Am avut si eu un ingeras

[maria1974]

Buna seara, dragi mamici si tatici de ingerasi. Va scriu pentru ca ma simt singura, neinteleasa, vinovata; am avut un inger si eu, a plecat de la mine....
Am fost insarcinata timp de 8 saptamani. Inima copilului meu (cat de ciudat ma simt spunand "copilul meu"...)a incetat sa bata la un moment dat.Am aflat asta pe 28 septembrie. Pe 18 septembrie implinisem 35 de ani, eram fericita, ma simteam frumoasa, foarte frumoasa si foarte mandra, foarte fericita ca eram mamica. Testul de sarcina ce imi confirmase ca sunt insarcinata il facusem in preajma zilei de nastere a sotului meu. Copilul era cel mai frumos cadou pentru el. Ne am casatorit anul acesta in mai, ne-am dorit un copil, de fapt, mai multi. Si totusi, cand am vazut cele 2 liniute roz nu mi-a venit sa cred. Avusesem niste probleme de sanatate inainte si imi era teama mai ales sa nu am o sarcina extrauterina. La 11 septembrie am mers prima data la medic si mi s-a spus ca suntem insarcinati, copilul era in uter, trebuia doar sa asteptam semnalul cardiac. Ce mare bucurie!!!!!!! A urmat o alta sedinta, peste un timp si am vazut si inimioara. Am fost foarte emotionata si pentru prima data, gandurile negre ca poate nu e bine, ca poate nu o sa fiu o mama buna, ca poate cine stie ce se va intampla cu copilul, cu mine, cu nasterea, ca poate nu o sa stiu sa-i dau sa manance, au inceput sa faca loc unei stari de gratie. Pluteam, eram atat de fericita, imi faceam planuri de amenajare a camerei, de cum o sa l cheme pe copil, de cum o sa l botezam.......a fost un timp foarte scurt, o paranteza in care totul era altceva, noi eram parinti, parintii nostri bunici...
La urmatoarea sedinta cu doctorul, intentionam sa l rog sa l lase pe sotul meu in sala de ecografii pentru a si vedea minunea. I am prezentat doctorului rezultatul analizelor pe care mi le daduse, era perfect, m-a felicitat. Apoi am mers la sala de ecografii, am glumit cu doctorul si cu alte gravidute, eram bine, sotul meu ramasese pe hol, urmand sa fie chemat de doctor. Si de aici urmeaza iesirea din paranteza. Ecografista a devenit treptat serioasa si.......nu stiu sa descriu.....am inteles, apoi mi a zis ca sarcina nu e bine, ca nu i mai bate inimioara.....Acestea sunt faptele...asta este ceea ce s-a vazut, dar ceea ce am simtit...ceea ce am trait....Nu stiu cum sa inteleg, cum sa va povestesc....Cu o seara inainte de ziua in care am aflat, stateam in pat, ma rugam si vorbeam cu bebe, cautam sa ajung la el....sotul meu a ras, apoi a vorbit si el cu bebe, a pupat burtica si i a spus ca abia asteapta sa l vada peste 7 luni...
Nu asta vroiam sa va povestesc, vroiam sa va spun ca sunt momente cand sunt ffffffffffoarte singura, ca nu stiu ce s a intamplat cu trupul lui, ca un preot drag mi-a zis ca sigur el este inger acum.....Nu stiu de ce nu ne-a placut, nu stiu daca sa gandesc asa. Nu stiu cu ce l-am speriat....ma simt ...
Si vroiam sa va mai spun ca nu vorbesc despre asta cu nimeni, nici macar cu sotul meu, pentru ca el a fost foarte afectat, ca ma enerveaza oamenii care imi zic, "o sa faci altul", "ei, nu era timpul", "ei, poate nu ti l ai dorit suficient"....ca....mi se pare ca am uitat, dar ma uit dupa copii pe strada, imi invidiez prietenele insarcinate, ascult greu despre copiii deja nascuti ai altor prieteni. E foarte trist seara cand inchid usa apartamentului sunt doar eu si sotul meu....Nimeni nu mai vorbeste despre copil, ca si cum....As vrea si eu un balonas alb pentru copilul acesta care cateva saptamani a stat cu mine apoi a plecat, pentru acest inger. Iarta ma daca ti am gresit, ingeras!!!

[Bianca_C]

Maria, draga mea ( porti un nume atat de frumos )

Incep prin a iti spune, un sincer si cu lacrimi in ochi "imi pare rau" pentru ce ai pierdut....un ingeras, ingerasul tau care urma sa creasca in burtica ta si sa te faca pe tine si pe sotul tau, niste parinti fericiti.

Eu nu voi folosi aceste sintagme de genul "asa trebuia sa se intample", "nu-ti face griji, ca vei face altul"....nu, nu o sa-ti spun asta, pentru ca am ajuns sa urasc aceste cuvinte ce incearca sa construiasca o propozitie care ar vrea sa ajute, dar de fapt face atat de mult rau....atat iti spun "imi pare rau", "ma doare".... , pentru ca si eu sunt mamica de ingeras, e adevarat, un inger care a crescut, care s-a nascut, care timp de cateva zile mi-a bucurat viata si apoi a zburat la ingeri nerabdator.

As vrea totusi sa iti zic, ca tu, mamica, sau tu tatic al lui, nu i-ati gresit cu nimic, el v-a dorit si v-a iubit, insa totusi atat a apucat Doamne Doamne sa scrie pentru el, si si-a spus ca acolo sus, langa El va continua ce a inceput. Nu a plecat de langa voi pentru ca nu v-a vrut...sa nu te gandesti asa niciodata.

E firesc sa te doara, sa plangi, sa iti fie dor sa iti mangai burtica si sa vorbesti cu bebe, sa te simti singura, insa tu trebuie sa i cel mai mare ajutor pentru tine, tu trebuie sa iti faci curaj si sa vorbesti despre ce s-a intamplat ( uite, ai facut un pas atunci cand te-ai decis sa ne scri aici )...acum mai fa inca un pas, deschide-ti inima in fata sotului tau, spune-i ca il intelegi, ca stii ca este afectat de aceasta pierdere, la fel ca tine, voi doi va puteti ajuta, nu construi un zid intre tine si el...nu nu , nu e voie, nu o sa iti fi de folos sa te inchizi in tine...si atunci cand ajungi acasa si inchizi usa de apartament, vorbeste cu sotul tau, lasa cuvintele sa iasa la suprafata, arata-ti trairile, povesteste-i durerea ce iti stapaneste sufletul..........ramaneti uniti!!!.......asta incerc sa spun.

Si daca vrei sa eviti discutii neplacute, cu oamenii care pretind ca te inteleg si totusi nu au cum, noi suntem aici, sa iti citim povestea, sa iti fim alaturi,sa te sustinem si sa nu te simti singura intr-o lume atat de cruda.....

Incearca sa nu iti pierzi increderea in tine, incearca sa ramai acea femeie frumoasa si mandra, despre care imi vorbeai, e adevarat, ca nu mai esti femeia cu un bebe in burtica, insa esi mamica cu un ingeras minunat in Ceruri.....esti mama, nu uita!

Iti trimit o imbratisare care sa iti demonsteze ca nu esti singura, sa simti ca nu esti singura
Si pentru ingerasul tau ( fetita sau baietel ) o si o sa-i tina companie.
Bia...

[adina]

Draga mea te si bine ai venit pe forum aici toate mamicile te vor intelege , da e adevarat toata lumea iti zice las ca vei face altul , dar cand spun aceste cuvinte ei nu se gandesc la suferinta ta ca viitoare mama vreau ca Bunul Dumnezeu sa va intareasca si sa pteti merge cu succes maideparte in viata stim cum e eu am dat nastere la copil si o boala grea mi la luat , daca ai credinta Dumnezeu te intareste , vreau sa iti spun sa ai rabdare tu cu tine si sa incerci sa vorbesti cu sotul tau despre sarcina pentru ca altfel va inchideti in voi unul cu celalalt si nu mai comunicati , deschide tu subiectul si intreabal ptr ca altfel va este mult mai greu , credema ca stiu , stati amandoi suparati nu vorbiti asa este enorm de greu te si multa rabdate

[Suchardine]

Draga noastra Maria!
Vreau sa-ti spun, ca desi eu nu am pierdut niciun copil, de foarte multe ori citind povestile de pe forum, am incercat sa-mi imaginez ce-as simti eu daca as fi insarcinata si apoi as pierde un copil. Cred ca as suferi cumplit, indiferent cat de mare sau de mica ar fi acea sarcina!
Pana diseara, cel tarziu maine va avea si ingerasul tau un balonas. Numai sa ne spui ce nume ti-ar fi placut sa-i pui. Bine ar fi, daca nu stiai sexul copilului, si presupun ca n-aveai de unde sa-l stii la doua luni, sa alegi un nume neutru care sa se potriveasca si pentru fetita si pentru baietel. Daca nu poti, iti vom pune doar un balonas simplu, alb cu data conceperii si data plecarii.
Inteleg si incerc sa-mi imaginez ca acest balonas inseamna pentru tine copilul despre care nu vorbeste nimeni dar care pentru tine A EXISTAT! Imi dau seama cat de singura trebuie sa te simti cand te gandesti la bubulina micutza ce incepea sa creasca in burtica ta si pe care ai pierdut-o brusc.
Scumpa mea, vestea buna este ca ai ajuns intr-o comunitate a Parintilor de Ingeri unde nimeni nu te va judeca, unde nimeni nu va ignora si nici nu va privi sarcina ta ca si cum nu ar fi existat, care chiar daca a fost micutza, ti-a adus rodul unei bucurii imense timp de cateva saptamani. De cate ori vei simti nevoia, poti veni aici sa-i scrii bebelusului tau tot ce simti pentru el dar si sa interactionezi cu parintii de ingeri care iti vor alina durerea si singuratatea!
Te cu tot dragul iar pentru bebele tau multe !

[cristina_iancu]

Maria, ingerasul tau are povestioara scrisa pe site http://www.organizatiaemma.ro/node/524 si un balonas alb.

Vreau sa iti ofer o imbratisare pufoasa si calduroasa Ai facut bine ca ti-ai deschis sufletelul, aici vei fi ascultata si sfatuita, pentru ca durerea pierderii ingerasului tau sa fie mai lina. Off... este foarte greu...ramane acel golin suflet care nu va putea fi niciodata umplut si te gandesti mereu cum ar fi fost daca...Mai ales ca lumea din jur, nu ne intelege durerea. Daca noi nu ne-am vazut copilasii asta nu inseamna a nu suferim. Nu inteleg ca pentru noi nimic nu mai e la fel, chiar daca toti se poarta normal si refuza sa vorbeasca despre copilul nostru...Ce simplu este sa zici "lasa ca esti tanara, faci altul" sau "asa a vrut Dumnezeu"...Dar, si mai simplul "Imi pare rau" si o imbratisare calda ar fi cea mai buna solutie. Noi, care ne-am dorit foarte mult copiii, care-i visam deja la casa lor pe cand erau in burtica noastra...acum ii purtam mereu in gand...

De mici suntem invatati sa ne rugam la ingerasul pazitor. Noi ne cunoastem ingerasii acum, le spunem zi de zi cat de mult ii iubim si ii rugam sa aiba grija de noi, de tati, de bunica si bunicul, de surioara sau de fratior, si printre cuvinte, daca s-o putea, ii rugam sa vorbeasca cu Doamne Doamne sa ne trimita si noua un copilas aici pe Pamant

Mult curaj draga mea

[marwana]

Te draga Maria, i mi pare tare rau de pierderea ta, poate gasesti puterea sa vb cu sotul tau despre puiutul mic, daca nu arata i acest site, arata i forumul, arata i ca nu sunteti singuri, sentimentele tale sunt cat se paote de normale, este ceea ce am simtit noi toate. Da ingerasul tau este un ingeras acum, un ingeras care va protejeaza de acolo de sus din bratele lui DD.
Cat despre oameni.......ce ti pot spune ei trebuie invatati, noi trebuie sa ii indrumam, sa le explicam ce ne face bine si ce nu, oamenii incet vor intelege ca nu vrem mila, tot ce ne dorim este sa fim intelese, sa nu fim judecate.
pt

[maria1974]

Dragelor, Bianca, Adina, Suchardine, Cristina, Marwana, va multumesc din tot sufletul pentru tot!!!! Va multumesc!!! Am sa i scriu ingerasului meu aici, daca voi credeti ca e posibil.Si am sa va port in suflet pe voi toate , chiar si pe cele ce, fara sa mi raspundeti, ati citit totusi povestea mea. Este ca si cum, brusc, bebe a facut cunostinta cu lumea si lumea cu el. Ingerasul meu traieste prin voi, o luminita calda sub ochii vostri, in sufletul vostru!!!!!!M-am intrebat de ce am scris aici. Acum, citind, am inteles. Noi, mamici si tatici de inger, vorbind despre stelutele noastre le dam cu adevarat viata. Eterna. Nu i am tinut in brate, nu le am simtit mirosul cald, aburul pielicelii, nu am avut sansa de a le vedea ochisorii cum se scufunda cu incredere in ochii nostri. Avem o alta legatura cu ei. Eterna.
Va multumesc frumos, sa va ajute Dumnezeu!!!!!

[CORINA SILVIA]

Scumpa mamica de ingeras,tare as fi dorit sa fii o proaspata mamica si sa intri pe acest site sa ne ceri un sfat si o parere despre medici si situatii,dar draga mea ,s-a intampalt si trebuie sa fii puternica pentru tine ,pentru sotul tau si mandra asa cum este ingerasul tau de voi.In urma cu cateva luni mergeam cu doi copii de mana si unul in burtica si eram extraordinar de mandra de ei ,de mine ca sunt mama lor si eram sigura ca nimic pe pamantul acesta nu ma face mai fericita!!!Dar s-a intamplat si bebe al meu m-a parasit si...l-a inceput a fost un gol imens ,un hau si o dureree cat haul acela de mare ....Si intr-o zi mergeam la cimintir sa-mi tamai ingerul si sa-i duc flori si atunci am simtit ca am de ce sa fiu mandra cu toata durerea sunt mama a unei printese si un print pe pamant si a unui inger pe care-l port lipit de suflet pe care nimeni si nimic nu mi-l poate lua...Vei fii la fel de mandra ca si mine intr-o zi ,la fel de bucuroasa ,pentru ca Dumnezeu te va binecuvanta cu un copil ,de ce nu mai multi ,aici pe pamant ,dar vei fi si mama unui inger scump acolo...Plangi scumpo,ia-ti sotul in brate si plangeti amandoi si ai sa vezi ca suferinta se va transforma incet in iubire ,speranta si frumusete...e ingerasul vostru care va ocroteste si va alina lasati-l sa va intre in suflete cu iubirea lui si Lumina Sfanta in care a plecat , si sigur intr-o zi te va ajuta sa-ti tii un prunc ,o minune divina in brate .Cu drag calde imbratisari si mii de flori pentru scumpul tau ingeras

[ingerasulGabriela]

Ganduri bune, sanatate, daruri multe, imbelsugate. Mosul bun sa va aduca tot ce va doriti! Craciun fericit!

[Iza]

Pentru tine, cu drag,

http://www.jacquielawson.com/viewcard.a ... urce=jl999

Sarbatori fericite!

[ingerasulGabriela]

Draga Mariana ganduri bune ale intregii familii E.M.M.A. se indreapta catre tine. Primeste si de la noi.
Sa stii ca ne gandim la tine si iti dorim liniste sufleteasca si numai bine. Nu ai mai scris de mult. Nu ne-ai spus de mult cum mai esti ... Vrem sa sti ca suntem cu gandul la tine si nu esti singura
Pentru tine o mare , Iar pentru tau mii de si zbor lin printre si

[ingerasulGabriela]

Mariana echipa E.M.M.A. vrea sa sti ca zi de zi este aici pentru tine si pentru fiecare parinte de ingeras. speram ca esti pe cat se poate bine, te asteptam cu vesti. Zbor lin iubit