Final fericit

[rodik]

Buna tuturor. Ma numesc Rodica si sunt violonista, profesoara. Va spun astea pentru ca are legatura cu povestea care o sa v-o spun. De cand ma stiu ca fac vioara tatal meu imi spunea ca muzica e ca si medicina: asa cum un doctor bun stie unde sa taie ca sa repare fizic pe cineva, asa si un violonist bun, trebuie sa stie sa ajunga acolo, unde trebuie, la sufletul omului si sa taie daca trebuie vindecandu-l spiritual. Eram o persoana f optimista, uneori poate ca exagerat de optimista, insa mi-am permis sa fiu asa pentru ca mie chiar mi se indeplineau visele, si nu ma refer la partea materiala, asta chiar nu m-a interesat. Si asta pana in momentul cand intr-o zi, pe cand numaram zilele pana la venirea copilasului nostru, de cateva ore simteam ca sunt singura, ca sunt parasita... Neputand sa ne linistim am plecat la spital si ni s-a spus cu regret ca copilasul nostru nu mai traieste. Am asteptat toata noaptea sa apara Dr care ma supraveghea, dar degeaba. Tot veneau unii si altii care ma consultau si nestiind care e situatia ma tot derutau, spunandu-mi ca e totul in regula. Asa ca pe la pranz, cand a venit dr s-a ajuns la decizia de a provoca nasterea si sa nasc pe cale naturala ( o decizie f buna de altfel ). Mi-au administrat tot felul de anestezice, ca sa nu simt macar durerea fizica si am nascut un baiat fff frumos, sanatos, dar mort. Totul era ca intr-un cosmar. Imi doream sa ma trezesc dar totul era real. Intrabari multe, raspunsuri - 0. Dr, care era un "sac de bani fara fund" , si care a scurs toata sarcina de la noi mult, la nastere mult, s-a transformat dintr-o data in omul religios, spunandu-ne ca nu intelege nici el de ce s-a intamplat asta, ca se mai intampla uneori asa, fara vre-un motiv anume, ca asa a vrut Dumnezeu sa mai aiba un ingeras. Cu asta am plecat eu acasa, cu aceasta explicatie si nimic altceva. Nu era de ajuns pentru mine, asa ca am inceput sa caut eu raspunsurile: am pus cap la cap toate analizele, am cautat tratate, studii recente de cazuri fara explicatii aparente si ajunsesem la niste concluzii, care trebuiau confirmate si de oameni competenti. Intre timp incercam sa-mi revin psihic si reuseam cu ajutorul unui psiholog pe care il gasisem, unul f competent. Asa ca dupa 3 luni de la tragedie am aflat ca vom fi din nou parinti. Bucuria a fost f mare dar a durat putin pentru ca realizam ca nu stiu concret, de la specialisti de ce se intamplase prima data. Cautand si un alt dr , am ajuns la Dnul dr Badea de la Spitalul Municipal. Am mers la dumnealui cu tot dosarul de analize, cu informatiile mele si dupa ce l-a analizat mi-a spus " draga, ai fost controlata de toate, numai de una nu". Banuia si Dumnealui, ce banuiam si eu. M-a trimis la Spitalul Fundeni sa fac o analiza de sange a ANTICORPILOR ANTIFOSFOLIPIDICI. Se adeverise banuiala si am fost diagnosticata cu SINDROMUL ANTIFOSFOLIPIDIC. Din acea clipa am inceput tratamentul cu anticoagulante, asta insemnand sa fac in fiecare zi cate o injectie subcutanat, nu e mare lucru. Acolo, la Fundeni, la Hematologie, am vazut si intalnit nu multe, ci ff multe mamici de ingerasi care incercau sa aduca copilasi pe lume, femei indurerate de pierderile pe care le avusesera, unele dintre ele avad nu unul, ci chiar mai multi ingerasi. Am intrebat mai multi doctori de ce nu este inclusa aceasta analiza, dat fiind nr mare de copii morti. Raspunsul a fost ca nu se face pana nu exista antecedente. Deci copiii mureau asa, degeaba, ca sa vada ei ca mor... nu stiu ce sa mai zic. Am mai vazut la Fundeni, la Laboratorul de Hematologie si o echipa minunata de doctori si asistente care erau pasionati de ce faceau, erau mandri ca ajuta la implinirea viselor parintilor de a aduce copilasi sanatosi. Asa ca m-am lasat pe mainile Echipei in frunte cu Dna dr Valentina Uscatescu si a Dnului dr Badea si am facut tot ce mi-au spus ei. Au avut atata rabdare cu mine, intelegere, mi-au dat explicatii despre tot procedeul care avea sa urmeze... Le sunt recunoscatoare pana la cer pentru grija care au avut-o fata de mine. Timpul curgea si pe la 4 luni mi s-a recomandat rapaus total la pat. Mi s-a facut cerclaj si stateam numai si numai culcata in pat numai sa fie bine. Ma durea spatele si toate oasele de atata stat, si ieseam doar pana la cabinet si spital si aia numai cu sotul cu masina. Incepuse si bebe sa miste din ce in ce mai mult. Dar si grijile noastre erau din ce in ce mai mari, amintindu-ne ca si prima oara totul fusese f bine, dar... De cateva ori am tot fost nevoita sa-l sun pe sotul meu, ba pe prietena mea Olgutza si sa fugim la urgenta pentru ca mi se parea ca nu miscase de ceva timp. Norocul nostru ca de fiecare data se termina totul cu glumitze si zambete din partea dr ecografist. Eram sub observatie f minutioasa din partea intregii echipe pe care ne-o formasem, bebelusul era monitorizat minutios la un ecografist f bun, Dnul Dr Pop, de la Diagnosis, un profesionist in adevaratul sens al cuvantului. Nu stiu de ce, dar oamenii parca sunt mai atenti cu tine atunci cand afla ca ai avut o tragedie. Si la servici toti erau mai atenti si grijulii, intelegatori...
Am avut mari emotii in saptamanile 36-37, perioada de sarcina cand murise primul copilas. Eu tot insistam sa fie provocata nasterea, insa Dr m-a convins ca e mai bine sa asteptam termenul si sa iasa singur. La 40 de sapt, exact la termen, foarte punctuala, a venit pe lumea scumpa noastra fetita. Si exemplara cum era a luat nota 10!! A fost o bucurie si o implinire imensa pentru intreaga noastra familie! si pentru ca totul era intr-atat de frumos, si pentru ca ne doream f mult inca un copil, la jumatate de an dupa ce am nascut fetita am aflat ca familia va fi si mai mare. De data asta, la fel cu tratament, sarcina a fost mult mai ralaxanta si mai placuta. Aveam experianta deja. Asa ca la diferenta de 1an si 3 luni a venit pe lume inca o fetita.
Va marturisesc ca sentimentele mele pe parcursul acestor sarcini, dupa pierderea primului copil nu au fost intotdeauna constante. M-am confruntat cu teama, frica... Imi doream f mult sa am un baietel, gandindu-ma ca ar putea intr-o oarecare masura sa inlocuiasca baietelul care murise, sa estompeze durerea... Dar Dumnezeu a avut alt plan si sunt extrem de fericita de hotararea pe care a luat-o El. Acum sunt o mamica fericita, cu vise implinite.
Cazusem itr-atat de mult ca nici in cele mai groaznice cosmaruri nu gandisem ca se poate asa, insa m-am ridicat , am incercat sa visez frumos si s-a implinit visul. Acum nu mi-e frica sa visez mult pentru copiii mei si pentru cei dragi, chiar daca visele mele ar parea absurde pentru altii. Stiu ca nimeni nu poate sa-mi interzica sa visez. Daca vrei si esti curajos, cu ajutorul lui Dumnezeu poti trece peste munti si mari, asa ca nu fiti descurajate de tot! " E si maine o zi!" Maine e un nou inceput si o luam de la capat! O sa fie si mai bine decat azi, daca vrem si nu asteptam sa faca altcineva pentru noi. Eu am cautat, am visat, am cerut si am primit pana la urma. Asa am sa fac si in continuare. Si voi, scumpele mele mamicutze de ingerasi, sa aveti puterea de a va ridica si a merge mai departe si sa visati , si sa vi se implineasca visele! Asta va doresc si multa, multa sanatate! Va imbratisez cu drag, Rodica.

[ritamaya]

Draga, Rodica...
Sper sa am si eu vesti bune cat mai curand. M-a intrebat cineva, nu demult, ce-mi doresc cel mai mutl pe lumea asta. Si am spus simplu: "Un copil sanatos... sau mai multi!". Doamne, da-mi bucuria de a avea un copil si da-mi sanatate sa-l put iubi la nesfarsit si sa-l cresc, sa-l fac fericit! Doamne, da-ne tuturor aceasta bucurie!
Rita - mami de inger Maya

[elena-loredana]

Cunosc foarte multe mamici de ingerasi care au incercat si au reusit.Unul din aceste cazuri este al mamei mele careia ii multumesc, pentru faptul ca dupa ce a devenit mamica unui ingeras Claudiu, a avut curajul de a spera si a ne da viata mie si fratelui meu.
Dorinta de a fi din nou mama e fireasca, dar ce faci atunci cand nu mai poti din motive strict medicale? Eu personal sunt in aceasta situatie!
Insa pentru ca dorinta mea de a fi mama nu s-a stins, o sa adopt un copil.Am terminat toate actele si acum il astept pe el/ea copilasul mult iubit.
O sa-i ofer acestui copil , o mama, o famile.El si-a pierdut mama, iar eu ingerasii....
Pentru noi e un final fericit !!

[ritamaya]

Elena, e finalul unei povesti triste, dar inceputul uneia fericite. Ma bucur nespus ca ati decis sa adoptati un copilas. Va fi lumina ochilor vostri si-l veti iubi ca pe propriul vostru copil. Cele doua sufletele ale ingerasilor vostri vor avea intotdeauna locul lor special in sufletele voastre. Insa piticul mic care va ajunge in familia voastra va fi cu siguranta un pitic fericit. Si va va lumina casa si viata!
Sa ne dai de veste cand vine piticul acasa si sa ne trimiti si noua poze cu el/ea sa-i vedem ochisorii fericiti... Si sa-i putem face cadouri!
Va imbratisez,
Rita - mami de inger Maya

[rodik]

Buna, scumpele mele Rita si Elena.
Va multumesc ca ati impartasit cu mine fericirea mea, abia astept sa aud vesti frumoase si dulci de la voi. Imi pare rau pentru problemele medicale pe care le ai, Elena, dar eu, personal nici nu-ti imaginezi cat de mult apreciez mamele, parintii care fac gestul de a adopta copilasi. Mi se pare ca toti parintii adoptivi sunt fffffffffff speciali intru toate: pe plan spiritual, moral, social... Voi, parintii adoptivi aveti un suflet atat de mare ca eu chiar nu inteleg unde incape, sunteti intru totul deosebiti, mai ales ca aveti si ingerasi.
Eu ma gandeam ca poate la un moment dat, intr-o putin alta situatie sa facem si noi un gest din acesta, macar in memoria ingerasului nostru Andreas. Sunt atatia copilasi abandonati care merita, ca si toti ceilalti, sansa de a fi fericiti si sansa de a avea parinti care sa-i iubeasca. Insa la noi e doar o idee in proiect si cine stie daca o sa se materializeze... Sa stiti ca aveti absolut toata admiratia mea de pe fata pamantului. Si eu tare mult as vrea sa trimiti poze cu voi toti. Sper ca si tu, Rita, sa-ti imlinesti cat mai repede visul de a deveni mamica si daca ai nevoie de vre-un sfat sau indrumare in ce priveste sarcina, sa ma contactezi si vedem. Sper sa pot cumva sa va arat si eu pe domnisoarele mele de 2,10 si 1,7 ani. Va pup si va imbratisez, Rodica. Doamne ajuta!

[rodik]

Dragi mamici de ingerasi , poate pana acum, pe strada, am trecut unele pe langa altele si aparent nu aveam nimic in comun. Povestile noastre, insa, s-au intersectat toate pentru a ne demonstra inca o data cat de imprevizibila este viata. Poate pentru unele dintre noi, simplu fapt ca am cunoscut atatea persoane, pe care in mod normal nu le-ai cunoaste, persoane care sa te inteleaga... reprezinta un FINAL de capitol FERICIT. E un roman lung, complex, cu lacrimi de bucurie si necaz, un roman incert pa care il descoperi cu rabdare, citindu-l din scoarta-n scoarta..., sperand ca totul sa culmineze intr-o mare de fericire .
Important este ca nu suntem singure si ne avem unele pe altele, cel putin, ne incurajam, ne sustinem... in toate.
Multa sanatate tuturor, liniste, pace in suflet. Va imbratisez , Rodica, mama ingerasului Andreas si a fetitelor Evi si Bia .

[elena-loredana]

Am un final fericit!
Am adoptat un baietel! E minunat!
Nu exista miracole ptr cei care nu cred in ele. ....

[ritamaya]

Doamne, cat ma bucur, Loredana! Sa va traiasca puiutul si sa fie sanatos. Sa dea Doamne-Doamne sa va faca mandri si bucurosi pentru tot restul vietii. Aveti toata admiratia mea! Felicitari inca o data si Doamne ajuta. Dar sa ni-l aratati si noua! multi pentru toti!
Rita - mami de inger Maya

[Bianca]

Iti multumesc draga Loredana, ce ai impartasit aici, aceasta veste ..... E un lucru minunat si cred ca, in cazul tau, poate ca de aceea ai devenit mama de inger: ca sa poata veni in familia voastra, acest baietel! Eu cred din ce in ce mai mult in ideea ca totul se intampla cu un scop! Doar ca trebuie sa fim mult mai deschisi la ceea ce se intampla in jurul nostru si sa invatam, sa privim lucrurile din alta perspectiva, decat cea cu care am fost "indoctrinati" de catre societate.... Ma bucur mult pentru voi si va doresc din tot sufletul sa fiti fericiti... Doamne ajuta! , cu drag!

[rodik]

Scumpa mea Elena. Ma bucura enorm de mult aceasta veste! Este o minune! Felicitari! Va urez sa aveti multa, multa sanatate si putere in toate, sa va cresteti scumpetea de copilas in fericire si dragoste! Sa va Ajute Dumnezeu in toate si te rog sa ne spui cum il chiama pe baietelul vostru. Te imbratisez cu mare drag, Rodica.

[savuloredana]

......povestile, sentimentele, reactiile.... sunt diferite de la un caz la altul.... comuna este pierderea. pierderea te poate duce mai aproape de Dumnezeu, iar El iti raspunde cu dragoste. ... multa dragoste a adus ingerasul nostru Mihnea-Vitalie si multa intelepciune a imparstiat in cele 12 zile de viata.... n-am inteles prea bine atunci, insa dupa o vreme am stiut ca vreau sa primesc din nou si sa dau dragoste. acest sentiment m-a determinat sa-mi doresc cat mai urgent un bebe si Dumnezeu mi l-a dat pe Vladi, un pui sanatos si identic (fizic vorbind!) la nastere cu Mihnea. acum are trei ani si ma striga "dragostea mea". sunt coplesita.... dar totusi nu ma simteam implinita. am discutat intr-un cadru informal cu un psiholog despre temerile pe care le am in permanenta vis a vis de vladi ( sa nu se imtample cumva, ceva cu el si multe alte vise negre care imi trec prin minte) si m-a sfatuit sa definesc fericirea si pierderea pe care am suferit-o. sa le definesc fie imaginativ, fie denenand, oricum..... pierderea nu o pot definini nicicum, nu imi trece prin cap nimic..... insa in momentul cand m-am gandit la fericire am vizualizat doi bebelusi. este ceea ce am simtit intotdeauna ca vreau, acesti doi bebelusi. pentru ca am dat nastere la doi prunci si am decat unul langa mine. mereu am dorit copii, ne-am propus sa-i avem, au fost si pierderi de sarcini si perioade in care nu ramaneam gravida..... insa Dumnezeu a vrut sa-mi linisteasca sufletul si sunt din nou insarcinata (acum in sapt 17). din ziua in care am stiut ca sunt gravida si am simtit ca de data asta o sa fie bine, mintea mea, sufletul meu nu-l mai plange pe Mihnea. nu l-am inlocuit, el e unic...... dar e.... nu stiu cum sa spun... suprem parca. si m-am impacat cu asta. cred ca partea fizica era oarecum incompleta... nevindecata...am nevoie de doi prunci, de multe suflete de care sa am grija si care reciproc sa impartasim dragoste.
dragele mele, e complicat poate a intelege ce am vrut sa transmit, insa un alt copil venit dupa cel piedut (indiferent pe ca cale: nascut sau infiat) este o binecuvantare de la Dumnezeu, este .... fericire.
din perspectiva povestii mele si a felului meu de a vedea lucrurile, va recomand sa va doriti din nou copii si sa intelegeti ca totul in viata se intampla cu un scop, ca cei vii au de implinit ceva pe aici, iar ingerasii au avut si ei un scop. trebuie sa deschidem bine ochii si sa intelegem ce a dorit Dumnezeu de la noi prin daruirea unor ingerasi. nu e putin lucru sa ai un ingeras in cer care sa se roage pentru parintii lui, pentru familia lui de pe pamant. rugati-va la Dumnezeu si sigur o sa primiti dragoste, iubire, fericire.
va pup cu drag, loredana

[crisstynna]

Dragile mele....citind povestile voastre simt din nou ca am pentru ce sa traiesc....Ne dorim enorm de mult copii...si ma face mai puternica spusele voastre ca o data cu urmatorii copilasi durerea va fi mai usor de suportat.Eu am nascut cu cezariana si am inteles ca e voie doar 3 operatii....De aceea am hotarat ca inca 2 copilasi o sa facem....cu tot riscul nu o sa ma las.E prea mare bucuria de a avea copii...care sunt adevarate minuni.Sa ne ajute Dumnezeu sa fie bine .....Dr mi-a spus ca din decembrie pot ramane din nou insarcinata...Pana atunci imi pare o vesnicie...imi pare ca trece greu timpul.Astept si ma rog din suflet sa fiu si eu ...si celelalte mamici de ingerasi de aici.......ma rog sa fim din nou fericite...
Sa ne ajute Dumnezeu...Va pup si va imbratisez cu drag,
Cristina,mamica ingerasului Razvan

[Bianca]

Draga Loredana , ma bucur si iti multumesc ca ne-ai impartsit vestea asta minunata ! Sa dea Dumnezeu ca toate vestile astea bune, sa fie de bun augur pentru toate mamicile de ingeri care isi mai doresc un copilas si sa capete curaj si sa nu-si piarda speranta! Ma bucur mult pentru tine, pentru voi si sa ne tii la curent ! Ai grija de...voi ! , cu drag!

[Lucia]

Astazi am citit atetea povesti cu final trist si mi-a atras atentia acest subiect pentru ca doream cu disperare sa citesc o poveste cu final fericit.

Ma bucur mult pentru cele doua fetite si imi pare rau pentru baietel.

Povestile noastre seamana putin. Si eu am ramas insarcnata dupa 3 luni de la pierderea Isabellei, si la fel ca tine, am avut perioade de mari emotii cand ma apropiam de data la care au inceput sa apara problemele.

Acum am o fetita si-i multumesc Domnului mereu pentru ea. Este lumina noastra si ne-a ajuta sa trecem mai usor peste pierderea primei noastre fetite Isabella.

Doream sa am fetita sperand ca o va inlocui pe Isabella. Am fetita, dar Isabella nu este inlocuita, pentru noi, ea este si va fi mereu primul nostru copil care din pacate a plecat prea repede de langa noi.

[Lucia]

Felicitari Loredana!!!

Chiar ii ziceam ieri unei mebre a forumului ca atat de mult imi doresc ca sa existe insarcinate printre noi... si uite, azi citesc ca deja sunt.

Felicitari si asteptam mai multe vesti despre voi.

[rodik]

Buna, dragele mele mamicutze de ingerasi,
mi se umple inima de fericire cand citesc si vesti ca ale Loredanei. Fericitari Loredana!! Dumnezeu sa va aiba in paza si sa ne auzim numai de bine si cu bebe care e pe drum . Apropos, mie mai greu mi-a fost in sarcina cu fetitza mai mare, mai multe emotii pt ca era dupa pierderea lui Andreas, insa cu cea micutza am fost mult, mult mai linistita. Nici macar nu am avut timp sa ma nelinistesc pt ca Eveline imi ocupa tot timpul si nu mai aveam nici macar o clipa sa ma gandesc la ceva mai putin placut. Am fost optimista si am avut incredere in D-zeu ca nu ma va mai lasa inca odata sa pierd o asemenea comoara. de multe ori citesc povestile triste si parca as vrea sa pot face ceva, sa pot explica, sa pot transmite din optimism tuturor care sunt la capatul rabdarii... Mi-as dori ceva care probabil o sa vi se para prostesc si naiv: as vrea poate ca toti sa fim optimisti, sa fim pozitivi in gandire...
Ma gandeam ca poate putem organiza prin acest forum sa stabilim o zi, ora in care fiecare dintre noi, separat sau in grup sa facem ceva special. Sa ne rugam un timp anume toti, in diferitele parti ale lumii si ale tarii in acelas moment... Cine stie, poate puterea rugaciunilor noastre comune poate rasturna muntii... Poate si stabilim un scop pt care sa facem aceasta rugaciune...
Probabil te refereai la mine, Lucia, in mesajul de mai sus . Multumesc ca mi-ai citit povestea si da, ne asemanam si la fericire, cel putin pt faptul ca avem fetite cu acelas nume: Evelin si Eveline. Eu va doresc numai bine, bucuria si lumina din casa sa nu dispara niciodata!
Va imbratisez cu mare drag , Rodica, mama ingarasului Andreas si a fetitelor Evi si Bia

[Lucia]

Ma gandeam ca poate putem organiza prin acest forum sa stabilim o zi, ora in care fiecare dintre noi, separat sau in grup sa facem ceva special. Sa ne rugam un timp anume toti, in diferitele parti ale lumii si ale tarii in acelas moment... Cine stie, poate puterea rugaciunilor noastre comune poate rasturna muntii... Poate si stabilim un scop pt care sa facem aceasta rugaciune...

Mi se pare o idee extraordinara. Putem deschide si un subiect de genul "Lista de rugaciuni" si acolo poate fiecare sa adreseze o preocupare si un motiv pentru a ne ruga.

O alta modalitate:
Exista cateva cazuri umanitare care ar avea nevoie de suportul nostru si daca ne-am uni, poate am reusi sa ajutam macar unii copilasi sa nu mai devina ingerasi.

Dupa ce a plecat Isabella, am stat mult pe la umantare si impreuna cu un grup extraordinar de oameni am reusit sa ajutam o fetita de 5 luni, diagnosticata cu cancer la ficat, sa traiasca (avea cancer la ficat).
Acum are 3 ani si jumatate si este o minunatie de fetita. Numele ei este Sabina.
Povestea ei fericita aici:
http://sabinac.netfirms.com/ro.htm

Ce ziceti?

[rodik]

Ma bucur fff mult cand aud astfel de lucruri minunate. Felicitari tuturor care participa la astfel de acte!! DA, trebuie sa organizam ceva mai mult decat discutii. Nu as vrea sa ramana doar niste vorbe. Daca stii si ai idee , Lucia, impartaseste-ne ! Sanatate si Doamne Ajuta! VA cu mare drag.

[elena-loredana]

Doamne ajuta! Va imbratisez si va multumesc pentru tot.Aveti dreptate toate se intampla poate cu un scop, eu tot timpul am crezut asta !
In copilarie am auzit odata o povestioara pe care ulterior am reauzit-o intr-o duminica la citirea evangheliei in biserica, era povestea parca a lui Iov nu stiu sigur, dar ce imi amintesc este ca omului acesta Dumnezeu ii ia totul pentru a ii incerca credinta.Si eu am gasit in aceasta povestioara o alinare ,o alinare care mi-a dat forta de a merge inainte!Si cred ca el a facut ptr mine un miracol dar inainte m-a incercat sa vada daca il merit,pentru ca George ne-a schimbat viata!
Va pup dulce si va doresc sa aveti parte de miracole in viata important este sa credeti in ele!