mama a doi ingeri

[Isabela]

In primul rand vreau sa va spun ca va admir pe toate ca aveti puterea de a merge mai departe. Povestea mea este de asemenea una trista, despre care imi este foarte greu sa vorbesc. Am doi ingeri aparuti dupa foarte multe incercari si foarte doriti. Pe primul l-am pierdut la 6 saptamani, iar pe al doilea si care m-a daramat, la 9 saptamani cand nu a mai vrut sa ii bata inimioara. Povestea mea incepe in urma cu 1 an si jumatate, cand ne-am hotarat sa avem un suflet langa noi, dar pentru aceasta am fost anuntata ca va trebui sa fiu supusa unei operatii, am facut-o, dupa mi s-a spus ca nu am sa pot avea un copil pe cale naturala si ar trebui sa fac inseminare artificiala, am facut-o, dar fara nici un rezultat, toate presupunand foarte multi bani, timp si suflet pus in tot. Dupa aceasta perioada am hotarat de comun acord cu sotul meu sa incercam pe cale naturala, dupa multe luni de sperante si deziluzii in noiembrie 2011 am vazut pentru prima oara cum arata un test cu doua liniute, dar fericirea nu a durat prea mult si dupa 2 saptamani am pierdut acel sufletel, raspunsul doctorei fiind selectie naturala si ca nu am ce face pentru a afla de ce s-a intamplat. Dupa doua luni, in ianuarie 2012 am aflat din nou ca sunt insarcinata, binenteles ca am fost foarte precauta, am avut o grija exagerata de mine si de sufletelul care crestea in mine, la 7 saptamani am vazut cum ii bate inimioara, fiind cel mai fericit moment din viata mea. Am pornit la drum si am facut toate analizele de primul trimestru, vorbeam in fiecare seara cu el, rugandu-l sa stea cuminte in burtica, sa creasca ca mama si tata il iubesc enorm. Urmatoarea vizita la medic trebuia sa fie la 10 saptamani cu toate analizele de primul trimestru, 10 saptamani fiind pe 5 martie, dar pe 2 martie am inceput sa am niste mici dureri, atunci am stiut ca ceva nu este in regula, insistand sa merg la medic pentru a verifica, dupa lungi insistente d-na doctor ma primit, iar de aici incepe sfarsitul visului meu. nu am sa uit niciodata imaginea doctorei care nu stia cum sa imi spuna ca inimioara lui a incetat sa bata, dar mi-a intors ecranul ecografului dand din cap si spunandu-mi ca sa terminat undeva prin saptamana a 9-a, moment in care am simtit ca mor, ca se invarte totul cu mine, ca este un cosmar. Doctora spunandu-mi sec ca va fi necesara intervenitie medicala pe care ea nu o poate face si sa imi caut un alt medic care sa se ocupe, a fost inca un soc cum medicul in care ai avut atata incredere si cu care ai facut un drum atat de lung sa poata sa iti intoarca spatele in cel mai greu moment al vietii tale. Singura ei explicatie a fost ca ea este specialit in infertilitate si nu a mai facut astfel de interventii. Plageam si cautam un medic pe care l-am gasit si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale un medic cu un mare suflet si profesionist. In data de 5 martie in loc sa merg la ecografia de 10 saptamani eram in spital pentru a fi supusa unei interventii care imi lua de langa mine atat copilul cat si sufletul. In acea data o mare parte din mine a murit odata cu ingerasul meu. Este infiorator cum intr-o singura clipa un om poate pierde atatea, copilul, sufletul, viata si nu in ultimul rand prietenii care nu stiu sa reactioneze. De atunci traiesc un cosmar din care parca nu ma pot trezii, plang, plang si iar plang, nu ma mai regasesc, am atatea intrebari si nici un raspuns. Imi cer scuze ca am scris atat de mult, dar sunteti singurii cu care pot vorbi, deoarece si sotul meu este speriat de tot ceea ce mi se intampla. Va multumesc ca existati. Ingerasul meu te iubesc si imi este dor de tine.

[RAMONA ROBERT]

Primeste o si din suflet spun ca imi pare enorm de rau,nu-mi gasesc cuvintele sa-ti spun ca iti inteleg suferinta...ingerasii tai acum vegheaza asupra ta fii puternica pt ei. Pt ingerasii tai scumpi

[Angela-Ema]

Draga Isabela, imi pare rau pentru ca esti si tu mamica de ingerasi ......imi pare nespus de rau! Regret ca a trebuit sa cunosti si tu durerea aceasta cumplita .
Te imbratisez si iti spun cu tristete in suflet bun venit in familia parintilor de ingeri, din partea intregii echipe E.M.M.A.!
Ma bucur ca ti-ai facut curaj sa ne scrii si ca ai venit aici, intre noi, unde vei gasi intelegere si sper ca si putina alinare.

Nimic din ce ti-as putea spune nu iti poate alunga durerea, dar te indrum sa citesti de pe site-ul E.M.M.A. cateva articole care sper sa te (sa va) ajute:
- http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te va ajuta sa gasesti putere;
- sotului tau ii poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati

Multa putere Isabela si nu uita ca de acum inainte nu o sa mai fii singura, pentru ca vom fi cu totii alaturi de tine. Aici este un loc special, in care putem sa vorbim oricand cu sau despre ingerasii nostri dragi.

Mii de si pentru Ingerasii tai din cer!
Zbor lin si lumina vesnica, Ingerasi !

[Isabela]

Va multumesc din suflet pentru incurajari si vorbele frumoase. Incerc din rasputeri sa merg mai departe, dar este greu.
Pt toti ingerasii si mamele de ingerasi

[ametzita]

offf...draga mea isabela.. ..inca un ingeras ...inca u suflet ranit...inca un imens ocean de lacrimi...inca ...inca .....de ce doamne????de ce ???cand ma gandesc ca femeia a fost creata pentru a crea.....de ce nu ni se da aceasta posibilitate???de ce ni se taie creanga inainte sa inmugureasca???de ce noi???noi care ne-am dorit atat de mult...noi care iubim copii neconditionat si care vrem sa ii avem alaturi????

acele " mame"... care ii leapada prin spitale....prin scari de bloc...sau mai rau...la container in plina iarna...acelora li se da si alta sansa, iar si iar..si noi????

iti sunt aproape cu sufletul, candul...si cu tristetea...din pacate....iti ofer marul meu sa plangi...nici eu nu am un umar pe care sa plang, in afara de toate mamicile de aici ...nimeni nu-mi e alaturi, nimeni....cand plang trebuie sa ma ascnd, ca altfel sunt certata..." iar plangi?..gata....a trecut"....dar nu a trecut, ei nu stiu asta, nu stiu ca nu a trecut si ca nu va trece niciodata....ma va apasa vesnic aceasta drere in suflet....nu m-am nascut cu ea, dar voi muri cu ea....

te imbratisez cu mare drag. ..sunt alaturi de ine...neconditionat

[Isabela]

Iti multumesc, din suflet. Am mare nevoie de voi, pentru ca este greu desi toata lumea imi spune ca trebuie sa merg mai departe si este surprinsa sa ma vada ca plang, pentru ca eu sunt o persoana puternica si toti asteptau ca si de aceasta data sa fiu puternica, dar nu pot, durerea este prea mare nu pot sa imi inghit lacrimile pentru ca ele curg si tot curg.
In ceeace priveste acele femei ce renunta la copii din pantecul lor, nu le pot intelege, iar ironia sorti a facut ca in acea zi cumplita in care ma aflam in spital mai mult inconstienta decat constienta, in salon cu mine sa fie o astfel de mama care incerca sa imi spuna de ce renunta la copilul ei, nu am putut sa ii raspund pentru ca lacrimile imi curgeau siroaie pe obraz, dar ma intrebam de ce si aceasta ironie.
Draga mea iti ofer si eu cu mare drag umarul meu, sa plangem impreuna pentru ingerii nostrii si tot impreuna intr-o zi sa pornim spre viitor, chiar daca acum eu una nu il prea vad, iti trimit

[ama]

draga isabela
ce pot sa-ti spun in asemenea momente,,,,mai nimic din pacate,as vrea sa-ti iau din durere daca as putea,as vrea sa te strang in brate si sa plangem impreuna,as vrea sa stam undeva in parculet sa povestim despre ingerasii nostri iubiti si mult asteptati poate asa ne-am alina si noi sufletelele

iti sunt alaturi,iti doresc multa putere,alinare,rabdare, sunt sigura ca aici impreuna cu noi in casuta sufletelor EMMA vom merge mai departe cu aceasta mare durere,,,,

Zbor lin ingeri iubiti

[corina_odolean]

Isabela, draga mea, este greu cand cei din jurul tau nu te inteleg si se asteapta sa nu suferi.
De aceea suntem noi aici, aceasta mare familie EMMA...pentru a-ti fi aproape.
Imi pare sincer rau pentru pierderea puiutilor tai dragi, imi pare rau ca si tu suferi si imi pare rau ca nu ai parte de sprijin.
dar, intotdeauna cand iti va fi greu, sau cand vei dori sa vorbesti cu ingerasii tai, hai aici, pentru ca aici intotdeauna, vei gasi sprijin si o calda si sincera .

te si eu cu drag, iar tai iubiti le trimit un buchet de colorate.

[Isabela]

Dragele mele, va multumesc pentru vorbele calde. Sprijin am enorm din partea sotului, daca nu ar fi fost el nu stiu ce s-ar fi intamplat si ii multumesc, dar de fiecare data cand ma vede ca plang se sperie ca nu stie ce sa faca ca sa imi fie bine. Insa nimeni si nimic nu imi poate inlocui ingerasii, imi este tare dor de ei.

[Loredana M]

<<<......... Am mare nevoie de voi, pentru ca este greu desi toata lumea imi spune ca trebuie sa merg mai departe si este surprinsa sa ma vada ca plang, pentru ca eu sunt o persoana puternica si toti asteptau ca si de aceasta data sa fiu puternica, dar nu pot, durerea este prea mare nu pot sa imi inghit lacrimile pentru ca ele curg si tot curg.>>>>>>
I,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
draga mea asa cum spui si tu,trebuie sa crezi ca esti o persoana puternica,eu asa cred ,am citit povestea tai si te intelegem asa de bine,sufletul tau doare,lasa lacrimile sa-ti racoreasca durerea,noi suntem aici sa te ascultam sa te si sa incercam asa cum putem sa-ti alinam din suferinta
multe draga mea si multa putere ,,,,,,,,,,,
ce am putea sa-ti spunem este ca dorul de ingerasii tai nu va trece niodata,durerea din suflet se va diminua ,ne bucuram ca sotul tau este alaturi de tine si te sprijina ,dar incearca sa te gandesti si la sufletul lui fii sigura ca desi poate nu o arata il doare si pe el la fel de mult,ma "bucur" ca ne-ai descoperit si ai creeat o pagina pentru ingerasii tai .aici poti veni oricand sa vb despre ei,sa le scrii si sa plangi in voie si nimeni nu te va judeca pentru ca noi "parintii de ingeri"intelegem prin ce treci.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Liliana-bunica de ingerasi DAVID si ALEXANDRA

[Isabela]

Iti multumesc pentru toate vorbele frumoase. Incerc sa fiu puternica atat pentru ingerasii mei cat si pentru sotul meu. Dar imi este greu deoarece imi simt sufletul gol, parca nu mai stiu in ce directie sa merg, parca imi este frica sa mai gandesc ca intr-o zi imi voi strange la piept copilul, poate intr-o zi Dumnezeu va face o minune, dar nu stiu daca voi mai avea curajul sa risc sa trec prin o astfel de suferinta. Teama si durerea sunt prea mari.

[Bianca_C]

Isabela, draga mea

Acum am citit povestea ta...trista imi pare rau, tare rau ca si tu a trebuit sa induri o asemenea pierdere .....offf, cum e viata asta, iti da pe-o parte iti ia pe alta, si noi....noi suntem doar niste piese dintr-un mare puzzle bine controlat si scris de Cel de Sus, dar in fata Lui suntem atat de mici incat nu putem decide sa avem tot ce vrem sau ar fi normal.

Durerea e mare, persita, urla, strange...dar timpul te va ajuta, nu sa uiti, Doamne fereste, nici gand, ci sa accepti tot ce s-a intamplat, sa inveti sa traiesti cu aceasta pierdere. Pentru toate, la inceput, inainte sa primim sfaturi de la oameni care au trecut prin ceva asemanator, toate am crezut ca nimic nu mai are rost....ca totul s-a sfarsit, insa in timp ingerasii ne-au dat putere sa mergem mai departe.

Te , draga mea, fii puternica pentru ei, pentru sotul tau si in special...pentru tine!

[tuchi]

Draga Isabela,
Imi pare rau ca ne cunoastem in asemenea imprejurari. Imi pare rau ca ai trecut si tu in randurile parintilor de ingeri.
Iti ofer alaturi de ceilalti parini un umar pe care poti sa-ti odihnesti lacrimile, iti doresc puterea si curajul de a merge mai departe. Timpul te va invata cum sa traiesti cu durerea. Tmpul ne e prieten pentru invatamintele pe care ni le da, dar tot el e si dusmanul nostru: pe masura ce inaintam in timp creste dorul de puiutii nostri care nu mai sunt aici langa noi sau in burtica, cuibariti sub inima noastra.
Te imbratisez cu mult drag.
Pentru ingerii tai.