Am doi ingerasi gemeni

[dulercea]

Doamne, ca nu ma trece anul asta odata! 2009 a fost cel mai greu an din viata mea.Nu stiu de pe 10.12 parca traiesc intr-un vis urat si astept oricand sa ma trezesc si totul sa fie bine.In martie anul asta pierdeam o sarcina dorita de numai 5 saptamani si 5 zile.Sarcina pierduta acasa, natural fara sa necesite vreo interventie.Dupa ce am facut toate analizele la nici 2 luni incercam sa facem un alt bebe.Si de atunci totul merge perfect si ff frumos:am ramas din prima insarcinata.Mai mereu ii spuneam sotului ca o sa avem gemeni, ca am o presimtire.La 8 saptamani dupa mergem la primul eco. Si surpriza mare:vom avea gemeni! Oare cum de am stiut? Nici eu nu stiu...Apoi cand au inceput sa miste mereu ii spuneam sotului ca vom avea un baiat si o fata ca simt eu.Si cand am facut eco de trim 2 cu morfologie fetala, surpriza:vom avea fata si baiat....Am fost cea mai fericita viitoare mamica din lume. Mereu ma gandeam ca Dumnezeu a avut un alt plan pt noi si ne-a luat sarcina prima ca sa ne dea 2 pui nu unul.Si uite ca ajungem si 26 de saptamani.Pe tot parcusul sarcinii am avut mai multe colici renale, sau asa zic medicii..In rest nimic grav.Ultima data colica renala, merg la spital iar, spun medicului ca am niste scurgeri pe lenjerie, ca nu stiu ce este.Medicul spune sa stau linistita ca este urina din cauza ca bebeii apasa pe vezica.In fine stau in spital de duminica pana joi cu controale si antispastice.Acasa ajunsa incep sa am scurgerile mai abundente.Nu ma sperii dar imi fac o programare la medicul ginecolog privat la care mai mergeam.Pentru marti.Luni insa eram singura acasa.Stateam in pat si deodata simt nevoia sa merg la baie.Si groaza... mi se rupe apa.Incep sa plang. imi dau seama ce inseamna asta...Sunt disperata...Sun sotul la munca si ii spun.Intru in panica... Sun medicul si il intreb daca ajung pana la Bucuresti la timp.Spune ca da daca plec imediat.Sotul suna la salvare si vin sa-mi faca un no-spa cu scobutil.Sunt din arges, topoloveni, 100 de km pana la Bucuresti...Asa ca plecam eu , cumnatul si soacra mea spre bucuresti.Nu stiu cand am ajuns.Sotul era disperat la munca pana la urma pleaca si el dupa noi dupa 15 minute.Ajungem la Bucuresti la Giulesti.Medicul care imi urmarise sarcina Dr Ion Ionut tocmai era de garda, norocul meu.Ma controleaza si se schimba la fata.Nasteam!Se duce in alta camera si vorbeste cu un alt medic.Il zaresc cum dadea din cap plin de grija, ca nu stie ce o sa fie, e grav 26 de saptamani.Ma trimite in sala de nastere, asta la 17.30.Nu aveam contractii dureroase, asa ca dupa 5 ore de stat in sala de nastere, ma muta in salon.Asta pana dimineata cand incep sa am contractii nedureroase dar constante.la 10 minute.M controleaza iar medicul si spune ca nu mai putem sta asa ma trimite iar in sala de nastere.Asta la 9.30.De acum si pana la 22.39 cand am nascut o fetita de numai 690 grame pelvian.nu are rost sa va povestesc nasterea cat a fost de grea, asta nu este important si se uita.Nu stiu daca ati nascut vreuna din voi cu inima cat un purice de frica pt puiu care se va naste.nu voiam sa nasc acum imi era frica ce ce urma sa se intample cu puiul meu.Dupa fetita decidem sa asteptam ca poate baiatul ma vrea sa stea.Si asa a fost nu mai aveam contractii si nu aveam apa rupta la baiat{erau in placente diferita am uitat sa spun}A 2-a zi ma duc sa vad fetita mea.La nastere nu apucasem sa o vad deloc totul se intamplase asa de repede si medicii de la terapie o luasera ff repede.Ma duc la ea la terapie intensiva nou-nascuti si vad cea mai frumoasa piticuta din lume.Cea mai mica era acolo si misca din manute mai slabe decat tubulete de care era plina.Era plina de viata, dadea din maini si din picioare.Lupta pt viata!Am avut un soc.Abia ma lasase medicul sa o vad ca nu cumva sa ma supar si sa declanseze nasterea.Ne doream ca baiatul sa-l mai tinem macar 1 luna in burtica ca sa fie bine.Fiindca nu aveam contractii pe 12 la 2 zile de la prima nastere decidem sa facem cerclaj.Degeaba! Ca pe 14 dimineata se decide baietelul ca nu poate sta fara surioara lui.Incep sa am contractii de cum ma trezesc dureroase si la 10 minute.De ce imi era frica nu am scapat.Asa ca ma duc iar in sala de nastere fff draga mie... La 9.45 si la 11.20 nasteam si baietelul meu scump.850 de grame.Gata se terminase, acum puteam sa intru si eu in panica sa plang si sa ma descarc, ca nu putusem pana acum de teama pt baietel.Mai pe seara ma duc la terapie.Toata viata mea si sperantele imi era acolo, piticutii mei, puii mei, mici si fara aparare, luptand pt viata lor.medicii nu prea ne dau sperante.Mai ales pt baiat.Fetele sunt mai bataioase pt viata lor.Eram disperata.La o zi dupa ce am nascut si baiatul decidem sa-i botezam.Duminica ii botezam:Alexandra Gabriela Iulia si Mihai Octavian.La inca 2 zile ma externez pt a merge acasa.Eram distrusa dupa 2 nasteri singura acolo plangeam mereu dr imi spunea ca-i dau starea si lor.Decid sa merg cateva zile acasa sa ma refac sa-mi revin.La cateva zile sambata am niste presimtiri.De cate ori suna telefonul tresaream.A 2-a zi vine mama mea si ne da vestea cea rea ne murise baietelul.Sambata seara in timp ce eu eram la dus mama raspunese la tel....Asa ca Luni plecam spre Bucuresti ca sa ne luam baietelul acasa, nu in brate ci intr-un cusciug mic pt a-l inmormanta Imi fac si bagajul pt a ramane iar la spital pt a fi aproape de ea, ma gandeam ca poate ii face bine, ma fortam sa gandesc pozitiv sa nu pic psihic, sa fiu tare pt fetita mea.Ma gandeam ca Dumnezeu mi-a luat baiatul la el ingerasul lui dar imi va lasa fetita ingerasul meu...Si astfel de luni pana joi ma duceam mereu la ea, la micuta mea din 3 in 3 ore chiar daca nu ii dadeam sa manance ci doar sa o vad sa-i vorbesc sa-i spun ca o iubesc ca o sa o iau acasa in brate si ea se uita la mine cu ochii ei mici si imi zambea{cea mai frumoasa amintire}Dr imi spuneau ca au sperante pt fetita dar erau in acelasi timp ingrijorati pt ca avea burtica umflata.Incercasera sa-i dea sa manance si de atunci era asa de 5 zile.Joi decid sa ne trimita la alt spital banuiau ceva grav.Ne fac transferul la Budimex.Dupa ce ne fac investigatii imi dau vestea:avea peritonita intestin perforat, nu se poate opera nu se stie....e prea grav nu sunt sanse...Simt ca iinebunesc.Ma internez si eu si mergeam la ea mereu stateam cu ea cu orele si vorbeam si o priveam.La cateva zile ma chiama medicul sa-i mai spuna de starea ei.Si imi spune ca fetita mea va murii nu au ce sa-i faca decat sa astepte sa moara, este prea grav ....Am zis ca mor..Era un vis urat...Nu aveam de ce sa stau acolo sa astept sa moara.Am mers acasa.La 2 zile seara stateam in pat si ma uitam la un film cu sotul.Eram f suparata si trista.Ma intreaba Hai sa-ti iau ceva bun.Ce-ti doreste sufletelul tau? Eu izbugnesc in plans fara sa vreau si zic pe Alexuta mea.Ma gandisem deodata la ea...La 5 minute ne suna ca murise si Alexuta mea.Aveam 2 ingerasi scumpi pe care nu apucasem sa-i tin in brate sa-i pup.Pe fetita doar o mangaiasem pe manute pe capusor.ne lasasera..Nu stiu ce plan a avut Dumnezeu pt ei ingerasii mei....Sau ce plan mai are pt noi....Eram asa de fericiti ca vom aveam gemeni...Acum am 2 ingerasi gemeni...Alexandra Gabriela Iulia si Mihai Octavian...
Acum incerc sa ma refac sa mergem mai departe.Va multumesc ca am avut ocazia sa scriu aici.Simteam nevoia.Sper doar ca Dumnezeu sa aibe grija de ei si sa nu ne uite si pe noi.....

[CORINA SILVIA]

Scumpa mamica de inagerasi,iarta-ma ca nu pot sa-ti spun bine ai venit!!As fi vrut sa fiu intr-un magazin de hainute pentru bebelusi ca sa-ti spun asta si tu sa-ti faci cumparaturile pentru puiutii tai!!
Iti pot darui doar ganduri bune ,sincere ,imbratisari care sper sa te mai aline si sa ma rog pentru tine sa te intareasca Dumnezeu sa poti merge mai departe !!IMI pare atat de rau !!
Odorasii tai,puiutii tai sunt acum cu toti ingerasii,si sper ca si pe tine asa cum mi-am rugat ingerasul sa te colinde in ajun de Craciun,sa le simti toata dragostea si sa te aline macar putin iar dorul de ei sa se mai stinga.Draga mea nu o sa-i uiti niciodata au fost luptatorii tai ,au de altfel si nume predestinate de luptatori !!
De ce v-au ales pe voi ca parinti daca au stat atat de putin,nu-ti pot raspunde .Dar un lucru e sigur te-au ales pentru ca stia ca esti o luptatoere si ai sa treci peste asta ,si ai sa-tio aduci aminte de ei cu iubire,si ai sa te rogi pentru ei si mai ales ai sa te intalnesti cu ei cand vei trece dincolo ...Ei sunt acolo ,mereu ,timpul acolo nu exista .
Iti vor trimite atatea semne despre ei si de la ei..Ai sa te bucuri de fiecare data si ai sa-i simti asa cum numai tu poti ,cu sufletul !!

Iti doresc ca acest Craciun sa se strecoare cu pace si liniste sulfeteasca ,sa vina ingerasii tai in vis si sa-ti sarute ochii-ti plansi si sa-ti arate cat de mult te iubesc!!

Pentru ingerasii tai luptatori mii de flori!!

[dulercea]

Iti multumesc din suflet pt cuvintele frumoase si sper ca asa sa fie de Craciun.Atat imi doresc.Zilele urmatoare voi incerca sa citesc si eu ce povesti ne unesc in suferinta.Iti multumesc inca o data.Inseamna enorm.Te pup

[CORINA SILVIA]

O sa -ti fie foarte greu mie asa mi-a fost intram pe forum si mi se facea atat de rau incat inchideam calculatorul ,pecepeam atata durere si suferinta incat mi se facea si mai rau ..dar ceva ma aducea din nou aici ,imi spuneam in gand ca sunt masochista ,ca-mi place sa ma chinui.Apoi am descoperit atata iubire aici ,incat nu am mai putut pleca ,fara sa citesc cateva povesti pe zi si sa nu sciru fiecaruia in parte macar un mesaj..Asta ne va ramane in final draga mea,iubire,imensa iubire pentru pruncii nostrii durerea ,va trece se va estompa si iti vei simti ,cu sufletul ,in fiecare zi minunatii tai ingeri,pentru ca ei nu au plecat nicaieri sunt atat de aproape de tine!!!Dar suferinta ,lacrimile ,durerea ta imensa nu le da voie sa se apropie,cand ai sa te mai linistesti ai sa-i si visezi ai sa primesti si mesaje de la ei ..si mai ales ai sa-i simti cu sufletul mereu langa tine ..ai sa vezi cat este de minunat..

[Suchardine]

Draga Ana-Maria, mamica de ingerasi Alexandra Gabriela Iulia si Mihai Octavian, (ce coincidenta, si eu tot Ana-Maria sunt!) te primesc si eu aici cu bratele deschise dar si cu inima stransa pentru dubla ta pierdere ! Chiar daca este un loc al durerii infinite forumul E.M.M.A. este totodata si un loc al sperantei, al luminii si al binecuvantarii.
Poate acum nu simti asta, poate e prea devreme, poate acum nu poti respira din cauza durerii atroce care te sufoca, nu te lasa sa respiri sau sa gandesti rational, insa cu timpul vei vedea ca aici va fi refugiul tau, oaza ta de liniste unde vei veni ori de cate ori vei simti nevoia sa vorbesti despre puiutii tai dragi.
Chiar daca nu pare, sa stii ca totusi exista un lucru "bun" in toata povestea asta: faptul ca ai reusit sa stai cu puiutii tai, sa-i mangai, sa-i botezi, sa-i inmormantezi.
In Romania zilelor noastre este o mare sansa, te rog sa ma crezi!
Cand vei avea putere sa intri si sa citesti si povestile altor mamici, vei vedea ca multe dintre ele nu au apucat nici sa-si vada, nici sa-si tina puiutii in brate, ca unele dintre ele nu au amintirea surasului lor, ca nu au nici macar poza de la ecograf... Nu mai au decat amintirea locului gol din burtica, pe care niciodata, niciun alt copil nu-l va inlocui... asa cum se va intampla si cu puiutii tai. Alexuta si Mihaita vor exista mereu in sufletul tau... iar aici este locul unde-i vei putea comemora de cate ori vei simti nevoia, fara sa fii judecata, fara sa ti se spuna "Lasa ca faci altul" sau "Nu mai plange"!
O sa-ti spun ce mi-a spus si mie Bianca intr-un moment greu din viata mea (insa incomparabil cu pierderea traita de voi, Mamele de Ingeri): "Nu o sa-ti spun sa nu mai plangi! Plangi pana lasi afara tot raul si toata durerea din tine. Plangi daca asta iti face bine!". Pentru mine, in acel moment, au fost cele mai potrivite cuvinte...
Este incredibil cat de mult pot insemna cuvintele potrivite spuse exact atunci cand trebuie!
Sper ca alaturi de Mamele de Ingeri si de Noi, cele care suntem alaturi doar cu sufletul de Voi, Parintii de Inger, sa-ti regasesti forta si echilibrul si sa poti sa te gandesti cumva cu speranta, la viitor!
Te cu tot dragul!
Pentru Alexutza si Mihaitza, multe si !

[cristina neamtu]

Draga mamica de ingerasi,iti sunt si eu alaturi cu tot sufletul.Ti-am citit povestea...povestea ingerasilor tai Alexandra Gabriela Iulia si Mihai Octavian si nu ma pot opri din plans. Nu stim de ce Dumnezeu a ales asa.Niciodata nu cred ca vom gasi raspunsuri la intrebarile care ne macina sufletul si mintea.Ca si tine,si eu am pierdut prima sarcina in primul trimestru,iar cand am ramas insarcinata cu Daria la fix un an mai tarziu eram convinsa ca Dumnezeu mi-a trimis inapoi acel sufletel.Apoi la ecograf unii medici spuneau "sunt 2 copilasi" si pt mine era cea mai mare bucurie fiindca de cand ma stiu mi-am dorit sa am gemeni.Nu a fost sa fie,nici acum nu stiu ce a fost,hematom sau un alt bebe fiindca au fost f multe pareri...Insa nici bebele meu nu a rezistat mai mult de 29 de sapt in burtica si a trebuit sa nasc un copil fara viata.
Ai gasit locul in care sa-ti gasesti putin linistea sufleteasca,unde durerea sa-ti fie alinata.Iti spun asta fiindca eu la doar 1 saptamana dupa ce am pierdut-o pe Daria am intrat aici,am scris,m-am descarcat,mamicile mi-au fost alaturi...am inteles ca toate sentimentele pe care le traiam eu la vremea respectiva le-au avut si ele.Simteam ca nu sunt singura in toata suferinta asta si m-a ajutat f mult.Am reusit sa ma ridic cu ajutorul lor,mamicilor de ingeri, sa cred in viitor,sa reincep sa-mi fac planuri....Acum sunt sigura ca in gandul tau nu sunt decat ingerasii tai,insa cu timpul vei invata sa traiesti cu durerea in suflet,iar ei vor fi langa tine,iti vor indruma pasii...
Intra aici si scrie,ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti cu ingerasii tai,te va ajuta f mult.Te imbratisez cu mult drag

[nicoleta]

Buna, mamica de ingerasi gemeni!
Scumpa noastra, asa cum spunea si Cristina, nimeni nu poate raspunde la de ce?
Insa putem incerca sa aducem un plus de caldura frigului creat de dor si neputinta.
Te imbratisez si ori de cate ori vei simti nevoia de a transmite gandurile tale, off-urile care te macina, noi vom fi aici.
Ingerasii tai sunt sub protectia sigura a Sfintei Maicute iar tu sa te rogi mereu pentru ei si pentru tine, sa te bucuri de tot ce iti ofera Dumnezeu bun si frumos. Astfel sufletele ingerasilor vor fi usoare si linistite.
Numai bine, pupici pupaciosi...pupaceste, ...cu mult drag.

[Cami_Vic]

Draga Ana-Maria,

Imi pare foarte rau pentru Alexuta voastra si pentru Mihai.
N-ati avut noroc sa va bucurati de ei si sa ii vedeti crescind, si azi aveti sufletele pustiite si pline de dor...
Stiu cit e de greu, cit de ireal pare totul si cite intrebari ramin fara raspuns...
Dunmezeu ne-a incercat pe noi toti parintii de ingeri, doar el stie de ce... Dar n-avem de ales, trebuie sa invatam sa mergem mai departe oricit ar fi de greu.
Atunci cind sarbatorile se apropie ne e si mai greu pentru ca "ar fi trebuit sa fie altfel"... si cu fiecare luna, an care va trece ne intrebam mereu "oare cum ar fi fost daca?...".
Sper insa ca lumina Craciunului va aduce putina liniste in sufletele voastre!
Iar 2010 sa fie un an mai bun... al sperantei, al dorintelor implinite.

Aveti grija de voi, si nu uitati ca nu sinteti singuri...
Va imbratisez,

[LUMINITA CRAIU]

Draga mea Ana -Maria, iti pot spune doar bun-venit! Iti pot spune doar un since, imi pare rau!
Noi suntem aici! Toate pentru una si una pentru toate!
Fie ca ingerasii tai, ALEXANDRA GABRIELA IULIA si MIHAI OCTAVIAN sa aiba un zbor lin si sa se bucure de frumusetile Raiului impreuna cu toti ingerasii nostri!

[pufuleata-balica]

Mamico iti sunt alaturi si eu si iti spun sa ai grija de tine si nu uita ca cel de sus ne da dar ne si ia,ingerasii tai te privesc de acolo de sus cu numele lor de sfant care inseamna mult mai ales ca ai reusit sa ii botezi.
TE IMBRATISEZ MULT SI DUMNEZEU SA TE INTAREASCA CA AI TRECUT PRIN MULTE.
PT INGERASII TAI

mama de ingerasi alexandru-mihai si laura-gabriela

[adina]

Doamne draga mea cu durere in sufket iti zic bine ai venit intre noi mamele de ingerasi te si imi pare ne spus de rau pentru pierderea ta , doamne asa zic si eu nu se mai termina anul acesta , este prea crunt pentru mame sa isi piarda copilul si mai ale s 2 ca si tine , draga mea iti doresc multa , multa putere si sa stii ca de acolo de sus ingerasi tai vor avea grija de tine , Dumnezeu sa te mangaie si sa te vegheze te si pentru scumpi tai

[Daniela Ginju]

Cata durere este in sufletul tau, doi ingerasi gemeni odata au plecat de langa mama lor si au lasat-o cu inima sfasiata de durere.
Scumpa mea, sunt aici deoarece si eu am pierdut un inger drag si mult asteptat pe Ioana-Valentina si aici eu mi-am gasit adevaratii prieteni care m-au sustinut si care mi-au dat puterea de a merge mai departe cu aceasta durere in suflet .
Sincer imi pare rau pentru scumpii tai copilasi care nu au vrut sa stea langa mama lor si iti sunt aproape trimitandu-ti o imbratisare calda si un umar pe care poti sa plangi atunci cand simti nevoia.
Pentru dragii tai o , sa aiba grija de mama lor de acolo de sus .
Multe

[cristina_iancu]

Sunt si eu alaturi de tine scumpa mamica de ingerasi Si pentru mine acest an a fost la fel de dureros...din tot sufletul vreau sa treaca cat mai repede... Cu ajutorul celui de sus poate ca anul viitor va fi mai bun si pentru noi

Iubitii tai ingerasi gemeni, Alexandra si Mihai, au creata o pagina cu povestioara lor http://www.organizatiaemma.ro/node/547 si un balonas alb la rubrica Ingerasii nostri.

Mult curaj draga mea si putere sa treci peste aceasta grea incercarea vietii!

[marwana]

Cu intarziere scriu, i mi pare tare rau pentru pierderea ingerasilor tai scumpi Alexandra Gabriela Iulia si Mihai Octavian. Sa nu te indoiesti ca ei sunt in cer la DD, sunt acolo te privesc si de acum sunt protectorii tai dar si ai sotului tau. Va vor fi mereu alaturi, nu ii vedeti dar ii veti simti. Nu stiu ce plan a avut DD cu ei, cu voi dar stiu ca doar persoanele puternice pot trece prin astfel de durere, pot simti aceasta tristete si goliciune fara margini. Nici una din noi nu ne dorim asta. Te cu multa caldura, oricand vei avea nevoie i ti sunt alaturi si pentru Gabriela Iulia si Mihai Octavian multe

[loredana33]

DRAGA MEA SUNT SI EU ALATURI DE TINE,MA LA DUMNEZEU PENTRU INGERASII TAI.TE CU DRAG SI CU CALDURA SI ATI UREZ UN AN NOU FERICIT.

[lilica]

doamne cata durere si chin pt tn si pt cei 2 copilasi!
mamicuta de ingerasi durerea sati fie alinata de venirea pe lume a altor 2 bebei momosi si sanatosi,stiu ce durere ai in suflet stiu kta furie simti si neincredere te inteleg si eu am avut 2 fetite poti afla povestea mea (fetitele mele)te sfatuiesc asa cum am am fost si eu sfatuita de ceilalti lupta mergi mai departe iati inima in dinti si mai incearca sa ramani insarcinata ,probabil si tie ti sa sp ca un an nu trebuie sa ramai insarcinata ca sa nu fie probleme mie asa mi sa spus insa park nu mai pot ast mor de narabadare se am un bebe dar trebuie sa mai ast...ai grijaa de tn si nuti pierde increderea

[adina]

dRAGA MEA ITI DORESC UN AN NOU PLIN DE IMPLINIRI SI DE ALINARE IN SUFLET , speram ca anul acesta sa fie cat se poate de bun te si numai bine.

[CORINA SILVIA]

[ingerasulGabriela]

Desi am citit povestea voastra in urma cu mai multe luni, azi m-am hotarat sa iti scriu cateva randuri. In primul rand ca luptatorii tai chiar daca nu au invins aici pe pamant ... au castigat o viata mai buna. Legat de nastere si eu am avut aceleasi sentimente in timpul nasterii ... teama pentru puiul meu care e prea mic dar totusi speranta ca totul va fi bine si vom pleca acasa ... Acum nu pot decat sa iti spun ca imi pare sincer rau si sper sa aveti parte de bucuria dorita cat de curand. Mii de tai, iar tie o mare