Razvan,sufletelul nostru drag....

[crisstynna]

Sunt si eu o mamica de ingeras...Nu am crezut vreodata ca voi putea trece prin asa ceva....Cu ajutorul vostru incep sa-mi revin,sa simt ca viata mea nu s-a terminat....si ca mai am pentru ce trai....
Povestea noastra a inceput in Vinerea mare...25 aprilie 2008....Vreau sa va spun ca totul a decurs normal in cele 9 luni de zile...si asteptam cu nerabdare nasterea puiutului nostru drag...Ne faceam tot felul de vise,de sperante,cameruta lui era pregatita,patut,hainute....Totul era pregatit pentru venirea pe lume a puiutului nostru.
M-au apucat durerile vineri noaptea...Tin minte ca nu eram speriata deloc,eram chiar fericita ca se apropie momentul si ne vom vedea minunea...Sambata dimineata am mers la spital.Chiar inainte sa plecam de acasa,am trimis la toti din lista de messenger urmatorul mesaj..:"Am ajuns la finalul celor mai frumoase 9 luni din viata mea.Abia astept sa imi tin ingerasul in brate....Va doresc la toti Sarbatori fericite,ca ale mele sigur vor fi cele mai fericite...."Acum uitandu-ma inapoi parca am simtit ceva...desi atunci nici macar nu ma gandeam ca ceva rau se va intampla...Am inceput direct cu dureri din 5 in 5 minute...Am mers jos unde se fac internarile...Doua rezidente care m-au vazut au spus ca nu nasc sa ma duc acasa,si ca ce m-am speriat asa tare de am mers la spital asa de repede???Acum ma intreb ce trebuia sa fac?Eram la prima nastere...Nu stiam cum trebuie sa doara...Erau dureri destul de puternice,si pe ceas erau la exact 5 minute.M-au dus la ecograf,doctorul de acolo a spus ca e inceputa nasterea si sa ma internez ca se poate sa nasc intr-o ora.M-am internat si toata ziua am stat singura in sala de nasteri.Nu era nimeni pe acolo,era Sambata inainte de Pasti...(Moasele se uitau la Dansez pt tine)...Nici macar pe mama sau pe sotul meu nu i-au lasat sa stea langa mine...chiar daca nu mai era nimeni in salon...doar eu...Vi se pare normal???Din cand in cand venea moasa la mine si imi zicea ca astea nu-s dureri.Ce incurajare.... Chiar daca eu nu mai puteam...Nu m-au ajutat cu nimic,o perfuzie ceva...absolut nimic.Vedeau ca am dureri si nu ma dilat,dar nu au facut nimic...Nu aveau chef...Seara au spus sa ma duc acasa sa iau masa cu familia ca e seara de Pasti si sa vin cand am adevarate dureri,ca oricum nu nasc in noaptea aia....De frica sa nu raman singura acolo,si vazand ca nimeni nu imi face nimic am mers acasa...Ma gandeam ca acasa totusi vor fi mai usor de suportat durerile decat acolo singura pe un pat de spital....Mi-am sunat sotul si mama si au venit dupa mine...Noaptea iar am tinut-o tot asa cu dureri din 5 in 5 minute...Vroiam sa dorm,dar nu puteam ..la fiecare 5 minute saream din pat de durere si ma ghemuiam pe marginea patutului...Am rabdat...Duminica dimineata am mers inapoi la spital....Am uitat sa va zic ca desi ele m-au trimis acasa,m-au pus sa semnez ca de fapt eu m-am cerut acasa...Acum era alta tura in sala de nasteri...Cand m-au vazut au spus ca acum chiar am dureri sau tot ca si ieri????Ce puteam eu sa le spun...M-au controlat,aveam acum dilataia de 3-4 cm...M-au pus sa astept pe un pat.Era plina sala de nasteri,Femei care urlau,si nasteau ca pe banda...Daca ieri am fost doar eu singura,acuma era plin...Nu au avut timp sa se ocupe de mine...Eram nemancata,nebauta si nedormita de vineri.Mama ii ruga pe rezidentii care erau acolo sa-mi dea ceva...o perfuzie ca eram epuizata la care ei ironici i-au spus :" Doamna ati mai nascut???nu-i putem da nimic....Totul decurge normal."...Care normal ma intreb si acum???Sotul meu le-a intrebat sa sunam medicul???Ne-au spus ca nu are rost ca e prea devreme si sa nu-l deranjam...Ca apoi sa ne spuna ca oricum medicul nostru nu va veni ca a avut un accident...Am sunat toate cunostiintele...O cunostiinta de-a mamei mele a vorbit cu moasele sa aiba grija de mine,mama le-a dat bani doar sa fie totul bine....Medicul nostru a avut un accident si nu a putut veni...Intr-un final pe la ora 4 a venit la mine sa ma vada medicul care era de garda...si am inteles ca nu a vrut sa vina pana nu l-a sunat doctorul care mi-a supravegheat sarcina...La 4 jumate aveam dilatatia de 8 cm.A spus ca de acuma pot sa imping cat vreau si a plecat.Si abia la dilatatia de 8 cm mi-au bagat o perfuzie de dilatare?Oare nu puteau mai repede?sa ma fi ajutat cu ceva daca au vazut ca nu merge...M-a pus pe o minge de aia mare ..Am ramas din nou singura....Moasele s-au dus sa manance si asa am ramas singura acolo pana la ora 6 cand urlam deja de durere.Pur si simplu stiu ca strigam ajutor,ajutor,nu mai puteam...Vomam verde...apa verde iesea din mine..Au venit moasele sau asistente ce erau...Mi-au facut monitor si deja bataile la bebe erau slabe.Le imploram sa ma taie ca nu mai pot,sa ma duca la cezariana,la care una imi spune "Ce cezariana va trebuie nu vedeti ca sunteti gata imediat???".....L-au chemat pe medic .Cand m-a vazut doctorul a spus ca de acum orice s-ar intampla sa nu mai imping...M-au dus de urgenta la cezariana..Simteam ca ceva nu e bine...Dupa ce m-au taiat l-am auzit ca a spus ca bebe a fost in suferinta fetala...Atat...Doctorul anestezist statea la capul meu...Un om deosebit...Saracul tot spunea dupa ce spalati copilul sa il aduceti mamei...Dar Razvanelul meu nu a venit..A venit in schimb o rezidenta care a fost si jos in sala de nasteri.A venit la capul meu...si am intrebat-o cu lacrimile in ochi...cum e copilul?La care ea ironica s-a uitat la mine,dupa care s-a intors si a plecat fara sa imi spuna nimic,o vorba,putea macar sa ma minta ca va fi bine......
Copilul a avut dubla circulara de cordon si nu a mai respirat.L-au dus de urgenta ,l-au intubat...Am iesit apoi din operatie.Sotul meu s-a dus sa vb cu medicul..I-a dat plicul...si abia dupa'' domnul doctor" i-a spus ca mama e bine,dar copilasul nu...dar pentru asta tot a luat banii si a plecat...ridicand din umeri ca nu isi pot explica ce s-a intamplat.La ora 4 totul a fost bine,la 6:30 nu a mai fost bine...M-au dus in salon.Eu nu stiam nimic,eram fericita totusi ca am scapat,si ca am nascut...dar parca si simteam ca ceva nu e in regula.Il tin minte pe sotul meu care a venit si mi-a spus ca avem o dulceata de copil si ca oricat de frumos ni l-am imaginat...in realitate este mult mai frumos...A trecut prima noapte,a doua zi m-am ridicat si am inceput sa umblu...Abia atunci am aflat crudul adevar...Ca nu va fi bine,si ca toate visele de pana atunci se vor narui...Si ca tot ce am avut mai scump pe lume se va duce sus la Doamne Doamne...Tin minte cand l-am vazut prima data,era atat de frumos,era cel mai frumos...Era mare,era grasut..Avea gropita in barbita exact ca mine...si cum imi doream sa aiba...Avea ochii sotului meu...L-am botezat acolo in spital,au fost cele mai grele momente din viata mea...Stiind ca il botezam ca sa poata pleca alaturi de ingeri...O singura data cu bunavointa unei asistente de la neonatologie,careia o sa-i multumesc o viata....L-am tinut in brate.L-a luat de la aparate si mi l-a dat sa il tin in brate...Nu pot explica ce am simtit atunci...Plangeam si il leganam si stiam ca e pentru prima si ultima data...Pe mine m-au lasat dupa o saptamana acasa.Nu l-am auzit niciodata plangand,pentru ca Razvanel nu a plans nici macar o data pe Pamantul acesta...Ne-au spus ca daca va trai,va fi o leguma toata viata si va fi chinuit.El nu misca deloc,nu inghitea...Ii dadeau laptic cu un tub direct in stomac...Misca doar asa necontrolat cateodata manuta sau piciorusul...si noi eram atat de fericiti...Speram intr-o minune...Chiar si asa il vroiam langa noi..Abia mai tarziu am realizat ca e mai bine asa...decat sa fim egoisti si sa il vrem asa o viata...Era chin pentru el...Trei saptamani am mers zilnic la spital,stateam cu el,povesteam cu el,ii faceam masaj,il magaiam...vedeam ca se usca pur si simplu ,se chinuia...Dupa 3 saptamani in data de 19 mai a ales sa plece sus la Doamne Doamne...SI de acolo sa ne vegheze o viata...Ce nu o sa pot intelege e de ce nu m-au dus mai repede la cezariana daca au vazut ca nu pot naste,de ce sambata nu m-au ajutat cu ceva sa grabeasca travaliul?Sunt multe intrebari la care din pacate in viata asta nu vom afla nici un raspuns...Atunci nu am avut putere sa luam masuri...Era prea greu si nu am putut...Acum poate e prea tarziu...Cand am fost la controlul dupa cele 6 saptamani...am mers tot la medicul care ne-a supravegheat sarcina...si el saracu nici macar nu a stiut ce s-a intamplat,cel cu care am nascut si pe mainile caruia m-a lasat nu a avut atata bun simt sa ii spuna ca ne-a nenorocit...S-a prins de cap...si ne-a spus clar ca a fost vina lor...
Toata sarcina nu am purtat lantisor sa nu aiba bebe cordonul in jurul gatutului,de cand am aflat data cand s-ar putea sa nasc i-am spus sotului ca voi naste exact in ziua de Pasti,chiar daca DPN era 24,eu am nascut in 27 aprilie...Mereu mi-a fost frica de faptul ca doctorul nostru nu va putea veni...Eu ziceam ca va fi ziua de Pasti si daca apuca sa bea un pahar si nu va putea veni???Toate gandurile astea s-au transformat intr-o trista realitate...Copilasul nostru a fost perfect....in timpul travaliului s-a rasucit si s-a sugrumat cu cordonul.Toti imi spun ca e mai bine asa decat sa fie nenorocit toata viata.Da sunt de acord cu ei,dar copilasul meu nu a fost nenorocit....daca aveau grija si ma monitorizau si-mi faceau cezariana mai repede,puiul meu ar fi trait.E o durere imensa pe care nu o sa o uit niciodata.Si acum ii simtim prezenta si vorbim in continuare cu Razvan ca si cum ar fi langa noi.Si ma doare cel mai tare cand lumea din jurul meu imi spune:Lasa ca sunteti tineri si faceti altul.....de parca un copil e o papusa pe care o poti arunca si sa cumperi alta...Aceasta a fost povestea noastra,minunea noastra din ziua de Pasti??Cum voi putea oare o viata intreaga sa ma bucur de aceste sarbatori sfinte???...Ma consolez cu gandul ca Dumnezeu l-a iubit prea mult ni l-a dat,l-am vazut si apoi l-a luat inapoi la El....Sunt sigura ca ne vom reintalni si atunci vom fi impreuna pentru totdeauna...Te vom iubi mereu,ingerasul nostru drag.....Esti si vei ramane mereu in sufletele noastre,si nimic nu ne va putea face sa te uitam...Noapte buna pui mic si scump...vei ramane mereu Razvanel,sufletelul nostru drag....

[MIHAELA 76]

Îmi pare rău Cristina că eşti una dintre mămicile de îngeraşi, şi cu atât mai mult pentru că Răzvan eşte îngeraş din cauza unor "oameni?" care nu şi-au făcut în nici un fel datoria. E greu, dar noi suntem aici o FAMILIE care ne ridicăm una pe cealaltă atunci când ceilalţi, poate inconştient de afundă şi mai mult.
Te îmbrăţişez cu multă căldură,
Mihaela, mămica lui ANDREI.

[Bianca]

Draga mamica , e atat de trista povestea ta...asa cum sunt toate povestile mamelor de ingeri si s-a intamplat atat de curand...crunt...Iti suntem alaturi si, sper ca aici, sa gasesti un strop de alinare, pentru ca noi, cei de aici, te intelegem mai bine decat oricine altcineva... Iar despre puiutul tau, Razvan sa stii ca e si va fi mereu cu tine...vei simti acest lucru....vei simti... Imi pare tare rau de pierderea ta, a voastra...Imi pare rau...Te imbratisez si, cu inima stransa iti spun..."bun venit"!

[crisstynna]

Va multumesc din suflet pentru incurajarile voastre...pe mine una ma ajutati enorm de mult sa pot trece peste.Va multumesc din suflet ca existati si ca ne faceti durerea sa fie mai usor de suportat....Intr-adevar numai cine trece prin asa ceva stie cat este de mare durerea,cata nevoie avem sa putem spune cuiva acest lucru,sa avem cu cine vorbi...eu una sunt fericita ca v-am gasit pe voi Sa ne dea Dumnezeu putere la toate sa putem trece,rabdare si incredere in noi si in cei care ne sunt aproape.

[steluta]

Draga mea,
Si eu mi-am pierdut copilasii in zile de mare sarbatoare ( de Schimbarea la Fata si de Florii).
Eu cred ca D-zeu ii iubeste foarte mult si de aceea isi alege ingerasii care sa mearga la EL in zi de sarbatoare.
Te imbratisez cu drag,
Steluta, mama a 3 ingerasi

[aditza_tl]

Draga Cristina,sunt socata...citind povestea ta,am retrait chinul prin care am trecut acum 17 ani,cand o criminala de asistenta mi-a omorat puiul,pe Cosmin.este cumplit prin ce treci,draga mea.De ce niste nemernici, care isi spun medici,ti-au rapit acest drept al tau,de a fi mama?De ce ,din cauza unor neoameni ,noi parintii am ramas pe vecie cu sufletele sfaramate de durere? De ce nu au curajul sa-si asume vina,cand sunt vinovati?sunt alaturi de tine cu sufletul,iar puiutul tau mic te priveste dintre norisori si este mereu cu tine.Te imbratisez cu caldura ,Adriana

[andreaszolomajer]

Draga Cristina,
si eu tot la Cluj am nascut cu toate ca sunt din Sighet, la Gine 1 unde "Dumnezeu " este profu Stamatian, fara aprobarea caruia nu-i chip sa ti se faca cezariana.Si la noi a depins soarta Larisei doar in ziua aia pe care el n-a vrut-o aproba, de parca nu i-ar fi fost tot una de-i 26 sau 27 in schimb pentru Larisa a contat pentru ca ziua urmatoare nu mai era conferentiara sa o ceara inapoi de la chirurgie infantila ,unde trebuia sa o opereze de atrezie duodenala si sa o trimita inapoi dupa 3 ore.La chirurgie infantila au infectat-o si nu le-a mai pasat de ea, nici macar n-au incercat sa o salveze,cand am spus ca fetita are febra mi-a raspuns medicul "doamna nu-i de la operatie" si de fapt era peritonita care s-a transformat in septicemie si dupa 13 zile a murit.
Imi pare tare rau ca a trebuit sa treci prin suferintele astea, iti doresc tot binele din lume, nu-ti spun ca-ti va trece cu timpul pentru ca asta nu trece niciodata, dar asta doar noi stim.
Te imbratisez cu drag, Andrea.

[crisstynna]

Andreea draga si eu tot la Gine 1 am nascut....acum am citit povestea ta si m-am cutremurat....Am vazut ca ai nascut in 27 martie,eu exact la o luna dupa tine....in 27 aprilie....Ce coincidenta dramatica...Nu-mi vine sa cred ca din cauza unor asa zisi medici,noi suntem nenorocite sufleteste pe viata....Oare conferentiara despre care vorbesti este Doamna Dr Zaharia??Si pt noi a facut tot posibilul,dar din pacate cei de jos de la neonatologie se chinuie sa repare ce strica altii prin indiferenta lor.Te pup si iti doresc putere si tot binele din lume...

[danutza_c]

Draga Cristina,
E groaznic ce se intampla,de ce mor atat de multi copii,de ce atat de multi medici,asistente isi bat pur si simplu joc de sufletele noastre si ale copilasilor nostri? Dar acele "mame" care nu-si doresc copii,ii bat,ii omoara...de ce au parte de ei? Iar noi,care ii dorim din tot sufletul,le oferim toata dragostea noastra...nu-i putem avea.DE CE OARE???
Offfff..............
Cristina...nu vei fi singura niciodata... ingerasul tau,familia ta,dar si noi,mamicile de ingeri suntem alaturi de tine si te sprijinim...
Te sarut si-ti doresc tot binele din lume,
Daniela,mamica Ingerasului Cristian

[andreaszolomajer]

Da, conferentiara Zaharia a trebuit sa plece in strainatate pentru o saptamana, chiar in ziua cand a fost operata Larisa si l-a lasat pe rezident dr.Andreica sa se ocupe si sa o ceara inapoi de la chirurgie infantila.Marea mea mirare a fost cand Andreica trimite la mine, eu fiind operata, o alta rezidenta sa ma intrebe :"nu stiti nimic de fetita?" de parca eu as fi zburat acolo sa vad ce face.Regretul meu enorm este ca la neonato o puteau salva numai nemernicul de dr.Ordeanu Calin n-a vrut sa o trimita inapoi numai cand a facut de 4 ori stop cardio respirator in a 9 a zi dupa operatie cand deja era in blocaj renal ,cu meningo-encefalita purulenta, cu hemoragie digestiva ,anemizata in ultimul hal.A mai trait 2 zile in coma profunda cuplata la aparate de respirat si la toate dar n-a mai facut febra cand au inceput sa-i dea antibiotic mai serios, adica se pute salva daca o trimitea din timp.

[Angela]

Draga Cristina,
da-mi voie sa iti spun un "imi pare rau"...si nu unul oarecare.ci unul din sufletul unei mamici de inger. Si eu am nascut un baietel anul acesta...tot o cezariana intarziata...puiul meu a avut si el suferinta fetala...si s-a dus la ingeri la numai 6 ore si 45 de minute de la nastere...
Stiu ce inseamna lungul sir de De ce-uri...stiu ce inseamna sa cauti cu disperare raspunsuri...eu am primit doar dupa 3 luni fisa copilasului de la neonatologie...atunci cand aflasem de la anatomie patologica faptul ca a fost perfect sanatos si nu a avut malformatii...singura lui nesansa a fost ca mamica lui s-a aflat intr-o clinica a unuia din cele mai mari orase dint-o tara europeana...!
N-as vrea sa vorbesc prea mult despre drama noastra (poti citi chiar aici "povestea" noastra intitulata Un dor vesnic...Calin Gabriel sau o poti vedea la aparitii media- a fost difuzata in cadrul campaniei promovata de Bianca pe Tvr1)...
As vrea doar sa-ti spun ca iti doresc muuuuuuuuuuuuulta putere, sa iti dea Dumnezeu sanatate si taria necesara pentru a face fiecare pas mai departe!
Doamne Doamne sa aiba grija de sufletelul puiului tau drag!
Te imbratiseaza Angela, mamica de ingeras jucaus Calin Gabriel

[crisstynna]

Puiul lui mami.....azi ai fi implinit 2 luni....2 luni de cand am simtit cea mai mare bucurie ca ai venit pe lume.Toata ziua am fost cu gandul la tine....de fapt nu este secunda sa nu ma gandesc la tine,la ochisorii tai si la gurita aia mica si frumoasa care facea balonase.Mi-e dor de tine sufletul lui mami.Te vom iubi mereu...

[cristina_mama_de_inger]

nu stiu ce ar trebui sa facem sa ne asiguram ca medicii isi vor face treaba cum trebuie mai ales cand este vorba de nasterea unui bebelus,o noua viata de om.daca nu ar fi asa neglijenti ne-ar fi trait copilasii si nu ar mai exista atata durere.crede-ma ca nu stiu ce as putea sa iti spun sa te consolez decat ceea ce i-a zis un copil de 4 ani altei mame de inger:ca avea bebe probleme si l-a luat Doamne-Doamne sa il repare si o sa il trimita inapoi.este singura alinare a noastra ca va veni bebe inapoi dar mai tarziu.sunt alaturi de tine crede-ma si te inteleg profund.am insa o curiozitate:a venit preotul la cimitir cand l-ati inmormantat?la noi a venit la cimitir,dar acasa nu.si soacra mea e mama de inger,tot la 3 saptamani i-a murit baiatul,parba ar fi un bleste ca primul nascut in familie sa moara...fi tare,scumpa mea,razvan va veni inapoi dar poate mai tarziu,sa se mai imbuneze lumea si ne da Dumnezeu ingerasii inapoi

[crisstynna]

Cristina si eu sunt alaturi de tine....am citit si povestea ta.Mi se rupe sufletul cand vad ca si fetita ta a murit din cauza indiferentei medicilor....Noi am apucat sa-l botezam pe Razvan...pentru ca imediat dupa nastere nu i-au dat prea multe sanse de supravietuire.Am facut slujba de inmormantare numai la groapa,ca am vorbit cu preotul si a spus ca la ingerasi asa se face o slujba numai la groapa nu si la capela.Si ne-a mai spus ca dupa ingerasi nu se face masa .La noi nu vine preotul acasa....Am avut un preot f bun,care a incercat sa ne linisteasca cat a putut el de bine.Si eu ma consolez cu cuvintele acelui copilas de 4 ani....Iti doresc putere si tot binele din lume.Te pup si te imbratisez cu drag.

[andreaszolomajer]

"La Multi Ani!" ingerasilor nostrii care acum sunt eterni.Si Larisa azi ar fi implinit 3 luni.Se pare ca noi doua in aceeasi zi cadem in melancolie dupa ingerasii nostrii.Cate coincidente:acelasi oras , aceeasi clinica , aceeasi zi doar cu o luna diferenta,de parca ar fi blestemata clinica aia.
Cine ar fi crezut ca noi in loc sa sarbatorim zile de nastere vom merge sa impodobim morminte - foarte trist.
Te imbratisez sincer, Andrea.

[crisstynna]

Azi e prima zi la servici.A fost atat de greu...primul impact a fost fff greu.Am impresia ca timpul a stat in loc.Lumea spune ca azi e mai greu si apoi lucrurile vor intra in normal....Care normal?Pentru mine nimic nu mai e normal si nu va mai fi vreodata.Pentru mine timpul s-a oprit.Cateodata parca esti tot la mine in burtica,sau cateodata simt ca totul se petrece inainte.Mi-e ff greu fara tine.Am aratat la colegi poze cu tine.Ce bine ar fi fost sa fi aici langa mami.Te iubesc puiul meu drag si scump....si te rog sa-mi dai putere sa pot sa trec usor peste zilele astea....Am nevoie de tine....Te vom iubi mereu Razvanel...sufletul nostru drag.

[amelia_pitik]

Cristynna,nu imi vine sa cred cati incompetenti sunt pe acest Pamant.De ce si-au mai ales meseria asta daca nu sunt in stare sa o practice asa cum trebuie..Cel mai greu e pentru noi mamicile lor,nu pentru altcineva..si eu am inceput munca de o sapt si parca nu ma pot acomoda,nu mai am aceea incredere care o aveam in mine,sunt nervoasa agitata,frustrata,nu ma cpot concentra...sunt cu nervi intinsi la maxim,as tipa incontinuu..nu mai am rabdare la nimic si cu nimeni...Chiar nu stiu ce se intampla cu mine...Asa e cum ai spus si tu,toti au pretentia k totul sa revina la normal...Nimic nu o sa mai revina la normal,pentru k viata noastra s-a schimbat radical..Nici nu mai sh ce sa spun,decat k treb sa incercam sa ne revenim cat de cat.Te pup!

[Cami_Vic]

Draga Cristynna,

Povestile noastre se aseamana, doar ca Vic al meu a plecat la ingeri inainte de a vedea lumina zilei... Eu sint convinsa ca tot din vina medicilor, a sistemului medical de aici... Daca s-ar fi facut monitorizarea bataiilor inimii in ultima luna, sau macar o ecografie(care putea detecta ca nu se mai dezvolta suficient ori ca placenta e prea mica) s-ar fi vazut ca mititelul sufera si ar fi putut face cezariana la timp.
Mor de ciuda cind vad ca atitia copii "viabili", care ar fi avut totul ca sa traiasca, mor din cauza superficialitatii medicilor.

Eu m-am intors la servici dupa 3 luni. N-a fost usor in primele zile, apoi intrasem intr-un anumit ritm. Imi gasisem un oarecare echilibru...
Dupa 6 luni mi-a fost din nou greu, am intrat intr-o noua perioada sensibila. Atunci cind apar alte greutati, cind alte probleme sa adauga la povara asta...avem tendinta sa plonjam din nou. Trebuie sa fim constiente de asta, si sa acceptam aceasta evolutie ciclica, cu urcusuri si coborisuri si sa gasim de fiecare data puterea de a ne ridica.
Mie acum mi-e mai bine. Nu stiu ce va fi miine, habar n-am ce ma asteapta, insa incerc sa traiesc fiecare zi asa cum mi-e data.

Sper ca si colegii vostri sa fie mai ingaduitori chiar daca nu pot intelege prin ce treceti, sa aiba delicatetea de a va lasa timpul necesar sa va readaptati.
Pentru ca asta e adevarul, noi nu mai putem fi aceleasi ca inainte.
E imposibil...

Te imbratisez cu drag,

[crisstynna]

Cami iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase....si pentru incurajari.Intr-adevar povestile noastre se aseamana....si ce e mai rau,am observat ca multe dintre povestile de aici aici sunt cam la fel,ca multi dintre copilasii nostri au devenit ingerasi din vina unor medici,iar noua ne-a fost luat dreptul de a fi mame.Ce ma ajuta pe mine....este faptul ca ma gandesc ca Dumnezeu ai ia la El pe cei mai buni...si ca are niste planuri mari cu ingerasii nostri...si cu ajutorul lor...El va salva lumea asta rea in care traim.Sunt si eu alaturi de tine....si sa iti dea Dumnezeu puterea sa te ridici de fiecare data cand simti ca te prabusesti...
Te imbratisez cu drag...