Incep prin a spune ca mamica ei este inregistrata pe forum cu numele de sara125272
In ziua de 01 sep 2011 sara125272 a postat pe forum o parte din povestea Ingerasei ei iubite. Numai ca a scris povestea ei in topicul "Noi alaturi de voi" . Pentru ca era si ea mamica de Ingeras ca si noi, am vrut sa mut subiectul in "Forum-Grupuri de suport - Pentru mamele de Ingeri", alaturi de povestile tuturor ingerasilor nostri. Dintr-o eroare, la mutare mesajul postat de sara125272 s-a sters
. Din fericire, inainte de a incerca sa mut mesajul, l-am salvat intr-un document word pentru siguranta, asa ca nu l-am pierdut. Nu am vrut sa il postez eu din nou pentru ca sa nu apara numele meu la postare ci numele mamei, asa ca i-am trimis un mesaj privat in care i-am explicat ce s-a intamplat, i-am cerut iertare si am rugat-o sa reposteze mesajul. Mi-a raspuns, mi-a facut cunostinta cu Ingerasa ei minunata (mi-a trimis un link ce duce la un filmulet facut in memoria ei) si mi-a spus ca va termina mesajul si il va posta din nou.
Inca nu a facut acest lucru, dar eu nu am uitat-o, nici pe ea si nici pe Sara Iuliana si, pentru ca astazi este ziua in care s-a nascut, m-am hotarat ca in amintirea Sarei sa copiez aici ce a scris mamica ei pe Forum cu cateva luni in urma:
"INGERASUL MEU SARA IULIANA 10.02.2010-12.08.2010
de sara125272 pe 1 Sep 2011, ora 15:11
IN primul rand ma bucur enorm de mult ca am gasit aceasta organizatie care ajuta toate persoanele care au pierdut un ingeras puterea de a merge mai departe....Din pacate numai cine trece printr-o asemenea tragedie poate intelege ce e in sufletul parintilor......Dupa un timp dupa ce am inceput sa citesc povestile ingerasilor am prins curajul de ami elibera si eu putin inima de a ma deschide inaintea tuturor de a retrai acele momente de durere...desi a trecut un an de cand fetita mea a parasit aceasta lume pare sa se fi intamplat ieri!A inceput pe 10 februarie la ora 15:30 cand am auzit primul planset cand i am vazut fetisoara frumoasa,manutele acelea mici si firave....un copil foarte cuminte nu a avut niciodata nimic....pana intro zi urata de 10 august cand inimiora ei ptr prima oara a incetat sa bata...m-am trezit de dimineta si nu mai raspundea cand am miscato cum faceam de obicei am realizat ca nu respira...D-zeu mi a dat puterea de a nu ma pierde,am fugit repede la baie am dat cu apa pe fata si am inceput sa i fac masaj cardiac dar nimc nu si revenea....am sunat imediat sotul sa vina sa o ducem la spital dar era prea tarziu...INIMIOARA ei nu mai batea ajunsi la spital vine o asistenta acolo se uita la fetita se uita la noi si ne spusa"astia poti sa i faci certificatul de deces"auzind asemenea lucru am inceput sa mi sp ca macar sa seuite la ea sa i pna aparatul sa vada daca are puls....si a venit o alta asistena cu sufeltul mare ca rei multumesc si azi si a inceput si ea sai faca masaj cardiac.....punandul masima sa vada daca are puls iar dintro data am vazut ca au inceput sa apara niste linii...era inimiora ei incepuse din nou sa bata...au sunat la smurd la craiova noi fiind la filiasi si i au chemat ptr ei nu aveau aparatura necesara...ne au scos afara de acolo de unde o bagasera pe ea...ajunsi smurdul avedeam doar cum iasa cu foarte multe siringi si fiole si nimeni nu voia sa ne raspunda cum este starea fetei.O durere imensa am simtit in iteriorul meu....as fi vrut sa fiu eu in locul ei sa nu sufere ea....nu realizam bn ce se intampla...au iesit cu ea pe targa cu foarte multe tuburi fire perfuzii si au sp sa ne duce la spital la craiova unde aveau sa o duca pe ea...eram pierduta mi am vazut copilor ca nu mai radea nu mai radia nu ma mai privea asa cum o facea ea....era pe acel pat imens si parea sa doarma nimeni nu mi spusese ce se intampla...ajunsi la spital am ast sa ajunga si smurdul cu ea....cand au ajuns au bagato in camera de garda si de acolo la terapie intensiva.....am inceput sa intrebam ce se intampla unde o duc dar nimeni nu ne raspundea....necunoscud spitalul acela le am sp sa mi arte cum pot ajunge unde au duso pe ea.....iar doctorita de pe smurd dupa ce mia explicat unde am intrebat a zecea oaraa ce este si de ce e asa...eram speriata pierduta disperata as fi facut orice sa nu o vad asa si am intrebato daca isi revine atunci ea ma privit spunandumi ca imimiora a reiceput sa bata dart era in coma de gradul3 ptr mn era lucru mare nu stiam vce inseamna coma dar speram ca si va reveni ptr nu a fost nicidata sa aiba ceva stiam ca e tare ca poate lupta cu viata....am urcat la terapie intensiva si am intrebat de ea a iesit o doctorita siui a inceput sa faca tot felu de intrebari spunandumi prima data ca sa inecat cu lapte dupaia ca mam asezat pe ea iar dupaia cand sotul ia sp ca nu are cum asa ceva ca daca era o putea face mai devreme nu la sase luni a sp ca era miocardie dar nu erau siguri si nu sa stiut cauza decasului pana la autopsia fetii.toti imi sp ca sa inecat cu lapte la-u trimis pe sot acasa sa se uite daca pe pat sau pe perina erau urme de lapte....intorcanduse ia sp ca nu era nimic!ma simteam vinovata sp ca din cauza mea fiica mea zacea in acel nenorocit pat unde doar daca bagam bani in buzunare putem sa petrecem langa ea macar 5min.....pe 11dimineata precizez luna august am vb cu medicul care preluase cazul fetii...la care mi a sp ca el nu i da nici macar 1%sansa sa traiasca ptr ca creerul ei a stat neoxigenat si sa facut ca pateul...nu la m crezut si iam sp ca nu are cum fata mea va traii:....totul a fost un cosmar din care as fi vrut sa ma trezesc ptr ca nu voiam sa acepta realitatea..cand ne a lasat sa intram ptr alte5 min era langa patul sau vazud-o in starea care era nu stiam ce sa fac am cerut voie sa o putem schimba ptr care oata uda nu o schimbau o lasau asa àma schimbat-o de pempars si cand am vazut ca langa ea erau goange care misunau pe ea si pe patul din terapie intensiva unde era.........mancau acolo inauntru se schimbau fumau si multe alte lucriri pe care le am vazut acolo care este inadmis sa faca in aceea sectie...aerul conditionat era pornis si era chiar deasuptra patului unde era ea si nici macar nu era acoperita asa am pus paturica cu care o duseseram la spital peste ea ca era foarte rece...am vb cu medicul care preluase cazul sa mio dea sa o duc la cluj ptr ca vazusem conditiile din acel spital si ca nimeni nu ti sp nimic decat sa dea cu presupusul...nici un diacnostic nu se stie cauza ptr care e asa....imi spuneau de fiecare data cand intrebam daca sa mai schimbat starea ei..PE 12 AUGUST de dimineata ma chiama doctorul inauntru si mi sp ca nu are sansa sa tariasca nici pana seara ca sa ma duc sa iau lumanari si sa vb cu un preot sa vina sa o impataseasca...2 zile de calvar doua zile departe de copilul meu o durere de nedescris ura dusmanie si vinovatie simtem in iteriorul meu!pe la 16:20 am cobortat impreuna cu sotul meu jos sa luam o cafea asa ne mai tinea putin trezi dupa atata timp nedormiti si dintr-o data am simtit ca mi ceva inauntrul meu sa rupt si am bust in plans....ia m sp sa mergem sus ca ceva sa intampat nu ma puteam orii din plans ......
Am urcat sus si am inceput sa bat cu pumnii in usa in speranta ca iese careva sa intreb starea fetii...duap cateva min a iesit un asistent si rugandul frumos sa mi spuna starea fetii a sp ca vine imediat si mi sp sa se uite pe fisa ......trecusera 20 de min si nu venea nimeni afara sa ne sp ceva....ma cuprins groaza si simteam tot mai profun aceea durere...la putin timp iese acel asistent sa ne sp ca fata noastra decadase cu 10 min in urma......-am rugat frumos sa ne lase sa inram sa o vedem macar si a sp ca putem intra cand am intrat era deja acoperita cu cearceaful alb ii dadusera toate firele toate a cele tuburi jos parea sa doarma....am intreba ce fac acum si mi au sp ca o vor duce jos la morga ptr aupopsie si sa revenim urmatoarea dimineata ptr a luao acasa!!!am plecat acasa sa incepem sa pregatim totul ptr imormantare dar ajungand acasa era totul pustiu nu se auzea galagie parea totul negru nu vedea nimic nu voiam sa realizam ceea ce se intamplase...
Am incercat sa dorm dar aveam impresia ca o aud plangand vazand paul ei era gol vazand toate acele lucrusoare"nu mai era nu mai avea cum sa se joce cu jucariile ei nu mai era sa putem auzi plansetul cand ii era foame si totul totul din cauza medcilor care nu au putut sa si dea seama ca ea aveainimioara bolnava si ca intr-o zi avea sa cedeze'o durere de nedescris nu voiam decat sa mor sa nu mai simt acea durere ma intrebam de ce ea si nu eu ....eu am vazut si bn si raul acum a rama decat un gol o caura care zi de zi devine tot mai mare tot mai dureroasa....in urmatoarea dimineta am plecat sa o luam acasa a durat aproape toata ziua sa i faca autopsia ptr cei de sus din terapie intensiva nu trimiteau fisa fetii.intre timp ne au trimis sa luam ce era nevoie sa ptr a o scote de las morga....[img][img][/img][/img] am plecat si iam luat acel patut care trebuia sa o ducem acasa...rochita de mireasa si restul lucrurilor am intrat in magazin sa lum rochita si vanzatoarea a sp ca o sai vina fumos fetei rochita aleasa de tati cu care a fi fost frumos sa iesim afara sa o vedem cat de frumosi venea doar ca acum era doar ingerasul nostru care nu mai zambea nu se mai juca....
ne am inors la spital si am vazut ca era politie si medicina legala eu ma m sperit si nu mai inelegeam nimic medicul care ia facut autopsia iesea si punea tot felul de intrebari si el ...ma rugam sa se termine o data totul si sa ne mai pute bucura macar putin de timpul pe care il mai avem sa petrecem cu ea...."
Acestea sunt cuvintele scrise de mamica ei si sper ca intr-o zi ii va continua povestea.
Pana atunci va fi prezenta mereu in gandurile si in rugaciunile noastre.
Mii de flori pentru Sara Iuliana
http://www.youtube.com/watch?v=wm9ch9iN_0k
...
si 
pentru mamica ei iubitoare!Zbor lin, Sara Iuliana, zbor lin si lumina vesnica!
