"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Parintii tot parinti sunt, buni sau rai...Eu am ales sa fiu cel rau...dar n-am stiut ce presupune asta... .Aveam 17 ani si jumatate...Multi, putini...nu stiu. Am ramas singura. Eu si... . Fostul meu prieten a dat bir cu fugitii, asa cum fac toti barbatii necopti in fata "problemelor" (caci asta era pt el). Nu stiam ce sa fac. Nici liceul nu-l terminasem.Proveneam dintr-o familie cu mari prejudecati de orice fel: sociale, morale...Nopti intregi m-am chinuit sa gasesc o solutie, dar pana la urma am luat-o tot pe cea mai proasta...Mi-a luat mult timp pana sa inteleg asta, insa era deja prea tarziu . Parintii mei s-au despartit cand aveam 9 ani, eu am ramas cu o mama sfasiata de durere, aproape innebunita, care-si varsa amarul asupra...mea.Pentru ca eu eram rodul nefericirii ei (eu am aparut dintr-o greseala, cand parintii mei erau studenti).N-am vrut ca si copilul meu sa simta asta vreodata.Desi mi l-am dorit:( Doamne, cat mi l-am dorit!:(Mi l-am dorit si atunci, acum....e prea tarziu:(Stateam noaptea si ii vorbeam...cu mana lipita de burtica...si il rugam sa ma ierte pentru ce aveam sa fac:( N-am sa uit niciodata ziua aceea...Un salon plin ochi de femei gravide care ... Majoritatea erau casatorite. Atat de mult mi-as fi dorit sa fiu in locul oricareia dintre ele...Am venit prima si am intrat ultima. Si am plans tot timpul...O doamna mai in varsta a venit la mine si mi-a spus: "Lasa, ca trece. Timpul le vindeca pe toate".Dar n-a fost asa:(.Unele rani nu se vindeca niciodata. Au trecut 9 ani de-atunci. In primii 2 ani n-am fost om. Umblam ca un robot. Mergeam la scoala pt ca trebuia, mancam pentru ca trebuia, de dormit....cand apucam. Imi venea sa tip de durere. Stiu ca eu sunt cea vinovata, poate ca multi gandesc "Ce te plangi, nu tu ai facut asta?" Asa e. Eu m-am condamnat singura la nefericire, la chin, la durere, la suferinta, la ura, mai ales pentru propria-mi persoana . Stiu ca n-am scuza, dar totusi, cat de mult mi-am dorit sa fi existat acolo o persoana care sa vorbeasca cu mine, sa ma indrume, sa-mi spuna.....sa ma aline... Sa-mi spuna ca n-am sa mai pot fi la fel ca inainte....daca fac asta:( Sa-mi spuna ca n-am sa mai pot trai o singura zi fara sa-mi amintesc...fara sa ma intreb cum ar fi fost... Sa-mi spuna ca nu voi mai putea privi vreodata un copil fara sa ma intreb cum ar fi fost copilul meu...fara sa imbratisez un copil si sa-l simt al meu, desi nu este..... Stiu ca poate locul meu nu este aici, sunt sigura ca multi dintre voi veti spune asta, totusi eu simt ca este, cumva...prin suferinta pe care o port in suflet de 9 ani...Greseala mea a fost ca am avut prea mare incredere in oameni...Asta e, n-am avut de la cine sa invat...ai mei erau prea ocupati sa-si imparta pumni si injuraturi... Am vrut ca prin povestea mea sa spun si altor femei ce presupune o astfel de decizie...Pentru ca eu n-am stiut, decat atunci cand a fost PREA TARZIU.Acum regret, dar regretele sunt prea tarzii...Am vrut sa intorc timpul, dar nu se poate...Tot ce mai pot sa fac e sa plang...Zi si noapte...atat mi-a mai ramas...durerea...Si m-as simti ciudat daca si ea m-ar parasi vreodata...asa cum au facut-o toti in viata mea... Love_Hurts pentru ca dragostea doare atunci cand nu este impartasita.... Si totusi ma simt mama...fara de copil......
Ma rog la tine, ingerasul meu...sa ma ierti...nu am fost demna de a-ti fi mama...Ti-am crosetat un singur botosel albastru...cat mi-as fi dorit sa fii baietel...nici daca ai fi fost fetita nu m-ar fi deranjat...doar sa te fi avut aici...sa fi avut curajul...sa te am...Pe al doilea n-am mai avut puterea sa-l fac...Inca te astept...te vad in ochii celorlalti copii...peste tot...ce frumos te-ai fi jucat in parculetul din fata blocului...Acum e PREA TARZIU...
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Buna seara Love!In viata avem in permanenta de facut alegeri...o luam la stanga,o luam la dreapta,inainte,inapoi?Oare unde ar fi mai bine?Atunci ai facut o alegere...nu te mai condamna atat....la momentul respectiv parea a fi cea mai buna alegere pt.ca nu ti-ai dorit ca si copilul tau sa sufere cat ai suferit tu,sa nu aiba copilaria pe care ai avut-o tu... Erai un copil care ar fi crescut alt copil...Erai tanara,fara minte,barbatul care trebuia sa-si asume responsabilitatea pt.ceva drag a fugit fara rusine,cu siguranta daca el ti-ar fi fost aproape si ar fi spus„ ma bucur ca voi fi tata si vreau sa fim o fam. fericita”nu ai fi facut acea alegere...dar situatia te-a impins s-o faci...Nici unul dintre voi nu erati pregatiti pt.asa ceva,cu siguranta nici el nu era „copt” la minte...E greu atunci cand nu ai pe cineva langa tine care sa-ti dea niste sfaturi bune la momentul potrivit!Exista si varianta sa va feriti ca sa nu ajungeti aici(contraceptive,prezervative,ejaculare in afara etc),dar daca era o dragoste nebuna intre voi,acea dragoste patimasa,acea dragoste fierbinte...cine se mai gandea la asa ceva?...Erai singura singurica,nu ai avut pe nimeni langa tine,nici macar fam ta...oare ce altceva puteai sa faci?...iar daca nu ai fi facut acea alegere poate erati 2 nefericiti in loc de unul...Doare...stiu...dar ai puterea sa mergi mai departe si sa vezi si partea frumoasa a vietii,nu te lasa „orbita” de acel capitol din viata ta si uita-te in jurul tau,zambeste,iubeste,deschide-ti sufletul si poate intr-o zi iti vei darui acel copil mult dorit!Iti doresc mult soare pe strada ta!Cu drag Lacrima!
mamica ingerasei Gloria mamica ingerasilor gemeni Nirvana si Suraj mamica ingeras Optim(a)
Ti-ai facut curaj sa iti scrii povestea, si cred ca e un mare pas inainte. Ai retrait impartasindu-ne acele momente atit de dureroase din viata ta, si toti acesti ani de regrete. Daca cineva te va judeca, hmm... cine sintem noi sa ii judecam pe cei de linga noi? Cel care se simte nevinovat, care nu a facut nici o greseala in viata "sa arunce prima piatra". Decizii avem de luat de multe ori in viata, si uneori ajungem sa regretam si sa ne intrebam cum ar fi fost daca am fi ales cealalta optiune... Nu ai avut o viata usoara, ai luat acea decizie intr-un anumit context... Buna, rea... nu mai conteaza acum. Nu mai poti schimba nimic. Important acum este prezentul, si viitorul. Ai invatat pe pielea ta ce inseamna un avort, ce urme poate sa lase in sufletul unei mame, si vorbind despre asta poate vei reusi sa influentezi in bine deciziile altora... Cred ca ai si tu locul tau printre noi, pentru ca asa cum spuneam, sint bineveniti aici nu numai cei care au pierdut un copil, ci si cei care vor sa ne inteleaga sau sa ajute cu ceva.
Sper ca viitorul sa fie generos cu tine, sa reusesti sa "construiesti" o familie frumoasa, si sa le poti oferi copiilor tai toata dragostea si tot ce ti-ai fi dorit tu sa ai...
Te imbratisez, si ... ramii alaturi de noi...
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Multumesc, lacrima si Cami_Vic pentru cuvintele frumoase...Aveam atat de mare nevoie de ele...Intr-adevar mi-a luat foarte mult timp sa-mi scriu "povestea", pentru ca nu stiam cum vor reactiona celelate mamici de pe forum-n-am vrut sa aduc si mai mare suferinta-, dar am simtit nevoia sa vorbesc despre suferinta mea in speranta ca alte femei nu vor mai fi nevoite sa treaca prin ea... Lacrima....in ceea ce priveste contraceptia....tocmai de asta am spus ca am avut prea multa incredere in oameni....ma refeream la fostul...Eu am simtit cand s-a intamplat, am vrut sa iau "pilula de a doua zi", dar el m-a asigurat ca e totul ok...desi eu am simtit altceva...L-am iubit...enorm.Si n-a meritat...Povestea e lunga...Se pare ca doar cand pierzi o persoana iti dai seama cu adevarat ce ai pierdut...el si-a dat seama, dar prea tarziu...pentru el, pentru mine si mai ales...pentru ingerasul meu:( Cami_Vic, iti multumesc pentru "primirea" pe care mi-ai facut-o si pentru "votul de incredere"...Nu stii cat de mult a contat pentru mine. Cat despre copii...acum stiu ca as fi o mama buna...doar daca Dumnezeu se mai indura de mine sa-mi mai aduca unul in viata mea...ma rog la El pentru asta...se pare insa ca mai am de platit:( Va urez sa aveti o saptamana usoara!
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Buna, Simona draga! Tu, femeie minunata, dornica sa isi exercite rolul de mama, cadru didactic, iubit de prichindei, nu trebuie sa te mai gandesti la trecut, la greseli, ci doar la prezent si viitor. Iar de gura omenilor sa nu iti pese daca acestia sunt rautaciosi. Am vazut ca iti este frica de o judecare aici pe pamant. Nimeni nu are drept aici sa judece un semen de-al lui. Doar cerul, pur si curat are dreptul sa ne judece pe toti. Iar greseli sa sti ca fiecare om face, este imposibil sa traiesti pe pamant si sa nu gresesti. Desi, povestea ta arata ca nu tu ai gresit, ci domnul tau cu care imparteai pe atunci binele si raul, el a fost las, a vrut sa iti fie aproape doar la bine, asta e, e pacatul sau, tu fi linistita si mandra pentru sufletul tau minunat. Dumnezeu iti va darui si tie bucurii, clipe frumoase, astfel vei avea puterea sa uiti tot ce acum iti provoaca durere. Te imbratisez cu dragoste, te pupacesc dulce si te rog din suflet odihneste-te si ai mare grija de tine. Pupici, ...Nicoleta!
Draga Simona , ma bucur ca, in sfarsit, te-ai hotarat sa-ti scrii povestea si aici pe Forum....asta da dovada de mult curaj dar si cat de mult te caiesti pentru hotararea luata atunci! Insa, asa cum ti-am mai scris acum ceva vreme, trebuie sa te ierti, sa lasi in urma trecutul si sa mergi cu Dumnezeu, inainte! EL stie ce e in inima ta si cat de mult regreti acel pas, facut intr-un context nefericit si sunt convinsa ca te-a iertat! Acum trebuie sa faci si tu asta! Nu te gandi ca mai ai de platit ...iti pui singura piedica si iti faci singura viata amara! Gandeste-te ca sunt femei care fac in mod constient multe avorturi si la un moment dat fac totusi un copil, doi... si sanatosi si frumosi.... Asa ca, Simona draga: Iarta-te! Daca simti nevoia sa ai o discutie cu un preot, ti-l recomand pe Parintele Marian, care a scris pe situl EMMA, dand dovada de foarte multa compasiune si care s-a oferit sa acorde sprijin moral celor care au nevoie. Adresa lui este: preotmarian@yahoo.com sau il poti suna la: 0721510877 sau 0766216996. Spune-i ca ai datele de contact de la mine si roaga-l sa-ti asculte povestea si sa te ajute sa te impaci cu tine insati! sa-ti dea Dumnezeu putere, intelepciune si liniste sufleteasca! Ai grija de sufletelul tau si te asteptam cu vesti bune ! , cu drag!
Draga Nico, nu mi-e teama de judecata oamenilor, am vrut numai ca celelate mamici de ingerasi sa nu se simta oarecum jignite de prezenta mea pe acest forum...de accea m-am explicat...A fost greseala mea, o platesc...Oricum nimeni nu stie zbuciumul meu mai bine decat Dumnezeu...El e singurul care are dreptul sa ma judece...Multumesc pentru cuvintele frumoase cu care ne alini de fiecare data... Draga noastra draga Bianca, iti multumesc si tie pentru cuvintele de incurajare...De iertat nu cred ca am sa pot sa ma iert vreodata si simt ca trebuie sa sufar pentru ce am facut, simt ca mai bine ar fi sa mor decat sa uit vreodata... Poate ca in viitor Dumnezeu se va indura de mine si de suferinta mea si imi va darui un bebe...acum ma simt mai pregatita ca niciodata sa fiu mama...atunci nu eram...Acum ma multumesc sa ingrijesc copiii altora, pe care ii simt aproape de sufletul meu si o fac cu multa daruire si simt ca sunt un om mai bun prin asta...De fapt asta e motivul pentru care mi-am ales aceasta meserie si fara ea as fi fost pierduta...Meseria mea m-a ajuta sa "supravietuiesc" toti acesti ani...Fiind inconjurata de copii, am invatat sa pretuiesc viata, sa ma bucur de cel mai mic fir de iarba, de fiecare raza de soare, de fiecare fir de nisip...Am invatat sa ma iubesc si pe mine, incet-incet...desi ma uram...Ei imi aduc zambetul pe buze si dorinta de a mai trai. Si mi-e dor de ei de simt ca mor...Am reusit sa-mi iau post tot la scoala unde am predat (sunt suplinitoare), asa ca suntem clasa a treia de-acum... Va urez sa aveti o saptamana usoara!
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Sa stii ca si eu am trecut prin aceleasi imprejurari cand eram de 17 ani, in liceu, pe vremea dinainte de 1989 cand nu erau posibilitati de contraceptie. In cazul minorelor, majorii aiu decizii, deci nu ai avut de ales. Din experienta mea si a altora, ai grija daca ai RH negativ, caci posibilitatea de a avea copii ulterior este problematica. Mult noroc.
Draga Viorica, atunci existau metode de contraceptie, insa prietenul meu nu le agrea...De protejat ne protejam dar atunci...eu am simtit ca nu a "iesit" la timp, dar el m-a asigurat ca nu e nicio problema.In prealabil , cand renuntasem la prezervativ avusesem o discutie cu el despre asta si mi-a spus ca e totul ok, ca daca se intampla facem copilul, ne casatorim, etc...Am fost o copila naiva, acum stiu asta, dar atunci...il iubeam cu toata fiinta mea, aveam atat de mare incredere in el....... N-a meritat. Cand s-a vazut in fata faptului implinit, a dat bir cu fugitii.Atat de mult mi-ar fi placut sa-si tina promisiunea...dar a fugit ca un las Iar eu n-am stiut ce sa fac in continuare...Socul pentru mine a fost imens. Atunci am incercat sa ma sinucid:( Nu suportam ideea ca primul meu copil... Totul se naruia in jurul meu...Toate ideile mele despre viata, societate, familie erau incet-incet spulberate. Mi-am dorit intotdeauna o familie adevarata, asa cum eu la randul meu n-am avut-o...Am suferit mult copil fiind, tocmai de aceea am si meseria pe care o am. Tocmai de aceea am facut si studiile acestea, tocmai ca sa pot intelege viata mea, trairile mele si sa pot ajuta la randul meu alti copii. Si am facut-o. De multe ori. daca ati sti voi cati copii sunt neglijati de familiile lor...... Cati sunt batuti, maltratati de familie si de cei care ar trebui sa le deschida drumul in viata... As putea povesti multe despre asa-zisele "cadre didactice"...Dar asta e o alta discutie pentru alt forum, poate. Multumesc pentru sfaturi! Am sa tin seama de ele.Unii dintre noi poate nici nu realizam cat de utile pot fi la un moment dat in viata. O saptamana usoara sa aveti, dragele mele
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Draga mea,ma bucur ca ai avut taria sa-ti spui trista poveste pe forum.Nimeni nu te judeca si nu te condamna aici.Noi suntem prietenele tale,vrem sa te ajutam ,sa te sprijinim si sa-ti fim aproape de cate ori ai nevoie.Poate DD iti va daruii ,intr-o zii un puiut mic pe care sa-l iubesti,sa-l alinti si sa te bucuri de el.Curaj draga mea.Te cu mare drag.Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Iti multumesc, draga Adriana pentru incurajari si pentru vorbele frumoase...Sper ca Dumnezeu sa ma ajute si de data asta, asa cum L-am simtit aproape de fiecare data........Acum stiu ce inseamna sa fii mama, sa ai grija de un copil....doar am invatat in 4 ani...Visez cu ochii deschisi la ziua aceea cand am sa-mi tin pruncul in brate...sper...Doar il astept de 9 ani...9 ani grei, care s-au scurs prea incet... O zi excelenta sa aveti toate, dragele mele ! Si nu uitati: speranta moare ultima! Sa auzim numai de bine!
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Buna, Simona draga! O femeie atat de buna ca tine, atat de iubitoare si atat de atenta, este parca facuta sa fie mamica, iar ingerasul tau este mandru de tine, cu siguranta. Incearca sa nu mai fi trista, pentru greselile trecutului, caci toti gresim, atat timp cat suntem oameni, si...singura cale de a-ti repara gresala este sa fi tu bine, sa te gandesti mai mult la tine, sa ai grija de tine. Te imbratisez cu dragoste si prinde repede pupicii mei pupaciosi. Aici, cam bate vantul, deci sper ca nu ii va duce prin alte parti, sa imi scri,te rog, daca au ajuns pe obrajorii tai. Paaa, ..Nicoleta. Sa ai un sfarsit de saptamana minunat!!! Si, ...odihneste-te ca pasarica "stie tot" te cam da de gol ca nu te odihnesti cat trebuie. Paaaa, tot eu...Nicoleta!
Buna, Simona draga! Sper ca esti bine, mamica scumpa! Sper din suflet ca fiecare zi ce trece sa-ti umple sufletul cu bucurii si frumos. Ai un mare noroc prin faptul ca esti inconjurata de copii dragalasi, bravo tie! Esti o fmeie deosebita, parca facuta sa fie mamica. Pupici, si numai bine! Pentru sufletul tau de mamica,
Am vrut sa mor, Caci nu mai pot de dor Am vrut sa strig, Dar vocea-mi nu s-a auzit. Am vrut sa plang… Si-am plans pe inecate nopti intregi. Am vrut sa te ating… dar nu e drept… Caci eu te-am alungat din viata mea… Si-acum pustie mi-e cararea. Si-un vis neimplinit ma bantuie din zori si pana seara. O liniste prea surda ma apasa Prea cruda este viata nemiloasa. Caci n-am stiut ca fara tine nu sunt eu. Cum sa ma iert, cand gandu-mi e la tine La tine-s rugile mele fierbinti Tu, inger bland, eu fiara-nsangerata Nu am sa incetez sa te astept. Ma rog la bunul Dumnezeu Sa aiba grija…de tine, ingerasul meu! Nu am fost demna de a-ti fi mama Si totusi…TE IUBESC!
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Buna, Love draga! Superb! Versurile spun multe, ...foarte multe. Frumos. Multumim, ...eu mai vreau, ... Pupici pupaciosi pentru sufletul tau frumos, pa, numai bine. O zi buna! Sper ca esti bine.
Iti scriu si plang.... Nu stiu ce sa-ti spun, cum sa-ti alin sau sa-ti mai usurez putin durerea! Sper doar sa rasara soarele si pe strada ta! Sunt convinsa ca Dumnezeu iti va da un puiut care sa mai stinga putin dorul! Ai grija de tine!
Multumesc, Nicoleta draga, pentru cuvintele frumoase pe care mi le adresezi de fiecare data. Din pacate nu de fiecare data am puterea sa scriu:( Ma simt coplesita de durere, fara un motiv anume....Zile in sir nu am suportat prezenta celorlalti, nici sa vb cu ei...Nu stiu de ce........Eram o fire foarte comunicativa......candva....Nu stiu.......simt ca ma afund intr-o prapastie fara sfarsit si nu mai am puterea sa ma agat de stanci si sa lupt:( M-am lasat dusa de val, fara a avea puterea sa inot.....Un gol imens e in sufletul meu si nu pot sa-l umplu, orice as face...... Ralukut, iti multumesc si tie pentru cuvintele de incurajare....Pentru ca te-ai gandit la mine, la durerea mea....Te rog sa ai grija de frumoasa si adorabila ta fetita. O saptamana usoara sa aveti! Doamne-ajuta!
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Buna, Love draga! Nuuuuuuuuuuuuuu, nu te voi lasa sa te cufunzi niciunde. Tu trebuie sa te inalti, trebuie sa cresti, sa fi mereu si mereu mai tare, mai optimista. Aici, noi toti scriem cu ganduri calde, care inalta optimismul si increderea in bine, in frumos. Nu vreau sa fi trista si uite, acum, in aceasta secunda trimit plutonul de executie format din pupicii mei pupaciosi , ca sa distruga intreaga ta tristete, ei vor spulbera butoiul cu melancolie care te-a atras ca un magnet. Te imbratisez cu dragoste, scumpa mea, ai mare grija de tine. Si...fi cu ochii pe geam , apar acus pupicii mei pupaciosi, ei vor aduce zambete pe obrajorii tai, CU SIGURANTA. Hai pupici, te rog scrie-mi orice, voi fi aici in orice zi, la orice ceas, din seara sau zi, ca sa iti arat care ti-e valoarea, ca sa iti arat ca sufletul tau frumos merita o viata frumoasa, linistita. O seara buna, numai bine. Pentru tine, femeie minunata,
Mi-e tare dor de tine, ingerasul meu Majoritatea elevilor mei au afla deja cine este Mos Nicolae...poate si tu ai fi aflat acum? Cu toate astea, ce mult mi-as fi dorit sa-ti pun in ghetute multe dulciuri si jucarii...Ma limitez doar la a face un gest frumos unor copii necajiti, sperand ca macar asa, darurile mele sa ajunga la tine, impreuna cu toata dragostea mea! Doamne ajuta si ai grija de ingerasii nostri!
Ataşamente
"-Mami, te iubesc foarte mult, chiar daca sunt acolo sus la Dumnezeu, vreau sa-ti alin suferinta. Cu drag, ingerasul tau drag."
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)