ingerasul meu ioana nicoleta(24.04.2009)

[camelia73]

Dupa 15 ani de asteptari,framantari,privi pline de invidie si uneori de ura adresate altor mamici(suna groaznic dar asa priveam uneori si ma intrebam cu ce am gresit in viata de ce nu imi da si mie Dumnezeu copilul pe care il astept)pe 5 octombrie 2008 minunea s-a produs testul de sarcina era pozitiv.Stateam ,il priveam si nu credeam,plangand am trezit-o pe surioara ta si i-am dat vestea,a inceput sa planga si ea si ma intreba daca e adevarat si repeta intr-una"o sa am o surioara",radeam de ea ii spuneam ca nu are de unde sa stie ca esti fetita ,dar ea imi spunea ca simte...stie...ca esti fetita.Seara am mers la ecograf,te-am vazut...o luminita pe monitor...aveai 4 sapatamani.Erai minunea mea spuneam tuturor chiar daca nu ma intrebau.Au urmat analize ,ecografii,totul era bine,erai un copil cuminte aveam o sarcina usoara,fara probleme.Au trecut lunile si pe 3 ianuarie te-am simtit prima data miscand,nu cred ca exista pe lume o senzatie mai placuta ca aceea cand iti simti copilul miscand ,jucandu-se.Numaram zilele,nu mai aveam rabdare ,vroiam sa nasc mai repede sa te vad,sa te tin in brate.Din pacate a venit ziua mult asteptata cand aveam programa la ecografia de 24 sapatamani,spun din pacate pt ca toata fericirea a disparut intr-o secunda cand mi-au spus"arterele care duc sange la bebe sunt prea contractate,copilul este prea mic(500 Gr).Din ziua aceea au inceput alte analize,ecografii,vizite interminabile la doctori,spitale.Surprinzator totul iesea bine,la fiecare analiza facuta primeam acelasi raspuns"rezultatele sunt bune,nu ar trebui sa aveti probleme cu sarcina",dar ecografiile ii contraziceau.La fiecare eco ma bucuram pt fiecare gram pe care il lua bebe in greutate.La 29 saptamani ai reusit sa ajungi la 800 Gr ,iar la 32 sapt ,spre surprinderea tuturor aveai 1500 gr,o lumina de speranta se vedea si pt noi,mai ales ca nenea doctorul spunea ca desi esti micuta esti dezvoltata normal,proportional ceea ce ne indica ca esti sanatoasa.Acum numaram zilele,pt ca luasem hotararea ,la 34 sapt sa provocam nasterea,urmand sa imi asum riscurile dupa cum mi-au explicat medicii era posibil sa nu ai plamanii complet dezvoltati si sa nu te adaptezi vietii exterioare,dar am luat hotararea sa nasc mai devreme decat sa astept ziua in care placenta nu mai functiona.Din pacate viata ne-a mai jucat o festa si la 33 saptamani,cu o saptamana inainte de ziua programata pt nastere inimioara ta a incetat sa mai bata.Nu puteam sa cred ca e adevarat,nu e posibil....ma intrebam cu ce ,unde am gresit...ce trebuia sa fac si nu am facut...speram intr-o minune(era sarbatoare "izvorul tamaduirii"),m-am certat cu mine,cu Dumnezeu.Pt mine in ziua aceea timpul s-a oprit,nu mai conta nimic....toata noaptea care a urmat am privit spre cer si intrebam"de ce?".....dupa ce te-ai nascut incepuse ploaia ma gandeam ca si cerul si ingerii din cer plang odata cu mine.M-am ascuns ,pur si simplu,in spital,nu vroiam sa vad pe nimeni,nu imi pasa de nimeni,vroiam sa stau acolo aproape de fetita mea,dar ea nu m-a lasat ,mi-a aratat in vis ca am ceva important in viata pt care trebuie sa lupt si sa fiu puternica- a doua seara am visat-o ca stateam cu ea in brate si imi spunea"vreau la surioara mea sa ii spun ca o iubesc"si atunci am stiut ca imi va da putere sa am grija de fetita pe care o am acasa ca si ea suferea si avea nevoie de mine.

[Bianca]

Draga Camelia ..... primeste, te rog, imbratisarea mea, fie ea si virtuala, prin care vreau sa stii ca nu esti singura in durerea cumplita prin care treci... Vei vedea cum, una dupa alta, mamicile de ingeri si prietenele noastre, inscrise aici, iti vor transmite toata compasiunea lor, si o data cu ea, alinarea si puterea de care ai nevoie acum, pentru a depasi aceasta prima perioada, extrem de grea.... De asemenea, pe site, sunt tot felul de articole care, daca le vei parcurge, iti vor fi, sper, de folos....sunt scrise de mame care si-au pierdut copiii si surprind toate starile si gandurile, care te coplesesc acum...recunoscandu-le si realizand ca este normal, te vor ajuta mai mult decat crezi...

Din mesajul tau, in ciuda durerii si a putinului timp scurs de la pierderea micutei tale, reiese deja o intelepciune care te va ajuta.... e un semn bun.... Micuta ta, Ioana Nicoleta, deja si-a facut simtita prezenta de acolo de unde e acum, si o sa o tot faca si va veghea asupra ta si a surioarei ei mai mari...........vei vedea...vei simti....

Imi pare nespus de rau ca nu te poti bucura Ioana, asa cum iti doreai ....Va trebui acum, sa inveti sa traiesti cu gandul ca, desi nu e in bratele tale pline de iubire, este in bratele lui Dumnezeu, a carui iubire o va proteja....Poate ca nu intamplator a luat-o la El in zi de sarbatoare...... Nu e usor...stiu ...dar este cel mai bun lucru pe care il poti face.....gandindu-te ca micutei tale ii este bine acolo unde e...intr-un loc luminos, lipsit de probleme, inconjurata de ceilalti ingerasi si de dragostea lui Dumnezeu....

Desi nu o vei purta in brate, va fi mereu in inima ta si va trai prin tine si prin ce vei face in memoria ei.....
Acum e greu sa crezi ca poti face acest lucru dar in timp, vei invata......acorda-ti timp..ai rabdare cu tine.....si oricand iti este greu, intra aici, unde cuvintele calde si pline de compasiunea, iti vor alina durerea chinitoare....

iti doresc multa putere, mult curaj si multa intelepciune...
Te imbratisez cu multa caldura si iti trimit un brat de flori, pentru micuta ta, Ioana Nicoleta

[nicoleta]

Buna, Camelia draga!
Regret ca si tu a trebuit sa gusti acest amar al pierderii unui prunc, regret ca sufletul tau a trebuit sa planga, ...regret!!!
Te imbratisez, scumpa mea, cu caldura si ganduri bune, sperand ca aici, vei simti cum optimismul si sperantele vor umple cate putin golul creat de pierderea crunta.
Sti, ...soarta asta nu ne intreaba daca iubim copilasii, nu ne intreaba daca suntem in putere de a duce aceasta povara a durerii sufletesti, ci pur si simplu, ne loveste. Dar noi, trebuie sa invatam a trai si cu durerea si cu dorul, ...sa traim frumos si demn, aprinzand lumini pentru sufletele pure ale ingerasilor nostrii, inchinand rugaciuni sincere si facand bine in jurul nostru.
Pentru sufletul tau frumos,
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi.
Cu mare drag, Nicoleta!

[camelia73]

va multumesc pt gandurile bune,v-am descoperit intamplator,am vazut la stiri pe data de 10 seara un reportaj despre intalnirea mamicilor care tocmai avusese lor.am regretat ca nu am stiut din timp sa pot veni si eu,dar din seara aceea in fiecare zi si noapte am stat si am citit toate mesajele de pe forum si aici puteam sa imi exteriorizez sentimentele ,stiam ca sunt inteleasa si ca voi gasi mereu o vorba buna,un sfat,ajutor.Cand sotul si copilul sunt acasa ascund adanc in suflet durerea si ma port normal pt ca vad durerea din ochii lor si incerc sa ii ajut pe ei sa treaca mai usor peste tot,imi impun sa fiu tare pt ei,dar toata forta o iau de aici din cuvintele celorlalte mamici.va multumesc pt tot si va imbratisez

[veronicamincu]

sunt alaturi de tine cu tot sufletul meu si vreau sa simti imbratisarea mea calda si sincera
Ioana Nicoleta este acum intr o lume mai buna de unde iti va trimite semne ca este bine si ca va iubeste ,iti va da puterea necesara sa treci peste aceste momente grele in care intrebarile fara raspuns nu iti dau pace...stiu ca este greu si stiu ca durerea si dorul nu vor disparea niciodata...insa ingerasii nostri ne ajuta sa invatam sa traim cu ele in suflet
la mine ieri s au implinit 8 luni de cand ingerasa mea nu mai este cu mine si inca ma doare ,inca ma mai intreb de ce?inca plang si ma gandesc cum ar fi fost daca ea s ar fi nascut ...
iti doresc sa ai parte numai de bine si sanatate multa pentru a putea fi alaturi de surioara Ioanei
te imbratisez cu mult drag si te pupacesc din departare
pentru Ioana Nicoleta aprind o lumanarica roz si ii trimit multe si
te pup

[alexandra_edy]

draga mea!
imi pare nespus de rau pentru fetita ta...iti inteleg durerea si ma rog lui Dumnezeu sa incerce macar sa ti-o aline...si eu mi-am pierdut copilasul intr-un mod destul de tragic...si plang zilnic pentru el...nu uita...ea este bine acolo,sus,"acasa",dupa cum zicea Steluta si mare dreptate avea...ei sunt acasa...noi in lumea asta suntem numai musafiri...gandeste-te ca ea are nevoie de tine aici pe pamant,pentru a avea cine sa ii planga memoria...

te pup draga mea si iti ofer din tot sufletul un buchet de iar pentru minunea ta, fierbinti
ai grija de tine si nu uita ca ea este cu tine in orice moment...te vegheaza si te incurajeaza sa mergi mai departe!

[Bianca_C]

Draga mea Camelia
Imi pare atat de rau pentru micuta ta Ioana ......imi pare rau ca nu te poti bucura de ea asa cum ti-ai dorit, imi pare rau ca aud de alta poveste trista, a ta, a ingerasului tau frumos.... , dar undeva in interiorul meu, ma bucur.....ma bucur pentru ca ne-ai gasit, m-a bucur pentru ca ai avut curaj sa ne povestesti cu atata deschidere despre Ioana......si te admir
Stiu ca e greu.....si ca doare atat de mult....si ca apasarea ii taie respiratia, dar trebuie sa fii o femeie puternica care invata in timp sa accepte tot ce Dumnezeu a decis pentru ea; nu o sa fie usor, e imposibil, si as spune o mare aberatie gandindu-ma ca va trece repede.
Dorul si durerea pierderii propriului prunc sunt mai presus decat orice al sentiment
Sunt atat de convinsa, ca micuta Ioana, in clipa asta se uita catre tine si e mandra de tine, si iti trimite raze de soare si pasarele care iti canta sa-ti faca ziua mai frumoasa......ea nu te-a uitat, chiar daca e in paradisul ingerilor, chiar daca e mai aproape de Dumnezeu decat suntem noi.........sunt toti acolo, toti ingerasii nostri, de-a dreapta Domnului si ne vegheaza si ne dau putere si zambet.
Asta trebuie sa facem si noi, sa le raspundem.......prin zambet si iubire, prin ganduri de dor si lacrimi care poate uneori ne linistesc
Te imbratisez, draga mea........si-ti doresc tot binele din lume si-s aici langa tine
All my love for you and for your beautiful angel
Bianca C ( mamica lui Patrick )

[camelia73]

te pupa mami,ingeras drag,azi e ziua surioarei tale,dar anul asta a fost pt noi o zi ca oricare alta,nu am gasit puterea de a ne bucura.Isi dorea atat de mult sa te nasti in apropierea zilei ei sa va serbati mereu ziua impreuna,imi imaginez deja cum ar fi aratat la anul casa plina de bebelusi alaturi de pusti de 17 ani, cred ca v-ati fi distrat.am atatea ganduri,atatea lucruri sa iti spun dar acum nu se leaga cuvintele,insa tu esti langa mine si stiu ca imi auzi gandurile.ma macina mereu gandul ca poate puteam face ceva ........poate te puteam salva....mereu ma intreb ....daca am facut tot ce puteam,daca ceva nu am facut,undeva am gresit?

[Liliana]

Camelia, te intampin si eu aici, pe Forumul EMMa, locul in care sper sa gasesti liniste, impacare, rabdare, intelegere si putere pentru timpul care va urma.

Am pregatit pentru micuta ta, Ioana Nicoleta, pagina care de azi ii poarta numele aici
http://www.organizatiaemma.ro/node/470, iar in calendarul EMMA probabil ai observat deja ca am consemnat ziua plecarii ei printre ingeri (chiar din seara in care am primit mesajul tau privat) http://www.organizatiaemma.ro/node/412.

In pagina de album in care te intampina balonasul cu numele ei vei regasi gandurile tale, amintirea ei si dorul care le leaga impreuna...

Sper sa simti, in timp, beneficiile prezentei tale aici, printre mamele de ingeri, caci mai ales ele stiu perfect prin ce treci, ce simti si stiu ce ai nevoie ca sa simti mai usoara povara.

Te imbratisez cu drag,
Liliana

[camelia73]

draga liliana,iti multumesc din suflet pt tot,esti o alinare pt suflete noastre.....toate mamicile ,tot ce se intampla aici este exact ce avem nevoie acum in cele mai grele momente din viata noastra.zilnic ,stau ore in sir in fata calculatorului si citesc mesajele de pe forum si ma rog sa nu mai apara o mamica noua(sa nu mai vina o inima indurerata)dar sper sa vad mesaje de la alte mamici in care sa spuna "sunt iar insarcinata",m-am bucurat citind cateva mesaje de la unele mamici care trebuie sa nasca si ma rog alaturi de voi ca totul sa fie bine.iti multumesc inca odata pt inima mare pe care o ai si in care incapem toate mamicile.Va multumesc tuturor si va imbratisez cu drag pe toate ,ma rog la Dumnezeu sa va rasplateasca pt bunatatea voastra

[camelia73]

e iar vineri...au trecut deja 4 saptamani....azi am retrait fiecare secunda a zilei de vineri cand te-ai nascut ingerasul meu.....e ora 12 ...la ora asta acum 4 sapt te-am vazut pt prima si ultima data.pareai un ingeras care doarme,micuta ,alba cu parul negru,te priveam,studiam fiecare milimetru din trupusorul tau si te rugam sa plangi.....speram la o minune.parea un cosmar din care nu reuseam sa ma trezesc.am vrut sa pot pleca cu tine....i-am rugat sa ma lase ..sa te vad ,sa te ating dar nu m-au inteles au spus ca nu imi face bine..nu e bine sa raman toata viata cu imaginea aia in minte.Doamne ce gandire,cu ce imagine puteam sa raman decat cu imaginea fetitei mele pe care am asteptat-o,cu care am vorbit,am ras,m-am jucat 8 luni?nu am avut putere sa ma cert cu ei,te-am privit pe furis si ti-am soptit in gand ...vei ramane comoara vietii mele ,te voi iubi cate zile o sa am pe acest pamant....te iubeste mami ingeras mic
iarta-ma,puiul meu , pt ce am spus si am gandit cu 2 zile inainte sa te nasti (cand mi s-a explicat ca va fi nastere prematura si nu se stia ce sanse sint sa traiesti sau care e starea ta de sanatate)cand am spus"doamne,daca copilul meu e bolnav,daca se va naste cu probleme mari,mai bine il iei de acum la tine,decat sa sufere toata viata mai bine il scutesti de suferinta,prefer sa sufar eu acum decat sa vad durere si suferinta in ochii copilului meu "

[Suchardine]

Draga mami de ingeras Ioana Nicoleta, iti spun si tie bun-venit pe acest forum in care mamicile care au trecut printr-o repetabila si totusi unica poveste, se intalnesc sa-si destainuie suferinta...
Am sa incerc sa nu mai repet ce au spus deja celelalte mamici. O sa-ti spun doar, ca daca vei dori, vei putea fi prezenta la intalnirile lunare ale Mamelor de Ingeri din Bucuresti. As vrea sa cred ca-ti va face bine sa te afli in acel loc in care dorul fuzioneaza cu alte doruri si se inalta in rugaciuni izbavitoare sau se dilueaza in lacrimi binecuvantate...
Ti-am facut aceasta invitatie pentru ca am vazut ca ti-ai exprimat dorinta de a te fi aflat alaturi de noi, in data de 10 mai, la Ziua Mamelor de Ingeri!
Te imbratisez cu mult, mult drag si sper sa ne cunoastem!
Cu mult, mult drag, Ana... Nu sunt mamica de inger dar sunt alaturi de voi!

[camelia73]

Iti multumesc din suflet,tie si tuturor mamicilor,pt ca m-ati primit in bratele si inimilile voastre,pt mine inseamna enorm,mai ales acum cand in afara de sotul si fetita mea nu mai am pe nimeni alaturi de mine in aceste momente.As vrea sa scriu mai mult decat un simplu "multumesc"dar nu ma pricep la cuvinte,nu gasesc cuvintele care sa exprime ceea ce simt pt voi,sunteti minunate si in ciuda necazului care ne uneste ma bucur ca sunt aici si ne-am "cunoscut"macar virtual prin intermediul calculatorului.Referitor la invitatia de a participa la intalnirile lunare,imi va face o mare placere sa va cunosc personal.
Va imbratisez cu drag si ma bucur ca datorita voua am scapat de sentimentul ca nu am pe nimeni alaturi

[nicoleta]

Buna, Camelia draga!
Sufletul tau atat de frumos, puterea enorma cu care iti iubesti ingerasa, o ajuta sa fie linistita si zambitoare.
Si, sa nu uiti scumpo, ca vesnic tu vei fi mamica ei iubitoare iar ea fetita ta dulce.
Doar ca ea zburda printre norisori, iar tu printre blocuri si case.
Ioana Nicoleta iti zambeste, pentru ca sufletul ei este mereu langa tine, iar tu, fiind o femeie minunata, sa sti ca ii cresti ei nivelul spiritual.
Ai toata admiratia mea, Camelia draga, si trimit langa inimioara ta, o gasca mare mare de pupici pupaciosi, sa vezi ce zambet dulce se va aseza pe obrajorii tai.
Milioane de cu drag, de la Nicoleta.

[camelia73]

A trecut deja o luna,o luna de lacrimi,de tristete...privesc mereu pozele tale ...imi amintesc ce jucausa erai ,se chinuia nenea doctoru sa iti vada fata la ecograf si tu te ascundeai dupa palmute ,te jucai cu noi.Parca a fost ieri ,nu credeam ca posibil sa traiesc acele momente,era prea multa fericire si mereu imi era teama ca visez si o sa ma trezesc ,parea ireal ,viata mi-a dat multe lovituri....acum eram fericita si simteam ca nu am dreptul la asa ceva ,mereu spuneam " e prea frumos sa fie adevarat,e prea frumos sa dureze ,sigur viata ma va lovi ca de obicei si imi va curma fericirea".Uneori ma uit prin casa si am impresia ca esti plecata la plimbare ,toate hainutele tale sunt in dulap ,botoseii care i-am cumparat pt tine sunt pe masa ,jucariile in dulapior....toate te asteapta sa te intorci.Ma trezesc noaptea te aud plangand,uneori parca te simt miscand in burtica ,chiar daca mintea se chinuie sa accepte ca nu mai esti ,corpul meu inca te simte.
Azi va fi o zi grea pt mami,azi ma intorc la servici,sper sa imi dai putere sa ma intorc in locul unde am atatea amintiri cu tine.E locul unde te-am vazut prima data la ecograf,locul unde am fost fericita,unde te vedeam zilnic crescand de la eco la alta.....primul filmulet cu tine ...e la mami in calculator...desi facusem CD ,a ramas acolo sa pot sa vad mereu ....Doamne ,nu stiu daca voi putea intra in cabinet ,in laborator unde facea mami mereu analize incercand sa inteleaga ce se intampla ....dar cel mai greu va fi sa dau ochii cu "burticile"care vor veni la cabinet pt ecografii..... le voi privi cum isi vor vedea bebei la ecograf si imi voi aminti cat eram de fericita si eu privindu-te pe tine.
Ingerasul meu,nimeni si nimic nu te va inlocui in inima mea niciodata ..ma mangaie gandul ca esti alaturi de ingerasi ,asa cum eu am alaturi de mine pe mamicile lor

[Ralukut]

Draga mea Camelia, sunt si eu alaturi de tine cu tot sufletul !
Am lipsit de pe forum si ce gasesc? Alte si alte mamici care si-au pierdut puii mult doriti.
Atitudinea parintilor tai nu trebuie sa-ti spun eu ca e incalificabila. Ei bine, eu am facut primul copil la aproape 34 de ani si acum, la 37, mai vreau sa fac unul.
Asta inseamna ca sunt nebuna? Si mama mea a facut al 2 lea copil la 37 de ani, iar atele dupa 40.
Iti doresc sa reusesti sa treci un pic mai usor peste aceasta durere, sa iti canalizezi energia spre fetita ta cea mare si daca bunul Dumnezeu va vrea sa mai faci un copil, nu asculta gura lumii, fa-l si bucura-te de el ca asta e cea mai mare realizare a noastra a oamenilor: sa lasam ceva in urma.
Cu drag,Raluca

[steluta]

Draga mea Camelia
Nu am indraznit pana azi sa iti las un mesaj..nu stiu nici eu de ce, poate pentru desi povestile noastre nu seamana, si eu la cei 42 de ani impliniti saptamana trecuta, inca traiesc cu speranta ca un sufletel de copil o sa coboare la mine si nu o sa-mi traiesc viata doar cu mainile intinse si cu ochii in lacrimi.
Nu lasa pe nimeni sa te judece, mai ales ca fetita ta frumoasa e alaturi de tine.
Mai ales acum cand o sa te intorci la serviciu incearca .... si bucura-te de toti copilasii sanatosi pe care o sa-i vezi in burticile mamelor .
Te imbratisez ,
Steluta

[camelia73]

buna,steluta ,ralukut,va multumesc si voua pt gandurile bune.Intoarcerea la servici a fost ,zic eu,un lucru bun pt mine desi azi am retrait aceleasi emotii si temeri ca luna trecuta cand am avut eu probleme.Azi mi-a venit o pacienta insarcinata in 33 sapt. cu contractii si cand i-am sugerat sa mearga la spital ,sa nu stea asa,mi-a spus ca a vorbit cu medicul care ii supravegheaza sarcina si i-a spus"ai cezariana programata la 34 sapt. ,ia no-spa ,stai linistita si incearca sa mai tii copii acolo" .Intrebare :oare cum sa ii tina acolo? Nu imi venea sa cred acelasi lucru mi l-au spus si mie cu 2 zile inainte de a naste.Am petrecut 2 ore cu ea incercand sa o conving sa mearga la spital,am vorbit la telefon cu ea mai devreme si a spus ca au incetat durerile,bebeii misca ,sunt jucausi (are fetita si baiat),macar am reusit sa smulg promisiunea ca o sa sune la salvare si o sa mearga la spital daca mai are dureri.Stau numai cu telefonul in mana ,am rugat-o sa ma sune la orice ora sa imi dea vesti,imi este foarte draga "copilul" ii spun eu ,are doar 20 ani.Am mai aflat ceva interesant azi,nasii copiilor a lasat-o balta ,nu mai vor sa boteze ca e cheltuiala mare la gemeni,i-am propus sa ii botez eu ,......sper sa vrea

[Ralukut]

Draga mea Camelia, am inteles eu bine, lucrezi la un cabinet de obstetrica-ginecologie sau ecografie?
Of, saracuta de tine, ce greu trebuie sa-ti fie sa vezi mamicile si copilasii lor!
Dar pe de alta parte, poate tocmai apropierea lor te va mangaia putin.
Esti o femeie puternica, te-ai intors atat de repede la servici! Asta iti doresc si eu sa ai taria de a oferi in continuare dragoste celor din jur si sa depasesti putin durerea asta cumplita de care ai avut parte.
Eu nu am trecut prin asa ceva, dar sunt mama si doar pot sa-mi imaginez ca un parinte fara copilul sau nu mai e intreg, nu mai e om...
Cu drag alaturi de tine,Raluca