Forumul EMMA

de **CristinaX** pe 11 Mar 2012, ora 23:25

Furie.
Fata de doctorita care n-a vazut nimic.
Fata de mine, care n-am simtit nimic. Si ce-am simtit, n-am stiut sa interpretez.
Fata de toate animalele idoate care imi spun "nu era un copil de fapt, era doar o sarcina", sau "lasa, ca o sa faci altul" sau "mare e dumnezeu", sau "poate ca e mai bine asa".
Furie fata de toate femeile insarcinate (imi pare rau, imi e rusine si va doresc numai bine de fapt, dar cand va vad simt numai furie).
Furie fata de tatal de la stiri din seara asta, care si-a batut bebelusul de 6 saptamani pana a intrat in coma.
Furie fata de singura liniuta de pe testul de sarcina de ieri.

Si, in acelasi timp, ma simt extrem de recunoscatoare pentru momentul cand am vazut cele 2 linii pe testul de sarcina anul trecut in aprilie (la 35 de ani), si cand am ras cel mai optimist ras din viata mea. Pentru clipa in care i-am spus iubitului meu ca vacanta noastra a fost chiar si mai misto decat credeam. Pentru conversatia cu sora mea, pentru care copilul asta ar fi fost cel mai apropiat lucru de a avea propriul copil. Pentru momentul cand mama s-a uitat pe pozele de la a doua ecografie si a fost bunica.
Pentru toate cele 22 de saptamani in care am fost insarcinata, pentru toate hainutele pe care le-am cumparat, pentru toate planurile pe care le-am facut. Pentru ziua in care i-am zis tatei, care are 77 de ani si n-are inca nepoti, ca o sa primim un cadou de Craciun. Pentru a 3a ecografie, cand am vazut cum fetita a miscat din manute. Pentru toate discutiile despre cum o s-o cheme, cum o sa fie, ce o sa o invatam, cum o s-o crestem. Pentru a 4a ecografie, la care si prietenul meu si-a vazut fetita in direct. Pentru ziua de dupa, cand iubitul meu a intrebat prima data "ce face fetita lu' tata". Pentru dimineata de sambata in care a asamblat comoda in care urmau sa stea hainutele ei.

A doua zi dupa acea sambata, fetita noastra s-a nascut fara viata, la 22 de saptamani, la urgente. Fetita inca fara nume era perfecta, nu avea nici o anomalie, iar cauza nu a fost identificata.

Dintre toate lucrurile pe care mi le-au zis cei din jur, singurul care nu m-a infuriat e "imi pare rau". Orice altceva, chiar si spus cu intentii bune, ma umple de furie.

Un lucru care mi-a fost util, in zilele si saptamanile de dupa, a fost povestea despre o credinta budista conform careia bebelusii nenascuti sau nascuti fara viata sunt suflete care au invatat toate lectiile vietilor si reincarnarilor, sunt la doar un pas de nirvana, si mai aveau nevoie doar sa fie iubiti o ultima data inainte sa treaca mai departe.

de **roxanacaz** pe 12 Mar 2012, ora 06:43

Stiu ca vorbele mele nu iti pot aduce alinare, dar vreau sa stii ca IMI PARE RAU, ca sunt langa tine chiar daca nu ne cunoastem... dar sufletele noastre cunosc aceeasi durere, aceeasi deznadejde si toate acele sentimente amestecate pe care le definim poate cu greu... Ai un inger acum, o ingerasa care vegheaza asupra ta, care te va tine de mana intotdeauna si pe care nu o vei uita niciodata; da, sunt convinsa ca puii nostri erau atat de aproape de perfectiune incat nu isi mai gaseau locul pe Pamant, au plecat in acel "loc mai bun", ne-au lasat cu inimile sfasiate, dar cu siguranta au avut si au o misiune. Iarta-ma daca ce spun te raneste in vreun fel, sunt mama de inger dar mai niciodata nu imi gasesc cuvintele... Te imbratisez cu multa multa caldura si nu pot decat sa sper si pt tine, ca si pt mine, ca ne vom gasi acel dram de liniste si echilibru de care avem atata nevoie! Cum o cheama? Sau cum vrei sa o cheme? As vrea sa ii spun pe nume...

de **d_pitica** pe 12 Mar 2012, ora 14:03

Azi sunt 6 luni de cand ai plecat
Iar lacrimile mele sunt cum le-ai l?sat
Chiar dac? azi privesc mai mult spre viitor,
Suferin?a mea-i aceea?i pentru al t?u dor.

S? nu crezi m?mic? c? eu te-am uitat
Privesc din ceruri mam?, s? vad cât te-ai vindecat.
M? dor a tale lacrimi, m? doare al t?u chin,
Iubirea-?i f?r? margini, m? face s? suspin.

?tiu cât ?ie dor m?mic? de plânsetele mele,
Dac-a? putea, ?i.-a? d?rui, chiar aripile mele;
S? urci pentru o clip?, sus, în Împ?r??ie
Sa ne vezi m?icu?? drag?, s? ?tii c? ne e bine.

Eu ?tiu, o scump copil, c? lâng? mine stai
Cu a ta surioar? ?i v? juca?i în Rai.
Dar inima mi-e frânt?, de-a voastr? plecare
?i f?r? voi trece greu, a mea vindecare.

Of scumpa mea mam?, dac-a? putea,
?i-as ?terge lacrima, chiar cu mâna mea.

?tiu, scumpa mamii, c?-mi vezi inima grea
?i c? ai da orice s? fi in palma mea
Dar D-l v-a vrut Sus, s? fi?i în a Lui o?tire,
S? ne veghea?i, mereu s? fi?i lîng? mine.

De?i am vrut aceast? zi numai pentru tine,
Nu poate inima s? mai bat? bine.
C?ci ea e împ?r?it? cu-a ta surioar?
Ce este lang? tine lasându-mi via?a goal?.

A?a c?, draga mami, de?i e ziua ta,
F?r? a ta surioar? nu te pot comemora.

Îngera?ele mele, nu sta?i singurele,
Cu merge?i si juca?i-v?, cu celelalte stele.
Atâ?ia îngeri sunt în a D-lui Împ?r??ie,
Nu mi-ar ajunge o via?? s?-i scriu pe hârtie.

Noi ne-am juca, m?mic?, dar inima ne doare,
Cand te vedem în lacrimi ?i-atâta sup?rare.

V? plâng, îngerii mei, sa-mi caut alinare
C?ci fiecare lacrima v?rsat?, e o u?urare.
?i fiecare clip? cu voi petrecut?,
( Chiar dac?-i la mormânt f?cut? )
Fiecare gând ce c?tre voi zboar?,
M-aduce mai aproape , de voi m? înconjoar?.

Eu am v?zut, m?mic?, cât m-ai vizitat
Fie la mormânt, fie scriind pe chat
?i-?i mul?umesc de lumina, ce pe mormânt mi-ai pus
De gândurile tale, pe care le-ai adus.

?i spunele m?icu?elor, c? am g?sit aici
To?i îngerii pe care, la mormânt le-ai scris
Sunt cu mine, mam?, ?i sufletul le dor
C?ci v?d cât? triste?e gasesc, la mamele lor.

Of, scumpa mea, tu zile
C?, ca ?i-a ta m?icu??
Le-e sufletul secat, ?i-o lacrim? v?rsat?
E ca o pic?tur? din „Marea de jale”.

?i-oricât are vrea de mult, s?-?i stâmpere lacrima,
Nu pot, ca ?i mine, (c?ci doare lipsa ta).

Chiar daca sufletul meu ?tie c? e?ti bine
O lacrim? pe-obraz tot este pentru tine
Chiar dac? sufletul nu vrea s? te împace,
M?mica ta dore?te „S? dormi în pace”.

de **d_pitica** pe 12 Mar 2012, ora 14:07

mi-as dori ca si tu sa simti ceea ce simt eu, sa descoperi cat de binecuvantate suntem ca am avut parte de ingerii nostrii in burtica chiar daca numai 22 de sapt si ca am putut fii mamele lor si inca suntem si ei ne privesc de acolo de sus.
poate asa vei trece peste furia care te apasa si vei putea sa revii la un echilibru in viata.
multe >:D<

si pentru

tau un buchet de @};-

de **CristinaX** pe 12 Mar 2012, ora 18:41

Draga Roxana si d_pitica, va multumesc tare mult. Asa cum spui, Roxana, acel "imi pare rau", chiar daca nu ne cunoastem, face mult bine. Si mie imi pare rau pentru durererea voastra, si pentru durerea tuturor celorlalte mamici care trec prin asta. Desi eu nu am convingeri religioase, sunt sigura ca, intr-adevar, copiii nostri ne ajuta sa devenim oameni mai buni si mai intelegatori fata de durerile multe si adesea neafisate ale celor din jurul nostru.

Imi pare deja rau de o parte din lucrurile pe care le-am scris aseara (partea cu furia), dar faptul ca am putut sa zic ce am zis ieri a fost terapeutic. In general mi-am regasit echilibrul, doar ca valul ala de furie se mai intoarce din cand in cand.
Azi ceea ce simt cel mai mult e partea de recunostinta pentru ca am cunoscut-o pe fetita noastra, chiar si doar 22 de saptamani. Nu imi dorisem neaparat copii pana atunci si eram convinsa ca nu ratez nimic - ei bine, in cele 22 de saptamani am inceput sa simt ce fel de dragoste absoluta, de neimaginat pana atunci, poate exista pe lume si ce putere uriasa ii anima pe cei din jurul meu care sunt parinti. Ma bucur ca n-am trecut prin viata fara sa simt asta.

de **CristinaX** pe 12 Mar 2012, ora 18:53

Roxana, nu ne hotaraseram inca la un nume, asa ca nu stiu ce sa-ti zic; eu ii ziceam ba papusica, ba iepuras coconas:)
Cand ma gandesc la ea, imi vine in minte doar "papusica-lu'-mama"

, nu-mi vine nici un nume. Stiu ca teoriile terapeutice spun ca ar trebui sa-i dau un nume ca sa pot merge mai departe, dar "papusicalu'mama" imi da o senzatie de bine si de echilibru, il simt potrivit cu noi, asa ca cred ca e OK.

Ce nume frumos e Zazi, si ce frumos ai scris despre el. Asa de rau imi pare pentru voi toti... sunt alaturi de voi cu tot sufletul.

de **ametzita** pe 12 Mar 2012, ora 20:01

draga cristina...imi pare nespus de rau pentru incercarea prin care treci....sunt in aceeasi situatie, doar ca Sofia mea a mai stat inca 4 saptamani fata de papusica ta, si a simtit ca imi pierd sufletul de atat furie si durere, atatea sentimente de ura, fata de oric imi iesea in cale.....a fost si inca mai este extrem de greu....dar incerc sa ma amagesc, sa gandesc pozitiv...dar mi-e imposibil sa nu plang cand vad o graviduta sau un bebe ....nu-mi pot stapani lacrimile, si poate furia fata de acele persoane, desi.....cum spuenai si tu...nu le doresc rau..dar pur si simplu este ceea ce-mi doream atat de mult si nu am avut parte....cum as putea fi fericita privindu-i????????/
e trist, dar viata ne ofera atatea surprize placute si neplacute , incat ne trebuie extrem de multa putere sa le parcurgem asa cum vin...intotdeauna se spune ca dupa ploaie iese soarele...il astept si in sufletul meu....pentru ca dupa atatea furtuni, ar fi nevoie...
te imbratisez si iti doresc curaj.....

Site web · de **boicea-gheata-mihaela** pe 12 Mar 2012, ora 20:35

imi pare atat de rau... la mine au trecut doar 3 sapt si simt ca sunt la capatul puterilor, te admir ca esti atat de...ok...dupa 6 luni >:D<

de **corina_odolean** pe 12 Mar 2012, ora 21:53

Draga mea..., lasa-ma intai sa te >:D<

si sa-ti spun ca-mi pare rau pentru pierderea papusicii tale dragi.., imi pare rau ca ai cunoscut aceasta durere..

in al doilea rand, vreau sa-ti urez bun venit in acesta mare familie a parintilor de ingeri, o familie in care intotdeauna te vei simti integrata, inteleasa, unde durerea si dorul iti vor fi respecate..

cat despre faptul ca-ti pare rau ca ai scris despre partea cu furia...nu trebuie sa-ti para...asta ai simtit, iar daca faptul ca ai scris asta te-a facut sa te simti mai bine...e ok..
oricum...acesta furie , este parte a tuturor etapelor pe care le parcurgem noi parintii de ingeri.. Si eu am simtit furie la inceput...furie pe destinul meu.., furie pe lumea din jur care nu-mi intelegea durerea...furie pe DD...furie pe acel pamant care acoperea trupul puiului meu..Imi venea sa urlu( la propriu )de furie.....
este normal...nu trebuie sa te invinovatesti pentru aceste stari.. Vor mai veni si altele..., dar vei vedea, ca sunt normale..sunt stari care fac parte din procesul de vindecare...

Te >:D<

draga mea, ma [-o<

pentru linistea ta, iar frumoasei tale papusi ii trimit un cos mare de @};-

Cu drag, alaturi de tine.. >:D<

de **corina_andrusca** pe 12 Mar 2012, ora 22:54

CRISTINA TE >:D<

CU DRAG SI -MI PARE NESPUS DE RAU PT PIERDEREA PAPUSICII TELE =((

.....
CUVINTELE SUNT DE PRISOS IN FATA DURERII SI-A DORULUI TAU, A FURIEI SI-A AMALGANULUI DE INTREBARI '''DE CE??'''...........INTREBARI CARORA NU LE GASESTI RASPUNS, SI NU LE VEI GASI NICIODATA RASPUNS, NU LA TOATE...

ITI ZIC SI EU ''BINE AI VENIT''' IN FAMILIA NOASTRA, A PARINTILOR DE INGERI.....DESI AS FI VRUT SA NU FI CUNOSCUT ACEASTA DURERE, CI SA FII AICI DOAR CA O SIMPLA VIZITATOARE....
D-ZEU SI PAPUSICA TA DIN CER SA-TI DEA PUTERE, LINISTE SUFLETEASCA, SA-TI MINGIIE SUFLETUL GREU INCERCAT SI SA GASESTI INTELEPCIUNEA, CREDINTA SI SPERANTA DE CARE AI ATITA NEVOIE.CU DRAG TE >:D<

CALDUROS SI-TI DORESC MULTA SANATATE SI LINISTE SUFLETEASCA >:D<

PT TN DRAGA MEA CRISTINA.
PAPUSII TELE INGERASE DIN CERURI II TRIMIT MULTA

VERSNICA

SI MUUULTI @};-

GHIOCEI PARFUMATI PRECUM SUFLETELUL EI GINGAS. SOMN USOR SI ZBOR LIN INGERAS DUIOS.....MERGI IN VISELE MAMEI TELE SI ALINAI DORUL SI DUREREA CARE-I MISTUIE SUFLETUL TE [-o<

de **CORINA SILVIA** pe 13 Mar 2012, ora 01:09

Cristina , draga mea da-mi voie sa te imbratisez si eu si sa-ti spun Imi PARE ATAT DE RAU!!

Iar furia pe care o simti acum e normala , poti fii furioasa pe toata lumea si chiar pe Dumnezeu EL , nu se supara , cum ar putea sa se supere cand El , cu noi toate mamicile de ingerasi iti simtim durerea si dorul de ingerasa ta !!

Nu stiu cat va mai trece sa nu mai simti asa , nu stiu daca vreodata vei putea sa-ti potolesti furia ...Insa stiu sigur ca intr-o zi iti vei putea simti si fetita -ingeras , pentru ca esti inevitabil , prin suflet legata de ea !!

Poate ca ai dreptate su teoria Budista , si e foarte frumos ce se spune in ea , iar daca intr-adevar ar fi asa atunci draga mea , ar trebui sa fim mandre ca avem acolo sus niste copii , mai bine zis , suflete foarte evoluate , care , la nevoie ne vor ajuta si pe noi , inconjuandu-ne cu iubire si ajutandu-ne cand avem nevoie de ei !!

Ma rog din tot sufletul , ca Linistea Divina sa-ti mai aline suferinta .Si intr-o zi sa te poti ridica , senina sa mergi mai departe cu puiul tau alaturi , pentru totdeauna !!

Pentru printesa Cerurilor tale , mii de flori si toata dragostea mea !!

de **roxanacaz** pe 15 Mar 2012, ora 07:22

Papusica lu' mama... va fi intotdeauna papusica ta! Cu tot cu dor, cu dragoste, cu durere, cu toate...

de **MIHAELA 76** pe 15 Mar 2012, ora 10:48

de **Loredana M** pe 15 Mar 2012, ora 20:20

Imi pare sincer rau....
''Papusica-lui-mama'' e un alint frumos si plin de iubire..imi pare rau ca trebuie sa il spui unui inger si nu unui copilas care sa fie in bratele tale..imi pare rau...
Furia este normala...si sa nu iti para rau ca ai spus-o..e fff bine ..pentru asta este acest forum,sa vorbim eu am facut o data gresala de a nu vorbi si m-am inchis in mine si eram pe punctul de a face o prostie dar ingerasi mei ...mi-au trimis acest vis
viewtopic.php?f=36&t=1648
Si legat de ceea ce spune religia budista

..asta imi spuneam eu mie ..ca ei ingerasi..sufletele ce stiu ca nu pot sta pe acest pamant aleg mamici..parinti care sa le ofere iubirea lor chiar daca ei nu sunt fizic langa ei..deci intr-un fel sau altu chiar este adevarat...
Te imbratisez... >:D<

iar ei ''papusica-lu-mamica'' ii trimit mii (*)

sa se joace cu ele

de **catalina manda** pe 24 Apr 2012, ora 09:03

Cat de mult te inteleg...........si cat de rau imi pare ca te alaturi noua,mamelor de ingeri

.
Tot ce simti tu simt si eu,am simtit de-a lungul sarcinii aceeasi bucurie,primul copil,prima nepoata,fetita noastra scumpa..........iar apoi cand nenorocirea s-a intamplat,aceeasi furie fata de sistemul medical,fata de parintii care isi maltratau copiii,fata de mamele care au copii.
Offf Doamne,nu mai trece odata toata durerea asta..........dar stiu ca e prea devreme si mai stiu k poate nu va trece niciodata.
Te >:D<