Emanuel,copilul meu din Ceruri

[gabrigia]

Buna ziua. Sunt noua pe acest forum, desi va citesc mesajele de catva timp....nu am avut taria sa ma inregistrez si sa va scriu povestea mea pana azi. Durerea mea e recenta,sunt 3 luni de la nasterea ingerasului meu.
Cand primul nostru baietel avea 1 an si 9 luni, am aflat ca vom mai avea un copilas. Ne-a bucurat vestea, chiar il asteptam, eram toti fericiti si incantati. Urma sa fie tot baietel, fratiorul lui ii vorbea, il astepta sa se joace impreuna, noi ne-am facut atatea planuri...
La servici stateam mult in picioare , si de la 5 luni jumate am inceput sa simt contractii, medicul m-a avertizat sa iau No-spa si daca nu cedeaza sa iau chiar Gynipral.
pe la 6 luni jumate deja aveam cateva contractii aproape zilnic,nu credeam ca sunt atat de periculoase,nu prea le luam in seama,,,astazi imi reprosez asta,daca eram mai atenta poate il tineam mai mult in burtica. am continuat sa merg la lucru pana in 31 ian 2012,aveam 32 sapt si cateva zile. 1 febr a fost prima zi de concediu iar seara m-au apucat durerile...in 2 febr am nascut,normal, primul fiind cu cezariana,mi-a fost frica de ruptura uterina, dar in orasul meu nu exista medic anestezist tot timpul in spital,asa ca de cezariana nu putea fi vorba in noaptea aceea. Am reusit sa il aduc pe lume pe al doilea baietel, avea 2000 g, 46 cm,i-am auzit primul plans,a fost perfect,,, mi s-a spus ca vom fi transferati in Arad,la noi in spital nu este sectie pt prematuri,dar ca bebe va fi bine,doar sa ia in greutate. Ne-am transferat, bebe a fost preluat si dus la terapie intensiva, mergeam tot la 3 ore sa il vad, aveam dreptul sa stau cateva minute sa il vad, nu puteam sa il ating,nu era permis dar eu ma topeam de dragul lui,ii vorbeam in soapta …insa speram ca vor trece zilele critice si mi-l vor scoate din incubator,il voi alapta…o singura data atunci cand am mers la el si plangea ,aistenta incerca sa il linisteasca, am rugat-o sa ma lase sa il ating,,,mi-a zis ca nu e voie,dar totusi ma lasa. L-am mangaiat pe piciorus si s-a linistit…am izbucnit eu in plans, era prima data cand i-am simtit pielea fina si el s-a linistit simtind atingerea mamei. Asa vreau sa cred ca m-a simtit. Au trecut primele doua zile,medicii ziceau ca e stabil ,numai sa nu intervina vreo complicatie.Singura lui problema erau plamanii nedezvoltati suficient la acea varsta,dar cu tratament sperau sa mearga spre bine.noi ne rugam si speram,nu ne-am gandit nici o clipa ca l-am putea pierde…a treia zi a fost cea mai grea din viata mea de pana acum…inca de dimineata l-am gasit pe Emanuel mai grav, era pus la un aparat care ii pompa oxigen ,intr-un incubator deschis, il puteam atinge,ii vorbeam,i-am spus de mii de ori cat il iubesc si astept sa se faca bine…atunci l-a vazut si tati prima data, era atat de scump puiutul nostru. Seara la 18.20 m-au chemat la el, desi nu trecuse o ora de cand am fost si el era stabil,mi-au spus ca probabil a facut o hemoragie cerebrala si i-au cazut toate functiile,nu stiu ce a mai zis doctorita atunci pt ca nu am mai putut auzi nimic,atat tin minte ca a zis “cred ca o sa il pierdem”…l-am sunat pe sotul meu sa vina inapoi,tocmai plecase spre casa,erau zilele acelea din februarie cu multa zapada, el a reusit sa vina si am stat amandoi langa el privindu-l cum se stinge.Au fost cele mai grele momente,am simtit acea durere cumplita pe care voi o stiti ,un adevarat chin…macar ne-au permis sa stam langa el ultima ora din viata lui, ne-au intrebat daca vrem sa il boteze acolo, dar avand alta convingere religioasa nu am vrut,insa am apreciat ca au intrebat. Era sambata seara, au trecut 2 zile si 11 ore de cand s-a nascut,a trait asa putin si parca a luat tot cu el. Duminica am venit acasa la celalalt baietel care intreba intruna de Emanuel,pe el l-am primit acasa abia marti,dupa autopsie, pastorul a tinut o slujba de vreo ora si l-am dus in cimitir. De atunci parca timpul s-a oprit in loc,parca viata nu mai are sens, durerea si dorul sunt sfasietoare. Credem ca asa a vrut Dumnezeu, ca nimic nu se intampla fara voia Lui,insa ma intreb mereu DE CE ??????? Primul baietel,Luca,ma ajuta,insa mi-e asa greu sa ma ocup de el, ma silesc sa-l fac sa nu simta durerea mea,dar nu prea reusesc.

Cred ca am scris prea mult deja,astazi puiutul meu ar fi avut 3 luni,imi este foarte greu. M-am hotarat sa scriu aici pt ca citind printre articole m-am regsit in multe, mi-am dat seama ca nu am luat-o razna si ca e normal ceea ce simt, asadar va multumesc ca existati si ca ajutati parintii care trec prin asemenea drame.

[ametzita]

draga mea.....da-mi voia sa ma alaturi durerii tale, sa iti ofer umarul mult dorit pe care sa plangi.....este greu.....foarte greu.....dar aici ne incurajam una pe alta, ne incurajam si ne dam putere.....ingerasul tau emanuel va fi mereu in sufletul vostru si va va veghea mereu....
nu am cuvinte sa-ti spun cat de rau imi pare....as vrea sa pot sa iti alin dorul si durerea....

[maryna]

scumpa mamica primeste o calda imbratisare din partea mea...nu exista pe lumea asta cuvinte care sa aline o astfel de durere si imi pare atat de rau...
zbor lin in ceruri micut ingeras si mii de stelute colorate care sa te insoteasca si cu care sa te joci

[marwana]

Gabriela cu durere iti spun bun venit...te imbratisez cu caldura si sunt alaturi de tine. Regret enorm pierderea baietelului tau Emanuel, imi pare rau ca si tu cunosti aceasta durere care acum pare a fi fara margini.
Ii spun zbor lin ingerasului tau la implinirea a 3 lunite de cand a vazut lumea noastra.

Imi imaginez cat a putut sa iti fie de greu sa fii cu Emanuel in ultimile lui clipe si stiu ca mai tarziu astea vor fi amintiri pretioase...ai putut sa iti iei ''la revedere'' de la copilasul tau si intr-o zi asta iti va aduce un pic de alinare. Sigur ca mangaierea ta l-a linistit...esti mamica lui si nimeni nu poate schimba asta, el te-a ales pentru ca a stiut ca esti puternica...desi acum simti ca nu este asa.

Stiu ca este greu ca ii explici lui Luca ce s-a intamplat cu fratiorul lui de aceea iti recomand articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/copiii , sigur te vor ajuta.
Ma bucur ca ai reusit sa citesti articolele de pe site si ca te-au ajutat.

Oricand vom fi alaturi de tine.
Zbor lin micut ingeras, zbor lin Emanuel

[Bianca_C]

Draga mamica Gabriela

Imi pare atat de rau....inca un ingeras alaturi de toti ai nostrii, micutul vostru Emanuel
Mi se rupe sufletul cand vad, aud, citesc povesti de viata atat de triste, oare de ce?! insa cu totii stim ca nu putem sa raspundem acestei intrebari "de ce?"
Sunt alaturi de tine, iti inteleg durerea si dorul, si iti voi mangaia sufletul in tot procesul vindecarii.....nu al uitarii.

Emanuel.....
Gabriela

[tuchi]

Draga Gabriela,
Imi pare rau pentru pierderea suferita.
Suntem aici alaturi de tine si vom incerca sa te alinam. Trauma ta s-a produs de curand. Doar timpul te va invata sa poti sa fii din nou atenta la ce-i in jurul tau, la copilasul care il ai aici si-ti cere atata atentie. Nu te invinovati. Sunt lucruri care nu stim de ce se intampla si ne aduc atata durere; si totusi ele se intampla si noi ne facem scoala vietii invatand sa traim cu durerea, pas cu pas, cu multe coborasuri, cu umile suisuri. Sunt atatia care au nevoie de noi incat nu putem sa ne retragen numai in adancurile sufletului nostru si sa ne plangem durerea. Suntem nevoiti sa trecem prin timp ajutand, traind, bucurandu-ne de ce ne-a mai ramas...printre multe-multe lacrimi.
Te imbratisez cu drag.
pentru Emanuel, plecat dincolo de val atat de devreme.

[alina_mama_lui_luca]

Mamica scumpa, da-mi voie sa te imbratisez strans si sa plang alaturi de tine. Citind povestea ta am retrait toata luna pe care am petrecut-o alaturi de micutul meu Imi pare rau si as vrea sa iti pot darui o mica particica din linistea pe care am invatat sa o gasesc in mine. Te inteleg atat de bine ...............
Emanuel primeste de mine o pe care sa te odihnesti si de pe care sa o privesti pe mamica ta.

[gabrigia]

Va multumesc ca v-ati facut timp sa cititi si povestea ingerasului meu si mai mult,mi-ati si scris aceste cuvinte de incurajare. trecand prin aceasta incercare am vazut ca putini stiu sa sufere cu cel ce sufera,sa inteleaga o asemenea durere. ca si voi, si eu am primit atatea sfaturi "binevoitoare" de la cei din jur,care mai mult mi-au accentuat suferinta si m-au facut sa ma inchid in mine si sa-mi duc singura crucea...pt ca ce e in inima mea multi nu pot pricepe. aici am gasit atatea mamici care stiu ce simt si in sfarsit ma simt si eu inteleasa. a fost un soc pt noi plecarea , o lovitura neasteptata si e atat de greu acum sa cred ca vom mai putea vreodata sa ne bucuram de viata. inima mea e impartita,o parte e aici alaturi de Luca,de sotul meu, iar o parte vrea sus,la Emanuel...
Viata merge inainte, dar de 3 luni parca pt mine totul s-a oprit,nu ma pot ridica sa merg mai departe,nu pot,nu inca...simt ca trebuie inca sa plang muuuult, de la voi am invatat ca plansul si durerea consumata fac parte din procesul de vindecare...acum nu cred pt ca sunt prea indurerata, dar stiu ca ce spuneti voi aici e adevarat pt ca ati trecut prin suferinta aceasta...mi-e asa dor de Emanuel, as vrea macar o clipa sa-l mai strang in brate,sa-l pup,sa-i cant,,,,atatea lucruri au ramas nefacute,totul trebuia sa fie diferit acuma. in urma cu putin timp,cand il strangeam pe Luca in brate,aveam un sentiment de vinovatie,ma durea ca pt emanuel nu mai pot face asta,,,,acum il strang in brate cat pt doi, totusi de fiecare data simt o bucurie amestecata cu durere, ii spun mult mai des ca il iubesc si ma tem tot timpul sa nu i se intample si lui ceva.

inca o data va multumesc pt incurajari si va pe toate...

[gabrigia]

Cand te-a adus tati acasa de la spital in brate, intr-un sicrias alb,am simtit ca totul s-a sfarsit pt noi,durerea a fost insuportabila ...abia am asteptat sa te aduc acasa, aveai totul pregatit,,,,si acuma patutul e la locul lui,doar ca tu nu esti, si nici nu vei mai fi...cum vom putea trai cu acest dor care ne sfasie pe zi ce trece tot mai tare??? cat ai stat acasa ti-am tinut manuta in palma mea, ti-am incalzit-o si in nebunia mea speram ca vei invia... ti-am pupat obrajiorii reci stiind ca alta ocazie nu mai am... copilasul meu iubit, ai plecat si ai luat cu tine tot ce-a fost bun in mine...imi lipsesti asa mult...
Merg in fiecare zi la mormantul tau ,stau acolo si-ti vorbesc,si-ti spun cat mi-e de dor...
Te iubesc asa mult ,,,si tati te iubeste,,,si Luca,,,

[MiRo]

, i-mi pare nespus de rau pentru pierderea ta si te inteleg, mi-am pierdut fetita la doar 1 zi....mult prea greu , de neinteles... dar am invatat incetul cu incetul sa accept aceasta pierdere ...ingerasul Emanuel vegheaza asupra voastra...Luca are un inger pazitor ....stiu ca nu asta ne-am dorit ...am vrut sa fim parinti de copii aici pe pamant...te rog gaseste puterea sa-i oferi lui Luca atentia necesara si sa te bucuri ca-l ai acolo langa tine si-l poti tine in brate, ii poti spune te iubesc... sunt una dintre mamele de ingeras care viseaza intr-o zi sa fie parinte...si sper din suflet sa am puiul meu iubit aici pe pamant iar iubitului tau ingeras mii de

[catalina manda]

IMI PARE RAU
Stiu cum e,si iubita mea mica tot acum 3 luni a plecat de langa mine si a luat cu ea acolo sus o parte din sufletul meu,pt k ea a fost sufletul meu 8 luni de zile.
Doar noi,cei care trecem prin astfel de momente stim cum e,restul lumii nu intelege.Se asteapta sa uitam si sa mergem mai departe,dar nu e asa.Si acum la 3 luni de knd Lara mea nu mai e langa mine lacrimile curg pe obrazul meu de fiecare data knd ma gandesc la ea,si nu trece zi fara sa ma gandesc la mica mea.
Sper k D-zeu sa ne dea putere sa mergem mai departe.Si eu inca mai caut raspunsul la intrebarea DE CE!!!!! Si tot ce am gasit pana acum e ca ASA A VRUT D-ZEU.
O pt tine ,iar pt ingerasii nostrii

[marwana]

De multe ori simtim ca durerea ne va supune, dar nu este asa, ingerasul Emanuel este langa tine numai ca acum are o alta forma...lasa lacrimile sa curga, plangi atat cat simti ca este nevoie ...este normal sa o faci pentru ca o parte din inima ta a plecat la cer.

ii spun mult mai des ca il iubesc si ma tem tot timpul sa nu i se intample si lui ceva.
Cat de bine cunoastem sentimentul cele ce mai avem copii, inainte de pierdere si chiar dupa. Da invatam sa le spunem copiilor nostri cat ii iubim, ajungem sa apreciem si nazbatiile pe care le fac si multumim cerului ca a mai trecut o zi si puiul de langa noi este sanatos. Si acestea sunt sentimente cat se poate de normale pentru ca noi, parintii de ingeri si in special mamele, stim ca nimic nu ne poate oferi siguranta, simturile noastre de protectie sunt acum alertate la maxim si cred ca asa vor ramane.

Cat despre cei din jur...cei care inteleg cu greu durerea noastra..parerea mea este ca nu ii putem condamna prea tare, ei nu au avut aceasta experienta dureroasa dar noi ii putem ajuta sa ne inteleaga explicandu-le exact ce ne dorim de la ei. Stiu ca este un pic dificil dar nu imposibil...

[ingerasulGabriela]

Gabriela imi pare nespus de rau ca esti mamica de inger ... stiu ca doare ... stiu ca sufletul e inecat intr-un dor sfasietor dar mai stiu ca aici e ... mai bine ... sper sa gasesti aici acceptarea atat de necesara pt a merge mai departe ... zbor lin ingeras Emanuel

[feli_mami-de_inger]

Gabriela,cumplita pierdere si greu de depasit.Nici mii de cuvinte nu pot alina suferinta unei mame care si a pierdut puiul.Dar noi suntem langa tine,ca stim cum e...ca stim durerea ta si te intelegem ,plangem alaturi de tine
Te imbratisez si sa stii ca Luca are un inger pazitor in fratele lui.
Spun asta pentru ca si eu am un ingeras in cer,care si a facut prezenta intrun moment greu pentru fetita mea de pe Pamant si a ferit-o de un accident cumplit.
Ingerii nostri de Sus chiar ne vegheaza!
Drum lin printre stele ingeras Emanuel!

[gabrigia]

sunt 13 sapt astazi de la ziua aceea trista cand ne-ai parasit...si de atunci toate zilele sunt triste...absenta ta e prezenta peste tot...Copilas scump,ai lasat un gol ce nu va fi umplut de nimeni,niciadata.
cu atata durere merg la mormantul tau si imi vine sa te dezgrop, sa te mai pot lua o data in brate,sa-ti mai vad chipul,fata ta dulce cu ochisorii lui tati si gurita mea,,,semanai si cu Luca dar erai totusi difeit...Mi-e dooooor!!!!!!
...mi-e si groaza sa ies din casa,zilele astea ma plimbam cu Luca, cu sora mea si bebele ei, ne-am intalnit cu un vecin care vazand cat de drag ii e lui Luca de verisorul lui,ii spune " zi-i la maica-ta sa-ti faca si tie un fratior sau o surioara"...m-am luat si am plecat, sta chiar langa noi si stie situatia,poate nu si-a dat seama,dar m-a durut...
nu am pretentia sa ma trateze altfel,dar totusi,indiferenta altora doare .
de cand ai plecat tu,in acea sambata seara,toate zilele de sambata au devenit asa triste,urate...retraiesc clipele acelea de groaza cand il imploram pe Dumnezeu sa nu mi te ia... Te iubesc copile drag,mi-e tare dor de tine!

[ametzita]

draga mea....dorul acesta imens...care doare in adanacul sufletului.....uneori ma gandesc cu ce sa-l sting????apoi...realizez ca nici nu vreau sa il sting, este tot ce mai am de la dulceata mea...dorul...si vreau sa -l port in suflet mereu....

te inteleg...ceilalti nu stiu, nimeni nu stie...nu stie si nu va intelege ce inseamna sa-ti pierzi puiul...indiferent la ce varsta si daca a fost nascut sau in burtica....nu trebuie sa-i acuzam...doar ca...ar fi mai bine sa ne lase in pace ....este greu....dar dragostea s dorul ne fac si mai puternice...vom reusi candva sa ne intalnim cu ei....si ii vom strange in brate fara sa le mai dam drumul...le vom povesti tot...ii vom saruta .....offf...cate sunt de facut....cate ar fi fost de facut....cate n-am facut....n-am avut timp...

te imbratisez....multa putere iti doresc, curaj.....si....ai grija de Luca....

[marii25]

Gabriela
Imi pare rau
Este atat de greu sa traiesti cu o pierdere atat de mare....cu o durere atat de profunda. Si eu simt la fel!
Dumnezeu sa te intareasca, sa te ridice, sa te ajute sa mergi mai departe! Si eu am momente in care simt ca ma prabusesc, dar Domnul e bun si ma ridica!
Ai grija de tine si de Luca!
Multe si pentru Emanuel!

[gabrigia]

...asa m-am gandit si eu, ca nu vreau sa se stinga vreodata dorul de acest copilas scump care a plecat prea devreme...doar ca doare asa de tare,de multe ori simt ca n ma voi mai putea ridica...numai Dumnezeu ne da putere sa mergem inainte asa greu cum e,sa ne ocupam de ce ne-a mai ramas aici ,sa invatam sa pretuim pe cei dragi mai mult,,,mi-am dat seama ca nimic nu e al nostru,toate ne sunt imprumutate,pt o vreme,nu stim cat....
si totusi, as fi vrut sa am mai mult timp acest copilas, sa am ocazia sa il cresc eu, sa il hranesc, sa il ingrijesc, sa il invat,,,si cate ar mai fi,,,
Emanuel...de cate ori mi-e mai greu incerc sa ma gandesc ca tu esti bine, esti cu Domnul Isus, cu ingerii,ar trebui sa ma bucur,,,dar dorul acesta imens nu ma lasa sa ma bucur, vreau sa te am aici,doar te-am purtat in pantec, te-am adus pe lume,,,te-am asteptat,te-am iubit,,,offfff,,,,de ce ai plecat?

[Loredana M]

Offff desi cunosc acest dor aceasta durere ..uneori nu stiu ce sa spun...ce sa fac pentru o mamica de ingeras...
Da-mi voie sa te imbratisez
Stiu ca doare si doare tare ....
Cuvintele sunt mici si putine pentru a putea spune ceea ce simt

Emanuel te rog ai grija de mami si trimitei un semn ..