Lacrimi, suferinta si dor

[CosminaM]

Tocmai am pierdut o sarcina la 22 de saptamani. Pe langa durerea fizica cea din suflet nu are comparatie, si pentru ea nu exista medicament. Atatea vise, sperante, 5 luni in care totul a fost minunat, fara probleme, s-au dus fara nicio explicatie, fara motiv. De ce? nu pot sa nu ma intreb de ce? Tocmai facusem morfologia 4d si era minunat, copilasul nostru mult dorit era perfect. A doua zi dimineata i-am simtit primele miscari pe care le-a simtit si sotul. A fost un moment magic, il iubeam deja cu toata fiinta noastra. Dar totul s-a terminat prea brusc, doar intr-o clipa. In acceasi zi, noaptea...fara durere, fara vreun semn, o avertizare...nimic...Intelegem ca toata lumea e bine intentionata dar, cuvinte ca "Sunteti tineri" "O sa faceti altul" "Data viitoare va fi bine" nu ne ajuta cu nimic. E adevarat ca ne-am dorit foarte mult, si ne dorim in continuare. Dar nimic nu sterge pierdere suferita si toata durerea din suflet. Pentru noi va ramane primul nostru copil, pentru noi avea deja un nume...si l-am pierdut de ziua lui. Pe 1 iunie, nu numai de ziua copilului ci si de Sf Iustin. Dragul nostru Iustin Cristian. Cu numai cateva zile in urma aveam o burtica,acum nu mai e, un vis frumos ce s-a stins mult prea brusc.
Nu cred ca exista cuvinte pentru ceea ce simt. Il am pe sotul meu care a fost si este langa mine cu toata fiinta lui. Stiu ca e tare doar pentru mine, si ca sufera si el foarte mult. Abia de cateva zile am iesit din spital si inca nu imi vine sa cred ca nu mai e. Nu cred ca exista durere mai mare ca aceasta. Si sper sa ne fereasca Dumnezeu. Durerea fizica a fost crunta, dar cea din suflet e sfasietoare. Peste cea fizica probabil treci cand iti tii puiul in brate, dar asa nu exista consolare. Nu pot vorbi inca despre asta fara sa plang. Stiind ca totul era ok cu numai o zi in urma, o sarcina fara probleme, fara greturi,fara nimic,m-am trezit noaptea pt o nevoie fireasca si micutul meu a ramas fara lichid. Nu putea trai fara. nu avea cum, era mult prea mic. Dar inimioara lui inca ii batea cand am ajuns la spital. E un cosmar din care nu stiu cum sa ma trezesc. Si daca trecem peste toate astea, desi nu il vom uita cum sa avem oare speranta ca nu se va mai intampla la fel? Mentionez ca am fost luna de luna, la eco si controale, analize am facut tot ce s-a cerut, nu am depus efort si nu nu gasesc o explicatie...Cum stim ce putem face data viitoare sa fie bine? Cum?
A trecut o saptamana si durereaa mea e la fel de mare. Mi-e greu cand ma gandesc sa voi incepe munca peste 2 zile si trebuie sa dau ochii cu multa lume. Stiu ca nici stand acasa nu fac bine dar mi-e foarte greu cand stiu ca am plecat cu burtica si ma intorc fara.
Nu stiu cum sa fac sa trec peste toata durerea asta pe care o simt, nu ma pot gandi la nimic altceva decat la puiutul meu iubit si mult asteptat. Cu ce am gresit? De ce l-am pierdut cand totul era minunat?

[Mirela Mimi]

E foarte trist ce ti s-a intamplat .......si-mi pare rau ca si tu a trebuit sa cunosti o astfel de durere sfasietoare si tristete nemarginita ....

Cuvintele par a nu avea valoare .....sunt de prisos , insa o sa ti faca bine ca ti-ai expus povestea ingerasului tau Iustian Cristian aici pe forum , vei vedea ca nu esti singura in aceasta durere , noi , mamicile te vom ajuta cat vom putea ......

Ingerasul tau e intr-o lume infinit mai buna si mai calda .....
Zbot lin si somn dulce ii dorim .....
Iar tie , multa putere , inteleopciune si sa nu-ti pierzi credinta si speranta!!!!

Te imbratuisesz strans .......

[roxanacaz]

Imi pare rau ca te-ai alaturat si tu Parintilor de Ingeri... Ma bucur ca ne-ai gasit - stiu ca aici poti gasi un strop de liniste. Durerea e imposibil de exprimat in cuvinte, insa iti promit ca va fi ceva mai usor cu timpul, ca iubirea va deveni mai puternica decat disperarea, chiar daca dorul ramane vesnic... Alaturi de tine !

[masikada]

Imi pare rau pentru pierderea ta...
Din pacate suntem multe care au avut o sarcina perfecta, cu un sfirsit fara explicatii...
Durerea e enorma, cu timpul doar inveti sa traiesti cu ea, iar sufletul nu va fi tamaduit cu nimic...
Vorbele celor din jur uneori iti va provoca mai mare durere ...
O imbratisare calda
Zbor lin ingerasului Iustin

[CosminaM]

Va mulumesc din suflet pentru mesajele voastre. A trecut o saptamana si doua zile de cand l-am pierdut si ma doare de mor. Nu e zi sa nu plang de durere si nu stiu cum pot trece peste toate astea. Cum sa fac sa nu ma mai doara, sa nu mai simt golul imens din suflet.
Inca sunt in medical pana joi, stiu ca e mai bine sa ma intorc la munca sa ma iau si cu altceva sa nu ma mai gandesc atat, dar am o teama imensa cand stiu ca trebuie sa dau ochii cu atata lume, care ma vor privi fara burtica mea cu care am plecat. As vrea sa fiu mai puternica, sa nu ma mai vada sotul meu ca sufar atat, stiu ca ii fac si mai rau dar nu ma pot abtine. Nu mai pot zambi, inca visez ca e aici cu mine, ca ii simt miscarile firave si nu mi-am imaginat viata fara bebelusul nostru, facea parte din noi, din planurile si visele noastre. E atat de greu...

[lilsta]

pentru tine draga mamica de ingeras,bun venit in aceasta mare familie a parintilor de inger,imi pare nespus de rau pentru suferinta si durerea ta................. ,Iustin ingeras scump aici nu vei fi uitat ,,,,,iar mamica ta indurerata va veni in casuta ta (asa ne place noua sa spunem fiecare ingeras are casuta lui aici pe forum )oringand doreste,aici poate vorbi cu si despre tine,aici poate sa planga in voie sa-si descarce durerea care este imensa ...........iar noi cei care am trecut prin asta suntem aici sa o imbratisam si sa plangem alaturi de ea

draga mea


Liliana-bunica de 3 ingerasi -David;Alexandra si Maria -Grace

[CosminaM]

Multumesc tare mult pentru raspunsuri si pentru intelegere. Tare mult conteaza in aceste momente fiecare imbratisare si cuvinte de alinare.nu stiu cum voi reusi sa trec peste aceasta durere, cat o sa mai pot indura.acum stiu doar sa plang si sa sufar dupa ingerasul meu drag.Doamne dami putere sa pot indura.am sufletul frant si inima bucatele.

[GeorgianaR]

Mamica de ingeras,inteleg perfect starea ta,asa descriam si eu ce simteam acum un an si aproape o luna...totul a fost bine pana la 15 saptamani cand m-am trezit noaptea ca pierdusem lichid...e cumplit cum totul se naruie intr-o clipa,cand la toate echo si analizele ti se spune ca totul decurge bine.Nu exista o reteta de vinecare a sufletului,iti pot spune doar ca Dumnezeu va va intari sa reusiti sa traiti cu aceasta durere,iar,cu timpul,vei reusi sa te gandesti la puiul tau cu iubire si zambet pe buze.Gandeste-te ca el e fericit alaturi de ingerasi,iar pt noi asta conteaza,ca ei sa fie fericiti,indiferent de pret.Ca si cauza medicala,poti incerca analiza de progesteron,de prolactina si trombofilia.Eu am avut spotting maro la 5 saptamani de sarcina si cu cateva zile inainte de a-mi pierde bebelusul,iar cauza a fost tot PROM,ruptura prematura de membrane,iar medicul mi-a spus ca deficitul de progesteron crede ca a fost cauza,insa eu as dori sa fac si analizele de trombofilie.Multa credinta,putere si liniste sufleteasca iti doresc iar pentru micutul Iustin Cristian
Dupa calculul meu,cred ca puiul tau trebuia sa vina pe lume cam in aceeasi perioada cu puiul meu...la inceput de noiembrie...doar ca la diferenta de un an...

[CosminaM]

Off. Doamne cat poate fi de greu.inca o zi fara puiutul meu drag,fara miscarile lui firave, inca o zi in care doar plang...data probabila a nasterii era 4 octombrie...Oare pot indura atata durere ? O sa pot trai cu durerea asta atat d mare? Inca nu realizez si tot mai sper sa ma trezesc din cosmar.e greu cand ma trezesc si realizez ca e real.toata durerea asta e adevarata si tot mai grea. As vrea sa gasesc un raspuns, in analize, la doctori,orice doar sa stiu.stiu k nimic nu il va mai aduce inapoi dar tot as vrea sa stiu.iti multimesc pt gandurile bune. Tu ai aflat motivul?ai mai incercat sa faci un bebelus?multumesc

[monicamuresan]

Draga Cosmina, echipa E.M.M.A. te imbratiseaza strans si se roaga pentru linistea ta sufleteasca Ne pare atat de rau ca bebele tau mult dorit si mult iubit a devenit Ingeras Ne pare atat de rau ca si tu cunosti acum durerea sufleteasca , aceasta durere pentru care, asa cum ai spus si tu, nu exista medicamente...
Aici, pe acest Forum, in "casuta sufletelor noastre", singurul "medicament" care a venit ca un remediu, a fost sa invatam sa traim cu aceasta durere in suflet, iar apoi, incet-incet, sa facem loc tot mai mare iubirii neconditionate pe care o avem pentru Ingerasii nostri.
Pierderea ta e mult prea recenta Lasa lacrimile sa curga, lasa durerea sa se consume...sufletul tau are nevoie de mangaiere si alinare. Noi suntem aici, langa sufletul tau, dar eu cred ca cel mai important lucru, pe care trebuie sa-l simti, este ca Ingerasul tau gingas, Iustin - Cristian, este Ingerasul vostru pazitor, ca El va vegheaza si va protejeaza, ca El are puterea de a-ti alina sufletul.
Iti recomandam cu caldura articolele adresate mamelor de Ingeri, pe care le gasesti pe site-ul nostru: http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame, dar si cele adresate taticilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati. Pe mine personal, m-a ajutat foarte mult aceste articole, neintelegand ce este in sufletul sotului meu, pentru ca nu mai exista comunicare intre noi
Frazele spuse de cei din jurul nostru...offff cat dor...of cata suferinta ne provoaca, fara ca ei sa stie...de multe ori, ei nu o fac intentionat...spun lucruri, doar sa fie spuse, crezând ca astfel ne sunt alaturi...si ce mult gresesc... Citeste articolele adresate celor din jur: http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati, iar când vei avea puterea, invata-i sa ne fie alaturi Stiu ca suna dur, dar, noi trebuie sa avem puterea sa-i invatam sa fie alaturi de un parinte de Inger. Aceasta durere nu poate fi inteleasa decat de noi...cei care o traim in fiecare secunda a vietii noastre
Te cu caldura sufletelor noastre si iti suntem alaturi. Impreuna invatam sa mergem mai departe, sa ne pastram credinta si speranta
Zbor lin si Lumina vesnica, Ingeras gingas!

[mihaila andreea]

Draga Cosmina, imi pare atat de rau pentru pierderea ta ....cuvintele sunt prea mici, durerea e prea mare, pot doar sa iti spun ca sunt alaturi de tine si iti trimit multe , iar Ingerasului tau zbor lin si lumina vesnica

[CosminaM]

Nu pot sa nu ma gandesc d c? Am fost cu o zi inainte la morfologie si doctorita tot vroia sa ii vada inimioara.mi a zis ca totul e ok.nu avea nicio problema. Doar ca ma gandesc ca tot apasa acolo si la un moment dat si al meu sot a zis ca am tresarit. Tare ma gandesc sa nu l fi deranjat k tot apasa,daca p mn ma deranja. De ce inainte era totul ok si dupa doar o zi a inceput cosmarul meu. Fara sa simt vreo durere sau sa imi dau seama k vs urma asa ceva. S au rupt membranele brusc fara dureri.si p fise scrie k m am prezentat cu dureri.ceva nu mi e clar si simt nevoia sa gasesc un raspund la framantarile mele.se poate provok asa ceva d la apasarile d la eco? Nu era dr mea la kre m am dus in fiekre luna pt k asta avea si 4d.va multumesc

[GeorgianaR]

Nu am incercat inca sa am alt copil si nu am facut nici investigatiile inca.Nu stiu daca acele apasari ar fi provocat asta,in timpul sarcinii se face si controlul normal,ginecologic,unde medicul te apasa pe burta sa simta colul si asta nu afecteaza.Stiu ce inseamna sa te framanti sa gasesti un raspuns si sa te invinovatesti pentru orice lucru banal care crezi ca poate a generat asta,insa incearca sa te gandesti ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu.Sper sa reusesti sa gasesti raspunsul.Ar mai pitea fi vorba de vreo infectie vaginala sau urinara,ca si cauza medicala,pentru astea ar trebui sa faci analizele recent.Te imbratisez

[CosminaM]

Off, cat ma gandesc la tine puiul meu drag. De ce ai plecat? Era atat de minunata viata noastra...acum casa pare atat de goala.desi suntem tot doar noi doi.eu cu tati tau.visam impreuna cum casa ni se va umple de rasete si bucurie cand tu vei veni
Ne doream atat de mult un puiut mic,fruct al iubirii noastre.si tocmai ne mutasem la casuta noastra cand tu ai aparut in viata noastra.si tare ne bucuram si ne gandeam k ai vrut sa vii in casuta ta.de ce nu ai mai vrut sa vii? Oare de ce? Te-am fi iubit enorm
te iubim ingerasul nostru drag.

[GeorgianaR]

Aceste intrebari este normal sa te urmareasca acum...poate,cu timpul,vei afla de ce a trebuit sa se intample asta,desi simti ca nimic nu compenseaza pierderea puiului tau.Te imbratisez

[anamitru]

Draga mamica

imi pare rau pentru pierderea ta....toti cei de aici te intelegem pt ca toti stim ce inseamna sa pietzi un copil.
fetita mea a murit la 4luni si 3 sapt timp in care ne-am bucurat de ea zi de zi si dupa ce nu a mai fost nu am putut nici macar sa o plang ....si nici acum nu pot....si asta pt ca mai avem o fetita de 4 ani care sufera enorm dupa surioara ei....si zi de zi ma abtin sa nu plang , si incerc sa imi gasesc si ultimul gram de putere ca sa merg mai departe.
Nu te intreba de ce.....nu vei gasi raspuns si poate ca nu vei reusi decat sa te ineci in lacrimi, ura si resentimente..... e greu sa mergem mai departe dar asta e singura optiune corecta.

Trebuie sa aveti grija unul de altul

Multa putere


Cu drag

Ana

[masikada]

Deja de 8 luni ne dam aceiasi intrebare: DE CE? Cu ce am gresit noi?
Dar raspunsul probabil ca nu-l vom afla niciodata. Seara ma culc sleita de durere si cu gindul sa nu ma mai trezesc cu durere in suflet... Dar vine o noua zi si dimineata imi pun alta intrebare: de unde aceasta putere?
Iti inteleg suferinta, si uneori timpul ne este amic, iar uneori un dusman...
Odata cu pierderea puiului meu, in suflet s-au renascut sentimente noi, ne-am apropiat si mai tare cu sotul... si in acelasi timp am avut situatii sa vad ce "prieteni" ne inconjoara...

[CosminaM]

4 saptamani...de cand puiul meu a devenit ingeras. Imi pare rau sa aud ca sunt atatia parinti de ingerasi si sper ca puisorii nostri sa fie impreuna si fericiti in grija Domnului. Tare mi-e dor de tine puiutul nostru drag. Iustinel mami si tati se gandesc la tine si ne rugam sa ne dea Dumnezeu noua si tuturor parintilor de ingeri liniste sufleteasca, putere si speranta.

[CosminaM]

Ingerasul nostru drag,

Si tati plange dupa tine acum. Cred ca a fost destul de tare dar weekendul asta i-a fost dor de tine si de doua ori a plans. Se intreba oare cum ar fi fost sa mai fii cu noi. Aveai 27 de saptamania acum. Iubitul meu scump.tare dor imi e.
Esti tu oare fericit acolo sus? Te pupa mami si tati ingerasule. Iustinelul meu iubit.