"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Mijlociul meu ar fi avut 5 ani ...Cand ma gandesc la acele momente parca au trecut 5 zile...L-ar fi chemat DARIUS,probabil ar fi semanat cu fratele lui,?s-au oare Raul nu ar mai fi fost?s-au ar fi fost si as fi avut 3 copii?Sunt intrebari pe care mi le pun desul de des dar pe care nu le-am spus cu voce tare niciodata.M-ie greu chiar si dupa 5 ani,soarta a facut ca el sa moara cu 2 zile inainte de nastere,nu l-am vazut niciodata,nu l-am atins, nu l-am inmormintat, nu am nici o amintire de la el...Singura retraire a fost cand dupa 3 ani l-am avut pe Raul si am stat pe acelasi pat la spital,pe aceeasi masa si am nascut cu aceeasi moasa,doar ca ma incurajam singura spunand ca acum o sa fie bine la fel ca si cand am nascut fetita,care atunci avea 6 ani si d-zeu mi-a ascultar rugaciunea.Acum am o fetita de 8 ani si un "zmeu"de 2 ani si 6 luni.Cu toate acestea un copil nu il inlocuieste pe altul....Am uitat sa va scriu ca luna aceasta pe 20 ar fi fost ziua lui...ar fi fost mare deja...In aceeasi zi am vazut-o in oras pe fetita care s-a nascut cu o ora dupa el i-am aratat-o sotului dar tarziu a realizat ca "mijlociul"ar fi avut in acea zi 5 anisori....5 ani de intrebari,5ani de dor...
Buna, Daniela draga! Iti multumesc pentru ca ai vizitat familia E.M.M.A., iti multumesc in numele acestei familii minunate , pentru increderea ce ne-o acorzi, scriind aici povestea ta. E trista, plina de sensibilitate si suferinta. Te inteleg perfect, scumpa mea, iti inteleg si respect si dorul care stiu ca-i cea mai dureroasa durere, si intrebarile, toate off-urile ti le inteleg pentru ca si eu, acum 18 ani in 19 august am plecat acasa fara fetita mea dulce care traise doar 40 de minute. Stiu ca locul puiutului tau din cer, aici pe pamant, nu il va ocupa nimeni , niciodata. Stiu ca ai fi vrut sa simta si el acele calde mangaieri de mama si acele zambete curate si iubitoare. Dar...Cerul are mare grija de el acum. Sa incerci sa iti gasesti linistea, sa inveti, draga mea sa accepti tragedia care ti-a fost dat sa o traiesti. Astfel si ingerasul va zburda mai linistit printre stele in timp ce iti trimite zambete si multa, multa protectie. Acum, tu si copilasii tai, aveti un protector in plus printre stele, iar el e mandru de voi, asteptand in fiecare zi sa aveti bucurii multe. Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine si de cei dragi, zambind la fiecare frumos si bun care iti iasa in cale. Fie ca soarta sa iti trimita doar oameni veseli in jur, sa iti dea sanatate maxima si sa lipeasca pupicii mei pupaciosi, de tamplle tale de femeie minunata. Sa ai o zi buna!
Povestile noastre seamana mult, si Victor al meu s-a stins la citeva zile inainte de data cind trebuia sa vina pe lume. Acum e acolo sus,cu Darius al tau si toti ceilalti ingerasi... N-am avut nici eu sansa de a-i intilni privirea, de a-l stringe la piept, de a-i simti respiratia... Atitea intrebari ne macina pe fiecare dintre noi, si la cele mai multe nu vom primi niciodata raspuns... Insa singurul mod de a ne regasi cit de cit linistea, e sa acceptam ceea ce ni s-a intmplat. Nu avem de ales, trebuie sa traim cu dorul lor, cu acel gol pe care l-au lasat in urma. Din fericire azi avem sansa sa ne putem regasi aici, sa putem sa exprimam in cuvinte tot ce simtim... Ma bucur ca ni te-ai alaturat noua, si sper ca vei gasi si tu macar putina alinare pe acest forum. Sa iti traiasca cei doi copii, sa fie sanatosi, si sint convinsa ca Darius acolo sus vegheaza asupra lor. Te imbratisez cu drag,
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Draga Daniela, imi pare foarte rau pentru Darius .Este cumplit sa plece copilul inaintea parintilor.Acum noi am avut parte de cea mai cumplita durere ce i se poate intampla unui om in cursul vietii.Dar in acelasi timp suntem privilegiati pentru ca avem ingeri care ne vegheaza, avem " pile" la bunul Dumnezeu , ingerasi care ne vegheaza si se roaga pentru noi. Si eu am un baietas de 8 ani, iar fetita mea Larisa in 27 august ar fi implinit 5 luni, daca n-ar fi omorat-o un medic. Sa-ti dea bunul Dumnezeu putere sa porti aceasta durere care nu trece niciodata. Te imbratisez cu mult drag, Andrea.
Va multumesc mult fetelor ,v-am citit si eu povrstile si sunt impresionat de cate cuvinte frumoase puteti spune chiar daca fiecare dintre voi aveti cate un gol in suflet. Cu greu m-am decis sa scriu si eu aici ,pt ca intr-o vreme credeam ca daca taci si nu vorbesti cu nimeni despre...uiti mai repede ,dar m-am inselat,tarziu mi-am dat seama ca cea mai buna eliberare este sa impartasesti si altora cele traite in acele clipe...Eu sunt o pers foarte comunicativa si stiu sa incurajez alte prs sa treaca peste momente grele,dar cand e vorba de mine cu greu imi arat sentimentele.Vreau sa incurajez toate mamicile de ingeri ca dupa o perioada sa mai dea nastere unui copil,este cea mai buna "vindecare".Va mai multumesc o data pt toate cuvintele frumoase pe care le-ati scris pt mine si pt ca v-ati facut timp sa cititi si povestea mea
Buna, Daniela draga! Noi iti multumim pentru ca esti alaturi de noi, pentru ca ai avut rabdare sa ne citesti povestile, ca ne-ai vizitat familia E.M.M.A. Sper sa ai o duminica frumoasa si ai mare grija de tine. Te imbratisez si prinde repede pupicii mei pupaciosi. Paaa, Nicoleta!
Draga Daniela, iti spun un sincer "Imi pare rau" pentru pierderea puiutzului tau mic Darius...Iti ofer o din sufletul unei mame de ingeras,iar pentru micutul tau o catre Doamne Doamne sa aiba in grija sufletelul lui pana la marea reintalnire. Iti doresc multa sanatate si sa te bucuri de cei doi copilasi pe care ii ai langa tine. Sunt atat de pretiosi...Eu mi-am pierdut singurul copilas, pe Calin Gabriel, anul acesta in ianuarie la doar cateva ore dupa nastere dintr-o culpa medicala...si doare ...si doare ....si doare...Si cel mai greu imi este sa vad casa goala...fara sa rasune un glascior de copilas si dorul si gandul ca numai Dumnezeu stie daca o sa mai am o sansa ma macina zi de zi... Iti doresc putere si sa fii sigura ca in familia EMMa, in casuta sufletelor noastre, vei gasi mereu un strop de alinare. Angela, mami de ingeras jucaus Calin Gabriel
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
Draga Daniela ..."bun venit" si tie, printre noi, mamicile de ingeri, care iti vom fi mereu alaturi si te vom sprijini cu o vorba buna, atunci cand dorul te va coplesi, dupa puiul tau, Darius...pentru ca mamele de ingeri sunt cele care inteleg cel mai bine, cum este sa-ti simti sufletul sfasiat de dor....Imi pare tare rau ca nu te-ai putut bucura de baietelul tau dar sper ca aici, printre noi si cu ajutorul nostru sa gasesti macar un pic de alinare....Cat despre amintiri, chiar daca nu ai o poza care sa-ti aduca aminte de el, adu-ti aminte cum il simteai in burtica, atunci cand dadea din picioruse sum ti-l imaginai.....Daca intri pe site, in sectiunea "Cum ii comemoram" : http://www.organizatiaemma.ro/memoria/comemorare , vei gasi niste idei, despre cum ai putea sa-i creezi o "identitate", fie ea si numai dupa sufletul tau..... E minunat ca mai ai doi copii, care iti umplu casa si sufletul, cu prezenta si cu dragostea lor si daca de Darius nu te poti bucura, aici pe pamant , atunci incearca sa te gandesti ca e intr-un loc mai bun si ca de acolo de unde e, va pazeste si are grija de voi toti.... Eu asa fac....Iti doresc multe putere si...ai grija de sufletelul tau! , cu drag!
Bună Daniela, Avem aceeaşi durere şi acelaşi dor, dar suntem împreună şi ne ridicăm atunci când ni se pare imposibil acest lucru. De fiecare dată când citesc o poveste nouă mi se rupe inima, iar sufletul îmi sângerează..... Mihaela, mămica lui ANDREI.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
Inca mai citesc povestile scrise de voi "mamici de ingerasi"si sunt mirata de cate citesc aici,dar cel mai greu mi se pare sa scri pov despre copii care au trait cateva luni, cativa ani s-au chiar chiar cateva zile.Mi se pare foarte greu de suportat acea durere de a nu-l mai avea langa tine dupa ce a fost parte din viata ta.S-au poate zic ca nu as suporta stiind ca si durerea mea a fost mare venind cu bratele goale din spital ,uitandu-ma in dulapul cu hainute pe care le-am pregatit inainte,....fffgrele acele momente,de aceea va port un respect deosebit "mamicilor de ingeri"ca aveti puterea sa cititi si alte pov,chiar daca ale voastre sunt mult,mult mai dureroase .Cu mult respect DANIELA
Draga mamica de ingeras, Dumnezeu sa-ti dea putere si alinare in clipele grele , stiu ca nu vei uita niciodata ingerasul iubit, el este tot timpul in sufletul tau si doare atat de mult dar... trebuie sa te consolezi ..D-zeu l-a iubit mai mult si l-a luat langa El , in ceata ingerilor ceresti. Fii puternica pentru cei 2 copilasi, iar atunci cand dorul te apasa , gandeste-te ca ingerasul tau este intr-un loc unde nu este nici durere , nici intristare. Iti doresc sa ai mangaiere si bucurie prin copiii tai , Fecioara Maria sa va apere si sa va intareasca. Te imbratisez din inima . Rodica.
draga DANIELA si eu sint tot o membra a jud. ALBA si ai dreptate cind spui ca povestile noastre se aseamana pentru ca si eu am crezut ca innebunesc cind m-am intors de la spital, am intrat in camera si am vazut jucariile,hainutele pregatite dar mai greu a fost atunci cind a trebuit sa ma despart de ele pentru ca stiam ca nu imi vor mai folosi la nimic le-am dus la copiii de la o manastire.Atunci am simtit pentru a doua oara ca-mi smulge cineva inima din piept dar stiam ca DARIUS va avea haine,papucei si jucarii acolo sus.Stiu ca 5 ani nu au fost usori mai ales in perioada sarbatorilor sau a zilei cind trebuia sa-i serbezi aniversarea pentru ca in loc sa-i cumperi un cadou intri la biserica sa pui o luminare.Va pup dulce si va doresc sanatate si putere
De mult nu am mai scris, dar citesc aproape zilnic cate o poveste si imi dau seama ca trairile parintilor de ingerasi sunt aproape aceleasi.Am realizat ca, de cand v-am descoperit, DARIUS e prezent in mintea si in gandurile mele zi de zi.Nu pot spune ca pana atunci nu ma gandeam la "el" dar o faceam doar in gand ,nu spuneam nimanui de teama ca nu ma intelege... Acum citind cum niciunei mamici nu ii iese acel ingeras din minte oricati ani ar fi trecut parca mai am curaj sa scriu si eu despre el ,ca de spus tot nu o fac de teama sa nu par "ridicola",in ochii altora care nu inteleg ce simte un parinte cand pierde un ingeras. Ma bucur ca am si eu o pagina unde sa-mi scriu gandurile pe care nu cred ca le-am zis cu voce tare niciodata.Va
Draga Daniela , asa e....aici poti scrie ceea ce nu ai curaj sa le spui celor de langa tine,fara teama ca vei fi judecata... Ridicoli sunt cei care ii judeca pe cei din jur, fara sa se puna in locul lor si mai fac si comentarii deplasate.... La mine a trecut un an, de cand am pierdut-o pe Emma mea si, citind mesajele mamicilor care si-au pierdut copilasii, mai multi ani in urma, imi dau si eu seama ca nu ai cum sa-ti uiti puiul ...chiar daca nu te-ai putut bucura de el, nici macar o zi....
Scrie draga Daniela, scrie despre orice te va ajuta sa te eliberezi de durerea si de dorul care au zacut in tine, toti acesti cinci ani.....scrie-i lui DARIUS...iti va face bine..... ...noi te intelegem....noi iti suntem alaturi....
Buna, Daniela draga! Este rautacios din partea celor care nu inteleg durerea unei mamici de inger, pentru ca in jurul meu vad si oameni care inteleg durerea noastra. Deci...se poate, se poate intelege chiar daca nu ai trecut prin asta. Dar, pana una-alta, noi suntem aici pentru a-ti deschide usa spre amicitie si curaj, noi iti vom asculta mereu parerile si off-ul, iti vom simti durerea si dorul. Te imbratisez cu mare drag si ai mare grija de tine, pentru ca incet-incet, linistea sa puna stapanire pe sufletul tau atat de frumos. Te pupacesc dulce iar ingerasului tau, lumina si Pupici...tot eu, Nicoleta.
Scumpa mamica,sunt si eu alaturi de tine cu sufletul,imi pare rau ca treci si tu prin aceasta suferinta.O luna....un an.....5ani....17 ani,sunt ani de suferinta si dor nemarginit...si nu va trece niciodata...nu poti sa uiti...nu ai cum sa uiti....nici un copil nu-l inlocuieste pe cel plecat la ingeri...doar noi...parintii,ramanem aici,sa-i plangem si sa ne amintim de ei......dar ei,ingerasii nostrii ne-au invatat ceva....sa fim mai buni,sa iubim frumos si sa -i ajutam pe cei care trec prin momente grele.O si o pt ingerasul tau,iar pt tine .Cu drag de la Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Buna, Daniela draga! Sper, scumpa mea, ca esti bine, sanatoasa, vesela si sper sa te bucuri de tot ce este frumos in jurul tau. Imi doresc ca toamna asta sa intre in viata ta cu un sac mare plin de bucurii, iar pe frunzele ruginii sa puna doar pupici pupaciosi de-ai mei.. Te imbratisez si ai mare grija de tine, si de cei dragi tie. Te pupacesc, sti cum, nu?........pupaceste cu pupici pupaciosi! Paaaaaaaaaaaaa!!! Pentru sufletul tau atat de frumos,
Iti multumesc Nicoleta pt urarile tale frumoase. Intr-adevar toamna a venit cu bucurii ptr ca fetita {cea mare}a inceput scoala iar baiatul mai are cateva luni pana merge la gradi. Mai sunt unele suparari ascunse acolo in adancul sufletului meu legate de ingerasul meu dar sunt suparari pe care vi le impartasesc numai voua,altfel las impresia ca sunt "vindecata". De cand v-am descoperit aproape zilnic citesc gandurile voastre si sunt alaturi de voi... Va cu drag
Buna, draga Daniela. Te felicit pentru frumusetea cuvintelor tale, este minunat cand cineva vorbeste despre el si isi include neaparat copilasii. Te investesc si pe tine cu titlul de zana de ciocolata, pentru ca si tu ai un suflet atat de frumos...!!! Ma bucur pentru copilasi ca intra in colectivitate, le doresc o viata plina cu bucurii si oameni veseli in jurul lor, iar tie la fel, si tuturor celor dragi tie. Te imbratisez cu dragoste si ai mare grija de tine si de cei mici sa nu va apuce vre-o raceala care deja se cam anunta prin tara de cand cu frigul. Pupici pupaciosi, noroc la scoala si gradi, paa, Nicoleta. Pentru sufletul tau atat de frumos, Sa ai o zi buna, paaa, tot eu...Nicoleta! Si................inca o portie de pupici, ...tot eu, Nicoleta!!