Dorim sa fim din nou insarcinate

[Lucia]

Desi am ramas insarcinata dupa trei luni de la pierderea Isabellei, dezamagirea in luna in care nu am ramas a fost foarte mare. Cand am vazut testul negativ si o alta confirmare ca nu sunt insarcinata, imi aduc aminte cum plangeam in necontenire si simteam ca vreau sa-mi scot inima din mine de durere, ca-mi doresc atat de mult un copil si nu-l am.

Ma gandesc ca sunt mai multe printre noi care trec lunar prin dezamagire sau emotia ca ciclul menstrual intarzie, sau sunt in perioada de ovulatie, etc

Mi-a venit ideea acestui subiect in care putem sa ne scriem gandurile, experientele si cunostintele cu privire la a ramane din nou insarcinata.

Incep eu
Luna asta este prea tarziu, dar de luna viitoare incepem sa lucram la bebe#3.
Suntem amandoi speriati, dar in acelasi timp dorim mult ca Evelyn sa aibe un fratior/surioara incat dorim sa incercam din nou.

[ritamaya]

Si noi incercam, Lucia, zic eu in fiecare luna de cand Maya nu mai e. Nu ne-am ferit, gandinu-ne ca Dumnezeu e mare si va avea El grija si de noi. Plang in fiecare luna cand vad ca nu se intampla nimic. Dar inca nu mi-am pierdut speranta. Inca mai sper ca va veni si acel moment in care sa-i spun din nou lui Bogdan: "Este ciutic!", la fel cum am facut si prima data, cand am vazut cele doua liniute care o vesteau pe Maya in burtica mea. In acelasi timp, sunt constienta ca vor fi si momente de teama si de panica, in care amandurora ne va fi teama ca istoria sa nu se repete. Ne dorim si un ingeras pe Pamant!
Rita - mami de inger Maya

[Cami_Vic]

Dorinta de a fi din nou insarcinata a venit foarte repede...
Abia ma pusesem pe picioare, si durerea (in suflet) era inca insuportabila, singurul lucru care imi dadea putere era ca vom putea incerca din nou, ca o putem lua de la capat. Nascusem pe cale naturala si nu au fost complicatii. Deci teoretic cel putin dupa 3 luni nu erau contraindicatii. Asteptam insa rezultatele analizelor lui Vic, asteptam raspunsuri.
Cu fiecare saptamina nerabdarea mea crestea...

Cind insa am primit "unda verde" din partea medicilor, a aparut o alta problema: eu imi doream din tot sufletul (poate prea mult), insa sotului meu i s-a facut teama. El era cel care nu se simtea pregatit. Ma durut la inceput, pentru ca fiecare ciclu care trece pentru mine era o sansa pierduta, si ceea ce imi doream atit de mult se indeparta ...

Au mai trecut doua luni, si cazusem de acord ca luna asta incercam, ca sintem in sfirsit pregatiti. Insa din nou a intervenit ceva... probleme in familie, o boala crunta a cuiva drag... si am impresia ca parca totul e impotriva nostra, ca mereu ceva ne va sta in cale...

Oare pina cind???

[nicoleta]

Scumpele mele, dupa caldura cuvintelor voastre imi dau seama cat de mult va doriti acesti copii. Fiti curajoase si ganditi pozitiv. In fiecare clipa a vietii voastre sa fiti sigure ca visele vi se vor realiza si astfel minunile vor veni, pentru ca le meritati si sunteti chiar si voi niste minuni vi pe pamant. Psihologia aduce clar dovezi ca nu orice om trebuie sa fie parinte, nu orice om stie sa fie parinte. Psihologia ne indeamna ca inainte de a hotara sa devenim parinti sa ne gandim bine ce ne determina sa dorim asta, iar daca lumea si-ar face acest test ar observa ca majoritatea vor copii, ba ca asa e modelul, ba ca la batranete vor avea ajutor, ba ca nu vor sta partenerii cu ei altfel, dar mult mai putini sunt cei care cu adevarat vad in copil o minune vie, care trebuie protejata, ajutata si iubita. Voi, doamnelor meritati sa fiti mame, si cu siguranta Bunul Dumnezeu va va oferi aceste flori dragalase. Mame se pot numi toate femeile care stiu ce inseamna un copil, care stiu sa ocroteasca si sa iubeasca un copil, chiar daca soarta a fost cruda cu ele si nu le-a daruit proprii copii, ele pot iubi copiii altora, cu sufletele lor calde si spiritul matern. Va pupacesc pe toate si va doresc ca orice vis al vostru sa devina realitate mai devreme decat sperati.

[andreaszolomajer]

La mine alfel sta problema.
Eu totdeauna am ramas insarcinata la prima incercare,si niciodata n-am avut nevoie de avort.In 10 ani de casnicie 2 sarcini si doua nasteri.
Am Rh-ul negativ dar nu asta e problema pentru ca si dupa prima sarcina si dupa a doua am primit vaccinul, imunoglobulina anti-D ca sa nu am probleme la sarcinile urmatoare.Problema este ca in prima faza sotul meu a zis ca nu mai vrea sa mai trec prin asa chinuri niciodata, iar acum a acceptat ideea ca asa cred ca ma voi vindeca ,cel putin partial daca in bratele mele voi tine din nou un bebelus.Sufera foarte mult pentru si-a dorit o fetita nespus de mult, si chiar mi-a zis ca de vom avea baietas o sa-i fie ciuda ca ar fi avut sansa sa aiba si o fetita.Sa nu va ganditi ca e nedrept,e un tata si un sot deosebit, chiar ziceam ca de nu erau problemele astea am fi avut o viata perfecta.
Problema mea este ca trebuie sa astept pana toamna viitoare pentru alta sarcina din cauza cezarienei, iar acum ma tem sa nu raman insarcinata din greseala ca nu as fi instare sa avortez.
Am o problema spirituala vis-a-vis de avort si de aia nu vreau in cazul unei sarcini noi sa fac nici amniocenteza, efectiv nu as fi instare.
Si e dilema asta in mine sa mai indraznesc sau nu sa raman insarcinata.

[Lucia]

Rita
Din pacate uneori dureaza mai mult decat ne dorim noi.
De foarte multe ori, femeia care a trecut printr-o tragedie ca a ta, duce cu foarte mare ingrijorare a doua sarcina si stiu ca Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, el stie cand este momentul cel mai bun.

Problema noastra este ca aceasta asteptare pare vesnicie. Stiu ca eu, doar intr-o luna, am disperat, incerc sa-mi inchipui cat de greu trebuie sa-ti fie tie.
Mi-ar fi placut atat de mult sa va am pe vremea aceea si sa va scriu, dar "mai bine mai tarziu decat niciodata".

Cami
Imi pare rau ca pe langa pierderea lui Victor, mai treci prin atatea probleme. Imi pare rau pentru persoana din familia ta care e foarte bolnava. Ma rog sa existe o posibilitate de a se face bine.

Andrea
Din cate am citit eu acum si din cate mi-a spus o prietena care a nascut prin cezariana, este cel mai bine ca si a doua oara sa nasti prin cezariana, astefel elimini anumite riscuri.

Esti in dilema daca sa ramai insarcinata mai devreme de un an sau daca sa mai ramai insarcinata vreodata?

[nicoleta]

Andrea draga, esti o mamica minunata, atata dragoste fata de micuti poti inmagazina intr-un trup simplu de om incat Dumnezeu iti va oferi o alta sansa de a avea bebei, dca tu iti vei dori. Acum, in timp ce pasii tai se plimba agale pe firul cristalin al credintei, traieste frumos si sanatos, ai grija de tine si gandestete la toate atributiile tale cotidiene. Si...roaga-te mult, roaga-te la Sfanta Fecioara, la Bunul Dumnezeu, iar Ei vor sti cand sa iti poarte gandul spre un nou bebeu. Odihnesteti trupul si sufletul si intra in actiuni care sa iti umple sufletul cu bucurii, sa il hraneasca, pentru ca el desi e mare, sa poata creste mai mare si sa ramana la fel de frumos ca si acum. Te pup dulce si iti doresc sanatate maxima.

[crisstynna]

Si noi ne dorim din suflet inca un copilas....cateodata simt ca abia astept sa fiu din nou insarcinata sa simt acea bucurie fara margini,cateodata ma cuprinde frica sa nu se intample ceva rau....sau am frica aceea ca atunci cand voi ramane insarcinata sa nu fiu prea fericita si sa-l uit pe Razvan....Tot felul de sentimente traiesc...Andreea si eu tot cu cezariana am nascut si dr mi-a spus sa nu fie mai putin de 1 an intre operatii.....eu am nascut in aprilie si a spus ca din decembrie pot sa raman insarcinata.....ca atunci va fi un an jumate intre operatii si e bine.....Acum astept sa treaca lunile si sa raman din nou....nu o sa ma grabesc...cand va vrea Dumnezeu va fi bine.....acum nu o sa-mi mai fac planuri.....O sa ma gandesc ca totul va fi bine.....si sper sa pot sa traiesc la maxim din nou bucuria de a fi mamica...Va pup

[andreaszolomajer]

Multumesc fetelor pentru raspuns.
Dilema mea este ca daca se repeta istoria tot nu voi fi instare sa avortez si de aici frica sa nu se intample ceva cu bebeul.
De aceea am hotarat ca o sa-mi fac toate analizele inainte de a ramane gravida, ca totul sa fie ok , voi face si dublu si triplu testul si atat, nu mai fac amniocenteza si nici avort , ce-o vrea Dumnezeu.Avand in vedere ca tot prin operatie se scoate copilul daca sunt probleme la 23 de saptamani si il lasa sa moara, atunci e totuna daca astept pana se naste si se intampla atunci, iar daca e alt tip de boala nu sunt eu in masura sa hotarasc daca sa traiasca sau nu.Fiecare face cum il lasa sufletul, eu nu pot face altceva.
In schimb mi-e frica sa nu raman din greseala in perioada asta de prohibitie, ca tot nu as putea sa fac avort, o sa credeti ca sunt batuta in cap dar asta simt.

[aditza_tl]

Dragele mele,va doresc tuturor, sa ne dati cat mai curand ,vestea cea buna"SUNT INSARCINATA"Ma la DD sa va dea copii frumosi si sanatosi ,sa l-e oferiti toata dragoste de care sunteti capabile.Sunteti cele mai bune mamici pe care le-am cunoscut,sa nu va pierdeti speranta in Dumnezeu niciodata.Sa va dea DD multi ,multi bebei sanatosi.Eu va cu mult drag pe toate.Adriana

[alinasimona]

dragele mele va doresc din tot sufletul sa ramaneti insarcinate si sa duceti sarcinile la bun sfarsit sa nasteti copii sanatosi si fara probleme. Noi dupa pierderea sarcinii am avut curajul sa incercam cat de repede sa putut sa raman iar insarcinata. Nici nu ma asteptam sa raman asa repede dupa ce am primit unda verde din partea doctoritei dar consider ca asa a fost sa fie si nu pot sa spun ca am stat linistita pe perioada sarcinii dar multumesc lui Dumnezeu am avut o sarcina fara probleme si acum am un baietel frumos si sanatos. Este extraordinar de frumos cand ma ia in brate, ma pupa si imi spune mami. va doresc la toate sa treceti prin aceasta experienta frumoasa a vietii. Cu multa incredere si speranta eu consider ca totul va fi bine. Va doresc multa sanatate si sa nu va pierdeti speranta.
va imbratisez cu drag mamica de ingeras la Dumnezeu si ingeras Mihai Alexandru aici cu mine.

[nicoleta]

Buna, dragele mele!
Daca va veti ruga la Bunul Dumnezeu, la Sfanta Fecioara, si chiar la Sfantul Nicolae, Ei va vor ajuta sa aveti bebei sanatosi si frumosi, pentru ca sunteti minunate.
Sufletele voastre atat de frumoase vor fi rasplatite cu realizarea marilor dorinte.
Tot ce trebuie sa faceti este sa aveti grija de voi, sa va rugati si sa sperati, sa credeti efectiv in realizarea visului vostru si mai ales sa credeti in marea putere a Cerului.
Va imbratisez cu drag si .........pupici!
Sa aveti o duminica frumoasa!

[sorina]

Dragi mamici de ingerasi, va citesc discutiile doar de cateva saptamani, m-am regasit in fiecare din povestile voastre. Din cauza durerii sufletesti si a lacrimilor nu am putut sa va scriu. Nici acum nu sunt intr-o stare mai buna dar am prins curaj pentru ca am vazut ca mai sunt si alte mamici de ingerasi care vor din tot sufletul sa aiba un puiut si aici, pe pamant nu numai acolo sus, in cer. Eu am nascut un baietel in 26 august, dar din cauza unui medic ce nu a vrut sa-mi face cezariana ,in urma unui travaliu lung si dureros puiutul meu s-a nascut fara puls. A fost resuscitat si a mai trait 2 saptamani, pana in 9 septembrie 2008.
Cand doctorita mi-a spus ca va trebui sa asteptam 6 luni pana sa raman iarasi insarcinata mi s-a parut o vesnicie. Acum sunt pe nicaieri, am cateodata impresia ca nu o sa ma mai pot integra in societate. Pur si simplu vreau ca oamenii sa nu ma intrebe nimic. Sunt educatoare si lucrez cu copiii, mi-e groaza sa incep serviciul. Mi-e dor de ingerasul meu. Imi doresc din tot sufletul sa treaca cele 6 luni si chiar daca nimic pe lumea asta nu-l poate inlocui pe David (ingerasul nostru) sa putem sa devenim parinti din nou.
Ma bucur nespus de mult pentru acele mamici care ne dau vesti bune ca sunt din nou insarcinate. Aveti grija de voi si sa va dea Dumnezeu copii sanatosi care sigur va vor mai alina suferinta.

[nicoleta]

Buna, Sorina draga!
Imi pare nespus de rau ca si tineretea ta a fost rapusa de durerea pierderii unui prunc.
Te inteleg perfect, e greu...e dureros de dureros...
Iti multumesc draga mea, ca ti-ai deschis sufletul atat de frumos, in familia E.M.M.A., aici, unde oricine isi gaseste linistea, important este sa o caute si sa o doreasca.
Incearca, scumpa mea, sa te impaci cu soarta, si ...in acelasi timp, inavta sa speri, sa visezi din nou, si...sa gandesti pozitiv fiind convinsa ca mereu visele tale isi vor atinge implinirea.
Sper cu tarie ca toamna care ne invaluie deja, sa iti daruiasca bucurii si linistea de care ai mare nevoie.
Si, spera, ...spera in frumos si bun, roaga-te la intregul Cer, iar Cerul iti va raspunde cu evenimente frumoase.
Te imbratisez si ai mare grija de tine.
Primeste din partea mea pupici pupaciosi care sa-ti aduca surasul dulce pe obrajori.
Pentru sufletul tau minunat,

[andreaszolomajer]

Draga Sorina,
imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita, e cumplit , e dor, e durere, e suferinta ce nu trece, dar sper ca aici vei gasi intelegerea si alinarea de care ai foarte mare nevoie.Si Larisa mea tot pe data de 9 s-a dus la ingerasi ,doar ca in luna aprilie si nu in 26 ci in 27 martie s-a nascut.Ce coincidenta, cinci luni diferenta si ziua aia.Vreau sa spun ca ziua aia 26, daca Larisa s-ar fi nascut in data de 26 si acum ar fi trait, era chestie de o zi.De ce? O zi mai repede de se nastea ar fi fost conferentiara de la neonato sa o ceara inapoi dupa operatie si n-ar mai fi omorat-o criminalul de la chirurgie infantila, care nu-i destul ca a infectat-o dar nici macar nu i-a dat medicamentele necesare sa o salveze si asa a murit de septicemie.
Foarte trist, si crede-ma ca stiu exact ce simti,pentru ca si tu l-ai vazut pe David ,l-ai strans la piept, poate l-ai si alaptat si e cumplit cand ti-ai facut atatea sperante sa-l vezi ca se duce la ingerasi.
Sincer imi pare rau si sunt alaturi de tine oricand vei avea nevoie.
Multe pentru David si multe pentru voi parintii lui ,sa va dea bunul Dumnezeu alinare in aceasta cumplita suferinta.
Te imbratisez cu drag, Andrea

[Angela]

Draga Sorina,
iti spun un sincer "Imi para rau" pentru pierderea suferita!
Numele meu este Angela, sunt din Timisoara si am nascut si eu in luna ianuarie un copilas perfect sanatos, Calin Gabriel, care s-a dus la ingeri dupa 6 ore si 45 de minute tot din vina unui medic care a facut cezariana muuuuuuuuuuuuuuuuuuuult prea tarziu!
Iti inteleg perfect durerea, o respect si iti spun....plangi, urla, vorbeste despre ceea ce a fost...fa tot ce crezi ca iti face bine in aceasta perioada de doliu perfect normala!
Si eu lucrez cu copiii, sunt invatatoare si mi-a fost cumplit de greu la 6 saptamani cand...in loc sa ma pregatesc de botez, am dus la scoala elevilor mei pomana lui Calin Gabriel
As vrea sa te incurajez, sa iti pot spune cuvinte vindecatoare...dar...pot doar sa iti spun ca timpul mai atenueaza cumva aceasta durere...nu va trece niciodata,dar vei invata pas cu pas sa mergi mai departe!
Daca simti ca iti face bine te incurajez sa iti scrii "povestea" in sectiunea Povesti despre ingerasi si vei vedea ca noi toate,mamici de ingerasi si taticul de ingeras de pe acest forum...iti vom fi aproape!
As mai vrea sa iti spun ca in Timisoara organizam periodic intalniri ale mamicilor de ingeri si...daca vei dori...esti binevenita in grupul nostru,unde putem vorbi liber despre ceea ce ni s-a intamplat, nu ne judeca nimeni si avem si un psiholog care ne este alaturi. Am sa anunt data intalnirii viitoare si...poate vei putea veni...
Ma bucur ca privesti cu optimism inainte si esti nerabdatoare sa porti din nou un bebe in burtica. De aceea e bine sa ai grija de sanatatea ta ca sa pregatesti "casuta" pentru bebe...
Sanatate multa iti doresc, puterea de a merge mai departe...si...o la Doamne Doamne sa aiba in grija Lui sufletelul puiului tau drag,David!
de la Angela, mami de ingeras jucaus Calin Gabriel

[sorina]

Dragele mele,
Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase. Ce ciudat Angela , dar ingerasul meu a ramas la Timisoara, s-a stins la clinica Odobescu unde o doamna neonatolog foarte cumsecade a incercat sa ni-l salveze. Nu ni l-au dat pentru ca nu avea botezul facut si de fapt el s-a nascut in moarte clinica si ni s-a spus ca nu au voie sa-i dea acasa. Eu o sa mai vin la Timisoara. Acolo am intalnit profesionosti si urmatorul copil sigur il voi naste la Odobescu.
Poate cand venim noi la Timisoara aveti vreo intalnire programata si as vrea sa particip si eu.
Cu mult drag, Sorina mama de ingeras.

[cuchina]

Chiar ma intrebam daca exista un subiect pe tama asta pe forumul emma.
Iata ca el e si ca problemele mele sint si ale voastre, deci sint normala.
Si eu cu fetita mea acum in varsta de 12 ani, cu théo, puiul meu plecat dintre noi dupa numai o zi de viata pe pamant, pana la ei cum va ziceam si cu ei, ramaneam gravida imediat. Niciodata pana la theo nu mi-as fi pus problema ca nu raman, ba imi faceam griji cum sa ma protejez ca sa nu raman. Ei...iata ca dupa Théo, adica dupa ce el nu a mai fost, am asteptat anul de gratie caci facusem cezariana si cand m-am pus pe treaba, mi-am zis ca voi pati ca inainte, ei, iata ca nu, nu mai raman gravida.
Mi-am zis, ok, imi fac curba de temp, e ok, lichidul cervical e ok, am cumparat chiar si teste de ovulatie, o gramada de bani, da, e ovulatie dupa cum pot citi pe rezultatele mele, atunci ce o fi?
Doctorul meu generalist zice ca e mentalul de vina, ca sint prea obsedata, cum sa nu ma gandesc la un copil dupa tot ce am trait, mai ales ca am 38 ani si nu mai sint la mare tinerete cum eram odata!
In fine, astept toate lunile, dar de luna viitoare incep sa ma consult si sa fac analize caci ideea de a astepta un an sau doi pana poate sa raman in fine gravida, sincer, nu ma incanta deloc.

Iata mi-am spus si eu pasul, macar am confirmarea ca sint ok, mai sint mame care psihozeaza pe tema asta ca si mine.
In plus ploua si ma doare mijlocul.

Florina, mamica unui ingeras micut pe nume Théo.

[Cami_Vic]

Draga Florina,

Vai cit de bine te inteleg...
Dorinta si speranta de a fi din nou mame e tot ce ne ramine dupa ce ne-am pierdut copii. Am fost atit de aproape de bucuria de a fi mame, incit cu toata frica, ne dorim o noua sansa, sa purtam viata din nou si mai ales sa dam viata.

Cred ca nerabdarea asta poate deveni obsesiva in cazul nostru, si e foarte greu sa numeri zilele si cu fiecare luna sa traiesti deceptia cind descoperi ca "nu a fost sa fie nici luna asta".
Poate intr-adevar ar fi bine sa faci niste analize complete, sa gasesti un medic bun care sa te sfatuiasca. E posibil sa fie "doar" un blocaj psihologic, dar poate fi si un dezechilibru hormonal, sau vreo problema de sanatate care se poate trata...

Si eu mi-am dorit destul de repede sa incercam din nou(am fost chiar suparata vreo 2-3 luni pentru ca lunile treceau si pentru mine era "timp pierdut", aveam impresia ca sint intr-o cursa...), insa desi medical nu erau contraindicatii, au aparut alte probleme si... a trebuit sa mai astept.

A trebuit sa treaca o jumatate de an aproape pina am fost din nou insarcinata (deci 9 luni de la pierderea lui Vic), si in acest timp ma resemnasem chiar... Mi-am dat seama cu timpul ca a fost mai bine asa, ca acest timp mi-a permis sa imi revin incet, si ca dupa toate aceste luni eram (mult mai) pregatita pentru o noua sarcina.
Stiu, la tine situatia e alta, din cauza cezarienei tu ai asteptat deja un an... Iti inteleg nerabdarea, si iti tin pumnii sa se intimple minunea cit mai repede!
Sa ne tii la curent!
Te pup,