"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
In 24 iunie s-a implinit un an de cand fetita mea draga Alina a plecat in lumea ingerilor. D-zeu mi-a daruit-o si a ocrotit-o la nastere cand nu i s-a dat sanse sa traiasca , am nascut-o la 7 luni , avand 1700gr, dar a crescut mare, frumoasa si sanatoasa. Dar.. mi-a luat-o la 22 de ani, pe neasteptate. Totul a inceput in 6.04. 2007 si s-a terminat in 24.06.2007.S-a stins din viata rapid si aproape inexplicabil. La inceputul lunii aprilie 2007 a inceput cosmarul: a inceput sa simta intepaturi in zona ficatului, a prezentat icter pe tot corpul , iar in urma investigatiilor si analizelor efectuate in tara si in Ungaria ,la Szeged, s-a banuit ca sufera de hepatita autoimuna, afectiune ce necesita in ultima instanta , transplant hepatic. Am fost indrumati catre Spitalul Fundeni,pentru precizarea clara a diagnosticului si inceperea tratamentului . Am asteptat 3 saptamani pana sa ajungem la Fundeni, timp in care boala a evoluat, pana la urma am plecat spre Bucuresti fara a mai astepta programarea. Am ajuns la spital luni, in 18.06, s-a inceput tratamentul cu cortizon pentru afectiunea ei,apoi a inceput cosmarul... dupa 3 zile , doctorita care o trata a plecat la un congres in strainatate, in aceeasi zi fiica mea a inceput sa se simta rau, avea dureri, era asa de agitata, medicii chemati sa o vada imi spuneau ca isi va reveni , altii spuneau ca starea ei este foarte grava...eu eram innebunita de groaza si disperare ...nu voi uita acele zile niciodata ...au fost ultimele 2 zile cand fiica mea a mai fost constienta . Apoi , vineri 22 iunie seara si-a revenit cateva clipe, era asa de linistita , avea ochii plini de fericire,parca vedea ceva ce noi nu vedeam... s-a uitat spre mine si mi-a spus ,, va fi bine mami, imi trece ...apoi a devenit din nou agitata, i-au administrat un fenobarbital si ...au adormit-o... pe la ora 23, in timpul perfuziei,a inceput sa tuseasca , sa se sufoce , eu strigam sa o ajute ...acolo nu aveau nimic pe sectie ...au venit din sectia de ATI , i-au facut traheotomie ,au intubat-o si a fost dusa la reanimare ..din acel moment a intrat in coma .Nu avea sa-si mai revina niciodata .Mi s-a spus ca cel mai probabil a facut o reactie la cortizonul administrat sau la plasma ...dar ceea ce stiau sigur era ca nu mai avea nici o sansa sa traiasca ...Duminica 24.06.2007 inima ei buna si generoasa a incetat sa mai bata. Eram in stare de soc, imi venea sa urlu de durere si disperare, sa plang pana voi muri si eu, nu-mi venea sa cred ca fiica mea scumpa nu mai este. Cateva secunde hotaratoare:atat a fost hotarul dintre viata si moarte.A murit fara a mai apuca sa-si ia un ultim ramas bun de la cei dragi. ...nici acum nu-mi vine sa cred ca s-a putut intampla asa ceva... Poate asa trebuia sa fie, dar pana voi inchide ochii, voi ramane la convingerea ca nu s-a facut totul pentru salvarea ei. Abia acum imi dau seama ca de la inceput nu i s-a dat nici o sansa de salvare in aceasta tara , ca nimeni nu s-a implicat cu adevarat, ca avea o reala sansa in strainatate, sansa de care ni s-a spus dupa moartea ei. ..Avea doar 22 de ani . Era studenta in anul 3 la filologie, sectia romana-engleza, a fost o eleva si studenta eminenta, un exemplu de modestie, bun-simt .Avea atatea visuri si sperante..Desi a trecut un an de cand am pierdut-o,nici acum nu-mi vine sa cred ca este adevarat, durerea din suflet este la fel de mare, golul pe care l-a lasat Alina este la fel de imens..un gol care va ramane mereu in sufletul meu...copilul meu iubit , lumina ochilor mei a plecat din aceasta lume intr-un mod atat de dureros si nedrept ... Te vom iubi o vesnicie draga noastra , draga .... nu te vom uita niciodata ...te vom pastra in sufletul nostru mereu ...si stiu ca intr-o zi ne vom intalni din nou... Pana atunci, dormi in pace inger bun.
Ultima oară modificat de Rodica pe 27 Ian 2011, ora 20:59, modificat de 2 ori în total.
Buna, Rodica draga. Imi pare atat de rau pentru soarta ta nemiloasa, a ficei tale, atat de tanara. Ma doare sufletul si trupul in acelasi timp. Offff.... Nu exista cuvinte care sa te poata mangaia, dar iti promit ca voi fi mereu alaturi de tine. Iti promit scumpa mea ca de azi incolo, in orice secunda din zi si din noapte, eu, usa mea, telefoanele mele si adresa mea de mess, iti vor fi deschise. Te rog sa ma cauti oricand vei dori sa spui cuiva cat de tare te doare, sa ma cauti cand vei dori sa te plangi sau sa te vaiti cuiva. Iti inteleg durerea si imi pare sincer rau ca nu pot fi langa trupul tau ca sa te mangai si sa te tin in brate. Te pup dulce iubito si ai mare grija de tine, pentru ca ingerasa ta sa fie linistita .
Ce poveste plina de durere..Imi inchipui ce e in sufletul tau,si ce simti..Ma intreb uneori de ce viata asta e asa cruda??? Noi suntem alaturi de tine draga noastra!! Dzeu sa o odihneasca in pace pe Alinuta!
Imi pare nespus de rau pentru Alina, imi inchipui cit de greu tebuie sa iti fie sa o pierzi la o virsta atit de frumoasa, cind abia se pregatea sa paseasca in viata... Imi imaginez cit de imens trebuie sa fie golul pe care il simti...
E atit de fragila viata asta, si tot ce avem se poate narui de la o clipa la alta. Trebuie apoi sa invatam sa traim cu durerea, cu dorul... Sper sa gasesti drumul tau, sa iti dea D-zeu putere si liniste sufleteasca, sa continui sa lupti pentru ea, pentru ca sint convinsa ca Alina te vrea puternica. Noi iti sintem alaturi, ne poti impartasi gindurile tale si vei vedea ca singuratatea va fi mai usor de suportat... Pe mine m-a ajutat enorm sa scriu despre ceea ce simt, sa pot vorbi deschis.
Poezia Alinei e tulburatoare... e un mesaj puternic, in care as vrea sa cred si eu: "Dar ceata nu dureaza mult / Caci soarele rasare..."
Poate ne mai scrii si alte poezii ale Alinei...
Te imbratisez cu drag,
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Draga mamicutza de ingeras, un sincer "Imi pare rau", o imbratisare din tot sufletul si o la bunul Dumnezeu sa aiba in grija Lui sufletelul Alinei si al tuturor ingerasilor nostri de care ne este cumplit de dor... E tare greu sa gasesti cuvinte potrivite...e tare greu sa poti face ceva ca suferinta sa fie chiar si cu un dram mai suportabila...dar sa stii ca noi toate simtim la fel, respectam si mai ales nu judecam in nici un fel modul fiecarui parinte de a-si plange copilasul... Iti doresc multa sanatate si puterea fiecarui pas de a merge mai departe. Angela, mamica ingerasului jucaus Calin Gabriel
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
Draga mea Rodica,ma doare sufletul sa-ti spun "bun venit"in familia EMMA.Plange inima in mine, cand citesc drama prin care ai trecut.De ce suntem atat de multe,de ce din cauza medicilor,ramanem noi sa suferim,ramanem noi sa ne plangem copii.....Alina,sufletul ei a fost atat de bun si curat si Dumnezeu a luat-o langa el,sa o apere de rautatile si greutatile acestei lumi,dar sa fie si surioara mai mare a ingerasilor nostrii micuti.O si un buchet de ,pt Alina,iar tu primeste din par tea mea,multe .Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Draga Rodica Si eu sunt absolventa de Litere.Înteleg înclinaţia fiicei tale spre poezie.Îti înţeleg , durerea- nu va trece nicicând.Poate se cicatrizează, ceva, dar de vindecat niciodată.De fapt, cred că această suferinţă ne întăreşte, ne face să fim mai spirituali. N u mi-am pierdut credinţa în D-zeu-EL e forţa supremă care ne coordonează şi ştie de ce a ales aşa pentru noi, mamele de îngeri.Am auzit cuvinte de consolare, de sprijin, de compasiune.....cred că orice ţi-aş spune e de prisos. Atâta doar că am văzut că nu suntem singure şi chiar dacă familia noastră a fost ştirbită cu un membru, noi avem famlia EMMA, care din nefericire, după cum se vede e numeroasă. Suntem una lângă alta, suntem sensibilizate una de cealaltă..... Te îmbrăţişez, iubita mea.....
Draga Rodica, din pacate inca un suflet curat dus prea devreme la Dumnezeu din cauza nepasarii unora care se numesc medici. Si Larisa noastra e la ingerasi tot din cauza lor, si sa stii ca nu conteaza ca esti sau nu asistenta sau colega de-a lor pentru ca nepasarea e fara de margini. Eu nu la colegiul medicilor ci direct la procuratura i-am reclamat pentru omor din culpa, pentru ca fetita mea ar fi trait daca nu ar fi infectat-o si daca n-ar fi lasat-o sa faca septicemie si nu prea cred ca pot demonstra contrariul pentru ca noi avem rezultatele de la autopsie si pe de alta parte Larisa n-a fost nici o zi acasa,doar la spital, deci e infectie de spital.
Sa va dea Dumnezeu putere sa mergeti mai departe zi cu zi , sa invatati sa traiti asa cum si noi invatam sa traim minut cu minut, pas cu pas, ca de uitat nu vom uita niciodata.
Rodica draga mea,iti inteleg durerea,stiu cum este sa cumperi hainute pt inmormantare.....este cumplit...... ingerii nostrii au venit cu un scop pe aceasta lume...sa ne invete sa iubim frumos.....sa fim mai buni......sa fim intelegatori.....apoi pleaca "ACASA"acolo unde lor le este bine.....langa DD....... Cand vrei sa plangi......eu sunt aici....sa te ascult....sa te inteleg.....sa te strang in brate.... O si un buchet de ,pt Alinuta,iar tu ,primeste din partea mea,multe si .Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Draga Rodica, E dureros, sfasietor, trist si nedrept ceea ce s-a intamplat cu Alina. Citind randurile asternute de tine, am senzatia ca citesc ceva ce putea sa scrie si mama mea. Si ea e si mama si bunica de inger. Fiul ei, Robert - fratele meu - s-a dus la ingeri la doar 30 de ani, in urma unui accident stupid. Am ramas doar noi doua, pentru ca nici tata nu mai e. Ne-am sprijinit una pe alta si am fost puternice una pentru cealalta. Si doar Dumnezeu iti da o asemenea putere... de a te trezi a doua zi dimineata si de a merge mai departe. Mama a mai primit o lovitura... in ianuarie a devenit bunica de inger, atunci cand Maya - Soarele meu s-a dus la Cer. Din nou Dumnezeu ne-a fost alaturi si ne-a dat putere tuturor celor care am fost in jurul puiului meu. Daca te intrebi uneori cine are grija de tine, iti raspund eu cu convingere ca Dumnezeu si Alin... Ei sunt cei care acum iti poarta de grija aici pe Pamant, iar Alina vegheaza de acolo de Sus. Si - asa cum a scris si ea in poezia superba pe care ai postat-o - apare ca o floare. La fel a aprut si fetita mea: ca o floricica rosie, rosie si mereu zambareata. Te imbratisez cu drag Rita - mami de inger Maya
Rodica...nu am cuvinte....am vazut pozele cu Alina.......este dureros sa pierzi asa frumusete de fata.......imi pare atat de rau........Ai un inger tare frumos,ma pt sufletul ei curat si bun Te Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Draga mea, Nu am cuvinte..., peste cateva zile respectiv in 6 august ( dupa cum vezi tot in zi de mare sarbatoare) se vor implinii 4 ani de cand Paula, fata mea frumoasa, desteapta si inteleapta a plecat de langa noi.... Dupa ce am citit povestea voastra ....eu cred ca fetele noastre stau acum impreuna si vegheaza de acolo...de ...DINCOLO....asupra noastra. Ai dreptate cand spui ca durerea se adanceste....dar e o durere mai ....lina atunci cand o simti ca de acolo din ceruri are grija de tine si te sustine in timp ce tu incerci din rasputeri sa te ...lupti cu viata. Multe imbratisari tie si multe, multe ingerasilor nostrii Cu mult drag, Steluta
Draga Rodica, nu prea am cuvinte, Iti multumesc foarte mult ca esti alaturi de mine, ziua asta pentru tine inseamna ceva foarte dureros , pentru mine inseamna data in care s-a nascut Larisa si a inceput calvarul nostru, care nu s-a mai terminat si nu se va termina niciodata. Sa ne dea Dumnezeu linistea si pacea pe care o meritam.