Ingeras printre ingerasi - Adrian Alexandru

[Betty]

Dragele mele prietene "Mame de ingeri"!...dati-mi voie sa va spun asa...sentimentele mele, cuvintele de durere, regretele si neputinta sunt cu siguranta doar de voi intelese...doar de sufletele voastre greu incercate prin fierderea prea vremelnica a celor mai dragi fiinte, pierderea ingerasilor. Va rog din tot sufletul meu sa ma iertati, daca nu-mi gasesc cuvintele, sau daca sunt "dezordonata" in idei si exprimare, dar nu-mi mai gasesc linistea si nici nu pot sa mai gandesc coerent...gandul meu zboara printre nori, zboara spre ingerasul meu...si apoi coboara cu revolta spre aceasta lume rece, dura, si rea...in care am ramas noi, cei nemangaiati.
As vrea sa va povestesc despre ingerasul meu Adrian Alexandru.
dar oare pot?
Offf. Ma numesc Betty...de fapt, Bettina, insa pentru voi cei aproape de sufletul meu o sa fiu Betty. Am 26 de ani, curand implinesc 27. Sunt cadru militar in prezent, insa cu ceva timp in urma am fost asistent medical generalist, si am lucrat la un centru de paleatie (ingrijirea persoanelor cu cancer, in faza terminala)...si timp de 3 ani am fost voluntar S.M.U.R.D.
Inainte cu cateva zile de Craciun am avut cateva simpome de sarcina, sustinute fiind si de lipsa menstruatiei. Vreau sa fac o paranteza, daca-mi permiteti...unde locuiesc, zilnic sunt cel putin 5-6 prieteni daca nu chiar 20, printre care era si prietena mea Bia gravida pe atunci in luna a 8-a). Toti in perioada Craciunului faceau glume, ca se mareste marea noastra "familie". Si am primit cadouri, doar lucruri pentru bebelusi. In data de 31 decembrie, pe cand faceam pregatirile de revelion, mi-am facut cel de al 3-lea test si a aparut minunea...cele 2 liniute magice. Nu va pot exprima in cuvinte bucuria generala din casa noastra in acea noapte. Vorbeam cu Bia, ne faceam planuri, sa iesim al plimbare cu sufletelele noastre, imi spunea de sentimente ce o sa le am peste un timp...multe si multe povesti si clisee impreuna cu sufletelul meu.
Pe data de 3 Ianuarie, pe la ameaza, cand mai toti erau din nou pe la noi, ma simteam forte rau...iar unul dintre cei mai buni prieteni, care este medic a decis sa mearga cu mine la urgenta sa vedem despre ce este vorba.
Mi-a facut ecografie si mi-am vazut ingerasul
Era mic, era acolo, era bine, l-am atins, i-am vorbit...
Am venit acasa, usurata fiind de ideea ca poate fi ceva in neregula cu sufletelul meu. Am zis ca mai astept pana pe data de 5 Ianuarie sa se intoarca in tara medicul meu. Dar nu era zi lasata de al Dumnezeu sa nu am simt rau, dureri de cap, senzatii subtile de greata...
Pe 5 Ianuarie, de dimineata am fost la lucru, dar starea mea era parca din ce in ce mai rea...am cerut sa fiu lasata acasa...ceea ce s-a si intamplat.
Am ajuns acasa si de aici cosmarul!
La ora 12 am observat o usoara sangerare, iar la 13 am plecat urgent la ginecologie. Doamna doctor mi-a spus in urma consultatiei si a ecografiei ca sunt cu iminenta de avort. M-a trimis de urgenta la spital pentru internare, in speranta ca sarcina va mai putea fi salvata. In drum spre spital am simtit ca mor, ac ceva din mine se rupe, nu doar fizic, ci si sufletesc...pana la spital am suferit avort spontan. Medicul de garda, mi-a confirmat aceasta, sub diagnosticul de "avort incomplet efectuat la II luni" si mi-a explicat necesitatea efectuarii unui chiuretaj.
La orele 19,30 eram in sala de tratament. Nu vreau sa si nicic nu pot sa exprim ce am trait.
Am ramas internata pana pe 7 ianuarie. Timp in care, nici unul dintre cadrele medicale nu s-au uitat la mine, si nu mi-a explicat ce s-a intamplat sau ce va urma de acum in colo. In ziua externarii am avut o alta lovitura, pe langa pierderea ingeasului meu...am auzit un "discurs" care va ramane mereu intiparit in mintea mea "AUZI AICEA DOAMNA ! ALTA DATA SA TE INREGISTREZI MAI REPEDE CU SARCINA CA ALTFEL,TU TE TOT F..I SI EU TE SUI PE CAPRA SI TI-L DAU AFARA , TU IAR TE FU..I SI EU TI-L SCUIP AFARA "
Acum sunt acasa, nu sunt prea bine nici fizic, nici sufleteste...insa am sufletul impacat ca ingerasul meu e sus intre ingeri. Cu ajutorul uni prieten apropiat, am reusit sa ii fac o slujba ingerasului meu, iar preotul m-a ajutat sa-i dau un nume... ADRIAN ALEXANDRU.
Acum nu imi mai ramane decat sa va multumesc pentru ca m-ati ascultat, ca mi-ati permis sa-mi descarc sufletul, si sa il rog pe Bunul Dumnezeu sa ne aline sufletele si sa aseze sufletele ingerasilor nostrii acolo unde dreptii se odihnesc.
Va pup, cu mii de multumiri si respect. Betty

[sorina]

Draga Betty, sunt trista ca inca o mamica de ingeras ni se alatura. Preferam sa te fi cunoscut in alte imprejurari. Dar D-zeu ne da , iar noi trebuie sa invatam sa traim cu aceasta durere. Ma intriga si ma dezgusta atitudinea celor din sistemul de sanatate romanesc. Pe langa faptul ca suntem indurerate si sufletul ne urla , atitudinea lor este deplorabila. Of Doamne in ce lume traim!!!
Dar ingerasii nostri sunt intr-o lume cu pace si liniste, iar noua nu ne ramane decat sa-i plangem (cand nu mai putem sa inabusim durerea) si sa ne rugam pentru ei. Iti inteleg si iti stiu prea bine durerea. Dar sa sti ca eu in "familia EMMA" mi-am gasit de foarte multe ori linistea, mi-am gasit "pansamentul" pentru sufletul meu sufocat de dor dupa ingerasul meu iubit David. Asa ca te sfatuiesc sa "vorbesti" aici pe site de cate ori simti ca nu mai poti, aici ai voie sa-ti plangi ingerasul, sa-i vorbesti daca simti nevoia.
Dumnezeu sa-ti dea putere si liniste sufleteasca! Te imbratisez, draga mamica de ingeras,cu mult drag ,
Sorina, mama ingerasului David
Pentru Adrian Alexandru si

[corina_andrusca]

Buna BETTY, si, imi pare tare rau pt. pierderea ta,mare pacat ca inca un un ingeras si-a luat zborul mult prea devreme catre gradina de ingerasi a lui D-zeu........mare pacat ca inca o mama si un tata ramin aici pe pamint indurerati, inlacrimati, si transformati sufleteste de o asemenea pierdere......sincer imi pare nespus de rau pt. voi, pt. tine, ca mama , ca a trebuit sa treceti prin asa tragedie............Sa dea bunul D-zeu.ca tau ADRIAN-ALEXANDRU sa se odihneasca in pace si sa-i fie somnul linistit, si maica domnului sa-l ingrijeasca si sa-l ocrfoteasca la sinul ei, ca o mama adevarata, la fel cum ai fi fost si tu pt. puiul tau........Domnul sa va-ntareasca acum, in cele mai grele momente din viata voastra, si ADRIAN-ALEXANDRU sa va mingiie sufletele cu gingasia lui, sa va dea putere sa mergeti mai departe......si sa va calauzeasca gindurile si sufletele mereu......Scumpa mea BETTY sa ai mare grija de tine, sa fii sanatoasa, si sa-i zimbesti tau cind te uiti spre cer, sa vada ce mama puternica are aici pe pamint, si sa vina in visele tale oridecite ori ii zimbesti si te gindesti la EL...TE si te dulca mamica scumpa, iar tau multe si pt. sufletelul lui al cald........

[nicoleta]

Buna, Betty draga!
Lumea in care traim noi, este plina cu urat si prost, iar cele frumoase si bune, sunt pe zi ce trece mai putine.
Imi pare extrem de rau pentru ca si tu a trebuit sa ai parte de acest dur moment al pierderii pruncului, insa, soarta nu intreaba daca suntem pregatiti sau daca meritam asa ceva. Soarta ne este fixata mult inainte de a ne naste noi, iar astfel nu putem decat sa ne acceptam viata si sa luptam frumos si demn pentru a o infrumuseta.
Te imbratisez si iti doresc sa ai parte de sanatate maxima si impliniri pe toate planurile.
Vei vedea ca Dumnezeu e bun si daca iti doresti un bebelus vei avea, scumpa mea.
Sa gandesti pozitiv mereu si sa crezi cu tarie ca acest bebelus e ceva normal in viata unei femei, astfel, il vei avea iar noi, cei care ti-am citit povestea, ne vom bucura alaturi de tine.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi si te investesc si pe tine cu titlul de zana de ciocolata.
Primeste din partea mea,
Pentru Adrian Alexandru, rugaciuni si multa lumina.
Numai bine, Dumnezeu sa te ajute, draga mea.
Cu mare drag, Nicoleta!

[Betty]

Va multumesc din suflet, ca imi sunteti alaturi. Va multumesc pt incurajari. Sa va ofere Bunul Dumnezeu toate implinirile pe care vi le doriti, iar pe ingerasii sa-i odihneasca in mijlocul celor drepti. Va tzuc dulce, dulce!

[Liliana]

Buna, Betty, ma bucur ca te-ai hotarat in cele din urma sa scrii aici, pe Forum, povestea ingerasului tau pierdut. Observasem inscrierea ta ca membru in urma cu cateva zile si intelesesem ca esti si tu, din pacate, de cateva zile mamica unui micut ingeras, Adrian Alexandru.
Cuvintele pe care ti le-am adresat in mesajul privat au incercat sa intuiasca starea in care am banuit ca te afli: este mult prea dureros acum... stim... Acum nimic nu mai are sens... Nu exista cuvinte care sa te aline acum si care sa te ajute sa-ti fie mai usor. Doar timpul iti va aduce pacea in suflet si doar in timp vei invata sa traiesti cu aceasta suferinta, s-o accepti si sa mergi mai departe.

Stiam ca exista totusi ceva care iti poate ajuta in aceste momente grele de acum : sa ne vorbesti despre puiul tau, sa iti amintesti despre el si chiar sa vorbesti cu el, cu Adrian Alexandru, ca si cum ar fi langa tine.
De aceea te-am incurajat sa vii aici si sa scrii despre el si de aceea am pregatit un loc unde il vei gasi mereu, ori de cate ori vei dori sa-l vezi si sa-i vorbesti. Ingerasul tau iubit are de acum un coltisor personal, numai si numai al lui, aici pe site, in zona „Ingerasii nostri” http://www.organizatiaemma.ro/node/383.
Balonasul alb care-i poarta numele este simbolul prezentei sale aici, printre ceilalti ingerasi, al sufletelului sau nevinovat.
Povestea lui este de acum in coltisorul pregatit pentru el.
Il vom comemora si noi impreuna cu tine, ii vom prinde o lumanare, ii vom trimite in gand o rugaciune si il vom ruga sa-ti trimita din cer pace in suflet pentru a putea merge inainte pe drumul tau.

Noi vom incerca sa-ti fim aproape, te vom mangaia cand vei simti ca iti e greu, te vom sprijini sufleteste, te vom imbratisa oriunde am fi... oriunde ai fi... ne vei simti alaturi. Nimeni nu te va judeca aici, dimpotriva, toate mamele de ingeri iti inteleg suferinta caci multe din ele au trecut exact prin aceeasi trauma ca si tine.

Cu drag, Liliana

[Bianca]

Draga Betty , ....noi iti multumim ca ne lasi sa-ti fim alaturi....ajutandu-te pe tine, ne ajutam si pe noi si noi toate la un loc, le ajutam pe cele care citesc mesajele noastre dar nu au inca puterea si curajul de a ne scrie povestea lor.....Asa ca da, ne poti spune prietene, ba ai putea cred sa ne spui chiar ...surori de suflet...pentru ca ceea ce ne leaga, ne-a unit pentru totdeauna.... Impartasindu-ne una alteia durerea, dorul si framantarile, devenim mai puternice pe zi ce trece...si sper ca impreuna, sa putem ajuta toate mamele, toti tatii si toate familiile care trec prin ce trecem si noi.......
Eu cred ca nimic nu este intamplator si, oricat de dureros este ceea ce ni s-a intamplat, s-a intamplat pentru un motiv pe care trebuie intai sa invatam sa-l intelegem si sa-l acceptam, ca apoi sa facem ceea ce trebuie sa facem, in urma lectiei/a lectiilor invatate....
Nu spun ca e usor...sau ca sunt convinsa ca e corect...dar am ales sa gandesc asa, pentru a putea sporta un pic mai usor, durerea si dorul.....
Activitatea ta spune multe despre tine...la fel si citatul ales de tine....poate ca Adrian-Alexandru, a plecat inainte sa-l tii in brate dar a aparut in viata ta, pentru a te determina sa faci ceva anume... poate pentru ca a stiut ca esti destul de puternica, sa il primesti in viata ta, intr-o alta forma.....Cum?...vei afla...vei simti....vei vedea....

Probabil ca ce ti-am scris acum, nu te ajuta foarte mult, dar la un moment dat, vei intelege si vei interpreta altfel, mesajul meu....
Sper insa, sa simti caldura si compasiunea mea, in imbratisarea virtuala pe care ti-o trimit si sa accepti floarea, si ea tot virtuala, ca pe un omagiu pentru micutul tau....

[Rodica]

Draga mea Betty, nici nu-mi gasesc cuvintele pentru a-ti alina intr-un fel durerea din suflet si sentimentul de neputinta si revolta care acum te incearca ...asa este, traim intr-o lume schimbata, plina de rautate si mizerie, unde de cele mai multe ori se uita ca trebuie sa fii OM, mai ales cu suflet si plin de respect si intelegere pentru ceilalti, mai ales pentru cei aflati in suferinta .
Intotdeauna in viata mea mi-am dorit sa fac bine , sa ajut cat pot , sa salvez daca pot si acum, dupa 30 de ani de activitate , eu zic ca am reusit ...un singur lucru nu am reusit ..sa-mi salvez fiica de la moarte si prin ,,grija " unor medici , am pierdut-o fulgerator .
Atunci , mi se parea ca si D-zeu este impotriva noastra , ca toate rugamintile mele au ramas fara raspuns ...acum , stiu ca doar El mi-a fost alaturi in acea perioada cumplita si nu m-a lasat sa innebunesc de durere sau sa fac alt gest necugetat...si am primit atatea semne in acea perioada , nu numai eu dar si familia mea...Iar , mai tarziu , am inteles ca D-zeu ne trimite atat cat putem duce , dar dorul si durerea dupa ingerasii nostri vor ramane toata viata .Stiu ca acum te incearca sentimentul de neputinta, durere, disperare...dar poate ca toate au un rost , pe care acum nu-l intelegi ..Ceea ce trebuie sa stii este ca ingerasul tau este acum acolo, sus, in lumea frumoasa si plina de lumina a ingerilor cerului ..pentru el va fi intotdeauna bine, pace , lumina si multa liniste ...si acest lucru ar trebui sa te linisteasca macar putin...
Draga mea , iti doresc ca D-zeu sa-ti aline suferinta , sa-ti trimita mangaiere si mai ales speranta .
Pentru Adrian si .
Pentru tine, .

[Angela]

Draga Betty,
imi pare sincer rau pentru durerea pe care o traiesti. Pierderea unui copilas nu poate fi tradusa in cuvinte mult preasaracacioase fata de ceea ce simtim. Aici insa,in familia EMMA,parca nici nu e nevoie de cuvinte...aici noi nu spunem "stim" ce simti ci chiar simtim ceea ce simti...
Iti doresc sa faci in fiecare zi pasi spre acceptare si impacare...sa poti sa crezi cu avevarat in viata sfanta pe care o au ingerasii acolo unde au fost chemati atat de curand...sa inveti cat mai repede sa traiesti cu aceasta durere,dar mai ales cu amintirea atat de pretioasa a ingerasului tau drag Adrian Alexandru...
Te Angela,mami de ingeras jucaus Calin Gabriel

[veronicamincu]

buna Bety
imi pare rau pentru pierderea ta si as vrea sa iti fiu alaturi sa te imbratisez .....sa iti alin durerea pe care o ai in suflet....
durerea este aceeasi pentru orice mama care pierde un copil...chiar daca pierde o sarcina in cateva saptamani chiar daca e mai mare sau daca a nascut deja ....suferinta este mare si numai noi ca mame o stim...offfff...
inca o data iti spun ca imi pare rau pentru pierderea ta si imi cer scuze ca nu stiu sa spun ceva care sa iti aline un pic durerea
te imbratisez draga mea
pentru ingeras Adrian Alexandru rugaciuni si flori

[marwana]

Buna Betty
Eu sunt Marwana, nu ne cunoastem, am citit povestea ta si m am intristat, in primul rand pt pierdere suferita, in al doilea rand pt modul in care ''cadrele medicale'' s-au purtat cu tine.De mult timp nu ne-ai mai spus nimic despre tine. Te cu drag, pt tau Adrian Alexandru. Asteptam vesti de la tine eu si echipa EMMA.

[marwana]

Azi i ti suntem alaturi noi toate mamicile de ingeras, te cu caldura si incercam sa ti stergem lacrimile de pe obraji, stiu ca si azi este o zi pe care o vei trece cu greu dar ....sa sii ca tau i ti este alturi, te priveste si stie cat i ti este de greu fara el.
Un brat mare de de la noi pt tine
pt Adria Alexandru care azi.....poate i ti va fi greu sa crezi dar el sarbatoreste cu ingerasii nostri ziua de nume.Asa ca ......te rugam sa nu plangi prea mult scumpa noastra, trimite i ingerasului tau macar un zambet azi chiar daca i ti va fi greu el sigur se va bucura de acest cadou din partea ta

[steluta]

Draga Betty!

Probabil ca datoria te-a tinut departe de noi si de data asta, dar cum ii spuneam si Iustinei....data viitoare o sa insist mai mult si pana la urma o sa ne intalnim .
Pana atunci imbratisari de la tot grupul de mamici de ingerasi !

Cu drag,
Steluta

[CORINA SILVIA]

Draga Betty ,imi pare rau pentru pierderea suferita. IAr despre atitudinea unor doctori numai urari de" bine".Astia sunt si cred ca in cael moment ai avut oo atitudine de doamna ca nu l-ai scuipat.Dar sa fii sanatoasa si Dumnezeu iti va trimite un bebe frumos ,care sa-ti insenineze viata,roaga-te si fii puternica ...

[adina]

Draga Bety da este f greu dar medici astia din tara de la noi sunt niste oamnei fara suflet , fara pic de inima nu am cuvinte despre ei ca si eu am trecut prin clipe de groaza ,dar Bunl Dumnezeu si ingerasul tau te va vindeca si iti va da puterea necesara sa mergi maideparte .

[loredana33]

DRAGA BETTY ITI DORESC DIN TOATA INIMA UN AN NOU FERICIT.TE CU DRAG SI TE .

[marwana]

Am recitit povestea ta, stiu c azi se implineste un anisor de cand puiul mic a devenit ingeras. Multa putere si incredere i ti doresc ca sa poti suporta mai usor pierderea suferita. Un umar pe care sa plangi, un loc pt puiul tau este aici, oricand vei dori sa ii vorbesti.
pt tau

[Bianca_C]

La multi ani, draga mamica!
Uite-ma aici, alaturi de tine, astazi, intr-o zi in care mi-as dori sa zambesti, sa fi inconjurata de oameni frumosi si lumea sa fie a ta.
Iti doresc multa sanatate si multe realizari
Iti trimit in dar o si o care sa-ti aduca aminte de mine.
Cu drag, Bia

[marwana]

o si un brat mare de pt o mamica scumpa care azi sarbatoreste o varsta minunata.La multi ani cu multa sanatate si mplinirea dorintelor