pe 29 mai se implineste un an

[jidoi gabriela]

am descoperit de mult timp acest site ,imediat dupa ce sa intamplat cel mai cumplit lucru din viata mea ,dar pana acum n-am avut putere sa scriu.ma bucur ca alte mame au fost mai curajoase decat mine si au avut putere sa scrie ce li sa intamplat ,povestile lor de viata mi-au dat putere sa merg mai departe si sa inteleg ca nu am innebunit ca nu sunt singura.anul trecut am ramas din nou insarcinata mi-am dorit foarte mult sa am doi copii ,mai am un baietel denis de 4 ani bucuria mea si a intregii familii ,in saptamana 16 de sarcina impreuna cu sotul sigura ca totul este in regula ne-am dus in timisoara la un ecograf 3d acolo ni sa spus foarte senin de catre doctorita citez: ,, mama ce cap are asta'' era vorba de puiutul meu din burta ne-a mai spus ca nu are decat un rinichi si acela este polichistic dar ea ,doctorita se grabeste foarte tare si sa revenim in alta zi pt. o alta consultatie .am iesit pe poarta clinicii plangand amandoi in hohote si eu si sotul nestiind nici macar ce inseamna cele spuse de doctorita,aveam impresia ca o sa cada cerul peste noi.nu ne-am oprit aici cu investigatiile am mai fost la 2 medici ,unul in timisoara si unul in ungaria in speranta ca cele spuse de doctorita nu erau reale.pe langa cele spuse de ea ei au mai constatat ca la 16 saptamani sarcina arata de 12 saptamani ,avea un singur rinichi si acela plin de chisturi si uretra era infundata.mi sa explicat ca avea sanse mici sa traiasca avand doar un rinichi si acela bolnav,trebuia sa iau o decizie cea mai grea din viata mea sa fac intrerupere de sarcina sau sa risc si sa merg pana la capat ,nu pot exprima in cuvinte ce povara apasa pe umerii mei,dar trebuia sa iau o decizie de dragul lui denis care nu intelegea de ce mama lui sta doar in casa si plange tot timpul.toata lumea ma indemna sa fac intrerupere sa nu ma chinui pana la 9 luni sa nasc un copil mort sau care nu o sa traiasca decat cateva ore.am decis sa intrerup sarcina, dar si acuma mai am in suflet intrebarea ''daca era bine''? nu mai stiu ce sa scriu ..............lupt cu intrebarea asta in fiecare moment..........va imbratisez pe toate mamicile de ingeri si sper sa imi scrieti ceva.......... orice

[crisstynna]

Draga noastra Gabriela....ne bucuram ca pana la urma ti-ai facut curaj si ni te-ai alaturat,iar aici suntem ca o familie ai sa vezi...Eu aici am gasit cele mai bune prietene.Aici vei fi inteleasa,aici fiecare dintre noi vom incerca sa iti facem durerea mai usoara.M-a impresionat povestea voastra,si sincer nu-mi gasesc cuvintele...Vreau doar sa iti spun ca imi pare enorm de rau,si ca sunt alaturi cu tot sufletul de tine...si ce mai vreau sa iti spun este faptul ca puiutul tau este acum intr-un loc mult mai bun,acolo este sanatos,si se joaca cu ceilalti ingerasi si de acolo de Sus are grija de voi,de familiuta lui.Nu te intrista...zambeste-i puiutului tau care te va iubi mereu....si fi sigura ca va veni o zi in care veti fi impreuna toti...Pentru ingerasii nostri noi trebuie sa gasim puterea de a merge mai departe,pentru ei trebuie sa zambim,deoarece ei nu cunosc durerea nici supararea...Ma rog bunului Dumnezeu sa va dea linistea si puterea necesara,si il rog sa aiba grija de sufletelul micutului tau .Sa ai grija de tine...Te pup si te imbratisez cu drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan

[nicoleta]

Buna, Gabriela draga!
Iti intelegem durerea, off-ul, intrebarile si nedumeririle.
Te intelegem si iti vom fi alaturi mereu, pentru ca asa este normal, sa fim uniti si buni.
Te imbratisez cu multa caldura, sperand ca inima ta sa simta faptul ca toate gandurile de bine le trimit spre tine.
Soarta ne este fixata inainte de a veni noi pe lume, asadar nu mai putem schimba mare lucru, insa...putem sa credem in Cerul Sfant, in tot ce este bun si frumos langa noi.
Sa inveti, scumpa mea, sa te bucuri de tot binele din viata ta, de cei dragi tie, de flori si stele, de soare si zambete.
Milioane de pentru sufletul tau de mamica iubitoare.
E trist si e anormal sa iti doresti normalitatea cresterii unui prunc, dar sa nu ai parte de acest lucru.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi care sper ca vor aduce zambete pe obrajorii tai de mamica atat de buna.
Cu mare drag, Nicoleta!

[veronicamincu]

buna Gabriela draga
iti sunt alaturi cu tot sufletul meu si te tare tare
iti inteleg suferinta si ma regasesc putin in povestea ta .si eu am facut intrerupere de sarcina la 23 de saptamani pentru ca fetita mea nu avea nici un rinichi si cateva alte organe lipseau. si eu ma intrebam si inca ma mai intreb "daca ar fi fost bine si ea ar fi trait?ar fi fost sanatoasa?" noi am cerut necropsie de fapt ne au intrebat dupa ce am nascut o daca vrem sa facem necropsia si am acceptat.rezultatele au fost cele care m au facut sa inteleg ca facusem alegerea cea "buna".
este greu sa traiesti cu sentimentul de vinovatie stiu dar cu gandul la Dumnezeu si Rugaciune vom invata sa intelegem ceea ce Domnul ne a scris in cartea vietii....noi nu putem decat sa traim dupa voia lui DD
ingerasul tau e bine acum ,se joaca cu toti ingerasii nostri plecati prea devreme de langa noi si din cand in cand iti va trimite cate un semn ca el e bine.
dorul si durerea nu le putem uita ci doar vom invata cum sa traim cu ele in suflet.
multa sanatate iti doresc tie lui Denis si toata familiei tale.
te pupacesc si te imbratisez din departare.
ingerasului tau

[Cami_Vic]

Draga Gabriela,

Imi pare rau pentru pierderea ta, pentru puiutul vostru de care nu v-ati putut bucura si s-a dus la ingeri inainte de vreme... Stiu ca ti-e greu, ca sentimentul de vinovatie te bintuie si dorul de copilul tau doare...
Dar uite ca ti-ai facut si tu curaj si ai venit sa ni te alaturi noua, ai reusit sa faci acest pas si sint convinsa ca vei simti si tu acea usurare, acea alinare adusa de intelegerea si compasiunea celor "ca noi" sau a celor cu suflet mare, care iti vor oferi sprijinul pe acest forum...
Incearca sa nu te mai invinovatesti pentru decizia de a pune capat sarcinii... Nu e vina ta ca au aparut acele malformatii, si ca sansele de supravietuire erau practic inexistente... Daca ai fi dus sarcina pina la capat copilul tau ar fi suferit probabil si mai mult...practic n-ai avut de ales... Incearca sa te impaci cu acest gind, sa accepti ca ceea ce ni se intimpla ne depaseste uneori.

Iti doresc din toata inima sa gasesti puterea de a merge mai departe, sa iti regasesti linistea sufleteasca... Imi place sa cred ca ingerasii nostri au grija de noi de acolo de sus...
Te imbratisez,

[Bianca]

Draga Gabriela , imi pare rau si ma bucur in acelasi timp, ca ni te-ai alaturat....aceasta dualitate: bucurie/tristete, a devenit pentru mine o constanta si cred ca, defapt, devine ceva "normal", in viata fiecarei mame de inger...... asa cum esti si tu, asa cum si tu, vei invata, incet-incet, sa traiesti cu gandurile, regretele, resetimentele nascute, atunci cand a trebuit sa alegi....cand te-ai despartit de puiutul tau....si de atunci incoace.....
Chiar daca nu ai avut puterea de a scrie pana acum, e bine ca ai avut puterea de a citi povestile mamicilor, stranse aici....macar si pentru ca ai inteles, ca nu esti singura.... Tot ce simti si gandesti acum, este normal....stii deja asta....noi, toate mamele de ingeri suntem acum..."in aceeasi barca", indiferent de cauza careia, mai devreme sau mai tarziu, ne-am pierdut copiii.......
Nu stiu daca ai apucat sa parcurgi articolele de pe site...printre ele, este unul care se refera tocmai la "luarea deciziei"....http://www.organizatiaemma.ro/resurse/decizia ...poate te va ajuta....

Am inteles ca s-a intamplat in urma cu un an...e inca recent...si inca doare.... dar sper din tot sufletul, sa capeti din ce in ce mai multa putere si mai ales, sa-ti gasesti linistea sufleteasca....sa te impaci cu ceea ce s-a intamplat....sa te gandesti ca, decizia luata, a fost facuta din dragoste pentru puiutul tau......dar si pentru Denis.....

Ori de cate ori vei simti nevoia de intelegere, de o vorba calda, de putina alinare, intra aici....vreau sa cred ca empatia mamicilor, iti va da putere...chiar si doar un strop.....
Iar puiul tau, nu va fi uitat...el e acum alaturi de ceilalti ingerasi...a caror memorie o onoram.....
Te imbratisez cu multa compasiune ....

[jidoi gabriela]

Nu mi-am imaginat ca ,cuvintele voastre imi vor da o asemenea liniste regret ca nu mi-am facut curaj sa scriu mai demult.Va multumesc pentru cuvintele voastre sincere care au ajuns acolo unde trebuie.NU mai sunt SINGURA am prietene care au trecut prin acelasi cosmar ca si mine:pierderea ingerasilor nostri scumpi si dragi.Imreuna vom fi mai puternice. pentru ei ,pentru scumpi nostri.Va imbratisez pe toate si ma rog ca Dumnezeu sa ne dea putere sa mergem mai departe

[Bianca_C]

Draga mea Gabriela, stiu ca doare si o sa tot doara, dar ma bucur ca esti aici, cu noi....
Impartim aceiasi durere, suntem mamici si mamici de ingeri, am avut ocazia cu toate sa ne simtim pruncii cum misca si cresc inauntrul nostru, ne-am facut griji si i-am iubit; unii dintre micutii nostri au plecat, acolo sus la Dumnezeu, si-au luat zborul catre o lume mai buna.
E firesc sa iti pui aceasta intrebare "daca era bine?"....."daca nu intrerupeam sarcina?".... sunt naturale si sunt, de cele mai multe ori, intrebari fara raspunsuri in viata asta de aici, in care noi suntem implicati si pe care incercam sa o traim decent.
Eu cred ca ai decis sa intrerupi sarcina pentru ca asa trebuia sa se intample, poate a fost un semn ca nu era bine, poate Dumnezeu te-a ghidat sa iei aceasta decizie, nu stiu...sincer, chiar nu stiu sa iti raspunda eu, nu sunt in masura...insa, daca stiu un lucru sigur, acela e ca puiul tau pe care l-ai pierdut e un ingeras frumos acum, langa ingerii nostri si se bucura de viata de acolo de Sus si te va ghida de acum incolo. Nu te invinovati....niciodata....incearca sa iti indrepti toata atentia asupra micutului Denis, el e cel mai important, dai putere lui sa creasca frumos,sa se mandreasca cu mamica lui si ai sa vezi ca asa vei primi si tu puterea de care ai nevoie sa mergi mai departe.
Te imbratisez cu drag...sunt aici pentru tine, oricand vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva, chiar si prin cuvinte scrise
All my love for you
Bianca C

[veronicamincu]

ai dreptate draga mea durerea fizica era nimic pe langa durerea sufletului...simtema ca inima mea se rupe in mii de bucatele atunci cand fetita mea a hotarat ca trebuie sa si paraseasca casuta ei(burtica ) ...nu vroiam sa accept...
norocul meu daca pot spune asa ,a fost ca l am avut langa mine pe sotul meu si faptul ca asistentele au stiut cum sa mi vorbeasca si m au convins ca ar fi mai bn pt noi sa vedem fetita ,a contat foarte mult pt mine...
este greu dar ingerasii nostri au grija de noi si ne vor da puterea si forta de a merge mai departe in viata ....
te pup si te imbratisez scumpa ,mea Gabriela iar ingerasului tau multe si
ai grija de tine

[Loredana M]

toate mamicile de aici te intelegem...
pe 4 se implinesc 2 luni de cand a trebuit sa ma despart de David..a fost decizia mea sa fac acest lucru..e cea mai grea decizie pe care trebuie sa o iei....ne-am dori daca am putea sa i tinem vesnic in burtica noastra ..daca acolo le este bine si pot trai langa noi..eu la asta ma gandeam dar stiam ca asa cv nu este posibil..
Offf..draga mea nu pot decat sa iti ofer o imbratisare..si sa te bucuri de scumpul tau Denis..

Loredana

[Rodica]

Buna, draga Gabriela !
Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita, pentru durerea ta atat de mare, coplesitoare...durere care iti va ramane mereu in suflet , doar ca trebuie sa inveti sa traiesti cu ea ...Stiu ca pierderea unui copilas este un lucru atat de cumplit, greu de acceptat si durerea care ramane este aceeasi pentru orice mama ,chiar daca pierde o sarcina, un copil care traieste cateva ore, zile , saptamani sau ani ...el a fost copilul nostru iubit si nu-l vom uita niciodata ...il vom pastra in sufletul si inima noastra de mama si stiu ca intr-o zi , atunci cand va veni vremea , ne vom revedea din nou ingerasii dragi...
Sper sa ai puterea de a merge mai departe , nu trebuie niciodata sa te invinovatesti pentru decizia luata, gandeste-te ca poate asa a vrut D-zeu , poate pentru a-l feri de alte suferinte atat pe el , cat si pe tine...trebuie sa te impaci cu ceea ce s-a intamplat si sa gasesti taria de a merge mai departe ...pentru baietelul tau Denis , dar si pentru ingerasul tau din cer...
Chiar faptul ca ti-ai gasit curajul de a scrie pe acest forum despre ingerasul tau, arata iubirea pe care o porti pentru el, se simte ca esti o mamica curajoasa si plina de dragoste si grija pentru copiii tai ...cel de pe pamant si cel din ceruri...
Acum micutul tau ingeras este in lumea ingerilor Lui D-zeu ...o lume frumoasa , plina de lumina si pace...acest gand trebuie sa te consoleze si sa-ti dea putere si liniste sufleteasca..
Draga mea, doresc ca Bunul D-zeu sa-ti aline suferinta , sa-ti trimita mangaiere si mai ales speranta...
Te imbratisez, cu prietenie si multa compasiune , iti doresc sanatate tie, lui Denis si intregii familii!
Pentru tau, si .

[Liliana]

Draga mea Gabriela,
Precum ai vazut, strigatul tau de durere nu a ramas fara raspuns aici, pe Forumul EMMA.
Aici se unesc durerile mamelor de ingeri.
Aici se sprijina unele pe celelalte, pentru ca isi inteleg reciproc sufletele.
Aici te intampin si eu acum, chiar daca nu sunt mama de inger.
Sunt aici pentru a oferi macar un strop din caldura care sa inconjoare sufletul tau incercat.
Sa revii aici, Gabriela.
Iti va face bine.
Vorbind despre puiul tau pe care l-ai incredintat Cerului povara ta se va usura.
Chiar daca simti acum regrete si sentimente de vina si remuscare nu trebuie sa iti asumi aceste greutati pe inima ta... Nu tu ai cerut ca pruncul tau sa aiba atat de multe probleme de sanatate... Nu este vina ta ca ai fost pusa in fata unei asemenea decizii.
Deci nu trebuie sa te mai invinovatesti pentru asta.

El va ramane in amintirea ta prin sentimentele de bucurie pe care le-ai simtit cand ai stiut ca va veni pe lume... cand dadea din picioruse... Plecarea lui printre ingerasi a fost scrisa in stele...

Vino aici ori de cate ori vei simti nevoia sa vorbesti despre el si despre durera ta. Noi te vom lua in brate si te vom alina... Pe masura puterilor noastre... Acolo unde noi nu vom reusi Dumnezeu va prelua efortul nostru si iti va da putere, rabdare, incredere, speranta...

Acum noi am pregatit pentru ingerasul tau o pagina in albumul EMMA aici
http://www.organizatiaemma.ro/node/443
E pagina lui, numai a lui...

Te imbratisez, Gabriela, si iti spun cu tristete un "bine ai venit" aici, printre mamele de ingeri...

Liliana

[jidoi gabriela]

Va multumesc ...............va multumesc din suflet,plang de durere dar si de bucurie ,nimeni nu a facut nimic pt. ingerasul meu inafara de voi, voi ia-ti facut o pagina a lui poate ma veti crede nebuna dar o sa consider acea pagina mormantul lui unde -l pot plange de cate ori simt nevoia si o sa incerc sa-i dau un nume pt. ca pana acuma nu am reusit.Ma rog in fiecare seara sa-i pot gasi un nume ingerasului meu dar nu reusesc.va multumesc ca existati

[Liliana]

Gabriela, draga mea,
Numele ingerasului tau este in inima ta : este copilul tau.
Este o bucatica din sufletul tau.
Ii poti spune oricum vei simti tu nevoia, in orice fel inima ta va dori sa-l alinte.
Nu trebuie sa-ti chinui mintea pentru a-i gasi un nume lumesc care sa-l reprezinte.
El are locul lui in inima si in viata ta oricare ar fi numele ales.
Pastreaza-l asa, stiindu-l numai al tau : copilul tau plecat printre ingerasi. Sau cauta-i un nume. Dorul tau este mai presus insa de numele pe care i-l vei da.

Ma bucur ca pagina pe care i-am pregatit-o si balonasul cu numele lui din zona "Ingerasii nostri" ti-a deschis calea catre "mormantul" lui...
Este bine sa ai un loc unde sa-l plangi...
Este bine sa ai un loc unde sa-l cauti...
Este bine sa ai un loc care sa-l tina minte alaturi de propria ta inima...
Ma bucur ca aici, EMMA ti-a putut oferi un pic de alinare oferindu-ti o pagina si un balonas pentru puiul tau...
Este atat de putin... si totusi atat de mult...
De aceea dorim ca toate mamele de ingeri sa afle ca exista EMMA: pentru a putea primi din partea noastra aceste mici gesturi care le pot usura inima...

Ma bucur ca noi am putut face acest lucru si pentru tine.
Te rog, revino aici de cate ori vei dori sa vorbesti de copilul tau ingeras... Scrie-ti durerea aici si-ti va fi mai usor...
Toate mamicile au marturisit acest lucru. Scrie-i aici ingerasului tau cuvintele de dor pe care nu i le poti spune direct.

Te imbratisez, Gabriela
Liliana

[corina_andrusca]

buna scumpa GABRIELA , mamicuta de copilas pe pamint , si ingeras in ceruri......
imi pare sincer fff rau ca a trebuit sa fi in situatia de a lua o asemenea decizie ..........
dar intii de toate gindeste-te ca a fost decizia lui D-zeu , si el ti-a dat putere sa poti sa treci si printr- un cosmar atit de dureros............cum este pirderea propriului copil...........
este sufocant acest sentiment de vinovatie , pe care il poate simti o mama , un parinte de ingeras , si eu simt ff multa vina pt ceva legat de ingerasul meu ANDREI , care a parasit aceasta lume in urma cu 5luni si 17 zile...............stiu cum este , te inteleg perfect, cu toate ca la mine a fost cu totul si cu totul vorba despre altceva , dar nu mi-o voi ierta niciodata ceea ce am facut atunci cind el traia si se lupta cu o boala nemiloasa cum este CIROZA HEPATICA.............
pt. tau scump si drag multa lumina si intr-u odihna si linistea sufletelului LUI pur si nevinovat.........
iar tie multa sanatate ,putere si liniste sufleteasca , ca ai f mare nevoie de asa ceva deacum inainte ...............la fel si celor dragi tie lui DENIS si fam tele .....Domnul sa fie mereu cu voi.........................................imi pare f rau si te cu drag GABRIELA scumpa , sa sti ca-ti sint alaturi cu gindul si cu tot sufletul meu de mama de ingeras in cer...............

''''''' Corina , mama ingerasului ANDREI NANU '''''''

[Bianca_C]

Scumpa mea Gabriela...nimeni nu te considera nebuna, nu aici, pagina dedicata puiului tau poate sa fie mormantul la care sa-ti plangi durerea si sa nu te ascunzi de nimeni.
Uite, ai vazut ca aici pe forum, cineva a facut ceva pentru ingerasul tau....spuneai ca nimeni nu a facut nimic pana acum....vezi, sunt oameni frumosi, cu suflet, care iti sunt alaturi si se gandesc la tine, sunt oameni care iti inteleg durerea si care te admira.
Aici poti scrie oricand,tot ce te apasa, tot ce nu iti da liniste, toata durerea ta poate sa fie scrisa pe paginile forumului, si vei vedea ca lumea se va sesiza, si te va spriji, moral, ori de cate ori ai nevoie de ajutor. Cu promtitudine.....ca de fiecare data.
Nu ai un nume pentru ingerasul tau...si ce daca nu ai reusit pana acum sa-i dai un nume, il poti numii oricum, si atunci cand te vei gandi la el, fara sa-l strigi pe nume, cand iti vei indrepta ochii catre Cer si iti vei deschide bratele, el te va recunoaste, va stii ca esti mamica lui si fara un nume..........
Ingerasul tau zburda acum in paradisul ingerilor nostri si iti trimite zambete si forta pentru a merge mai departe, cu pasi frumosi, de gazela, si privire de om frumos, sunt sigura de asta.
Te imbratisez din suflet si iti sunt aproape.
Bianca C ( mamica lui Patrick )

[Rodica]

Draga mea Gabriela,stiu si cunosc sentimentul de durere si neputinta prin care treci,stiu cat este de dureroasa si grea pierderea unui copilas...lacrimile si durerea vor ramane mereu in inima noastra de mama, dar , chiar daca D-zeu ne-a trimis aceasta grea cruce ...tot El este ajutorul si taria noastra .Se spune ca D-zeu lucreaza prin oameni si pentru oameni ...si acum avem alaturi de noi pe cei mai buni si sinceri oameni ...pe cele care ne simt suferinta , dorul si durerea ...pe cele care stiu ce este durerea pierderii unui copilas, care ne inteleg si aud atat de bine strigatul durerii...suntem alaturi mame de ingeri ...si Doamne , cat de bine cunoastem aceasta suferinta fara margini...De aceea , draga mea, aici iti vei putea spune tot dorul , toata iubirea si toate sentimentele pe care le tii ascunse acum in sufletul tau ...noi, eu , iti vom fi mereu aproape...ori de cate ori vei avea nevoie de sprijin si intelegere...
Te imbratisez cu mult drag si daca vrei ne putem intalni ...
Pentru tau rugaciuni si lumina , acolo sus, in lumea ingerilor cerului.
Pentru tine, multe si mea.

[jidoi gabriela]

Puiut mic si scump se implineste 1 an de cand ai plecat printre stele si m-ai lasat fara o parte din mine ...............m-ai lasat cu sufletul trist.....timpul trece asa de repede,daca te-ai fi nascut la termen acum ai fi avut 8 luni te jucai cu fratiorul tau denis ,gangureai ,ce mult as vrea sa fie asa ,sa va vad pe amandoi prin casa........................puiut mic ,sa stii ca mami nu te-a uitat si nu trece zi sa nu ma gandesc la tine......te iubesc puiul meu mic ,mama iti trimite un si te rog vino inapoi la noi ingerasul meu te vom astepta........... pentru tine soarele meu.

[Rodica]

Draga mea , azi sunt alaturi de tine cu gandul, cu sufletul, cu inima si iti doresc multa putere, alinare si mai ales speranta...Bunul D-zeu sa-ti dea liniste si pace in suflet ...pentru baietelul tau Denis , multa sanatate si bucurii.
Iar pentru din ceruri si lumina.
Te imbratisez cu drag, mama Alinei.