Forumul EMMA

forum de discutii

Treci peste conţinut


Căutare avansată
  • Forum ‹ Liste de discutii ‹ Grupuri de suport ‹ Pentru Mamele de Ingeri
  • Versiune printabilă
Puteti ajuta mult EMMA,
donand oricat de putin! Cum?
Aflati AICI



  • Home EMMA
  • Forum
  • Chat

Forum

  • Subiecte active
  • Datele ingerasilor
  • Întrebări frecvente
  • Regulament

Utilizator

  • Înregistrare
  • Login
Forumul Organizatia EMMA

"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent și mai puternic
decât cel viu"

Antoine de Saint-Exupery


"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem
cu toţii în aceeaşi barcă!"

Martin Luther King Jr.


"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei pomeni, mi se va frânge sufletul."


"Nicio talpă nu este atât de mică,
încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"


"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi
stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face
diferenţa între ele!"


"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină mai mare decât Iubirea"
Robert Binder

"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"


"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".

"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."


"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi, e ca şi cum ne-am reîntâlni cu ei..."

"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară şi amintirile o cărare, aş urca în Rai şi te-aş aduce din nou acasă."

"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină,
ca să ştim că sunt fericiţi!"


"În cartea vieţii, un înger a scris
despre naşterea copilului meu.
Apoi, închizând cartea, a murmurat:
"Prea frumos pentru acest pământ!".


"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."


O mamica indurerata

Despre si pentru ingerasii lor
Scrie un răspuns
256 mesaje • Pagina 1 din 14 • 1, 2, 3, 4, 5 ... 14

O mamica indurerata

Mesajde Nicoleta M pe 1 Iun 2009, ora 15:29

Buna,
Am ezitat in a-mi deschide sufletul dar astazi am prins curaj pentru a-mi scrie durerea. De aproape o luna traiesc intr-o lume a disperarii, nu reusesc sa-mi regasesc coordonatele, sa disting realitatea.... sa-mi strig durerea. Simt ca ma scufund, ca nu mai pot indura pierderea, dorul nebun de fetita mea pierduta ma macina clipa de clipa...
Pe 4 mai anul acesta am nascut-o pe Bianca Maria, ingerasul nostru drag insa 2 zile mai tarziu ea a fost chemata in ceruri... spre disperarea parintilor ei. Stiam din timpul sarcinii de complicatiile existente, respectiv hernie diafragmatica si chilotorax dar nu am incetat o clipa sa luptam pentru micuta; din cate ni s-a spus de catre medici si in urma numeroaselor investigatii facute, erau sanse de recuperare. Ne-am rugat luni intregi la indurare divina, la ocrotirea iubitei noastre... in ultimele saptamani de sarcina imi construisem atatea vise, sperante, credinta mea era mai puternica ca oricand si nu puteam concepe decat un final fericit; eram pregatita sa imi primesc copilasul mult asteptat. Stiam ca lupta nu se terminase o data cu nasterea dar eram pregatiti... asadar am nascut pe 4 mai iar Bianca a fost transferata in alt spital pentru a i se face investigatiile necesare si pentru a fi pregatita de operatie. NU am apucat sa o vad niciodata, sa o strag la piept - nu o sa mi-o pot ierta vreodata - eram convinsa ca in cateva zile o sa ma pot externa din maternitate pentru a-i fi alaturi. In noaptea dinaintea externarii Biencuta nu a mai avut puterea de ma astepta si a plecat la ingeri lasandu-ne cu o durere fara margini in suflet. Nu pot trece peste regretele de a nu fi fost alaturi de ea, de a-i transmite toata iubirea mea si de a nu fi botezat-o. Singurul care a vegheat-o a fost tatal ei. Mi-a fript inca o data inima ingropaciunea iubitei noastre fara a avea alinearea rugaciunii vreunui preot (nimeni nu a acceptat o inmormantare dat fiind ca nu apucasem sa o botezam). E aproape o luna de cand mi-am pierdut fetita si simt ca de acum ncolo durerea ma copleseste, dorul de ea ma doboara... nu mai pot spera la nimic... pana acum, parca eram drogata si tot asteptam sa ma trezesc din cosmar si sa-mi iau copilasul la piept. In ciuda tratamentelor puternice, inca mai am lapte... imi plange sufletul ca nu am pe cine hrani, ca nu am putut sa alaptez macar o data... Operatia inca o resimt si nu face decat sa imi rascoleasca durerea de a nu a o mai avea pe fetita inlauntrul meu, de a o proteja si a spera ca o sa fie bine... Nu sunt coerenta in exprimare dar sentimentele sunt coplesitoare... nu stiu cum sa mai rezist. Te iubesc, Biencuta!!!!!!!! Si iarta-ma, te rog, ca nu am putut sa ti-o arat cat ai trait, iarta-ma ca nu te-am botezat. In disperarea mea, inca te astept... nu am puterea sa constientizez pe deplin ca te-am pierdut definitiv in asta lume.
Nicoleta M
 
Mesaje: 136
Membru din: 1 Iun 2009, ora 14:45
Locaţie: bucuresti
  • YIM
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde veronicamincu pe 1 Iun 2009, ora 16:14

draga mamica de ingeras Bianca >:D< primeste te rog o imbratisare virtuala dar calda si sincera din partea mea >:D<
iti sunt alaturi cu tot sufletul meu si incerc sa inteleg aceste momente grele din viata ta ...e atat de recent inca si dorul devine din ce in ce mai greu si dureros
Biencuta stie si a vazut sau a simtit inca din burtica ta cat de mult o iubesti si cat de mult te ai rugat pentru sufletelul ei si cat ai luptat pentru ea....si ea te iubeste de asta fi sigura ,te iubeste si te va iubi neincetat ,iti va fi aproape la fiecare pas la fiecare gand ,in timp iti vei da seama ca ea este langa tine chiar daca nu o vezi si prin semnele trimise de ea catre voi parintii ei iti vei da seama ca te iubeste mult...
multe intrebari vor ramane fara raspuns ...eu inca ma intreb de ce ?si ma intreb de ce Dumnezeu ia atatia copilasi bebelusi doriti de parintii lor ??? nu cred ca vom afla vreodata aceste raspunsuri....
iti sunt alaturi si oricand vei avea nevoie sa vorbesti despre ingerasa ta Bianca , eu sunt aici
te imbratisez si te pupacesc din departare
O:-) Biancai multe @};- [-o< si zbor lin printre stelute ingeras scump (*)
mamica ingerasei Alessia Nicoleta
https://www.facebook.com/pages/Veronica ... 8773244725
https://www.facebook.com/profile.php?id=100001083837322
http://s837.photobucket.com/albums/zz295/veronicamincu/
veronicamincu
 
Mesaje: 351
Membru din: 15 Oct 2008, ora 01:32
Locaţie: Harlow,uk (oras natal Buzau,Romania)
  • YIM
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Bianca_C pe 1 Iun 2009, ora 16:53

Nico, draga mea >:D<
Ufffff.....Doamne, inca o poveste trista si o mamica care sufera atat de mult...si inca un ingerasi plecat in Ceruri langa ceilalti :-<
Bianca Maria....ce nume frumos :') .....poate ca spun asta fiind un pic subiectiva, gandindu-ma ca eu port acelasi prenume de "Bianca", de care sunt atat de mandra si parca simt cum fiecare cuvant al tau, ma doare si ma cutremura, parca durerea ta nu ma lasa sa stau de-o parte si sa nu-ti raspund.
Si uite-ma aici, langa tine, draga mea, incercand, cumva sa-ti alin durerea, atat cat pot si cat ma tin puterile, nu stiu sa zic multe....dar cred ca un sincer "imi pare rau" poate face cat toate cuvintele din lume.
Imi pare rau pentru suferinta ta, imi pare rau ca micuta ta Biencutza e in Ceruri acum, langa multi alti ingerasi si sunt sigura ca Patrick al meu a primit-o cu bratele deschise, gandindu-se la mine si la numele pe care il am in comun cu micuta ta; stiu asta, sunt convinsa ca asa a fost in urma cu o luna.....si mai stiu ca Biencutza a ajuns intr-un loc unde nimeni nu ii poate face niciun rau, unde exista numai lumina si iubire si va avea parte de toate acestea, crede-ma, draga mea......la asta ma gandesc mereu cand Patrick imi apare in gand, incearca si tu sa faci acelasi lucru....te va ajuta un pic.
Durerea o sa ramana, si vei simti in unele clipe cum te paralizeaza si parca lacrimile inimii iti inunda corpul pe dinautru, dar nu-ti face griji, sunt lacrimi pentru micuta ta, care se gandeste la tine si care iti trimite imbratisari din Ceruri si care e mandra de tine. >:D<
Nu te simti vinovata pentru ca nu ai reusit sa o botezi si pentru ca niciun preot nu a vrut sa-i citeasca o rugaciune la inmormantare, nu e vina ta....e a lor, a celor care refuza; insa, in schimb, ea se numeste Bianca Maria, pentru ca tu ai ales acest nume si ai botezat-o in gand, si cum poarta numele Fecioarei Maria, Ea va avea grija sa-i fie bine.
Incerc sa ma gandesc ce sa-ti mai spun, dar crede-ma, cu toata sinceritatea ca acum.....nu mai am cuvinte, nu neaparat ca nu mai stiu ce sa mai scriu, te inteleg atat de BINE, uita-te la mine, se implinesc aproape 6 ani si eu incontinuare sufar ca o nebuna si ma simt ca o leoaica in cusca si nu stiu incotro sa o iau, sa scap...insa stau si ma gandesc ca micutului meu nu i-ar placea sa ma vada asa....... :-s
Zambeste, draga mea :* ....sunt aici langa tine, astazi si maine........
Multe @};- si [-o< pentru Biencutza ta.
All my love ...... :x
Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri
"Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow."
........my precious child.......
Bianca_C
 
Mesaje: 3619
Membru din: 31 Mar 2009, ora 12:55
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde cristina_iancu pe 1 Iun 2009, ora 17:24

Te imbratisez si eu cu drag Nico >:D< :* Ma bucur ca ti-ai deschis sufletul si ai spus povestea Biencutei. Off scumpo, inteleg atat de bine situatia prin care treci. Si faptul ca lapticul nu vrea sa-ti paraseasca sanii, la mine au trecut 3 luni de cand am pierdut-o pe Denisa si inca am laptic. Incearca sa fii puternica sa nu uiti ca Biencuta ta stie cat de mult a iubit-o mamica ei. Ca ea ii vegheaza de acolo, de sus, pe mamica si pe taticul ei si nu vrea sa vada ca ei sufera cand ea este fericita printre ingerasi.


@};- @};- @};-
Imagine
Mămica îngeraşului fluturaş Denisa Georgiana şi a micuţei Eliza Ana-Maria
Desene pentru un îngeraş: http://dennyg.daportfolio.com/
cristina_iancu
 
Mesaje: 690
Membru din: 13 Mai 2009, ora 19:43
Locaţie: Bucuresti
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde marwana pe 1 Iun 2009, ora 18:08

offffffffffff am citit povestea ta si plang, plang de durere, o alta mamica de inger printre noi, un calduros Bun venit desi............multe imbratisari, mii de pupici, aici vei gasi puterea sa mergi mai departe, suntem alaturi de tine cu sufletul, nu uita ca ingerasul tau este acum cu dzeu, in imparatia cerurilor toti suntem egali, botezati sau nu, roaga te pentru sufletelul ei, asa facem noi toate, ma voi ruga si eu pentru Biencuta ta si pt tine si sotul tau, banuiesc ca stii si daca nu am sa ti spun ca pe data de 4.06 va fi o intalnire de grup cu noi mamicile si taticii de ingeri in cer, mai multe amanunte gasesti pe forum la sectiunea evenimente, va asteptam cu drag,si pt mine va fi prima intalnire la care voi participa pt ca eu sunt mamica de inger din 07.05.apropo de lapte eu am fost ablactata cu DOSTINEX luam jumatate de pastiluta la 12h, poti intreba medicul poate i ti va fi de ajutor
Alaturi de voi,
Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!),
mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Imagine
marwana
Moderator
 
Mesaje: 6104
Membru din: 10 Mai 2009, ora 09:22
Locaţie: Bucuresti
  • YIM
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde pufuleata-balica pe 1 Iun 2009, ora 18:12

nico stiu prin ce treci si te inteleg eu nu stiu ce sa mai spun cand citesc atatea povesti despre ingerasii care pleaca prea devreme,de cand eu am pierduta ingerasii mei stau mereu si ma gandesc daca exista pe lumea asta si pentru mine un copil care sa fie sanatos si daca sa il mai astept.
trebuie sa ai putere si sa treci peste asta dar stiu ca nu iti va fi usor pt ca eu am trecut cu greu peste toata tragedia mea.
>:D< >:D< >:D< @};- @};- @};- :h :h
Ultima oară modificat de pufuleata-balica pe 11 Iun 2010, ora 20:21, modificat 1 dată în total.
pufuleata-balica
 
Mesaje: 96
Membru din: 17 Mar 2009, ora 21:11
Locaţie: bucuresti
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde steluta pe 1 Iun 2009, ora 19:55

Imi e din ce in ce mai greu sa citesc toate povestile noastre triste....as vrea sa iau durerea tuturor acestor mamici, sa stiu ca sufletul lor e mangaiat si usurat, dar....nu pot , sunt doar o mama de ingeri O:-) care sufera alaturi de alte mame de ingeri.
Dar....uite ...o licarire de speranta si de alinare, o gasesti aici draga Nicoleta, aici in lumea noastra plina de dor si de speranta.
Hai aici in lumea EMMA de cate ori simti nevoia si vei vedea ca oricand va fi cineva aproape de tine cu o vorba calda, un gand luminos, o imbratisare adevarata.
Cu drag te >:D< si daruiesc @};- @};- si o [-o< pt. ingerasul tau Bianca Maria
(*) Steluta
Puteti sustine Organizatia E.M.M.A.
fara sa va coste nimic! Cum? Cititi pe: http://www.organizatiaemma.ro/directionare_impozit
steluta
 
Mesaje: 702
Membru din: 26 Mai 2008, ora 08:11
Locaţie: sibiu, romania
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde cristina neamtu pe 1 Iun 2009, ora 21:08

Draga Nicoleta, nu pot sa spun decat ca-ti inteleg durerea si ca iti sunt alaturi in aceste clipe f grele! As vrea sa-ti pot alina durerea cumva,sa fie mai usoara dar nu pot decat sa-ti ofer o imbratisare virtuala >:D< si sa spun ca IMI PARE RAU PENTRU INGERASA TA,BIANCA!
"imi pare rau" e putin,mult prea putin pe langa durerea care-ti sfasie sufletul in aceste clipe dar ,totusi, face minuni...am simtit-o pe pielea mea.Poate voi reusi sa-ti ofer si o imbratisare reala pe 4 iunie,daca vei dori sa participi la intalnirea de grup.E mult prea devreme,dar poate reusesti sa-ti gasesti fortele si sa ajungi...sunt sigura ca iti va face bine.
Ai grija de sufletul tau frumos,si incearca sa nu te izolezi! Iti sunt alaturi cu tot sufletul!
Pentru Biencuta,multe [-o< [-o< si @};- @};- @};- @};-

Cristina,mamica ingerasului Daria-Andreea
cristina neamtu
 
Mesaje: 177
Membru din: 8 Feb 2009, ora 17:03
Locaţie: bucuresti
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Daniela Ginju pe 1 Iun 2009, ora 21:25

Nicoleta cu durere in suflet iti spun bine ai venit intre noi.Stiu e dureros si foarte adanca apasarea in aceste momente cand totul in jur se invarte acelei intrebari"DE CE".
Scumpa ta Bianca Maria a ajuns la ceruri alaturi de ingerasii nostri si a lasat in urma parintii indurerati.Aici suntem noi mamicile de ingeri care te intelegem si incercam sa-ti alinam durerea fara a judeca ,aici vei primi din partea noastra cele mai calde imbratisari, urari de sanatate si multa alinare pentru sufletul tau atat de indurerat.Imi pare nespus de rau ca nu ai reusit sa-ti tii fetita in brate sa o alini sa o simti.Ai simtit-o atata timp in burtica ta iar acum , in momentul mult asteptat nu ai reusit ceea ce este cumplit de dureros.
Iti ofer umarul meu pe care sa plangi atunci cand ai nevoie, o imbratisare din partea mea sper sa te aline cat de putin.E greu dar incercam sa traim cu aceasta durere in suflet.
Multe @};- @};- draga mamica , multe >:D< >:D< calde si multa , multa sanatate.
Daniela G. - mama ingerasului Ioana-Valentina
Imagine
Daniela Ginju
 
Mesaje: 1146
Membru din: 3 Mai 2008, ora 22:43
Locaţie: OTOPENI
  • YIM
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Liliana pe 1 Iun 2009, ora 21:36

Draga mea Nicoleta
Te intampin si eu aici, in acest loc al plangerii, in acest loc in care fiecare mamica de ingeras isi poate spune durerea, oftatul, revolta...

Este greu de acceptat o asemenea suferinta...
Este greu de dus in spate o asemenea povara...
Este greu de inteles unde sa gaseti resurse pentru ati continua drumul in viata...

Iata aici, in cadrul EMMA, s-a format o comuniatte speciala, care ofera aceste resurse emotionale mamelor de ingeri... Aici te primim si pe tine, draga mea, desi ne-am fi dorit sa nu fie nevoie...

Am pregatit acum pentru fetita ta scumpa care a plecat in ceruri o pagina speciala numai a ei aici, http://www.organizatiaemma.ro/node/479, un loc in care ii vom pastra mereu amintirea si in care te vei intoarce mereu cand dorul te va apasa din greu pe suflet.
Totodata am notat in calendarul EMMA zilele in care de acum o vom comemora si pe Bianca Maria....http://www.organizatiaemma.ro/node/413
Ne vom gandi la ea impreuna, vom trimite catre ea rugaciunile noastre si gandurile curate...

Stim ca acum, durerea este crunta si proaspata. Este firesc sa treci prin tot felul de stari contradictorii si vei simti sentimente cumplite de vina, de revolta, de incrancenare, de anxietate... vei simti nevoia de izolare de restul lumii... vei resimti din partea oricui altfel orice cuvant, orice reactie... totul va avea alt inteles, alta dimensiune...
Cu timpul intensitatea acestora se va estompa, dar durerea... numai tu vei sti cum va fi ea...

Aici, pe forumul EMMA, vei putea reveni mereu, cand sufletul tau va avea mai multa nevoie de un cuvant cald, de un loc izolat in care sa planga, de un colt de lume caruia sa-i vorbesti despre ingerasul tau... Noi vom fi aici pentru a te mangaia, pentru a te asculta, pentru a te imbratisa.
Daca vei putea gasi puterea de a participa la intalnirea mamelor de ingeri de joi 04 iunie 2009 ar fi foarte bine pentru tine. Vei simti chiar din primele momente cat de mult te usureaza apropierea de celelalte mamici de ingeri, imbratisarea lor, tacerea lor ascultandu-te, lacrimile lor ce vor fi asemeni lacrimilor tale...
Te invitam... vei fi asteptata...

Cu drag si caldura,
Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Liliana
 
Mesaje: 1033
Membru din: 13 Mai 2008, ora 17:15
Locaţie: Bucuresti
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Nicoleta M pe 3 Iun 2009, ora 07:51

Va multumesc din suflet pentru mesajele voastre ... nu imi pot gasi cuvintele potrivite... sunt atat de confuza... promit sa revin pe acest forum imediat ce o sa imi mai limpezesc mintea. DIn pacate, acum nu imi gasesc linistea pentru a scrie. Multumesc inca o data pentru cuvintele calde primite - mi-au incalzit sufletul. Ma rog pentru toti ingerasii si sper din tot sufletul ca lor sa le fie bine. Am citit despre intalnirea de maine dar sincer, nu stiu daca as fi in stare... o sa ma mai gandesc; daca nu, o sa o las pe urmatoare data. Nicoleta
Nicoleta M
 
Mesaje: 136
Membru din: 1 Iun 2009, ora 14:45
Locaţie: bucuresti
  • YIM
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Bianca pe 3 Iun 2009, ora 10:09

Draga Nicoleta >:D< ....O, Doamne.....este atat de recenta pierderea ta si atat de rascolitor este mesajul tau =(( .......m-am regasit in el si citindu-l, am retrait momentul in care am aflat ca Emma mea, are probleme grave la inimioara.....am retrait spaima impletita cu speranta, care mi-au invadat si au pus stapanire pe sufletul meu si pe gandurile mele, pe tot parcursul sarcinii.......am retrait cautarile incrancenate a unor medici care sa o poata ajuta.....am retrait disperarea cu care ma rugam zilnic sa se intample o minune......am retrait visele pe care mi le faceam.... Mi-am amintit cum asteptam sa ma trezesc din cosmar...sentimentul ca am sufletul anesteziat.....si cat de confuza eram si eu....
Nu te forta sa vii maine la intalnire, daca simti ca nu ai putere.....lasa-ti timp...dar nu tine durerea in tine...nu pentru mult timp....las-o sa iasa prin lacrimi, prin hohote de plans, prin scris si incearca sa citesti articolele de pe site si mesajele celorlalte mamici! Te vor rascoli dar te vor ajuta sa intelegi prin ce treci si mai ales, te vor ajuta sa nu te mai simti singura....Si sotul tau are nevoie de sustinere....spune-i sa intre si el pe site, si sa citeasca..... Acelasi lucru, roaga-i si pe prietenii tai...familia....este foarte important sa ai alaturi oameni care sa te sustina emotional.....fara a da sfaturi...fara a judeca...fara a blama...pur si simplu sa fie acolo! .....Si daca simti ca ei nu te inteleg, vino aici, printre noi....aici esti...acasa....aici esti in siguranta.....aici vei fi simti acea profunda empatie, care nu o vei simti la cei care nu au trecut prin asa ceva... Nu au cum sa STIE, oricat de sufletisti ar fi si oricat de mult isi doresc si incearca sa te ajute!

Biencuta....asa o alinta mama mea pe micuta mea...cat a asteptat-o si a dorit-o si ea...
Biencuta ta e bine....Nu e singura....E cu toti ceilalti micuti stransi acolo Sus, vegheati de Dumnezeu si inconjurati de dragostea Lui si a noastra......Va mai dura ceva, pana vei accepta acest gand...va mai dura...

Nu este vina ta, ca nu ai tinut-o in brate...Nu este vina ta, ca n-a fost botezata.....Din pacate, la noi, cadrele medicale nu sunt inca pregatite pentru astfel de situatii....Pur si simplu nu realizeaza ce urmari si ce sechele raman, atunci cand o mama nu-si poate tine in brate copilul, cand nu-si poate lua "Bun ramas" de la el, cand nu are un mormant la care sa mearga......
Cand vei intelege ca nu e vina ta, vei reusi sa te ierti.... ...Acorda-ti timp si fii blanda cu tine insati.....
Biencuta ta stie cat ai iubit-o, a simtit asta tot timpul cat a fost in burtica ta si chiar si in acele doua zile, cat a stat aici..... As vrea sa citesti un mesaj, pe care l-am primit si pe care l-am postat si aici pe forum, care mie mi-a facut bine.....poate iti va face si tie bine sa te gandesti la fetita ta, din perspectiva propusa in acel mesaj...il gasesti pe: viewtopic.php?f=8&t=368&start=20

Imi pare nespus, nespus de rau..........As vrea sa te pot strange in brate si sa stam asa mult, mult, mult....daca nu o voi putea face maine, vreau doar sa stii ca o fac oricum in gand.......si vreau sa stii ca nu esti singura........

Te imbratisez cu mult compasiune si iti trimit, macar virtual, un brat de flori, pentru tine, draga mamica si pentru Bianca Maria, ingerul tau pazitor @};- @};- @};- @};- @};- @};-
...in memoria Lor si cu tot sufletul alaturi de Voi! Bianca
http://www.biancabrad.com/pierderea_sarcinii/
http://www.youtube.com/watch?v=lx74_vfrLcE
Bianca
Fondator E.M.M.A.
 
Mesaje: 1174
Membru din: 1 Mai 2008, ora 14:51
Locaţie: Bucuresti
  • Site web
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Nicoleta M pe 5 Iun 2009, ora 16:52

Buna Bianca,

M-a emotionat mesajul tau; interesant cum poti simti cand doua suflete rezoneaza, simt in acelasi fel. Daca stau sa ma gandesc, intr-adevar, cred ca avem povesti asemanatoare in anumite privinte - intelegi cautarile febrile, disperate a unei solutii medicale, divine... sentimentele amestecate din timpul sarcinii - fericirea nebuna de a deveni mamica, bucuria de a simti fiecare lovitura a bebelushei, de a-i spune cat o iubesti si ca de abia astepti sa va intalniti dar si frica teribila pentru sanatatea si ce va sa ii harazeasca soarta iubitei tale...

Cred ca te-am auzit intr-o emisiune spunand ca ai preferat sa nu le spui parintilor tai de problemele care erau cu fetita tocmai pentru a-i proteja - oricum, nu puteau ajuta cu nimic, doar ar fi suferit la fel de tare ca si tine... si aici am avut o abordare asemanatoare. Nu am putut sa le spun - stiam cat ne iubesc, cat de mult isi asteapta nepotica - singura de altfel, stiam ca o sa le zdrobesc sufletul si am preferat sa ii protejez de data asta eu pe ei, sa le las macar pentru o bucata de vreme linistea sufleteasca.

As fi vrut sa pot spune ca ne mai asemanam intr-o privinta, sa pot spune, ca si tine, ca imi caut forta in zambetul copilului de langa mine; Bianca era primul nostru copilas, asteptat cu mare drag. Imi doresc asa tare un sufletel langa mine... deunazi eram in parc si am avut instnctul de a o zbughi de langa sotul meu si de fura efectiv un bebelus si a-l pastra doar pentru mine...bineinteles, ca a fost doar o pornire nebuneasca, inca mai am puterea de a rationa ce e bine si ce nu... dar sunt asa de scumpi beblusii... iar de fetite deja sunt indragostita iremediabil (desi, la inceputul sarcinii sotul isi dorea un fecior - lucru absolut nesemnificativ si dupa parerea lui, acum).

Maine se face o luna de la plecarea iubitei mele si o sa merg la ea... am preferat sa o ingropam la ai mei, in provincie. Imi plange sufletul... maine e si ziua mea dar nu mai conteaza; fac 30 de ani si mi-am imaginat ziua asta ca fiind una fericita, alaturi de Biencuta... O sa incerc ca de fieare data, atunci cand sunt alaturi de cei dragi, sa fiu "tare"; stiu ca aratandu-ma mai detasata, linistita... reusesc sa aduc un pic de alinare celor din jur.

In perioada asta, stand acasa, am ragazul de a-mi plange pierderea zilnic dar nu stiu cum sa procedez cu sotul meu... stiu cat de mult a suferit... enorm; imediat dupa, a trebuit eu sa incerc sa ii induc putina putere, curaj... suferea pentru amandoua. Acum evitam subiectul.. seara incerc sa nu discut despre fetita de teama de a nu-i produce suferinta... nu am avut inca puterea de a-i arata acest site (o sa o fac dar nu stiu cand o sa pot), am preferat sa merg singura in spital la control... pe de alta parte, nu as vrea sa isi reprime sentimentele. A fost un an plin de incercari,nu o sa intru in detalii - alte probleme extrem de serioase de sanatate in familia lui... Sper sa gasim calea de comunicare pe aceasta tema, puterea de a razbate cumva impreuna.

In fine, cred ca m-am "lungit" prea mult sau poate ca am deviat de la subiect... de fapt nici nu stiu ce as mai putea adauga... multumesc inca o data pentru cuvintele calde si mesajul pe care mi l-ai recomdat sa-l citesc... da, cine l-a scris si-a gasit cu mare pricepere cuvintele potrivite pe care sa le scrie.

Te imbratisez cu drag >:D< !
Nicoleta

Nu am reusit sa vin ieri la intalnirea voastra... nu am inca puterea sa-mi exteriorizez durerea... dar nadajduiesc ca data viitoare sa o pot face; am citit parerea pozitiva a multor mame de inger de pe acest forum legat de aceste intalniri
Nicoleta M
 
Mesaje: 136
Membru din: 1 Iun 2009, ora 14:45
Locaţie: bucuresti
  • YIM
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde nicoleta pe 12 Iun 2009, ora 15:09

Buna, Nicoleta!
Fie ca Sfanta Fecioara sa te ocroteasca, scumpa mea.
Incearca sa traiesti frumos si sa te bucuri de orice bun si frumos iti este oferit de Cerul Bun si Sfant.
Stiu, Nicoleta draga, ....cat iti este de greu...stiu ca nu intelegi de ce?
Atat timp cat ai iubit cu tarie, cat ai asteptat aceasta minune dulce cu dragoste si nerabdare, ai sperat ca ea sa poata trai alaturi de tine.
Chiar daca soarta a hotarat ca trupul ei sa fie langa stele, iar sufletu-i pur langa tine, tu sa nu uiti nici o secunda ca ea te vede si te simte, iar daca tu vei fi bine si ea va fi linistita.
Iti doresc sa ai parte de oameni buni langa tine, de dragoste si intelegere.
Milioane de @};- @};- @};- @};- @};- @};- @};- pentru sufletul tau frumos.
Pentru ingerasa ta, rugaciuni sincere si multa lumina.
Te imbratisez sperand ca aici vei simti un gram de alinare, sperand ca dorul va fi mai usor de suportat.
Pupici pupaciosi cu mare drag.
nicoleta
 
Mesaje: 2799
Membru din: 5 Iul 2008, ora 08:00
Locaţie: petrosani
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Nicoleta M pe 14 Iun 2009, ora 17:55

Multumesc pentru incurajari.
Mi-am facut un obicei in ultima vreme in a intra pe acest site zilnic si a citi cate ceva, fie o poveste, fie un articol... ma simt mai aproape de niste oameni ce, din pacate, imi pot intelege pe deplin ceea ce simt. Momentan, viata nu e decat o lupta de a supravietui si a spera ca imi voi putea accepta destinul; adeseori ma trezesc rugandu-ma sa pot avea si eu un copilas al meu langa mine si numai gandul asta, speranta intrezarita imi da un sentiment de calm, de liniste, de speranta in mai bine - pentru moment, gasesc o ratiune, pot da un sens lucrurilor. In rest ... nu pot gasi bucurie in nimic din ceea fac deocamdata.
Ma tot gandesc la cat ar fi fost de mare fetita mea cea frumoasa ... am facut 30 de ani la o luna dupa ce mi-am pierdut ingerasa si la un an si o zi de la nunta ... in ce as putea sa imi gasesc linistea sufleteasca? Frustrarea e pe masura si din cauza cezarienei ce nu imi permite sa pot incerca prea devreme sa am o noua bucurie in viata, un copilas sanatos si atunci nu imi ramane decat sa incerc sa rezist de dragul celor dragi si cu speranta ca va trece un timp si poate Bunul Dzeu isi va face mila si de noi si ne va darui ceea ce ne-ar putea cu adevarat implini pe lumea asta.
Inchei aici.. probabil aberez un picut dar constat ca imi face bine sa "vorbesc" , chiar si singura...multe rugaciuni catre toti ingerasii si parintii lor.
Biencuta mea, te iubesc asa mult si n-as putea exprima vreodata in cuvinte regretul de a nu te fi putut tine strans la piept. Iarta-ma pentru tot... imi place sa cred ca ma vezi si simti macar acum dragostea mea.
Nicoleta M
 
Mesaje: 136
Membru din: 1 Iun 2009, ora 14:45
Locaţie: bucuresti
  • YIM
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Liliana pe 14 Iun 2009, ora 18:18

Nicoleta, draga mea, aici nu vorbesti singura...
Aici, ecolul durerii tale se aude in toate inimile mamelor de ingeri... si se reintoarce catre tine in lacrimi, in cuvinte de mangaiere, in caldura sufleteasca.
Revino oricand vei simti nevoia!
Vei depune aici un pic din tristetea care iti umple sufletul si vei putea continua drumul mai usurata...
Aici este locul unde primesti putere, energie binefacatoare, incredere si speranta.
Cu mare drag,
Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Liliana
 
Mesaje: 1033
Membru din: 13 Mai 2008, ora 17:15
Locaţie: Bucuresti
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Nicoleta M pe 15 Iun 2009, ora 17:03

Vad ca aici nu sunt singura - din pacate, sunt destule, prea multe mamici ce cunosc foarte bine sentimentele ce ma incearca...
Simt ca nu mai pot continua... ma simt atat de trista, mi-e atat de dor de ingerasa mea ... nu pot exprima in cuvinte.
Nu inteleg de ce trebuie sa ma simt presata cumva de cei din jur care imi tot spun ca trebuie sa imi revin si sa merg mai departe... ca sunt tanara si voi avea un alt copil; mi se pare atat de dur, de neinduratoare o astfel de abordare... inteleg ca sentimentele mele nu pot fi percepute la aceeasi intensitate de catre ceilalti dar de aici si pana la a primi asemenea "consolari" ... as vrea sa pot vorbi despre frumoasa mea si nimeni nu ma lasa, evita subiectul de parca s-ar putea sterge totul cu buretele; ma doare atitudinea asta, a fost copilul meu chiar daca doar pret de doua zile... l-am asteptat o viata.
Nu cred sa fiu suficient de puternica.. nu stiu de unde sa imi gasesc puterea de a merge mai departe; nu ma pot bucura de nimic, atata durere ... de ce, Doamne, de ce ea? De ce noi, cu ce am gresit? M-am rugat cu disperare sa mi-o salvezi, sa o lasi langa noi... in ce sa mai cred?? Cred ca te-am visat aseara Biencuta, tu erai fetita frumoasa ce m-a sarutat? De ai putea fi langa noi ... mi-e asa dor de tine... of, Doamne, nici macar nu am putut sa-mi iau adio de la tine, iubita mea, vreau sa te tin in brate, as da orice sa o pot face macar o clipa, sa nu te mai simti singurica, sa fim amandoua... asteptasem cu atata speranta venirea ta, nu as fi putut intelege dinainte ce mare binecuvantare, ce fericire iti umple sufletul cand iti aduci puiul pe lume...;iarta-ma pt tot si ma rog din tot sufletul sa-ti fie bine, nu ai tu nici o vina... ce vina sa ai tu, suflet curat, ca nu te-am botezat? Cum sa invat sa traiesc fara tine? De ce nu ma trezesc din cosmarul asta, de ce trebuie sa fie adevarat, de cine sa mai am grija??
Nicoleta M
 
Mesaje: 136
Membru din: 1 Iun 2009, ora 14:45
Locaţie: bucuresti
  • YIM
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Bianca_C pe 15 Iun 2009, ora 23:48

Draga mea >:D<
Cata durere regasesc in cuvintele tale, si parca, aceiasi durere pune stapanire si pe sufletul meu.....ma regasesc in ce scri, si eu imi adresam aceleasi intrebari, nu vreau sa te dezamagesc, dar multe raspunsuri nu le-am primit nici astazi de la Dumnezeu si nu stiu ce trebuie facut sa le primim cumva, sa intelegem de ce ne-a ales pe noi, ca parinti, sa trecem printr-o asemenea pierdere :-<
Lumea e rea...lumea e invidioasa si de multe ori atat de insensibila la suferinta altuia, am observat si nu odata ci de nenumarate ori, ca fiecare e pentru el, nu-l intereseaza persoana de alaturi daca sufera sau daca o doare ceva, insa nu ii putem schimba, draga mea....sunt oamenii din jurul nostru, si noi ii acceptam asa fara sa le cerem nimic in schimb, parca ne e teama sau poate suntem prea "decente" sa le cerem sa ne inteleaga dorul si durere...cine stie?!...sper ca intr-o buna zi, macar unul dintre ei sa faca un efort si sa incerce, macar din respect sa ne fie alaturi si atunci cand nu e bine....
Fiecare dintre noi e tanara si are toat viata inainte, dar asta nu inseamna ca trecut nostru va disparea, asa...undeva in zare, ba chiar mai mult, ne va marca pe vecie, orice am face..
Nu te da batuta...lasa-i sa vorbeasca, nu-ti fie teama sa povestesti despre micuta ta....noi suntem aici, te ascultam orice ai vrea sa ne spui, orice mesaj ai vrea sa-l trimiti catre Ceruri, fara sa te judecam sau sa ne dam ochii peste cap......nu-ti fie teama >:D<
Sunt aici langa tine...si astept sa imi mai povesteti despre Biencuta ( tiza mea...acum ingeras )...sa imi mai scri aici ca te-am sarutat in vis :') .....spune-mi despre ea, o sa fiu aici sa citesc si sa incerc sa iti raspund, cand am timp....
Pana atunci iti doresc tot binele din lume, sa ai putere sa inchizi ochii la cei care nu stiu ce vorbesc, sa coloana dreapta si sa mergi mai departe......cu demnitate, asa ar vrea sa te vada si ingerasul tau din Ceruri :x
Bia :*
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri
"Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow."
........my precious child.......
Bianca_C
 
Mesaje: 3619
Membru din: 31 Mar 2009, ora 12:55
Sus

Re: O mamica indurerata

Mesajde Nicoleta M pe 16 Iun 2009, ora 15:18

Multumesc ca aveti rabdarea sa ma "ascultati"; practic, la momentul asta, nu prea am cu cine vorbi... sotul si parintii sunt prea indurerati pentru a mai avea curajul sa deschid subiectul, mai degraba incerc sa eman putina liniste in preajma lor - stiu ca este suportul de care la randul lor au nevoie - sa ma vada cumva "bine". Iar in rest, cine ar putea intelege ce simt? Mi-e jena sa deranjez cu durererea mea, incerc mai curand sa port o masca - observ ca e mai usor sa fiu acceptata asa decat plangandu-mi durererea; asa ca, in astfel de momente, apelez la a-mi deschide sufletul aici.
Azi a trebuit sa ma reintorc in spital pentru un control si asta nu a facut decat sa ma ravaseasca si mai tare - doctorul a inceput printr-o gafa intrebandu-ma daca mai alaptez... culmea e ca inca mai am lapte si inca ma lupt cu diverse tratamente - nici corpul nu pare sa inteleaga ca s-a sfarsit totul...
De cand am ajuns acasa, ma tot uit la cele 4 poze ale fetitei, singurele de altfel. Nu am apucat sa o vad in viata, sa o tin aproape si sa ii analizez fiecare particica... daca ar putea fi acum cu mine... Si era asa frumoasa, un copil perfect la exterior (doar un pic sunt subiectiva, chiar era un copil frumos inca de la nastere, cu trasaturi parca prea bine conturate pentru un nou nascut). Stiu ca o sa ii duc dorul cat o sa traiesc si ca nimic si nimeni nu ar putea sa imi ostoiasca dorul, sa o inlocuiasca in sufletul meu... singura reala impacare, implinire pe care as mai putea-o avea in viata ar fi un sufletel care sa imi zica mama... sunt speriata, frustrata de cezariana pe care o am deja... tehnic, as mai avea o incercare sigura de a mai duce o sarcina pana la capat - si asta peste cel putin un an - si daca o sa am alte probleme, ce ma fac? Ne dorim atat de mult un copilas - nu am fi constientizat asta pe deplin acum 2-3 luni... eram inainte de a experimenta cu adevarat statutul de parinti, eram chiar putin tematori sa nu cumva sa dam gres, sa nu cumva sa gresim in vreo privinta in cel mai important rol al vietii noastre; nu stiam ce presupune, cum sa ne purtam, cum o sa fim... acum stiu ca am face totul pentru copilul nostru - nu o sa-mi pot sterge din minte imaginea sotului disperat, sfarsit, amarat, inlacrimat ce nu stia cum sa imi spuna ca nu o mai avem pe Biencuta, ca nu poate sa ma duca sa ma internez cu ea pentru ca... ; el a fost langa ea, a experimentat pentru 2 zile atat de scurte bucuria de a fi tata... eu am innumarat orele pana la care ar fi trebuit sa fim impreuna dar prea tarziu... de ce nu au putut macar sa mi-o arate la nastere, pana la transferarea in alt spital? Cui sa ii mai spun eu cat de mult o iubesc si sa o rog sa stea cu noi?
Tine-ne Doamne tari si te rog, singura, unica, cu adevarat de suflet dorinta, adu-ne intr-o zi un copilas si pe lumea asta - da-ne aceasta bucurie; pe Biencuta o ai Tu, lasa-ne si noua pe cineva; ai grija de ea, ma rog zilnic sa ii fie bine, nu poate plati un ingeras pentru greseala parintilor de a nu fi apucat sa o boteze. Da-mi puterea sa mai incerc, sa pot sa cred ca mai putem avea si un copil sanatos langa noi, alunga-mi teama teribila de a nu cumva sa imi pierd si alt copil. Si da-mi rabdarea ... iar peste un an sa pot spera din nou, sa pot sa ma rog pentru un sufletel ce sta sa creasca inlauntrul meu.
Te imbratisez, Biencuta, si vei fi mereu in sufletul meu... sper sa ajunga pana la tine dragostea mea, sa o simti si sa nu te simti singura. Ajuta-ne tu pe noi daca noi nu am putut sa o facem pentru tine ... iarta-ne si sa stii ca te-am iubit, fetita noastra; mereu, vei fi fetita noastra si ingerul nostru drag.
Nicoleta M
 
Mesaje: 136
Membru din: 1 Iun 2009, ora 14:45
Locaţie: bucuresti
  • YIM
Sus

Următorul


Scrie un răspuns
256 mesaje • Pagina 1 din 14 • 1, 2, 3, 4, 5 ... 14
Web Design Essence | phpBB | phpBB.ro