ingerasul meu ALESSIA NICOLETA

[veronicamincu]

O sarcina usoara ,mult prea usoara ,prevestea parca , greul si durerea ce urma sa vina...
Am fost foarte fericiti atunci cand am aflat ca vom deveni in sfarsit parinti. Ne-am dorit foarte mult acest lucru . Nu ne pasa atunci cand apropiatii nostri ne spuneau ca e prea devreme pentru un copil , noi vroiam sa avem "bebita" al nostru. Si l-am avut. pentru 23 de saptamani am avut si noi bebita al nostru mult dorit. L-am avut doar in burtica.
La ecograful de la 3 luni am fost singura sotul meu neputand sa lipseasca de la serviciu.Era totul bine.Bebe crestea si se dezvolta bine .
Prima mea intalnire cu bebe ,Doamne nu-mi venea sa cred ce vad ,o fiinta atat de mica care ma saluta din burtica mea dand vioi din manutele si din piciorusele ei atat de mici si firave ,doamne ce clipe de neuitat .Eram in al noualea cer .
aceasta fericire insa nu a mai durat decat 2 luni.
Pe data de 27 august aveam programare la ecograful de 5 luni si bineinteles ca de data aceasta sotul meu nu a vrut sa rateze sansa de a se intalni si el cu bebita al nostru.
Eram entuziasmata si dornica sa-l revad.
Am fost intrebata de doctor daca am avut ceva pierderi de lichid, deoarece lichidul amniotic este in cantitate scazuta ."nu e nimic grav dar va fac programare la o clinica de specializare,nu va speriati" a spus doctorul.
Si nu m-am speriat ,fiind prima mea sarcina nu prea stiam si nu prea imi dadeam seama ce se poate intampla.
Merg la aceasta clinica pe data de 29 august .
Dupa o ora de tacere si de ecografii al trei-lea specialist care a intrat in camera aceea mi-a spus asa
"trebuie sa vorbim foarte serios" ......"nu aveti lichid amniotic deloc"........"bebelusul nu are rinichi , splina si stomac si de aceea credem ca nu retineti lichid"
"aveti doua posibilitati : faceti intrerupere de sarcina sau continuati sarcina pe propria raspundere dar bebelusul nu va trai pana la termen iar daca va trai si se va naste va muri la cateva minute dupa nastere din cauza plamanilor nedezvoltati si a lipsei acestor organe"
........................................................................................................
Am simtit cum se invarte camera cu mine cand am auzit aceste cuvinte , am inceput sa plang si sa cer explicatii dar nimeni nu stia din ce cauza se intampla asta tocmai mie.
Mi sa spus ca nu e nici din cauza rh-ului negativ nici a hepatitei care a aparut in timpul sarcinii si ca eu nu am facut absolut nimic din ceea ce ar fi putut declansa asta. "asa ceva nu am vazut dar stiu ca se intampla la 1 din 5 milioane de femei si trebuie sa fi prea ghinionist sa t-i se intample una ca asta" mi-a spus doctorita.
Doamne cat am plans.
Am vrut sa ne convingem si trei saptamani am mai mers si la alti doctori si am facut si alte eco dar de fiecare data era acelasi raspuns.
Eram disperata , nu vroiam sa fac intrerupere pentru ca imi doream si imi iubeam copilul din pantecele mele dar ma gandeam si la ce va urma daca va trai ,la cat de mult s-ar chinui si cat as suferi vazand cum se chinuie.
Of Doamne nu stiu daca alegerea a fost una buna sau gresita dar pe data de 15 septembrie am mers la spital pentru intrerupere de sarcina.durerea este inca atat de mare in suletul meu incat nu se poate exprima prin cuvinte.
Au facut o injectie iar peste 30 de minute nu o mai simteam cum misca.mi au dat o pastila si am mers acasa.
am stat 2 zile cu fetita in burtica si nu o mai simteam .plangeam si nu ma puteam opri ,imi veneau tot felul de ganduri in cap si o mie si una de intrebari pe care voi mamici de ingerasi le stiti foarte bine.
de ce eu?unde am gresit si ce am facut rau?eu care am asteptat cu atata nerabdare sa am un bebe al meu.au fost multe momentele in care ii ceream lui Dumnezeu sa ma ia si pe mine o data cu ea ,nu vroiam sa o las singura ,de ce oare nu exista un tratament pentru astfel de cazuri?nu puteam sa accept ce mi se intampla.......................................
Peste doua zile am mers din nou la spital pt a naste.
Sotul meu a stat langa mine fiecare minut din acea noapte.o noapte de groaza cum am numit-o noi.
Dupa 2 ore de travaliu durerile deveneau din ce in ce mai mari si daca stateam in picioare sau ma plimbam mai treceau ; durerile erau din ce in ce mai mari si nu mai aveam voie la calmante .Simteam deja cum bebita vrea sa ma paraseasca si am inceput sa plang,sa strig si sa urlu.Sotul meu plangea si se ruga de mine sa ma linistesc ca e alaturi de mine ...........ca trebuie sa fiu tare............................ca are nevoie de mine.................
Doamne ce durere in suflet am avut la gandul ca nu o sa mi mai vad copilul niciodata ,
nu o sa-l tin in brate ,nu o sa-i schimb scutece, nu-l voi putea saruta seara si dimineata, nu voi mai putea face nimic din ceea ce mi-am dorit alaturi de pruncul meu , dar ma durea ca nu voi mai fi mama.
Am nascut o fetita ingeras la ora 5:21 in dimineata de 18septembrie2008.
Mi au adus o , am vazut o ,am atins-o , i am spus amandoi cat de mult o iubim si cat de mult am fi vrut sa ramana langa noi,dar si ca va fi intotdeauna in sufletele si in gandurile noastre.
Cand au luat-o de langa mine am vrut sa plec si eu o data cu ea, nu stiam cum va fi viata fara ea si nu vroiam sa accept o viata fara fetita mea.
Au urmat saptamani intregi de intrebari ,invinuiri ,saptamani nedormite din cauza unui singur dor.Dorul de fetita mea .
am fost si eu foarte dezamagita atunci cand mi se spunea :sunteti tineri aveti tot timpul sa faceti altul sau :nu esti singura care a pierdut copil .....................................
Acum stiu ca ea va fi intotdeauna primul meu copil si nimic , nimeni niciodata nu o va putea inlocui.
Cat de dor imi este de ingerasa mea.
Am dorito ,am avuto si am pierduto.

Alessia Nicoleta nascuta fara suflare pe data de 18 septembrie 2008

Imi sunteti de mare ajutor si de aceea vreau sa va multumesc din suflet voua mamici de ingerasi.
Multumesc Biancai pentru infiintarea acestei organizatii.

veronicamincu-mamica de inger Alessia Nicoleta.

[Cami_Vic]

Draga Veronica,

Imi pare tare rau pentru fetita ta, din pacate sintem atit de neputinciosi in fata sortii...
Oricita grija am avea, si oricit de mult ne dorim acesti copii, sint lucruri care nu depind de noi...
Iti inteleg suferinta, doamne cit de bine te inteleg... Am trecut prin aceleasi momente, am avut acelasi "amestec" sentimente... mai intii negare, apoi revolta, nedreptate, vinovatie, furie, izolare... aceleasi intrebari ne chinuie pe toate...
Pierderea ta e inca atit de recenta, si aceste prime saptamini sint cele mai grele...
Aici insa te vei simti mai putin singura... vei vedea ca tragediile noastre ne leaga, vei gasi aici prietene care te vor intelege si iti vor fi alaturi atunci cind vei avea nevoie...

Poti sa vii sa ne scrii de cite ori vei simti nevoia, te vei simti mai usurata, si vei vedea ca pe masura ce saptaminile si lunile vor trece, durerea si dorul de Alessia vor fi mai usor de suportat... N-au cum sa treaca, insa vei invata sa traiesti cu ele ... pentru ca ele vor face parte din tine pentru totdeauna...

Iti doresc sa gasesti puterea sa mergi mai departe.
Te imbratisez cu drag, si ai grija de tine!

[cristina_mama_de_inger]

of vero....inteleg foarte bine cum de simti...iti inteleg toate starile,le am si eu....dar poate D.D. ne-a dat necazurile astea aici pe pamant,ca mai apoi sa se compenseze cu viata vesnica pe care o vom avea alaturi de ingerasii nostrii...regret tare mult pierderea ingerashei tale,si eu am avut tot o fetita,si eu m-am lovit de `sustineri` de genul:lasa ca sunteti tineri faceti alt copil(eu am 18 ani jumate si iubitul meu 20),eeee oricum nu era momentul,asa mai bine ca mai aveti timp sa va traiti vietile fara scutece si biberoane de la varstele astea....deci,nota 0 pentru `sustinerile` astea pt ca eu chiar dak nu aveam decat 17 ani jumate cand am nascut am fost foarte fericita,am fost cea mai fericita alaturi de printesica mea.mi-aduc aminte ca mama(in viziunea mea) era mai mult ranita ca sufar eu,nu ca i-a murit nepotica....sa ma ierte D-zeu daca gresesc dar mie asa mi s-a parut...iar perioada aceea de o luna si 3 saptamani in care am avut fetita langa mine a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea...si nu,chiar daka sunt tanara si am sa mai fac copiii,nici unul nu va fii ca ea.nu zic ca nu am sa-i iubesc la fel,ci doar ca nu o vor inlocui pe ea.dar vezi tu ce fel e facut sufletul omului...imi iubesc fetita vesnic...si pe cand lumea vorbeste eu sufar pt ca imi este tare dor de ea...si stiu ca si pe tine te doare si ca nimic nu iti va stinge dorul.eu ma auto-consolez cu gandul ca ea e fericita acolo unde e si ca ma asteapta si imi amintesc cu ma drag de clipele in care radea,de toate zilele in care am avut-o langa mine....traiesc cu speranta ca va fi bine,nu imi voi uita fetita nici intr-o mie de ani....si ma mai gandesc ca o data si-o data tot vom fi impreuna...dincolo de stele. multa putere iti doresc sa poti sa treci peste acest necaz,pentru ca numai tu poti sa iti patrezi fetita vie ,pentru ca ea traieste prin tine.te imbratisez cu drag veronica!

[andreaszolomajer]

Draga Veronica,
imi pare foarte rau pentru pierderea ta, imi pare rau ca Alessia Nicoleta a plecat mult prea devreme dintre noi si nu a apucat sa va aduca bucurii.
Aici intre noi vei putea sa te eliberezi de durerea asta cumplita care te framanta.
Nu-ti spun sa nu plangi , nu-ti spun sa o uiti , pentru ca nu o vei uita niciodata, ea va ramane cea mai scumpa amintire si cel mai scump ingeras, care acum se joaca cu ceilalti ingerasi, cu ingerasii nostrii.
O imbratisare calda din partea mea, Andrea si multe pentru Alessia Nicoleta.

[ioana72manuela]

e strigator la cer cind vezi ca aproape zi de zi alti copii sint chemati la DOAMNE DOAMNE parca s-a intors lumea cu susul in jos.Sint tot mai multe lacrimi care nu pot fi sterse,cred ca daca ar fi sa se uneasca toate aceste lacrimi ar forma un fluviu imens un fluviu al durerii iar din dorurile noastre am petea face un curcubeu pe care l-am putea folosi ca o punte intre noi si ungerasii nostri plecati mult prea in graba.Draga Veronica as vrea sa-ti sterg lacrimile si sa-ti pot usura suferinta dar astea numai DUMNEZEU si timpul le pot face eu tot ce pot sa fac acum e sa-ti scriu ca sint alaturi de tine ca te imbratisez cu drag si daca se poate peste un timp cind o sa te simti in stare sa ne dai o veste buna aceea ca esti din nou insarcinata.In legatura cu ceea ce simti sa stii ca si eu am avut aceleasi sentimente o parte din ele le mai am si acum din cind in cind dar cred ca e ceva normal dupa cum am vazut la majoritatea mamicilor de ingeri.Te sarut dulce,dulce. si ma rog pentru tine sa te intaresti.

[veronicamincu]

va multumesc din suflet ca imi sunteti alaturi si sper ca asa cum eu gasesc un pic de alinare aici ,sa gaseasca si alte mamici de ingeri cu toate ca nu doresc ca ele sa trebuiasca sa acceseze acest site.imi doresc sa am un alt bebe dar imi este frica si mai am de asteptat un pic.pe 6 noiembrie(ziua coincide cu cea in care l am cunoscut pe sotul meu)imi vor spune rezultatul la 'autopsie'.sper ca am luat decizia corecta si ca ingerasul meu alessia nicoleta ma va ierta ca nu i am dat sansa de a lupta pentru viata ei,cu toate ca ea a luptat.
trebuia sa se nasca pe 13 ianuarie 2009.poate ghinion sau poate nu......

va multumesc din nou ca-mi sunteti alaturi si sper ca tot asa sunt si ingerasii nostri impreuna . multe pentru Ei si pentru voi

[Angela]

Draga Veronica,
iti spun si eu un sincer "Imi pare rau" pentru pierderea ta...Daca mai mult nu pot face,da-mi voie sa iti ofer o sincera si sa iti spun ca sunt cu tot sufletul alaturi de tine! Te rog sa nu te invinovatesti in nici un fel....viata alege de multe ori in locul nostru si chiar daca este atat de greu sa acceptam...totusi acceptarea este cel mai important pas in procesul vindecarii.
Iti doresc multa sanatate si putere,iar minunea de a-ti tine puiul viu si sanatos in brate sa se implineasca cat mai curand!
Alaturi de tine,....Angela,mami de ingeras jucaus Calin Gabriel

[erikavoinescu]

Buna Veronica draga a-mi pare sincer rau de pierderea groaznica si de amaraciunea de care ai gustat si tu,a-mi pare rau ca trebuie sa ne cunoastem in asemenea imprejurimi si nu in altele mai placute.Credema la mine au trecut deja 2 ani si 6 luni si a-mi este la fel de greu ca si in prima zi sa accept cea ce mi sa in tamplat,de aceea te rog ca atunci cind ai un pic de timp intra pe acest forum si spunene ce ai pe suflet ,intreabane ce vrei sa stii noi sintem oamenii care te intelegem perfect,sintem alaturi de tine si te iubim aici in marea noastra familie sintem oamenii care te ajutam moral.Te imbratisez cu drag .te dulce dulce si sa ai grija de sufletelul tau Erika mama de ingerului Erick Robert

[nicoleta]

Buna, Veronica draga!
Sper ca vizitele tale aici, in marea familie E.M.M.A. sa aduca in sufletul tau, acea liniste de care fiecare femeie are nevoie.
Sper ca toamna sa nu fie saraca in bucurii si cele mai bune ganduri de bine sa te gaseasca sanatoasa si plina de optimism.
Sa gandesti pozitiv mereu, astfel vei atrage evenimente frumoase si stari de bine, vei atrage implinirea dorintelor tale.
Sa speri, sa visezi, sa zambesti, draga mea, mai ales spre cerul care-ti gazduieste ingerasa dulce, ca si ea iti zambeste tie si este bucuroasa ca are asa o mamica iubitoare.
Pentru mamica din tine,
Pentru ingerasa ta, pupici dulci si multa lumina.

[veronicamincu]

buna seara stimate mamici de ingerasi.
va multumesc inca o data pentru frumoasele voastre cuvinte si incurajari.
ma gandeam la fetita mea si mi am adus aminte ca de cand ma stiu eu mi am dorit ca primul meu copil sa fie baiat iar urmatorul sa fie fetita.
pe parcursul acestei sarcini si prima de altfel toata lumea imi spunea ca oi avea baiat.asa simteam si eu cu toate ca si eu am visat o fetita inainte de primul eco.
incepem sa ne gandim la un nume pentru bebe al nostru .am reusit sa alegem doar numele de fetita si nu imi puteam dam seama de ce nu ne vine in cap nici un nume de baiat.
abia cand am nascut dupa cateva minute petrecute alaturi de ingerasul meu mi am dat seama si i am spus sotului : 'vezi de ce aveam pregatit doar numele de fata? pentru ca avem o fetita.' o fetita care nu va mai fi alaturi de noi ci alaturi de Dumnezeu si de alti ingerasi.sper din toata inima sa ne poata ierta si sa ne fie alaturi de acolo de sus.
intr-o zi de marti inimioara ei a incetat sa mai bata in urma unei injectii,iar intr o zi de joi sa nascut ingerasa mea alessia nicoleta.
tot ce mi a ramas de la ea sunt 2 poze date de la spital si amprentele ei micute de la manute si picioruse.
mami si tati se pentru tine ingeras si te iubeste enorm.
nu te vom uita niciodata ingerasul nostru scump, te iubim.

[Rodica]

Draga mea Veronica, iti doresc multa putere si alinare ... imi pare atat de rau pentru fetita ta ...stiu ca este nespus de greu acum , ma rog sa gasesti putere si tarie de a depasi aceasta nedreapta incercare ..dar , fii linistita ... fetita ta este acum un ingeras curat al cerului, alaturi de fiica mea si de ceilalti ingerasi mai mici sau mai mari ... si impreuna , ne trimit toata dragostea si tot dorul lor ... ei vor stii ca nu-i vom uita niciodata ... vor fi mereu ingerii nostri iubiti . Multe , iar pentru Alessia , si lumina lina a ingerilor Lui D-zeu. Cu drag.

[Bianca]

Draga Veronica .....cand cred ca am mai capatat un pic de putere, mai vad ca ni s-a alaturat inca o mamica de inger si rana se redeschide......pentru ca imi reamintesc toata durerea si toate sentimentele si starile prin care am trecut nu demult....dar totusi mai demult decat tine, incat am apucat sa ma mai "intremez" un pic....

Dar tu....tu esti abia la inceput de drum...si stiu cat iti e de greu...si-mi pare atat de rau...atat de rau.... .....sper insa ca aici sa gasesti macar un pic de alinare....stiind ca noi te intelegem cel mai bine...ca noi nu iti vom spun cuvinte care dor.....ca noi nu te vom judeca.....si ca noi vom onora memoria ingerasului tau, Alessia Nicoleta, pomenindu-i numele, alaturi de toti ceilalti ingerasi...de care ne e atat de dor....

Cu noi poti vorbi...cu ajutorul nostru si al celor dragi tie, care iti sunt alaturi, sper sa prinzi puterea de a face fata acestei pierderi atat de cumplite....

Sper din tot sufletul sa iti eliberezi sufletul de ura....este normal sa fie asa, acum, la inceput, dar nu lasa ura sa te copleseasca.....Iarta-te, draga Veronica....terapia prin iertare are foarte multa putere si este cea mai benefica.....
Sigur, ai nevoie de timp, dar promite-mi ca te vei agata de... speranta! Si de gandul ca Alessia Nicoleta, este intr-un loc mai bun si ca, chiar daca nu e fizic langa tine, este si va fi mereu alaturi de tine.....

Si plangi, plangi, plangi...atat cat simti nevoia sa o faci.....

Citeste, te rog, daca nu ai facut-o deja, articolele de pe http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame .....sper sa gasesti si acolo ceva, care sa te ajute sa intelegi toate starile prin care treci acum....

"Bine ai venit" printre noi....o urare nepotrivita in acest context dar pe care ti-o spun in speranta ca mesajele noastre iti vor aduce un pic de alinare si ca iti vor da un pic de putere...

cu multa compasiune.....

[veronicamincu]

iti multumesc din suflet bianca pentru cuvintele tale.
ai dreptate aici ma simt inteleasa.
spun asta pentru ca din pacate nimeni nu imi este alaturi in afara de voi si sotul meu (sotul meu doar atunci cand ma vede plangand dar il inteleg si imi e de ajuns si atunci sa stiu ca e alaturi de mine)
locuim in londra departe de familiile noastre iar cand sun acasa si vreau sa vb despre ingerasa mea mi se raspunde in totdeauna 'sunteti tineri,mai puteti face si altii.aveti tot timpul din lume ,nu te mai gandi la ea ca iti faci singe rau singura'
nimeni nu ma lasa sa vorbesc despre ea sau prin ce am trecut din momentul in care am aflat ca trebuie sa fac intrerupere de sarcina .cei care sunt aici cu noi la fel ocolesc subiectul si ma doare ,ma doare ca nu am cu cine vorbi ca nu are cine ma invata ce trebuie sa fac sau sa nu fac .poate parintii mei daca ar fi aici cu mine ar sti cum sa ma asculte dar nu ii pot lua de langa sora mea insarcinata in 8 luni acum cand ea are mai mare nevoie de ei decat mine.
si uite asa raman singura in suferinta mea ,zi de zi si noapte de noapte cu mii si mii de intrebari si invinuiri si lacrimi....multe lacrimi pentru alessia mea iubita.
a mai trecut o saptamana fara iubita mea fetita .nu mai este si inca plang si nu pot accepta viata fara ea.
ii multumesc lui DD ca mi a scos in cale acest site in care v am cunoscut pe voi pentru ca aici simt ca cineva ma aculta si va multumesc voua ca ma ascultati si ma incurajati.

[nicoleta]

Buna, Veronica draga!
E foarte greu, e trist, e mai trist decat isi poate cineva imagina, e probabil, cea mai cumplita suferinta din lume.
Chiar daca a avut 7 saptamani, sau 7 luni, sau 7 ani, e un prunc pierdut si asta doare enorm.
Nu cred ca aceasta durere poate fi inteleasa usor de cei care nu au trecut prin asa ceva, insa daca ar avea macar un pic de rabdare ca sa asculte off-ul unei mame de inger, ar incepe sa inteleaga.
Iti sunt alaturi, scumpa mea, si toti cei care scriu aici iti sunt alaturi.
Indiferent cati copii urmeaza in viata unei mame, locul celui pierdut nu-l va lua nimeni, pentru ca fiecare suflet isi are locul lui, rolul lui, acolo-in trupul si in mintea unei mamici.
De aceea o femeie va suferi mai mult decat un barbat, chiar daca unele dintre ele nu isi arata durerea. O femeie il poarta pe bebelus exact asa cum orice om isi poarta inima sau ficatul, e parte din noi, si...va ramane mereu acea parte din noi care in Cerul fara de durere se va ruga pentru linistea si puterea noastra.
Te imbratisez si ai mare grija de tine.
Cauta-ti neaparat preocupari care sa-ti faca placere si sa iti atraga cat mai mult atentia, pentru a putea sta cat mai departe de amintirea inca cruda a pierderii.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi.
Pentru tine, mamica,
Pentru ingerasa ta, pupici dulci si multa lumina.

[HERDEAN LAURA]

Draga Veronica,
îmi pare nespus de rău pentru suferinţa ta, pentru pierderea copilului tău,îmi pare nespus de rău pentru că a trebuit să te alături nouă: suntem multe, din ce în ce mai multe,.....
Multe te dor într-o viaţă de om, multe întâmplări ne marchează, dar nimic nu se compară cu pierderea puiului.E cel mai puternicşoc, e cea mai cumplită durere, te simţi mai neputincios ca nicicând.
Sunt alături de tine, draga mea! Indiferent ce aş spune -toate cuvintele sunt de prisos.
Dumnezeu să-ţi dea putere să mergi mai departe! să ai grijă de tine!
te şi te

[veronicamincu]

va multumesc voua mamici de ingerasi ca imi sunteti alaturi.cu voi nu ma mai simt atat de singura ,indepartata ,neinteleasa sau neascultata.sunt si eu alaturi de voi si ingerasii vostri .

[veronicamincu]

mi-e dor de tine ingerasul meu.azi de dimineata l am surprins pe taticul tau privind la pozele tale inainte de a pleca la servici.mi am dat seama ca si el te iubeste si se gandeste la tine in fiecare zi si ca sufera si el chiar daca nu isi arata fata de mine aceasta suferinta.probabil incearca sa imi dea puterea de a merge mai departe.
mami si tati te iubesc si nu te vor uita niciodata ingerasul nostru.
te iubim

[ildy]

BUNA DRAGA VERONICA IMI PARE NESPUSDE RAU PENTRU PIERDEREA TA iti doresc sa ai putere si sa mergi mai departe stiu ca este foarte greu si ca nu vrei sa faci nimic numai sa plangi dar trebuie sa fii tare pt ca mai tarziu sa poti sa ai un ingeras pe pamant iti doresc putere si sanatate si pt ingerasa ta si DUMNEZEU SA O OSIHNEASCA ILDY MAMA INGERASULUI CSABA

[veronicamincu]

mi-e dor de tine puiul meu
mi-e dor de diminetile in care ma trezeai cu miscarile tale gingase , mi-e dor sa te simt in burtica mea , mi-e dor sa ma intrebe tati "ce face bebita?" ,mi-e dor de tot ce-ti apartine si as vrea sa fi aici cu mine in fiecare minut din viata mea.
Sti ? azi matusica ta m-a rugat sa-i fiu nasa nepotelei mele si inca nu i-am raspuns.Imi doresc foarte mult sa o botez dar nu stiu daca voi avea puterea necesara .
mami si tati nu vor inceta niciodata sa se gandeasca la tine si sa te iubeasca printesica noastra .
te iubim mult
http://www.youtube.com/watch?v=RFAaNjXt ... re=related