Forumul EMMA

de **simona bas** pe 29 Mai 2008, ora 16:31

....bucuria afost enorma cand am aflat ca sunt insarcinata...dar nimeni nu a banuit ca durerea v-a fi si mai mare!Inca din primele zile de sarcina mi-am luat concediu medical ...lucram ca profesoara intr-o comuna mai indepartata de comuna mea.Eram in culmea fericirii...!Bucuria afost enorma cand a miscat prima data...am intinerit cred ca 10 ani...nu ma interesa nimic decat viata lui....apoi am varuit camera ptr el, am cumparat primele hainute cand aveam 7 luni de sarcina...la toata lumea ma laudam ca voi avea un bebe....dar a venit si momentul negru al vietiiipe dat de 6 septembrie dupa un control la medic m-a internet in spital pregatita sa nasc...facuse tensiune si vroia sa ma tina sub supraveghere....pe data de 9 septembrie seara cand se ascultau bebelasii Stelian al meu...nu a mai raspuns....au urmat consultari , ecografe, mi-am sunat medicul....s-a facut comisie si s-a spus raspunsul...."copilul tau e mort"...nu mai vedeam nimic in fata ochilor....totul era negru...nimic nu avea sesn...totul era pierdut...si o singura intrebare DE CE MIE?! A doua zi m-a operat medicul...speram in sufletul meu ca Stelian traieste...toata noptea ma rugasem in genunchi ca Dumnezeu sa ii de-a viata....m-am trezit langa alte trei femei operate..care le aduse bebelesii dar mie nu mi-a adus nimic......m-a uitam pe cer si il rugam pe Dumnezeu sa mi-l arate....vedeam in orice nor un ...inger...era ingerul meu...Dupa 5 zile am venit acasa iar dupa 10 zile mi-am reluat serviciu....pentru a nu descompune psihic....zilele trec dar ingerul meu...ma vegheaza.cateodata simt si acum simt cum inca misca in burta mea....
Scumpul meu, mami si tati te iubeste acolo unde esti tu!!!

de **Cami_Vic** pe 29 Mai 2008, ora 17:10

Draga Simona,

Cu tristete iti spun "bine ai venit printre noi"... fiecare mamica de aici ar fi dat orice sa nu fi ajuns aici, sa ne fi intilnit pe alte forumuri, cu sfaturi despre alaptare, primii pasi, primele cuvinte sau chiar probleme cu cei mici. Ce frumos ar fi fost sa ne fi putut bucura si noi de puiutii nostri, sa fi fost viata asta mai putin dura cu noi si sa nu ni-i ia asa de repede...

Stiu si eu cum e sa porti acest gol in suflet, sa te intrebi in fiecare zi cum ar fi fost daca totul ar fi decurs bine...
Cu timpul invatam sa ne ridicam, sa mergem mai departe, ca nu avem de ales... Durerea in schimb ramine, face parte din noi.

Sper sa gasim impreuna puterea de a o lua de la capat, sa avem si noi cit de curind binecuvintarea pe care ne-o dorim atit de mult - un copil sanatos care sa ne umple viata de bucurie si sa mai aline putin din durerea de acum.

Stelian a fost primul vostru copil?
Ce ti-au spus medicii, cind vei putea sa te gindesti la o noua sarcina?

Te imbratisez cu drag,
si sa vii sa ne mai scrii...

de **simona bas** pe 29 Mai 2008, ora 17:43

....multumesc pentru incurajari.Stelian era primul meu copil...dupa cateva luni de tratament...!dar Doamne ce pot sa fac....sa plang cand vad alti copii si sa ma intreb : Oare Stelian al meu...cum ar arta acum?Si-ar suge degetele de la picioare?!...i-ar fi aparut primul dinte?Ar spune mama?!va pup

de **steluta** pe 29 Mai 2008, ora 18:10

Mi-e greu sa dau sfaturi , dar imi e mai bine de cand pot vorbi cu voi mamicile de ingeri, asa ca draga mea Simona ( esti tiza mea , ma cheama si Simona), vorbeste cu noi, descarcate si spune-ti oful, intodeauna aici se va gasi cineva sa iti raspunda cu o incurajare , un zambet ( fie el si virtual) si un gand bun.
Te imbratisez in lumina si iubire,
Steluta, mama a 3 ingeri.

de **aditza_tl** pe 29 Mai 2008, ora 18:32

Simona draga mea,o mie de cuvinte nu fac cat o imbratisare,asadar primeste o imbratisare calda din partea mea.Imi pare nespus de rau,pentru ingerasul tau.ma bucur,ca ai avut taria de a impartasii povestea ta,cu noi,mamicile de ingeri.Aici esti inteleasa cel mai bine,esti incurajata si ajutata sa mergi mai departe,purtand in suflet aceasta mare durere.
Te imbratisez cu mare drag Adriana.

de **Angela** pe 29 Mai 2008, ora 21:22

Trist...trist...trist...dar suntem cu sufletul alaturi de tine! Noi toate mamici de ingerasi...si fiecare in parte...mamica de ingeras!
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si multa putere sa mergi mai departe!
Te imbratiseaza Angela,mami de ingeras jucaus, Calin Gabriel... (*)

de **MIHAELA 76** pe 30 Mai 2008, ora 10:11

Îmi pare rău că trebuie să ne cunoaştem în asemenea condiţii, dar să fii sigură că aici vei găsi liniştea de care ai nevoie.
Te îmbrăţişez cu drag,
Mihaela, mămica lui ANDREI.

de **andreaszolomajer** pe 20 Iun 2008, ora 18:40

Greu de inteles de ce pleaca inainte de vreme copilasii nostrii, cand sunt atat de iubiti si de asteptati.
Sper din tot sufletul ca veti avea parte de acea binecuvantare care se numeste copilas.Nu te lasa prada disperarii.
Aici ai gasit un loc unde toti ne rugam pentru acelasi scop, si anume ca ingerasilor nostrii sa le fie bine , si noi sa mai avem putere sa mai incercam sa mai avem copilasi.
Te imbratisez cu drag , Andrea.

de **steluta** pe 23 Iun 2008, ora 11:08

Din nou, te imbratisez in lumina si iubire si iti trimit un gand bun!

de **aditza_tl** pe 27 Iun 2008, ora 17:54

Simona,ce faci?Sper din suflet ca esti bine.Nu ai mai scris de mult timp.Ma rog [-o<

la DD,sa-ti dea cat mai curand un bb mare ,sanatos si frumos,iar Stelian sa -l vegheze de acolo dintre stele.Asteptam sa revii pe forum.Te imbratisez.Adriana

de **nicoleta** pe 15 Iul 2008, ora 19:39

Simona draga, te imbratisez scumpo, prin intermediul acestor litere simple, dar sper ca ele vor mangaia sufletul tau cu sperante si vise. Spera si viseaza, gandeste spre bine si bun, zambeste la fiecare frumos din jurul tau, astfel vei fi un cosulet plin de putere si liniste. Iar, daca vei reusi sa adaugi cosuletului si o funda usoara, ea te va purta spre o alee plina de realizari. Stelian , in lumea lui usoara si pura, e mai linistit daca vede ca mama lui este puternica si curajoasa. Si... zambeste-i, chiar si acum cand citesti aceste randuri, iar el, ingeras duios, va trimite spre tine multa, multa alinare. Te pupacesc si ai mare grija de tine.

de **nicoleta** pe 22 Iul 2008, ora 21:41

Buna, Simona. Sper ca te-au gasit pupicii mei pupaciosi. Sper ca te-au imbratisat in locul meu, iar tu, in mijlocul lor ai reusit sa zambesti mai mult. Sper ca esti bine si increzatoare in frumos si bun, sper ca sperantele si visele joaca vesele in inima ta, iar sanatatea ta sa fie maxima. Astept sa imi dai de stire ca esti bine, vreau sa cred ca familia E.M.M.A. ti-a adus un strop de veselie si de liniste, iar noi toti de aici iti asteptam randurile cu mare drag.Pupici, ai mare grija de tine.

de **aditza_tl** pe 26 Iul 2008, ora 17:53

Simona draga mea,de multe ori ,citesc mesaje dar nu pot scrie nimic,nu-mi gasesc cuvintele.......dar azi sunt alaturi de tine....de voi......
Pt stelian o [-o<

si

,pt tine multe >:D<

.Adriana

de **HERDEAN LAURA** pe 5 Aug 2008, ora 07:34

Dragă Simona,
este trist, este cumplit să auzi şi din afară, dar să şi trăieşti experienţa aceasta.Am înţeles de când am pătruns în această familie că nu suntem singure, că şi altele trăiesc cu această povară, că nu va trece nicicând....dar, concluzionez cu credinţa mea: că Dumnezeu i-a iubit mai mult decâz noi şi de aceea i-a dus la El.
Rămân întrebările, nedumeririle, frustrările, sentimentul de vină.....e un ghiveci de sentimente, de trăiri, de simţiri.
D-zeu să-ţi dea puterea de a merge mai departe! Lasă-te înconjurată de elevii tăi!Şi eu sunt dascăl şi înţeleg neputinţa ta.Si eu îl caut pe Luca al meu printre prichindeii de gradinită...dar nu e.
te îmbrăţişez >:D<

de **cristinica** pe 8 Aug 2008, ora 07:53

Multumesc Simona,
Sper ca Doamne - Doamne sa-ti dea puterea de a merge mai departe, si iti doresc ca in viitor sa ai un bebe "reparat" , dupa cum scria aici pe site la povestea Angelei cred. Stiu ca niciodata un copil nu il va inlocui pe altul dar poate vei avea o alta speranta pentru care vei merge mai departe si vei zambi din nou.
Sper sa nu te supar ca am scris aici la povestea ta
Te pup

de **Rodica** pe 9 Aug 2008, ora 21:50

Draga mamica de ingeras, cuvintele nu pot exprima ceea ce simt , exista atata durere si neputinta in jurul nostru, suntem atat de multe vitregite de soarta , ne-am pierdut copilasii, dar Dumnezeu a luat la El , in cer, multi ingerasi...As vrea sa-ti transmit toata dragostea si compasiunea mea, este greu ,nespus de greu sa ne continuam viata ...numai gandul ca acolo unde sunt ei este bine, pace si liniste, ne mai intareste putin. Ai grija de tine si sa speri ca Domnul te va ajuta in incercarea ta. Te imbratisez.

de **nicoleta** pe 14 Aug 2008, ora 08:44

Buna, Simona draga!
Sper ca esti mai bine, sper cu tarie ca sperantele tale cresc de la o zi la alta, sper ca visele tale au pus stapanire pe mintea ta, sper, draga mea ca nu vei abandona niciodata lupta cu soarta.
Te imbratisez cu mare drag si sa incerci sa te bucuri de tot ce vezi frumos in jurul tau, pentru ca starea ta sa fie cat mai buna.
Ai mare grija de tine si de cei dragi tie, eu te pupacesc dulce-dulce cu pupici pupaciosi, iar tu sa-i prinzi ca ei sa te poata inveseli mereu-mereu.
Cu dragoste, nicoleta.

de **nicoleta** pe 16 Sep 2008, ora 19:29

Buna, Simona draga!
Sper ca esti bine, sper ca esti din ce in ce mai optimista si mai linistita.
Imi doresc din tot sufletul ca toamna care deja a pus stapanire pe noi, sa aduca in viata ta o primavara, si asa sa ramana mereu: o primavara insorita cu multe bucurii.
Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine.
Te pupacesc...pupaceste...cu pupici pupaciosi.
@};-

de **nicoleta** pe 27 Sep 2008, ora 08:10

Buna, Simona draga!
Sper din tot sufletul sa fi bine.
Sigur, viata ne atrage in tot felul de activitati iar timpul nostru pare a fi din ce in ce mai mic, dar, eu, voi spera in bine si voi crede ca chiar daca nu ai timp sa ne scri, tu esti bine.
Fie ca Sfanta Fecioara sa te aiba mereu in grija Ei!
Te imbratisez cu dragoste si ai mare grija de tine si de cei dragi tie!
Iti doresc un sfarsit de saptamana frumos, o toamna plina cu bucurii!!!
Pupici pupaciosi, ...Nicoleta!
Pentru sufletul tau frumos, @};-