plange ingerasul din patut ,care s-a trezit.Dar promit sa va termin poveste mea care nici pe deperte nu e aproape de final.Scuze dacaam facut geseli dar nuamtimpsa corectez,ma asteapta Maria sa pape.

[steluta]

Draga Mariana,
E trista si povestea ta ca si toate povestile despre ingerasii nostrii dar....finalul e atat de frumos, cand am citit parca am auzit plansetul Mariei si zambetul de pe fata ei in momentul in care ai luat-o in brate....
Bunul D-zeu sa vegheze ca micuta Maria sa creasca mare si sanatoasa sa va bucurati de ea.
Cu drag, Steluta mama a 3 ingerasi

[helyn]

Multumesc Steluta ,povestea nu se opreste acolounde am ramas,da acum o a teia maria imi zimbeste si imi umple sufletul de bucurie.Nu mai po sa scriu ca vera ea tastatura de la p.c.dar promit ca o sa revin.

[andreaszolomajer]

Emotionant si totodata foarte dureroasa povestea pana acum.Imi pare rau pentru ingerasii tai.

Ma bucur ca exista in lume macar un loc unde sunt respectati acesti ingerasi, acea coloana ,de care ai amintit.

La noi in Sighet este o coloana sculptata (de un sculptor de-al nostru , care de altfel e si unchiul sotului meu , si urma sa fie nasul Larisei), care reprezinta o multime de capete de copilasi cu guritele deschise ca si cum ar striga dupa ajutor,langa o cruce mare langa care sta fecioara Maria.Acesti copilasi reprezinta copiii avortati, cei pe care nu i-au vrut parintii, iar sculptura este amplasata intre maternitate si pediatrie.

Ma bucur ca pana la urma ti-ai indeplinit visul si ai o fetita, sa va dea Dumnezeu sanatate si mult noroc sa o puteti creste in liniste si pace.

Va imbratisez cu drag, si astept cu nerabdare restul povestii tale.

[helyn]

andreaszolomajer da si tie iti multumesc pt urari. D a dumnezeu a vrut ca pana la urma sa avem un copil ,de care ne bucuram acum.Eu nu am reusit sa citesc inca povestile voastre dar o sa o fac.Inca nu stiu daca pot sa va zic si eu la fel pt. voi sa va traiasca si sa fiti sanatosi.Te imbratisez.

[helyn]

Da ,am promis ca o sa continui cu trista mea poveste.Am revenit in tara si la un an de zile de cand am ramas insarcinata ultima data ,aproximativ ziua dar luna era tot aprilie am ramas din nou insarcinata,tot imi faceam investigatii sa vad daca nu au ramas sechele de la nasterea trecuta,atunci dupa ce am nascut fetita si a iesit si placenta am intrat in soc hemoragic au fost nevoiti sa imi administreze in jur de 800 ml de singe si nu mai stiu cata plasma ,ma rog ,si se parea ca totul e ok.Am facut si o histero iar la interval de o saptamada dupa imi era foarte rau ,greturi stari de lesin etc, eram iar insarcinata iar doctorul nici macar nu vazuse ca sunt ,deci am facut hist. peste sarcina.Asta e la noi eram de data asta ma refer in romania.Am facut teste si totulera ok ,sarcina intauterina ....Calvarul a inceput pe la 3 luni colul s_a deschis am facut cerclaj si am stat in pat.La 4 luni a trebuit sa ma internez si am stat in spital 3 luni sub sticta obervatie a doc. cred ca ati inteles ca atrebuit sa dau bani tot timpul ,de la infirmiera ,asistenta ,doctor si tot nu isi faceau treaba .Intr_o seara ,mai bine zis dimineta pe la 3,30 au inceput dureri de burtica am chemat moasa care era de garda ,ma monitorizat si mi_a zis sa stau linistita ca durerile vin din cauza ca bebe creste si se mareste si uterul si de aceea doare.Am cerut impetuos sa vina medicul de garda ,dar au zis ca nu poate sa il trezeasca pt ca eu nu sunt pacienta lui, iar pe doctorul la care eram eu nu il pt suna ca e devreme si sa astept pana dimineata,doar era directorul spitalului ,dau si nume cfr 2 iar pe incapabil il cheama Toma.La ora 7 dimineta dupa contractii foarte dureroase am facut frison ,febra 40 si de aici a inceput tragedia.Din cauza febrei copilul sa intors cu piciorusele in fata ,iar cand am fost consultata de medic la ora 7,30 deja aveam dilatatie 6 iar fetita avea un piciorusi in col.Deci nu se mai putea face nimic, ma refer la cezariana ,era prea tarziu ,fetita era prea mica avea 1200 g si nesansa sa fie cu piciorusele innainte,in astfel de situatii nu se poate ajuta la nastre pt, ca ori ce atingere a fatului el se retragea si nu era recomandat.Nu mi sa administrat imic pt a ma ajuta in speraanta sa nu fie ea afectata si am avut un travalui de 16 ore ,dupa care am nascut am vazut numai o parte din fetisoara ei si nu mai stiu nimic.Placenta a trebuit sa fie scoasa manual tromboflebita imi batea la usa,nu mai puteam sa misc nici maini nici picioare.Igerasul meu a fost botezata in spital a avut grija mama si sora mea sa se ocupe de asa ceva au chemat preotul si am inteles ca a trait cateva ore bune.Nu au avut nici macar incubatoare necesare pt prematuri ,si nici nu au spus macar mergeam la alt spital.Igerasul meu Elena Maria a plecat la dumnezeu in urma traumatismului , a facut edem cerebral.Eu am revenit printre ai mei a doua zi ,nu stiam nimic asteptam sa imi vad copilul,toata lumea stia ca nu mai este numai eu eram nerabdatoare sa o vad.Mau mintit cu ajutorul sotului meu ca trebuie sa fac un control amanuntit si numai dupa pot sa vad copilul ,am fost dusa cu patul la eco si bineinteles ca mi sa administrat ceva injectabil ,-pt starea emotionala ,ca sa imi poata da veste ca nu mai am copil ,s_au temut toti din familie si ei ca medici ca nu o sa mai pot trece peste de data asta.A fost cumplit cand au spus ca nu arezistat copilul stiu ca m_am ridicat cu ecograf cu tot si am urlat ca un amimal ,dupa care 2 saptamani din viata mea nu stiu nimic doar ce mi sa povestei.Mai stiu ca urmatoarea dimineata tot la 3,30 m-m trezit plangand fooarte tare am sunat acasa sa vad daca au patit ai mei ceva ,totul era ok,iar lovitura de gratie am primito la 7 dimineata cand sora mea a sunat si mi-a spus ca soacra mea a murit in dimineata aceea pe la 3-4 .Din momentul acela nu gasesc nimic nici macar acum dupa atata vreme ,in memoria mea,macar o frantura din ceva o secventa .....nimic.Tot ce stiu este de la familie ce probabil au vrut sa imi spuna.Pe ingerasul meu nu am putut sa il inmormantez pt.ca asa sunt legile in ronania ,a alergat sotul meu intre spital,biserica ,primarie.cimitir,pompe funebre si nu a facut nimic.Sitalul nu a dat certificat de nastere ,ca apoi sa obtin pe cel de deces ,fara toate acestea nu puteam sa merg la biserica ,pt ca nu acceptau inmormantarea si uite cum am fost de ajutata in romania de catre stat.Aveam o singura varianta incinerarea copilului ,si asta am si facut.Nu vroiam sa fie aruncata ca si avorton ,asa sau exprimat medici aici ca este ,cine stie pe unde sau ...............nu vreau sa gandesc ce ar fi putut sa faca personalul acelui spital cu ea.Nu am avut nici macar posibilitatea sa ioi iau cenusa ca nu era legal.Imi este scarba sa vad acel spital si sa vad ca la tv.apar in emisiuni de specialitate acei macelari ,dar nu cred ca este corect sa le spun asa,dar nu am alt termen de comparatie.Nu am avut puterea necesara sa le fac rau ,daca intentam proces de malpraxix eram obligata sa retraiesc toate momentele inca o data si nu am mai avut putere.Am spus ca dumnezeu o sa vada cand si cum o sa ii rasplateasc pt.ce au facut cu mine si ingerasul meu.Lacrimile nu se vor usca niciodata si nici rana din suflet.Dar stiu un singur lucru ca exista un dumnezeu mare care da la oameni atat cat pot sa duca nu mai mult.Acum sunt foarte fericita si sufletul este impacat pt. ca rugaciunile mele au fost ascultate si dumnezeu mi_a dat dupa 2 ani de suferinta cumplita o fetita superba ,care s-a nasctu tot la 28 de saptamani a cantarit 1460g la nastere si de data aceasta era viata mea in pericol numai ca profesionisti si-au facut treaba foarte bine.Am nascut cu prof. Marinescu in Giulesti,puiul meu a fost o luptatoare nu a fost nici macar o clipa in pericol ,a respirat singura ,si din manuta de om care s-a nascut acum are 1 an si 11 zile si e ditamai domnisoara.O cheama Helyn Maria si este bucuria si fericirea vieti noastre.Dumnezeu a vrut sa am si langa mine totusi un inger ,la el sunt 2 deja.Am luptat si cu varsta si cu sufletul meu ca era destul de greu si pana la urma am invins.II multumesc lui dumnezeu pt .minunea pe care mi-a dato.Asi vrea sa le spun mamicilor care au si ele ingerasi acolo sus ,ca poate dumnezeu a considerat ca acei ingeri erau mult prea buni pentru o lume asa de rea si de aceia ia luat la el unde ii iubeste si are grija de ei ,sunt fericiti si ne privesc pe noi care ne luptam cu iadul de aici.Poate sunt cuvinte mult prea grele dar mie mi-au fost de ajutot in cele mai cumplite clipe din viata mea.Au fost vorbele care m-au facut sa nu il urasc pe dumnezeu si care mi-au dat putere sa merg mai departe.Deja este tarziu si printesa mea cred ca vrea sa bea apa ii ete cald .O sa inchei si va zic sa aveti incredere in dumnezeu.

[amelia_pitik]

Mariana,de cum am citit povestea ta mi-am dat seama k esti o femeie f puternica..ai av putere sa treci peste toate obstacolele pe care in viata le-ai trecut cu brio!!!Esti de laudat,sincer..Eu una nu cred k as fi avut atata putere,sa merg mai departe dupa tot ce s-a intamplat...MA bucur k Dzeu ti-a dat totusi un sufletel sa iti fie alaturi..Te imbratisez cu drag

[andreaszolomajer]

Draga Mariana,
mai am un baietas de 8 ani,Rici.El e motivul pentru care m-am hotarat sa mai avem un copil, pentru ca isi dorea foarte tare o surioara, pe care a si avut-o pentru 13 zile,pe care n-a vazut-o doar in sicriu, singurul lucru cu care se consoleaza saracutul este ca a avut-o pe surioara lui langa el pina mi-a fost in burtica si ca o auzea cum plange prin telefon,pentru ca de cate ori am avut ocazia sa o am pe Larisa in brate ii suntam pe ai mei macar sa o auda.Sotul meu a vazut-o o singura data pret de cateva minute, dupa ce au scos-o din operatie,in ziua in care s-a dus sa vorbeasca cu doctorul si sa-si dea acordul scris pentru operatie si binenteles celelalte" lumesti".La criminalul ala de doctor, ca nu ma las pana nu demonstrez ca-i vinovat ,sa nu mai poata ucide si alti copilasi.

In legatura cu inmormantarea, vreau sa-ti spun ca am apucat sa o botez pe Larisa in spital,si mai mare mi-a fost socul cand aproape nu mi-au vrut-o da acasa, dupa ce s-a dus la ingerasi.Mi-au spus ca ce vreau sa fac cu ea?Cum adica , ce vreau? Sa o inmormantez. Pai numai daca-i botezata.Dupa ce le-am spus ca-i botezata , n-au mai spus nimic.Au vrut sa ma ajute ca-i o cheltuiala in plus sa duci un corp in alt oras, de parca ar fi fost pe cheltuiala lor.

In tot gunoiul asta am cunoscut si foarte multe persoane demne de admiratia mea, multi medici si in mod special doctorita cu care am nascut Conf.Mironiuc ,este o persoana deosebita, de la neonatologie o multime de medici care au incercat totul omeneste posibil sa o salveze, dar a fost mult prea tarziu, foarte multe asistente, una dintre ele chiar mi-a dus hainele acasa sa mi le spele,pentru ca eram cu cezariana si nu ma puteam ridica din pat, care m-a vizitat la celalalt spital dupa ce m-au transferat langa fetita mea, si care mai apoi mi-a botezat fetita, persoane carora le voi fi recunoscatoare cat traiesc.

Intradevar ,ce ne e dat sa ducem in spate nu avem cum sa-l ocolim, ne e pus in frunte,poti sa te bagi si in gaura de sarpe si tot te gaseste.

Sa-ti traiasca fetita, sa aveti noroc la ea, ca stiu ca de pretuit o pretuiti mai presus decat viata.

Stiu exact cat ai chinuit sa o ai, pentru ca stiu ce inseamna iminenta de avort, sa stai in pat ,si eu pe Rici asa l-am purtat, inca nici nu stiam ca sunt insarcinata, inca nici nu mi-a intarziat menstruatia cand am inceput cu durerile de burta, si asa l-am purtat pana la termen.Slava Domnului ca acum e bine , dar si dupa ce s-a nascut de foarte multe ori era sa-l pierdem.M-a ajutat Dumnezeu si nu mi l-a luat,a luat-o doar pe Larisa tocmai cand credeam ca totul e perfect, n-am avut iminenta de avort nimic in timpul sarcinii, doar la sfarsitul sarcinii hidramnios( foarte mult lichid amniotic) din cauza malformatiei la stomacelul ei, cica cea mai usoara malformatie existenta.Da intradevar operatia a reusit, dar au infectat-o si medicul ei curant nu a vrut sa-i schimbe antibioticul chiar daca i-am spus ca are febra.Ea avea peritonita si doctorul ii facea clisme ca are tulburari de tranzit intestinal.A facut septicemie si s-a dus la ingerasi dupa chinuri groaznice.

Si eu asta am spus ca nu Dumnezeu e vinovat, e nemernicul acela de doctor,Domnului I-a fost mila de chinurile ei si a luat-o la El.

Scuza-ma ca mi-am varsat naduful, dar de multe ori simt ca nu mai pot.

Te imbratisez cu drag, Andrea.

[ritamaya]

Doamne, Helyn! Cat de rau imi pare ca a trebuit sa treci prin asemenea clipe cumplite! In acelasi timp, ma bucur ca Doamne-Doamne ti-a dat un sufletel pe Pamant si ai acum un ingeras si langa tine. Ma mangaie cuvintele pe care le-ai repetat de mai multe ori: "Copiii nostri care s-au dus au fost prea buni pentru acest Pamant si de aceea, Dumnezeu i-a luat la El sa Ii fie ingeri". Ma mangaie si ma consoleaza vorbele astea. Sa va dea Dumnezeu sanatate in continuare si putere si multa, multa dragoste. Imbratisari si micutei voastre, Helyn Maria, care presupun ca e o frumusete de fetita.
Cu drag
Rita - mami de inger Maya

[nicoleta]

Buna, Mariana draga. Te imbratisez cu mare drag si iti multumesc pentru randurile asternute aici, iti multumesc ca ai facut posibil sa te cunosc, pe tine, mamica atat de minunata. Te pupacesc si iti doresc o viata cu bine si bun, cu zambete si bucurii. Fie ca viata ta sa fie vesnic o primavara insorita, iar florile ei sa fie cei dragi tie. Sper ca ziua de azi sa te mangaie si sa iti aduca iubirea pe care tu, femeie calda, sti sa o trimiti spre cei dragi. Zambeste, scumpa mea, spre cer, iar stelele lui te vor feri mereu de urat si rele. Iar ca scut impotriva problemelor iti trimit si eu 1 milion de pupici pupaciosi. Ai mare grija de tine si de toti cei care stiu sa aduca surasul pe buzele tale.

[nicoleta]

Buna, helyn. Sper ca pupaciosii mei de pupici, te-au gasit, si nu oricum, ci vesela si linistita. Sper ca tot ei te-au imbratisat cu sperante si vise, ca te-au hranit cu bine si bun, iar minunata familie E.M.M.A. cred ca a adus in inima ta incredere si curaj. Vreau sa sper ca esti sanatoasa, ca esti bine, ca te bucuri de vara alaturi de cei dragi si, ..., ca... nu uiti sa zambesti, si sa speri. Te imbratisez cu mare drag si astept o veste de la tine. Ai mare grija de tine, puuuupici, nicoleta.

[nicoleta]

Buna, helyn draga!
Sper ca toamna care se pare vine incet-incet, caci vara se cam opune, sa iti aduca multa, multa linsite.
Sper sa ai puterea de a spera mereu , de a visa la tot felul de frumuseti, iar bucuriile sa puna stapanire pe sufletul tau atat de frumos.
Te imbratisez cu mare drag si ai mare grija de tine.
Pupici pupaciosi, Nicoleta.
Sa ai o zi bunaaaa!!!!!

[helyn]

Buna Nicoleta , ma bucura foarte mult ca primesc mesaje de la tine.Eu nu am mai scris cam de multisor ,nu ca nu vreau dar sunt ocupata nu ca ar fii o treaba asa de complicata sa cresti un bebe dar totusi este cea mai complicata................printesa mea tocmai ce a inceput sa mearga in picioare si este un taifun .....iar cand se odihneste trebuie sa fac si alt ceva in casa ,de serviciu nu mai vorbesc ca.........cred ca o sa mai intru si maine pt ca acum trebuie sa papam.Pupici si noapte buna.

[Bianca]

Draga Mariana , cu intarziere iti scriu si eu... Citindu-ti povestea, mi-am reamintit de legile aberante, nebunia si lipsa de omenie de care a dat dovada statul roman, cand ne-am zbatut sa ne aducem fetita in tara si sa o inmormantam..... O barbarie!

Imi pare rau ca si tu ai trecut prin asa ceva...imi pare rau ca esti mamica de ingerasi...dar ma bucur ca o ai acum pe Helyn, care iti umple viata si sufletul....si te tine in priza aproape non-stop ...

Iti multumesc, ca ne-ai scris povestea ta...
Ai grija de...voi si... cand se mai potoleste "taifunul" mai da-ne un semn....
, cu drag!

[HERDEAN LAURA]

draga Mariana, am citit şi povestea ta
într-un fel sau altul toate suntem legate prin povestile noastre...ne leagă îngeraşii noştri.
Îmi pare rău că şi tu ai cunoscut durerea aceasta, îmi pare rău că a trebuit să treci şi să înfrunţi sistemul acesta pervers.
Însă, văd că ai devenit o femeie împlinită...ai o fetiţă...Ea are nevoie de tine, şi ea îţi va da puterea necesară de a merge mai departe.Ştiu ce spun, deoarece aşa mi s-a întâmplat şi mie: Mihai , fiul meu, îmi dă forţa de a înfrunta realitatea .Luca al meu este împreună cu îngeraşii tăi şi , după cum se vede, cu mulţi alţii.
te îmbrăţizez şi trimit fetiţei tale

[helyn]

Bianca ma bucur ca ai citit povestea ingerasilor mei ,atunci cand am scris am vrut sa redau cat se poate de scurt povestea ,si cu toate aceste m-am pierdut in tot felul de redari ale povesti.Sincer de cand s-au intamplat tragediile am ancercat sa vorbesc cat mai putin despre ele ,dar cand am vazut emisiunea cu tine am retrait acele zile ,luni si apoi ani de suferinta.Cred ca putem sa luptam si sa schimbam si noi sistemul acesta ........nu pot sa gasesc un cuvant potrivit ,asa ca pauza defineste ce simt in legatura cu el.Nu stiu de unde ar trebui inceput ,sincer imi este greata sa incerc sa lupt impotriva sistemului sunt prea multe trepte de daramat ,si sunt prea multi calai de distrus.Nu sunt o persoana slaba ,dar stiu ca tot eu o sa am de suferit ,tot eu o sa fiu nevoita sa retraiesc momentele cumplite de atunci.Cred ca o sa fie distrusi acesti monstrii pana la urma.Multumesc pt incurajari si o sa incerc sa intru mai des cu putinta (atat cat imi da voie "Taifun")

[nicoleta]

Buna, helyn draga!
Iti doresc sa ai o duminica frumoasa, iar toamna care vine sa iti aduca multe bucurii.
Te pupacesc dulce si ai mare grija de tine.
Noi, familia E.M.M.A. suntem aici mereu, chiar daca nu vom raspunde imediat unei dureri sau unei povesti, noi cu sufletele vom fi mereu alaturi de toate mamicile de ingerasi.
Te pupacesc din nou, si...numai bine!

[nicoleta]

Heeei, bunaaaaaa helyn draga!
Scumpo, sper ca sunteti bine, sper ca "Taifun" creste , sper ca toamna nu a lasat vantul rece sa iti patrunda in sufletul atat de frumos.
Iti doresc un sfarsit de saptamana minunat si primeste repede o portie mare-mare de pupici pupaciosi.
Te imbratisez si ai mare grija de voi.
Cu drag, Nicoleta.
Pentru tine, mamico,
Pentru toti cei dragi tie si plecati intre astre, odihna si multa lumina.
Paaaa, ...tot eu, ...o ...mamica!

[nicoleta]

Buna, Mariana draga!
Sper ca mosul cel darnic te-a gasit sanatoasa, sper....ca ai apucat din zare, multimi de vise si sperante, ...am vazut ca iti dadeau tarcoale si vreau sa stiu ca le-ai apucat...
Te imbratisez si ai mare grija de tine.
Te pupacesc cu pupici mosulici, ai grija de tine.
Uite acum, imediat, ajung pupicii la tine sa aseze pe obrajorii tai de fata minunata, niste zambete.
Dumnezeu sa te ajute, draga mea!
Numai bine,
Cu drag, Nicoleta!